Valoarea doctoratului luat de demnitari

Am avut ocazia să cunosc doctoranzi care erau mai întâi demnitari. Am avut ocazia să cunosc conducători științifici de doctorate ale unor demnitari. Nimeni nu face acest lucru degeaba. Demnitarul oferă drept răsplată conducătorului său științific pe lângă respect și niște facilități pentru a ocupa o funcție, pentru a primi o facilitate, un ceva acolo. Nimic nu se lasă nerăsplătit pe lumea aceasta, mai ales când drept rezultat este un titlu cu care demnitarul se împopoțănează.

Înainte de Revoluție era un barosan din imediata apropiere a lui Nicolae CEAUȘESCU dornic să facă un doctorat. Atunci tot Centrul de Calcul al ASE a lucrat pentru acesta. Printr-o anumită împrejurare mi-a revenit sarcina să citesc teza respectivului. Se vedea de la o poștă că este o însăilare făcută din obligații, doar cu afirmații. Deși se scremuseră nenumărați indivizi să facă ceva, ei înșiși neavând doctorat, a ieșit o ciulama cu ciuperci. Eu am scris pe câteva pagini ceea ce identificasem, drept care trudnicii se pare că s-au pus să corecteze, fără să știe de unde venea ricoșeul. Oricum, știu că nenumărate cutii cu cartele fuseseră rulate chiar de părinții produsului software VERONICA în slugărnicia lor față de marele șef. Și în zilele noastre am văzut conducători științifici care coordonau doctorate. Nu știu cum s-a făcut că n-am avut niciodată plăcerea de a fi în comisia măcar a unuia dintre ei. pe la ureche miau ajuns mie niște vorbe, dar am crezut că sunt doar vorbe, deși pe undeva nu erau departe de adevăr. Eu dacă primesc o teză de doctorat, o citesc cap-coadă și eu îi fac referatul cu bunele și cu relele din ea. Nu semnez referat făcut de altcineva. Mi-am urât șefii care mă puneau pe mine să-mi fac aprecierea de sfârșit de an și ei doar s-o semneze. Luau banii de șefi să facă acea apreciere, fi-le-ar rușine să le fie! De aceea niciodată nu am conceput să semnez ceva scris de altcineva, deși uzanța este un pic alta.

Concluzia este una singură: dacă cineva era chiar o persoană specială, își făcea doctoratul când era un mare anonim. De pe poziția de șef, toți stau drepți, iar calitatea produsului nu are cum să îndeplinească standardele doar din calculul balanței de tip disponibil după ceas.  Nu mă va convinge nimeni că un șef de instituție care are în subordine să zicem 500 de suflete, cu vreo 2.000 de probleme , mai are timp după ora 18,00 să înceapă un proces de cercetare științifică serios, pentru a rezolva o problemă nouă pentru domeniul în care își face teza de doctorat.

Am mari îndoieli că o teză de doctorat, așa cum scrie la carte și cum se face la marile universități din America se scrie singură, fără a sta vreo 5 ani cam 12 ore pe zi în laborator. Pe Dâmbovița e altfel.

(15 iunie 2018)