O meteahnă a noastră de care nu scăpăm

Dacă ne uităm la cronicari, ei aveau niște prezentări ale personajelor, preluat de Mihail SADOVEANU în romanele lui istorice, în care aăpar des apelări precum: luminăția ta, mărite doamne, stăpâne și multe altele asemenea.

Îmi amintesc cum înainte de 1989 mulți indivizi plini de slugărnicie i se adresau lui Nicolae CEAUȘESCU cu mult iubite și stimate, iubite conducător, cel mai iubit fiu, om planetar și multe alte bazaconii de-ți stătea mintea-n loc la câte născocea mintea stătută a unora dornici să fie apreciați. Și în ASE era un specimen care tot apărea pe la televizor și care în octombrie țopăia la sala 2101 demonstrând de ce e necesar ca CEAUȘESCU să fie ales de întregul popor nu numai de participanții ca C14. Era tipul pur și simplu extaziat când vorbea.

Chestiile acestea se practică și la scară cu mult mai mică. Am văzut în mediul universitar căci știu foarte bine despre ce vorbesc, tot așa ceva. Sunt indivizi:

- fără calități,

- slab pregătiți profesional,

- fără rezultate științifice,

- puțin apreciați de studenți,

- care nu merg la conferințe,

- care nu publică articole,

- banali, 

- șterși,

care doresc și ei să fie luați în calcule de către șefi și asemeni lui Messer Ottaviano fac tot ce trebuie:

- lustruies clanțe,

- cară geanta,

- lustruies podeaua,

- aduc ceașca cu cafea,

- laudă necontenit,

- se fac utili prin orice mijloace,

- slugăresc pe acasă la șef,

- aduc plocoane,

- își vinde colegii,

- pârăște-n draci,

- cască gura la tot ce zice șeful,

- admiră toate zicerile șefului,

- deschid ușa,

- se fac preș.

Când respectivul nu mai este șef, din dorința de a fi slugă credincioasă noului șef, acest messer de tip balcanic, fără coloană vertebrală, cu nerușinare:

- pozează în victima fostului,

- arată cât de rău a fost fostul cu el,

- spune că numai rău i s-a făcut,

- duce vorba de colo colo,

- dacă e dat afară pe ușă intră pe fereastră,

- vrea să arate cât de bune este, 

- promite orice, doar doar e luat în seamă.

Exact asta văd acum la televizor. Este mediul academic pe care-l cunosc la perfecție, cu multe slugi, paji, cărători de tăvi, tipi impersonali. Cei serioși nu se expun. Insul care-l proslăvea pe CEAUȘESCU în octombrie 1989, în ianuarie 1990 de la tribună vorbea de cât de mult a fost el oprimat de regim, de dictator. Îmi venea să vomit. M-am abținut cu greu. Acum, undeva, într-un centru universitar de tradiție, au apărut tot felul de personaje care se vaită că cel acum dat laoparte era rău, dictator, terorist, neprofesioniste, fără etică, fals, violent, nepriceput, distructiv, sabotor, abject, dur, orgolios, războinic, brutal, adică era răul absolut și ireversibil, din cauza căruia noi nu am intrat în Schengen, nu primim vize de la americani, avem 4 anotimpuri și ceea ce este și mai rău este faptul că după 31 decembrie 2017 urmează 1 ianuarie 2018, lucru de neacceptat într-o democrație autentică așa cum suntem noi și într-un stat de drept pe care legile lui Macovei l-au desăvârșit deplin și definitiv pentru 1.000 de ani.
O meteahnă a noastră de care nu scăpăm este aceea că nu avem curajul să spunem verde-n față cum stau lucrurile și acționăm după principiul: capul plecat, sabia nu-l taie, unic proverb pe care nu-l mai are niciun alt popor, căci numai noi suntem unici, mioritici și mișto.

(30 decembrie 2017)

Defectele sistemului educațional: politizarea

Într-o societate ciudată cum este a noastră, cel mai rău lucru care s-a întâmplat a fost politizarea învățământului care a cuprins:

- inspectoratele școlare prin numirile de inspectori generali strict după carnetul de partid;

- școlile de toate gradele prin numirile de directori, deși sunt organizate simulacre de concursuri;

- ministerul prin toate pozițiile de la ministru până la șefii de servicii prin rotație;

- accesul la resursele financiare prin licitații de reabilitare și de editare manuale;

- procesul de promovare a cadrelor didactice prin comisii de grad și de examinare;

- procesul de angajeare a tersonalului auxiliar care se face exclusiv prin relații.

Faptul că nu mai există nicio resursă în sistemul educațional care să nu fie pusă în corespondență cu apartenența la sfere de influențe politice are ca prim efect distanțarea de elementele calitative ale proceselor educaționale, școala fiind bântuită de:

- instabilitate;

- subiectivism;

- arbitrariu;

- comoditate;

- pasivitate;

- noncalitate;

- heirupism;

- imobilism.

Deteriorarea climatului din școli unde violența nu mai este o raritate, evidențiază gravele carențe existente în întreg sistemul educațional care a lăsat pe ultimul plan calitatea cadrelor didactice. Absența unor criterii clare de diferențiere a cadrelor didactice după:

- pregătirea din facultate ca specializare și mai ales ca medii,

- preocuparea de perfecționare continuă prin grade didactice,

- rezultatele obținute de elevi la olimpiade și concursuri,

- gradul de promovabilitate la examene din afara școlii,

- gradul de admitere la facultăți după criterii de ierarhizare,

- contribuțiile la realizarea de materiale didactice recunoscute,

face ca tot corpul didactic să pară amorf, omogen, neimportant, mediocru și nesemnificativ, deși în realitate lucrurile stau cu totul altfel. În contextul în care salarizarea s-ar face după criterii calitative clar definite în care un rol cu totul special să-l aibă calitatea reală, cu siguranță că în învățământ nu s-ar mai propaga ideia că acesta nu este atractiv pentru șefii de promoție sau pentru studenții deosebit de merituoși în timpul anilor de facultate.

În politică se știe exact că intră în marea lor majoritate persoane care nu s-au remarcat cu nimic în meseria lor. Cei puțini care sunt deja personalități și pe care mediul politic îi curtează sunt extrem de puțini și faptul că nu sunt înconjurați de consilieri valoroși, apar situații în care ei sunt puși în dificultate și la următorul ciclu electoral abandonează politica, revenind la meseriile care i-au consacrat ți unde au avut succes.

