După participarea mai mult decât modestă a sportivilor noștri la Olimpiada de la Pyeongchang din Coreea de Sud cred că se impune:
- definirea unei strategii,
- realizarea de patinoare și pârtii,
- dezvoltarea sportului de masă,
- lărgirea masei de sportivi de performanță,
- stabilirea echipei de tehnicieni,
- precizarea finanțării,
- corelarea finanțării cu rezultatele,
- participarea la concursuri naționale,
- participarea la competiții în Europa,
- drămuirea banilor,
- evaluarea riguroasăî pe rezultate efective.
Numai după aceea, cam după cel puțin 10 ani să se facă planul să se meargă la o olimpiadă. România este o țară săracă și nu-și permite să cheltuiască banii fără rost, doar pentru a bifa o participare fără succese notabile la manifestări mult prea mari. Orice altă abordare este contraproductivă și înseamnă bani aruncați pe fereastră, căci nu trebuie să avem și noi faliții noștri doar pentru că alții au pe ai lor, fără să fie 20 de milioane de locuitori. Trebuie făcută o analiză lucidă a ceea ce s-a întâmplat la COSR și cum se cheltuie acolo banii, căci dacă proiecte nu sunt, dar funcționari sunt, nu e prea bine. O propunere decentă este legată de eficiența cheltuirii banului public în legătură cu mișcarea sportivă, unde sport de masă nu există câtuși de puțin, căci dezinteresul este maxim. Prea se cheltuiesc banii pe așa-zise elite și baza lipsește cu desăvârșire și tot cu desăvârșire lipsește și baza materială.
(25 fenbruarie 2018)
No comments:
Post a Comment