Nu voi scrie aici despre rolul nefast din zilele Revoluției de la Timișoara al generalului de miliție Constantin NUȚĂ. Lucrurile sunt cunoscute și ceea ce s-a scris este reprezentativ pentru a înțelege ce a fost acolo. Eu vreau să scriu aici cum a ajuns ca generalul Constantin NUȚĂ să facă ceea ce a făcut. O s-o iau cătinel-cătinel, căci numai așa se va înțelege cum au stat lucrurile. La vârful nomenklaturii comuniste, societatea era privită:
- de sus,
- superficial,
- ca fiind formată din furnicuțe,
- mijloc de a le asigura confortul,
- fără niciun drept la nimic,
- din oameni care nu gândesc,
- din executanți,
- ușor de condus.
Idilismul dus la obscenitate i-a făcut pe cei din primul eșalon, dar și pe cei din eșaloanele doi și trei ale nomenklaturii să nu mai vadă pădurea din cauza copacilor. Numai așa se explică orientarea spre a găsi modalități de a-i pune pe oameni la muncă, așa cum a fost decretul 153, de a-i disciplina, așa cum a fost decretul 4 și de a-i face pe oameni să se înmulțească cum vrea partidul, așa cum a fost decretul 770.
Miliția se ocupa de:
- prinderea hoților,
- ceva turnătorii,
- carnetele de șofer,
- sancțiuni pentru te miri ce,
- soluționarea problemelor proprii,
- legea 18,
- caftirea bețivilor,
- micile afaceri ilegale,
- crearea propriilor avantaje.
Când a apărut lucrarea de 346 pagini Anti-equilibrium : Despre teoriile sistemelor economice şi sarcinile cercetări a lui Janos KORNAI în Editura științifică în anul 1974, lumea academică de la noi, dar și politicienii ar fi trebuit să facă ochii mari. Când a apărut lucrarea profesorului N.N. CONSTANTINESCU în Editura Politică intitulată Problema contradicţiei în economia socialistă, deja lucrurile trebuiau privite cu mare seriozitate, căci socialismul își pierduse deja culoarea rpză și nici perfect nu mai era demult.
Deja profesorul de economie politică Ionel BLAGA vorbea public de faptul că societatea socialistă are condițiile propice pentru a dezvolta contradicții antagoniste și de a apare greve și șomaj, lucruri de neacceptat de către oficialii din întreg lagărul comunist. În acest context, nimeni nu era pregătit să accepte că vor exista mase nemulțumite, că vor exista mișcări de stradă în societatea socialistă mai ales dacă este multilateral dezvoltată. Numai așa se explică faptul că deși în țările vecine se produseseră schimbări majore în tot decursul anului 1989, la București congresul al XIV-lea bătea în cuie același comunism anchilozat, iar nomenklatura nu vedea că este pe buza prăpastiei. Lipsa de preocupare pentru a studia adevăratele probleme sociale au dus la reacții necontrolate ale autorităților, care au tratat mase omogene ieșite pentru a demonstra împotriva regimului drept huligani care atacă cuceririle socialismului. Nomenklatura nu înțelegea mersul firesc al istoriei și se agăța de putere inclusiv cu mijloace violente, folosind muniție de război. Constantin NUȚĂ și ceilalți de-o teapă cu el, erau produse ale unei gândiri, erau instruiți să vadă lucrurile doar prin prisma nomenklaturii, fără să simtă ceea ce vrea poporul. Comportamentul lui atroce are doar o singură explicație: ducerea orbește la îndeplinire a ordinelor paranoice ale celor care erau rupți de realitățile în care trăia propriul lor popor, ei crezând că dețin adevărul absolut și sunt veșnici și de neînlocuit. Minciună.
(30 august 2018)
No comments:
Post a Comment