Politizarea din învățământ face ca toți care lucrează în acest sistem să se adapteze după cum bate vântul în politică. Am văzut foarte mulți inspectori generali care căutau să nu supere pe adversarii politici pentru că știau că la următorul ciclu electoral aceștia reveniți la putere le vor face mizeriile adecvate. Am cunoscut și eu un specimen care în 1997 când s-a schimbat puterea credea că tot ce zboară se și mănâncă, deși el ca individ nu avea nicio bază. S-a dat la mine și i-am spus că la momentul potrivit va avea mari neplăceri că nu trebuie să te uiți la cățelul care latră, ci trebuie să vezi cine-i ține lanțul. Omul se pare că a învățat lecția și s-a dat pe brazdă. Un altul, tot așa, s-a purtat mizerabil din moment ce devenise și el un fel de șefuleț politic pus pe la FPS. S-a domolit urgent când a fost dat de-a dura pe scări fiind dat afară de la doctorat, de superdepășire de termen la 25 de ani cum s-ar zice.

Nu aș avea nimic cu politizarea dacă ea ar însemna valoare și nu sinecuri, căci în niciun caz o persoană fără pregătire corespunzătoare, super-mediocră într-o facultate de mâna a VII-a va avea resurse să gestioneze eficient o zonă unde toată lumea îi știe proveniența și mai ales știe de unde-i vine sprijinul, sprijin care este temporar întotdeauna în politică.

Nici nu vreau să-mi amintesc cum un șef de Giurgiu provenit din PNȚCD a încercat să șeargă cu mine dușumele pe la conferință în mai 1997, dar fără succesul scontat de el. Dar după căderea sa în cap l-am căutat la el acasă căci drumul București - Giurgiu nu e greu de făcut și i-am arătat că 2 + 2 uneori fac 7, dacă vrea cine știu eu.

Când spun cât de nasol este ca învățământul să fie politizat vorbesc în cunoștință de cauză că am știut ce a însemnat politizarea de dinainte de 1989 când vorbeau de instrucțiuni ale limbajelor de programare politruci care le confundau cu instrucțiunile ce însoțesc aplicarea  textelor de legi. Comparând politizarea de dinainte de 1989 cu ceea ce vedem azi, rezultatele bat tot cam pe acolo, balanța neânclinând mai mult într-o parte, căci ariviști, incluți și impostori au existat și atunci, există și acum, dar parcă acum sunt ceva mai zgomotoși și au diplome de doctor și de masterat.

În concluzie, dacă nu se iau măsuri urgente ca învățământul să fie curățat de orice influență politică, lucrurile vor merge din rău în mai rău și ne vom trezi cu școlile goale, căci elevii vor pleca să studieze în străinătate, inclusiv să facă grădinița și clasa zero acolo, căci aici nu mai este școală serioasă, ci fușereală, unde numai ghiozdanele au între 8 și 12 kg de cărat zilnic.
Politizarea este unul dintre  defectele sistemului educațional care afectează pe termen lung calitatea procesului de instruire, căci în învățământ sunt esențiale deciziile pe termen lung, nu pe durata ciclului electoral, decizii care se schimbă la 180 de grade după ce se schimbă și puterea și totul se reia de la zero, căci nimic de dinainte nu a fost bun.

(30 decembrie 2017)  

Dorian YATES, culturistul european de netrecut

Culturistul Dorian YATES este născut în data de 19 aprilie 1962, deci aparține zodiei berbec. Zodia berbec, despre care se spune că printre cei ce aparțin ei se află oameni deosebit de disciplinați, de ambițioși, de temeinici și de calculați. Berbecii au o voință extraordinară în a-și duce la bun sfârșit planurile și urmăresc etapele intermediare până în cele mai mici detalii, fără să le scape nimic din atenție. Nu spune la carte despre faptul că cei născuți în zodia berbecului sunt culturiști, dar toate caracteristicile acesteia sunt specifice culturismului. Deși berbecii sunt destul de calculați, ei dacă iau o hotărăre fac tot ce trebuie pentru a deveni realitate și par uneori prea îndrăzneți sau chiar prea încrezători în propriile forțe, fără a fi departe de adevăr, pentru că dispun de resurse imense.

datele sale biometrice sunt:

Înălțime: 178 cm

Greutate: 132 kg

Circumferință braț: 51 cm

Circumferință piept: 142 cm

Circumferință talie: 88 cm

Circumferință coapsă: 79

Circumferință gambă:52 cm

El a apărut în mari competiții după anul 1990 după cum urmează:

1985 World Games 7th Heavyweights

1986 British Championships, locul 1, categoria open

1988 British Championships, locul 1, categoria open

1990 Night of Champions locul 2

1991 Night of Champions, locul 1

1991 Mr. Olympia,  locul 2

1991 English Grand Prix, locul 1

1992 Mr. Olympia, locul 1

1992 English Grand Prix, locul 1

1993 Mr. Olympia, locul 1

1994 Mr. Olympia, locul 1

1994 Spanish Grand Prix, locul 1

1994 German Grand Prix, locul 1

1994 English Grand Prix, locul 1

1995 Mr. Olympia, locul 1

1996 Mr. Olympia, locul 1

1996 Spanish Grand Prix, locul 1

1996 German Grand Prix,  locul 1

1996 English Grand Prix, locul 1

1997 Mr. Olympia, locul 1

În anii 1988 și 1989, 1990 culturistul nu a figurat printre cei 15de finaliști ai fiecăreui an. În anul 1991 culturistul intră în forță în acest concurs ocupând locul al doilea, după Lee HANEY, cel care în intervalul 1984 - 1991 ocupase de 8  ori consecutiv poziția de Mr. Olympia, învingându-i pe mulți dintre pretendenții din acele vremuri la locul al II-lea.

