În copilăria mea, mahalaua era populată de muieri de toate felurile. Erau unele certărețe, cărora nu le tăcea deloc gura. Mama zicea că acestea sunt femei care nu sunt în stare de nimic. Numai gura era de ele. Mai zicea mama, că vorbea gura fără ele. Și de puturoase ce erau, copiii lor, cei cu care ne jucam noi ori erau jegoși, ori făceau păduchi, ori aveau râie. Noi ne feream. Oricum, bărbații lor erau niște nefericiți care când veneau acasă nici măcar nu găseau o zeamă chioară să-și pună singuri în farfurie. Se mai jeluiau ei, dar își duceau viața în nefericire.
Gabriela VRÂNCEANU FIREA este o doamnă care vorbește și vorbește și vorbește. Datorită lecturilor ei destul de restrânse, căci nu a avut timp când să-și lărgească orizontul, are un vocabular restrâns astfel încât:
- temele sunt prea puține,
- discursurile sunt repetitive,
- verbul său este plat,
- după două cuvinte totul e predictibil,
- cu timpul este plictisitoare,
- devine chiar enervantă,
- acoperă nerealizările prin certuri.
Fără a se privi în oglindă se crede ori Angelina JOLIE ori Marie SKLODOWKA CURIE sau mai ceva decât Elisabeta a I-a, cea cântată de SHAKESPEARE. În realitate, să-i reamintesc doar că au trecut 3 ani de mandat și în afară de șușe sau de a fi huiduită astă vară la stadion nu-mi amintesc să fi făcut ceva notabil. Uitasem. Ea apare doar mustrându-l pe DRAGNEA, care domn distins ce vrea să fie nu-i răspunde și nici nu-i pomentește numele, ceea ce o enervează teribil.
Ideea de a candida independent îi va arăta adevăratul statul de sub 3%, căci lumea s-a plictisit de această FIREA care este ineficientă, învechită și negativistă 100%.
(03 februarie 2019)
No comments:
Post a Comment