Dictatura majorității

Am auzit în târhg că unii sunt supărați pe cei ce formează majoritatea parlamentară de azi. Comuniștii bătrâni de demult i-au învățat pe tineri deveniți maturii de azi, tot comuniști și ei, că minoritatea se supune majorității, Punct. Maturii de azi, foști comuniști de ieri, acum democrați vopsiți, îi invață pe tinerii de azi, ei fiind crescuți la sânul unui capitalism de cumetrie, cu elemente de comunism ratat încorporate cu nemiluita, tot după ideia că minoritatea se supune majorității. Virgulă. Și opoziția, fals democratică, cu nenumărate rădăcini în comunismul acela caricaturizat de Nicolae CEAUȘESCU, face exact ceea ce se făcea în ședințele festive cu invitați de vază de la centru, de demult. 

Ceea ce știu eu este doar că am sperat că măcar de fațadă lucrurile nu vor stra așa de nasol și mulți își vor reprima ieșirile necontrolate, comune cu apucăturile ceușismului deșănțat, simplificat, deformat, retușat și replicat aiurea. M-am potolit când am auzit de la o tribună o guriță fermă, delicată, sizând răspicat, ferm, cu năduf, simplu, semnificativ, semantic, minoritarilor: ciocul mic. Atât și mi s-a definit ce va urma pentru 200  de ani în Ro, căci bietul BRUCAN a greșit cu un ordin de mărime chestia cu stupid piple.

De acum înainte, 200 de ani, majoritatea va dicta și minoritatea se va supune, căci de aceea este minoritate, să fie călărită, desconsiderată, abandonată, urâtă, lovită, umilită, ridiculizată, ceea ce în opinia mea este atât de rău încât în acești 200 de ani vom aplica ceea ce LENIN a reunit în cartea sa Un pas înainte și doi pași înapoi.

Trist și contraproductiv, zic tot eu, care privesc un spectacol disgrațios, cu actori mediocri, cu apucături deșănțate și păguboase pentru bietul popor, deci și pentru mine căci mă consider parte din acest popor, din moment ce nu am fost și nu sunt nomenklaturist comunist sau capitalist, sugător de la țâța bietei noastre țărișoare, care stă și se miră, sărăcuța de ea, în ce hal a ajuns.

(04 iulie 2018)