Culturistul Dorian YATES a intrat în concurs ca fiind un alt tip de culturist, pentru că la înălțimea de 178 cm o greutate de 132 kg însemna cu totul altă abordare a dezvoltării masei musculare, știut fiind că Lee HANEY la înălțimea de 180 cm cântărea 120 kg și avea o circumferință a brațului de 50 cm. Un istoric al pozițiilor 2,3 și 4 din clasamentul de la Mr. Olympia arată evoluția următoare:

1988: Rich GASPARI locul 2

          Lee LAMBRADA locul 3

1989: Lee LAMBRADA locul 2

          Vince TAYLOR locul 3

1090: LeeLAMBRADA locul 2

          Shawm RAY locul 3

1991: Dorian YATES locul 2

          Vince TAYLOR locul 3

          Lee LAMBRADA locul 4

1992: Kevin LEVRONE locul 2

          Lee LAMBRADA locul 3

          Shawn RAY locul 4

1993: Flex WHEELER locul 2

          Shawn RAY locul 3

          Lee LAMBRADA locul4

1994: Shawn RAY locul 2

          Kevin LEVRONE locul 3

1995: Kevin LEVRONE locul 2

          Nassel El SOMBATY locul 3

1996: hawn RAY locul 2

          Kevin LEVRONE locul 3

1997: Nasser El SOMBATY locul 2

          Shawn RAY locul 3

1998: Ronnie COLEMAN locul 1

          Flex WHEELER locul 2

          Nasser El SOMBATY locul 3

care evidențiază existența unor sportivi care au crezut în steaua lor de a fi câștigători într-un anumit moment dat, așa cum a fost Lee LAMBRADA sau de a fi perseverenți așa cum a fost Shawn RAY care în 1998 și în 1989 s-a clasat al V-lea,  în anii 2000, 2001 s-a clasat al IV-lea, ceea ce arată dorința acestora de a fi pe prima treaptă a podiumului de concurs. O analiză mai atentă a performanței pe care

o prezentau culturiștii intrați în competiție cu Dorian YATES arată că sportivul englez venea cu acel element de noutate ce face diferența, impresionând prin:

- volume,

- prezență,

- armonie,

- definire,

- simetrie,

- atitudine,

- poziție,

- prezență,

- dezvoltare,

- concentrare,

- ritm,

toate la un loc definindu-l pe câștigător, culturistul care era altceva în raport cu ceea ce fusese mai înainte și care arăta că există și o cu totul altă abordare a culturismului, ca sport în care masa musculară reprezintă un element de depășește caracterul decorativ, devenind întâi de toate importantă prin funcționalitatea dată de mers, mișcări, gesturi și detaliile puse în evidență cu fiecare poziție executată de la un punct de start până la punctul final, în care pozițiile intermediare erau caracterizate de continuitate naturală, așa cum arată clipurile în care apare sportivul la exercițiile din concursuri.

Trebuie spus că Dorian YATES reprezintă o pagină deosebit de importantă a culturismului mondial, el fiind cel care a demonstrat că echilibrul dintre înălțime și greutate se manifestă printr-o masă musculară definită care s-a constituit ca un nou concept al armoniei imposibil de acceptat până la el.

Dorian YATES a fost cilturistul european de netrecut în perioada 1991 - 1997, deși upozițiile 2, 3 și 4 erau extrem de puternici, perseverenți și sistematici în pregătirea performanțelor pe termen lung. În topul celor mai buni culturiști ai tuturor timpurilor Dorian YATES figurează pe poziția a IV avându-i în față pe Arnold SCHWARZENEGGER, Lee HANEY, Ronie COLEMAN și fiind urmat de Flex WHEELER, Sergio OLIVA, Kevin LEVRONE, Frank ZANE, Franco COLUMBU, Shwan RAY, Jay CUTLER, Lou FERRINGO, Larry SCOTT, Steve REEVES, Bill PEARL, Reg PARK, Lee LAMBRADA,Chris DICKERSON, Mike MENTZER, Rich GASPARI, Samir BENNOUT, Dave DRAPER, Tom PLATZ și John GRIMEK.

          

(29 decembrie 2017)

Defectele sistemului educațional: imoralitatea

Aici nu mă voi referi la acea imoralitate la care s-ar aștepta multă lume, că totuși școala nu este nici cârciumă, nici bordel și nici spital de nebuni. În școală este un altfel de imoralitate, dată de marile carențe ale corpului profesional, care nu se manifestă prin:

- violuri;

- șantaje;

- trafic;

- crimă;

- alcoolism;

- teroare.

Voi descrie fapte de imoralitate cunoscute de mine și dacă voi fi iscat, voi veni cu date concrete, nume, locuri și date exacte.

Primul exemplu de imoralitate: o profesoară recita lecția de fizică cuvânt cu cuvânt din carte. Un elev și-a dat seama și a început s-o urmărească având cartea sub bancă, pe genunchi. Profesoara și-a dat seama, a venit tiptil, l-a prins și i-a dat nota doi. Profesoara a manifestat un act grav de imoralitate din moment ce absolventă de facultate cum se credea, trebuia să vină să explice acea lecție de fizică cu cuvintele e, pentru a-i face pe elevi să înțeleagă despre ce era vorba acolo. Ea neavând nici pregătirea corespunzătoare și nici nivelul de competență corespunzător, prin imoralitatea de care a dat dovadă a căutat să se situeze deasupra tuturor elevilor, deși locul ei nu era la clasă. După incident, a continuat să turuie și elevul a continuat s-o urmărească, drept care a mai încasat în aceeași zi, încă un doi.

Al doilea exemplu de imoralitate: un elev a găsit într-o gazetă un citat al unui mare matematician care arăta că la matematică nu există elev rău, ci profesor rău. Neșansa elevului a fost să-l arate unui profesor care nu a știut să guste semnificația textului. L-a scos pe elev la tablă, i-a pus o întrebare despre ceva periferic, de detaliu, la care elevul nu a știut să răspundă și a primit nota doi. Profesorul nu s-a mulțumit cu ceea ce a făcut, ci a continuat să-l ridiculizeze pe elev pe oarece teme, lucru care dovedea clar stadiul său de imoralitate în care se bălăcea cu grație elocventă.

Al treilea exemplu de imoralitate: un elev de clasa a XII-a avea la limba română în primul trimestru media 3(trei), în al doilea trimestru de asemenea, media 3(trei) iar în ultimul trimestru media 9(nouă), iar în clasele precedente, media la limba română a elevului în niciun trimestru nu depășea media 6,50(șase și cincizeci). Am întrebat-o pe profesoara de română cum justifică acest salt astronomic, iar aceasta cu o convingere de-a dreptul suspectă căuta să-mi arate că elevul cu pricina este un tip genial și în acest ultim trimestru a realizat că trebuie să dea tot la adevărata sa valoare. La proba orală m-am convins că respectiva era într-o mare eroare, elevul neputând lua mai mult de nota 6(șase), iar la scris la aceeași disciplină nota elevului a fost și ea tot mediocră.

Al patrulea exemplu de imoralitate: vine să arate complicitatea unor profesori care dictează elevilor de la examene soluțiile problemelor, lucru dovedit în faptul că tezele tuturor elevilor erau trase la indigo. Lucrurile sunt mult mai complicate în acele cazuri pentru că în acele clase unde se dictează nu încap orice candidați, ci anumiți candidați, aleși și acceptați cu complicitatea conducerii, iar delegarea celor care supraveghează este și ea rezultatul unei complicități mai ample, care tot imoralitate este.

Al cincilea exemplu de imoralitate: despre care am auzit de la elevii care circulau cu mașina 331 și care coborau undeva la un liceu care a avut cândva și clasa T la a IX-a. Acolo era un profesor sau mai corect un pseudo-profesor care se enerva destul de ușor și ca să-și pedepsească elevii le dădea un test fulger și spre satisfacția sa proprietate personală, dădea la toată clasa nota 2(doi) căci nimeni nu rezolva acel test. Eu știam că notele în fiecare clasă urmează legea lui Gauss, decă vor exista câțiva de 9 și 10, vor exista și câțiva de 2 și 3 dar multe note vor di de 5, 6 și 7. Din moment de toată clasa lua nota doi, concluzia era că profesorașul acela stupid avea o modalitate imorală de a se pune deasupra elevilor clasei, nu prin cunoștințele sale de matematică, nu prin prestanța sa, nu prin caracterul său specual, ci prin acele teste aiuritoare de doi bani prin brutalitatea măsurii.

Al șaselea exemplu de imoralitate: se referă la faptul că ora are 50 de minute. Profesorul care nu vine la oră, profesorul care vine cu 5 minute mai târziu la clasă, profesorul care pleacă cu 5 minute mai devreme din clasă, profesorul care dă elevilor la clasă să rezolve probleme în timp ce el face cu totul altceva, profesorul care discută despre cu totul altceva la oră decât lecția prevăzută în planul de învățământ, profesorul care anunță că nu vine să țină ora data viitoare, în toate cazurile dă dovadă de imoralitate deoarece nu face altceva decât să-l fure pe elev de cunoștințele pe care acesta ar trebui să le primească în acel timp cât el, profesorul nu-l dedică obiectivului pentru care este plătit.

Este de-a dreptul dramatic să constatăm nivelul de imoralitate la care s-a ajuns în unele clase prin ceea ce fac profesorii acolo sau și mai rău, prin ceea ce nu fac din varii motive, ei invocând de fiecare dată că eroarea se află în ograda altora, adică la elev sau la familia acestuia, deși datul clar este profesorul însuși care dă tonul în tot ce se întâmplă la clasă, căci acolo elevul se simte confortabil sau se simte copleșit sau se simte umilit și reacționează de fiecare dată adecvat cu starea sa de spirit.

(29 decembrie 2017)

Defectele sistemului educațional: subfinanțarea

Rămasă din comunismul vulgar teza conform căreia învățământul nu este nici industrie și nici agricultură unde se produc bunuri pentru a i se da cât de cât atenție, sistemul educațional este o cenușărească lăsată de izbeliște. Culmea, în legea învățământului este un articol cum că 6% din PIB trebuie să se aloce învățământului obligatoriu, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, repet, pentru că învățământul nu este nu a fost și nici nu știu dacă vreodată va fi aici pe meleagurile carpato-danubiano-pontice ha prioritate de luat în seamă.

În primitivismul lor obscen, politicienii și nu numai ei nu fac legătura dintre calitatea învățământului, calitatea forței de muncă și dezvoltarea țării. căci fără forță de muncă având înaltă calificare dată un învățământ performant nu există nici producție industrială și nici agricultură dezvoltată.

Îmi amintesc o ministreasă de pe vremea lui Ceaușescu, destul de sărăcuță cu înzestrarea de la etajul superior, chiar dacă venea din buricul târgului nr. 6, a zis că ea și fără săștie vreo limbă străină tot a ajuns ministreasă și prefesoară universitară.

Subfinanțarea sistemului educațional se manifestă prin:

- salarii mai mult decât mizerabile pentru toate categoriile de personal care lucrează în siste, ceea ce determină migrarea celor mai buni absolvenți spre ramuri unde salariile sunt decente, chiar dacă acolo fac munci cu mult mai puțin calificate în raport cu disciplinele studiate în facultate;

- creșterea alarmantă a numărului de suplinitori, fără a exista vreo soluție de ameliorare a stadiului la care s-a ajuns, cu efecte dintre cele mai nefericite asupra nivelului de instruire a elevilor și studenților, căci suplinitorii sunt generatori de instabilitate în sistem și mai ales de dezinteres pentru creșterea propriei calificări, din moment ce soarta lor se hotărăște undeva cu câteva săptămâni înaintea începerii anului școlar, situația lor fiind an de an incertă;

- starea deplorabilă a spațiilor de învățământ care de zeci de ani nu sunt reabilitate, an de an înregistrându-se situații dintre cele mai speciale de căderi ale tavanelor, dărâmarea de ziduri sau accidente dintre cele mai nefericite în care victime sunt unii dintre elevi;

- nivelul scăzut al investițiilor în noi școli mai ales la sate unde datorită stării unor clădiri vechi de zeci de ani fdetermină primăriile să arondeze elevii la alte școli, obligându-i să facă transporturi spre alte localități zi de zi, cu efecte nedorite asupra stării de sănătate a elevilor;

- lipsa de programe coerente de elaborare și tipărire a manualelor cu cerințe minimale strict legate de capacitatea elevilor de a asimila cunoștințe și mai ales de a căra ghiozdanul zi de zi la școzlă cu tot felul de materiale pe care profesorii sau învățătorii le consideră esențiale în raport cu unele criterii financiare sau de memorare, disproporționate în raport cu menirea sistemului;

- lipsa unei strategii căci subfinanțarea atrage după sine lipsa de interes a tuturor decidenților asupra definirii de obiective pe termen lung, chiar mai mare de 20 de ani, mergându-se pe principiul cârpelilor de pe o zi pe alta, în sensul de a repara ceea ce s-a rupt într-o parte și așteptând să apară fisuri în alte părți pentru a fi drese prin improvizații;

- instabilitatea pe care o dă așteptările care sunt cu mult mai mari decât ceea ce se oferă în realitate în condițiile declașerii unor situații de criză care se lasă cu schimbări de miniștrii, cu măsuri drastice și pompieristice de închidere de licee fără promovabilitate la bac sau cu măsuri deloc severe în cazul unor dascăli violenți cu elevii sau imorali cu elevele;

- proliferarea unei mici corupții genetralizate care acoperă toate zonele sistemului educațional, de la licitații, până la derularea proceselor de instruire și de examinare, fără a exclude ceea ce se dezvoltă pe laterala și în afara școlii ca succesiune de activități care chipurile au menirea creșterii nivelului de pregătire extrașcolară a elevilor prin activități contra cost niumite emfatic și meditații.

Dacă sistemul educațional ar fi privit ca o prioritate reală, prin înțelegrea cu exactitate nu ca fabrică de diplome și titluri academice, ci ca producător de forță de muncă cu calificare și în diversitatea  la nivelurile cerute de societate, ca singura cale de a asigura progresul societății pe termen mediu și lung, problema subfinanțării ar dispărea cu siguranță și atunci, pe baza unei strategii coerente s-ar rezolva marile probleme ale acestui sistem, dintre care calitatea personalului prin salarizare și baza materială prin investiții, sunt punctele de start fără de care totul este vorbărie de dragul vorbelor aruncate de unii și de alții mai ales în campanii electorale sau la 15 septembrie când se deschde anul școlar și mărimile fac turul școlilor că dă bine la imagine. Apropo, ne mai aducem aminte cum un personaj jucător dealtfel, care se lăuda că este și bine informat și care  spunea ca pe o concluzie finală și fatalistă unui filosof că școala românească scoate tâmpiți? Ce trist! Cu certitudine respectivul făcuse școlile prin Anglia sau prin America sau prin Republica Botswana, pe bani plătiți în moneda statelor respective, pentru a se considera produsul altor sisteme educaționale.

Numai când ne vom desprinde de bolșevismul primitiv care domină încă gândireea intelectualilor așa-ziși rasați și orientați spre subdezvoltarea țării, se va trece la stadiul acela în care finanțarea reală se va produce spre sănătate și spre educație, numai acolo unde societatea trebuie să investească și nu să asiste prin suplinirea noncontributivității cetățenilor apți să-și poarte singuri de grijă.

(28 decembrie 2017)

Serge NUBRET, o legendă a culturismului

Mergând prin Timișoara, bunul meu prieten Claudiu BRÂNDAȘ, conferențiar la Universitatea de Vest, știindu-mi preocupările legate de culturism mi-a făcut o mare surpriză ducându-mă la sala de sport OLYMPIA unde se află un grup statuar datorat marelui iubitor de culturism Flroin TEODORESCU, cel care are un club celebru și care organizează nenumărate competiții recunoscute pe plan național în domeniul acestui sport.

Grupul statuar îi reprezintă pe marii culturiști ai lumii:

Arnold SCHWARZENEGGER  

Eugen SANDOW 

Serge NUBRET   

Frank ZANE   

Lenda MURRAY    

Cory EVERSON.

Despre unii dintre acești culturiști am scris cândva articole, dar finalul de an 2017 mi-am propus să-l închei apoteotic, drept care voi scrie articolul despre marele culturist Serge NUBRET, cel care se află printre cei incluși de Florin TEODORESCU în grupul statuar. În opinia mea, Serge NUBRET este o legendă a culturismului mondial pentru că:

- aduce o nouă reprezentare a performanței acestui sport;

- crează o nouă abordare a simetriei și definirii;

- manifestă o nouă tendință în legătură cu proporțiile;

- revoluționează prezența în competiții, ca manifestare de artă;

- echilibrează pentru totdeauna elementele de armonie.

Serge NUBRET este culturistul caracterizat prin următoarele date biometrice:

Înălțime: 180 cm

Greutate: 102 kg

Circumferință braț: 55 cm

Circumferință piept: 145 cm

Circumferință talie: 70 cm

Circumferință coapsă: 68

Circumferință gambă:48 cm

Detalii despre biografia lui Serge NUBRET se găsesc pe Internet foarte multe, numai că despre el trebuie spus că a dominat scena vieții sportive între anii 1957 când avea vârsta de 19 ani și 1983 când a înregistrat ultima participare la o competiție de anvergură așa cum era Pro WABBA World Championships, la vârsta de 45 de ani. De fiecare dată a concurat sub culorile drapelului Franței.

 Istoria concursului Mr. Olympia consemnează și alte participări ale sportivului francez, născut în Guadelupa în 6 octombrie 1938. Serge NUBRET aparține zodiei balanță. Cei născuți în zodia balanței au suplețe în a se orienta și deciziile pe acre le iau, le sunt în totalitate favorabile. Au orientare spre lucrurile precise, în care cantitatea este corelată riguros cu calitatea. Le place foarte mult simetria. Ori de câte ori au o problemă de rezolvat, nativii din balanță se documentează complet și fac tot felul de comparații. Definesc tot felul de criterii de selecție și de fiecare dată ei cred că alegerea făcută este cea mai bună. Criticile nu sunt bine venite la cei din acestă zodie, deși dacă ceea ce li se spune sub forma unei sugestii și a unui sfat devin uneori chiar deviză de viață. Le place să știe că munca lor este apreciată, dar nu arată acest lucru și uneori par indiferenți, dar detestă nedreptățile de care ei sau altii au parte. Știu să-și dozeze eforturile și au capacitate foarte bună de autoanaliză.

Culturistul a concurat și pentru titlul de Mr. Olympia, ajungând ca în anul 1975 să ocupe locul al II-lea după Arnold SCHWARZENEGGER, cronicile consemnând că forma sa era de excepție în acel moment, iar spectatorii l-au aplaudat minute în șir pentru noutatea pe care el o aducea în culturism, dar Arnold venea atunci în 1975 după 5 titluri consecutive câștigate anterior, o formă excelentă și avea un context favorabil lui. În anul 1972 Serge NUBRET s-a clasat al III-lea după Arnold SCHWARZENEGGER și Sergio OLIVA.  În anul 1973 Serge NUBRET s-a clasat al III-lea după Arnold SCHWARZENEGGER și Franco COLUMBU.

Printre competițiile la care Serge NUBRET a participat, enciclopediile menționează:

1958: Mr. Guadeloupe

1960: IFBB World Most Muscular Man

1963: NABBA Pro Mr. Universe (2nd)

1964: NABBA Pro Mr. Universe (2nd)

1969: NABBA Pro Mr. Universe (3rd)

1969: IFBB Mr. World (Tall) (2nd)

1970: IFBB Mr. Europe (Tall)

1972: IFBB Mr. Olympia (3rd)

1973: IFBB Mr. Olympia (3rd)

1975: IFBB Mr. Olympia (2nd)

1976: NABBA Pro Mr. Universe

1976: WBBG Mr. Olympus (2nd)

1977: NABBA Pro Mr. Universe (2nd)

1977: WBBG Mr. Olympus

1977: WBBG Pro Mr. World

1978: NABBA Pro. Mr. Universe (2nd)

1981: Pro WABBA World Championships

1983: Pro WABBA World Championships.

El a jucat și în filme, a scris și cărți, dar a adus o mare noutate în culturism printr-o nouă modalitate de a defini echilibrul între componentele care alcătuiesc elemente de evaluare în competiții și prin modul său de a se prezenta. Multe dintre clipuri și multe dintre fotografii scot în evidență toate elementele de noutate, căci la 102 kg și 180 cm înălțime celelalte circumferințe ale sale au creat acel context unic numit Serge. Se știe că noutatea absolută sperie și sunt sigur că arbitrii au mers mai mult pe linia tradițională în loc să creeze acel context favorabil pătrunderii noului reprezentat de Serge NUBRET în culturismul modern. Numai așa se explică poziționarea sa pe locurile al II-lea și al III-lea în mari competiții, exact cum s-a întâmplat câteva decenii mai târziu cu Kay GREENE care tot așa, nu a penetrat în prima linie deși de departe avea un nivel de performanță de excepție. Pentru a fi mai convingător, aici voi prezenta o galerie cu fotografii a lui Serge NUBRET, din care se va vedea că astrele i-au fost favorabile, mai puțin arbitrii cu vederi tradiționaliste din marile competiții.

Serge NUBRET este o legendă a culturismului și scriu acest articol pentru că abia acum am ajuns la o evaluare obiectivă a performanțelor sale și abia acum am o imagine comptetă a ceea ce a fost marele culturist pentru istoria acestui sport.

(28 decembrie 2017)

Defectele sistemului educațional: cultivarea non-valorilor

Cultivarea non-valorilor este deja un sport național. Televiziunile prin tot ceea ce fac cultivă non-valori aducând în prim plan persoane și nu personalități, astfel încât se crează o mare confuzie pe scara valorilor și sunt impuse drept modele persoane care nu știu să facă fix nimic, în afară de scandaluri, de agramatisme și ziceri de un primitivism strigător la cer.

Este răsturnată 100% scara valorilor încât tinerii în formare nu au modele și ei găsesc în viața de zi cu zi drept modele exact ceea ce nu are nicio legătură cu ceea ce ar trebui să fie modele. Apar în jurii persoane care evaluează în zone unde nu au produs nimic, dar conduc la rating prin simpla lor prezență, pentru că numele lor este legat de scandaluri sau de știri care au făcut senzație nu prin ceva valoros, ci doar prin acțiunea de maximă excentricitate executată la cerere sau din întâmplare.

Ecranele sunt frecventate de persoane care propagă un pseudofolclor penibil la cotele cele mai de jos, dar care prin tunări sau aranjări spectaculoase dau bine și fac audiență, deși audiență s-ar face și altfel, nu prin lucruri facile, de doi bani și trei lulele.

Cultivarea non-valorilor se face cu grație și perseverență în sistemul educațional prin:

- acordarea de titluri științifice unor persoane ale căror merite sunt disproporționat mai mici;

- semnarea de cecuri în alb prin care sunt validate rezultate care nu sunt obținute încă;

- promovarea pe criterii periferice, locale și neimportante a unor persoane mediocre;

- deformarea de realități prin prezentarea nerealistă a rezultatelor inexistente drept valori;

- relaxarea criteriilor de ierarhizare și trucarea modalităților de evaluare de fațadă;

- răsturnarea piramidei pozițiilor din statele de funcțiuni care nu mai reflectă nimic.

Sistemul educațional deși are armele eficiente de autoapărare în ideia de a conserva valori, nu o face fie din neputință, fie din comoditate, fie din neglijență, fie doar pentru că autoconservarea are la bază și multă inactivitate și mult oportunism, toate învelite în așa-zise principii de transparență totală. Se știe că rolul profesorilor universitari în a gira așa-zisele lucrări științifice al rârnăiașilor a fost determinant, chiar dacă semnăturile lor se aflau doar pe paginile de cuprins unde pârnăiașii își declarau intențiile. Se spune că și iadul este pavat cu bune intenții. Numai că a semna pentru ceva ce nu există este o mare eroare, căci transferul de notorietate de săcea de la Ț către zero, uneori zero absolut sau zero barat sau doar o bucățică din zero.

Să nu creadă cineva că non-valorile au fost cultivate în sistemul educațional după 1989. Nu, ele au fost cultivate, dar la o scară ceva mai redusă și înainte de 1989 căci și atunci se acordau titluri academice aiurea și pe criterii politice, se făceau promovări pe poziții didactice prin selecții abracadabrante fără nicio bază reală, ci la opțiunea liberului arbitru. Numai așa se explică doctorii fără bacalaureat, profesorii universitari veniți de la Răsărit și mai ales decapitarea învățământului prin trimiterea la stuf a unor mari profesori ca să se facă loc lupilor tineri plini de revoluționarism.

(27 decembrie 2017)

Defectele sistemului educațional: permisivitatea

Sistemul educațional românesc este bântuit de nenumărate defecte, ceea ce l-a dus în situația în care este. Nu trebuie căutate defectele sistemului educațional în afara sa, ci în interiorul său, căci niciun sistem nu se structurează, nu evoluează și nu produce altceva decât ceea ce el din interior este capabil să acționeze. Cine crede că o mână invizibilă din exterior face și drege în interiorul sistemului educațional, se înșeală și toate raționamentele care pornesc de la această premisă eronată, sunt evident, eronate.

Permisivitatea este unul dintre defectele sistemului educațional care se manifestă printr-un nivel de exigență scăzut în selecția:

- elevilor și studenților care intră în sistem;

- absolvenților care devin cadre didactice provizorii;

- doctoranzilor care vor parcurge stagiile doctorale;

- celor care definesc criterii valorice de promovare;

- celor care validează titluri academice și teze de doctorat;

- titularilor de posturi și validarea acestora prin concursuri.

Numai datorită excesului de permisivitate au apărut situațiile nu hilare, ci triste să nu zic tragice în care arzând etape succesive, persoane fără calități remarcabile, ca să nu zic de-a dreptul mediocre, au fost cocoțate pe poziții academice de vârf, ca să nu zic imposibil de atins în condiții, ca să nu zic, cât de cât normale, decente, umane, credibile și rezonabile.

Numai datorită excesului de permisivitate s-au susținut teze de doctorat plagiate, fără valoare științifică sau chiar băgate la secret de stat ca nimeni niciodată să nu aibă posibilitatea de a citi ce este acolo și de a reverifica dacă sunt sau nu valoroase, dacă au sau nu au soluții originale sau pur si simplu dacă există fizic, sub forma a cel mult 150 de pagini, sau a cel puțin 1/2 pagină asemeni teoriei vitaminei C cu care s-a penetrat pentru totdeauna în lumea științifică.

Numai datorită excesului de permisivitate s-a ajuns în situația de a avea licee cu absolvenți care nu au reușit să treacă niciunul dintre ei examenul de bacalaureat, ceea ce evidențiază slaba calitate a proceselor ce se derulează acolo în principal datorită lipsei de exigență pe care o manifestă corpul profesoral, el însuși nepregătit să facă față unor provocări majore generate de subiectele unice de la acel examen, care este cu un nivel mediu acceptat și nu este destinat vârfurilor.

Numai datorită excesului de permisivitate s-a produs distorsionarea structurilor astfel încât au apărut peste noape zeci și zeci de colegii naționale fără a exista un trecut care să justifice o astfel de titulatură și au apărut facultăți și specializări care nu-și găsesc rostul și locul pe piața muncii prin absolvenții pe care îi produc și care vor lucra ca muncitori de slabă calificare în viitor.

Numai datorită excesului de permisivitate din sistemul educațional s-a ajuns la un nivel nepermis de inflație de titluri științifice, de lucrări așa-zis științifice elaborate și publicate de pucăriași, oameni care n-au făcut în viața lor niciodată cercetare științifică și care în afara timpului petrecut în celulă, nu vor face și de acum încolo nicio oră de cercetare științifică pentru că nu îndeplinesc condiții minimale pentru a desfășura astfel de activități care să intre în sfera cercetării științifice adevărate.

Numai datorită excesului de permisivitate s-a ajuns în situația ca manualele școlare să nu mai aibă nicio legătură cu capacitatea bietului elev de a învăța, maturii socotindu-i pe copii mai ceva decât sunt ei, căci numai nișye maturi mediocrii se gândesc cum să-i pună în dificultate pe elevi prezentându-le cunoștințe de care ei ca autori nu au habar și nici măcar nu le-au înțeles ca lumea. dacă era altfel, cu siguranță că respectivii autori ar fi filtrat acele bazaconii pe care le-au inclus în manuale și cu siguranță că manualele lor ar fi arătat nu ca niște cursuri universitare docte, ci ca manuale pentru elebii de gimnaziu, căci manualul de sport de a V-a este încununarea ridicolului.

Mai sunt multe, chiar foarte multe chestii legate de permisivitate dar nu vreau să demolez eu sistemul educațional și așa șubrezit din interior, căci va trebui să se înceapă reformarea lui tot din interior pentru a se scăpa de uscăciunile care zac acolo și care îl trag în jos prin non-calitatea lor.

(27 decembrie 2017)

Spectacolul de colinde din București

TVR1  a difuzat în seara de Crăciun spectacolul de colinde din seara de Ajun de crăciun din Piața Constituției, care a avut amfitrioni pe Iuliana TUDOR și pe Aurelian TEMIȘAN. Spectacolul a fost:

- prăfuit;

- modest;

- zgomotos;

- lent;

- nestructurat;

- obișnuit;

- previzibil.

Așa cum a fost gândit, ori nu a fost bine analizată sonorizarea, ori dacă s-a mers pe sistem live, soluția a fost foarte proastă. Era cu mult mai bine să se fi făcut înregistrarea într0-un studiou și sunetul s-ar fi auzit cu totul altfel. Chestia cu reluarea din 26 decembrie de la prânz mi s-a părut culmea absurdului și mi-a adus aminte de năravul de dinainte de 1989 al TVR care tot la cererea spectatorilor reluau transmisiile mostruozităților de spectacole de pe stadioane, dedicate fiului iubit.

Am o întrebare pentru mine: Loredana avea cizme de 8.000 de euro cu cristale Swarovski? În rest se vedea sărăcia pe țoalele celor de la orchestră și nicio toaletă mai specială la soliști. Era în public cineva cu niște luminițe pe țeastă care oscilau enervant. În rest nimic, probabil doar enervantele zicei ale celor doi moderatori, tăbăciți în platitudinile de pe la televiziuni, căci criteriul alegerii lui a fost înălțimea ei, ca să nu dea notă discordantă, căci despre calitatea textelor nicni nu trebuie vorbit.

(26 decembrie 2017)

Gigi BECALI și mișcarea #rezist

Prolificul autor de lucrări științifice care i-au scurtat pedeapsa privativă de libertate, după ce zice-se ar fi stat departe de politică, acum urmărește să se apropie de mișcarea #rezist. O analiză mai atentă trebuie să arate că Gigi BECALI care este un veritabil animal politic, cu aceeași capacitate de orientare în timp și spațiu ca Traian BĂSESCU, ajutat de diferența de 7 ani în favoarea sa, nu face nicio mișcare fără să gândeaască asupra eficienței rezultatelor.

Rememorând trecutul acestuia, ne aducem aminte cum a ciocnit pahare de licori teribile stând la masă cu prezidentul, pentru a face transfer de notorietate în favoarea sa. Ceva mai târziu, după meciuri groaznice cu tribunul, a făcut pace și s-a ales cu un post de europarlamentar, trasferul fiind tot de notorietate, dar nu a fost nici de durată și nici de efect. A fost apoi chestia cu postul de parlamentar pe listele PNL, care trebuie privit ca transfer de notorietate ușor financiară, dar și ea cu efecte limitate de succes, căci cariera sa politică s-a prăbușit abrupt sfârșind în a scrie lucrările științifice

Muntele Athos, Patria Ortodoxiei

Becali și politica: începuturile

Iubirea milostivă mântuitoare

Becali și Steaua

Becali - Parlamentul Europei și Parlamentul României

toate în același ani, 2014 și toate publicate la o singură editura, Saeculum I.O, editură prestigioasă dealtfel, căci are lucrări care a primit premiul Academiei Române în 1999 și în 2004. Bănuiesc că are un consilier de imagine care l-a sfătuit în legătură cu poziționările față de puterea judecătorească, față de legile justiției, el considerându-se de fapt o victimă a regimului de dinainte de 2015. În Piața Victoriei sunt oameni care au o cauză a lor pentru care luptă sub stindardul lui #rezist și tot timpul am avut certitudinea că aceștia nu se amestecă cu oamenii politici indiferent de unde aceștia vin și nici nu au legătură cu galeriile de susținători ai echipelor de fotbal, indiferent cât de titrate sunt acestea. Ieșirea pe sticlă chiar în zilele sfinte ale sărbătorii nașterii Domnului a unui om care se pretinde a fi mare credincios pentru a-și anunța o eventuală afiliere la mișcarea #rezist este un gest care se înscrie în strategiile de management politic brutale și ieftine în același timp. Mai știm vedete care au anunțat divorturi în zilele de sărbătoare. Dar de la un om care a construit biserici și care fredonează cântece bisericești și care merge la Muntele Athos, la așa anunțuri nu se aștepta nimeni, ceea ce înseamnă că are consilieri de imagine care știu să facă oarece calcule, pe care eu le socotesc nepotrivite și contraproductive. Nu cred că mișcarea #rezist îl va asimila pe Gigi BECALI, indiferent de rolul și rostul pe care și-l dorește, căci calculele sale nu au fost dintre cele mai bine făcute. El a mai avut și alte inițiative sau începuturi, dar se pare că nu a avut succes, ceea ce se va produce și acum. Mișcarea # rezist nu-l va accepta, căci între el și protestatari există o prăpastie de netrecut.
Gigi BECALI și mișcarea #rezist sunt două lucruri ortogonale. Nu au nimic în comun. Mă aștept la luări de poziție ferme din partea protestatarilor, căci Gigi BECALI este un personaj  epuizat din punct de vedere politic. Managementul politic zice că există și un punct optim al retragerii din politică. Gigi BECALI a ratat acel moment și continuă să alunece pe panta descendentă, până la uitarea totală.

Ce trist este că el se uită în oglindă și se vede Brad PITT.

(26 decembrie 2017)

Legile justiției și cele 7 ambasade

Nu știu nimic despre justiție că eu mă ocup de programarea calculatoarelor. Toată lumea spune că ceea ce se întâmplă cu legile justiției în parlament este o mare porcărie. Declarațiile nu sunt suficiente pentru mine. Am pretenția ca Augustin LAZĂR, Laura Codruța KOVESI, ceilalți membrii ai CSM care critică aceste legi:

- să vină la televiziuni;

- să ia articol de articol legile;

- să arate ce nu e bine în ele;

- să argumenteze.

Nu am văzut nimic din toate acestea. Toată lumea spune că nu e bine, că noile legi sunt catastrofale dar nu spune nimeni de ce și nici nu se compară cu ceea ce există.

Claie peste grămadă au venit și 7 ambasade cu o scrisoare, fără să arate fiecare cum sunt legile justiției la le și să se arate articol de articol, puse în oglindă ce fac rău legile justiției care au fost votate în parlament. Eu, ca profan nu am înțeles nimic și cred că ceea ce s-a întâmplat a fost doar o pierdere de timp, iar faptul că din 2004 se tot luptă cu corupția și în loc corupția să scadă ea s-a accentuat și în loc să se recupereze prejudiciile, corupții scapă bazma curată și rămân cu averile, ceea ce ste frustrant pentru toată lumea. Cum este, nu este bine și ceva este în neregulă.

Îmi aduc aminte cum marea coruptă pe vremea lui CONSTANTINESCU era o femeie care mituise pe un naș pe tren cu 10 lei când se lucra cu milioane, deci pe vremea nenumăratelor țigarete corupția căzuse în derizoriu, ceea ce nu este departe să se producă și acum.

(26 decembrie 2017)

Importul de revoluții la români

Românii s-au dovedit mari importatori de revoluții.

Ei au importat revoluția în 1848 prin tinerii școliți la Paris.

Revoluția bolșevică a fost importată cam târzoi, căci declararea RPR după 1948 s-a făcut la 31 de ani diferență față de Marea Revoluție Socialistă diin Octombrie.

Revoluția decembrie din 1989 a fost și ea un import al destrămării lagărului comunist, căci mișcările care au dărâmat sistemele comuniste din Cehoslovacia Polonia, Grmaina de Est, Ungaria și Bulgaria, au avut o prelungire firească, dar sângeroasă și la București.

Undeva prin anul 2004 s-a importat revoluția portocalie care a pprins la noi și în Ukraina.

Acum este în curs de a fi importată nu revoluția, ci mișcarea #REZIST cu sorginte în USA și cu obiective precise, declarate, care aici pe Dâmbovița are definite mesaje clare antiguvernamentale și anticorupție. Nu reușeșete să coaguleze milioane de cetățeni, așa cum s-a întâmplat în anul 1989, când muncitorii, numeroși și concentrași pe mari platforme industriale, s-au alăturat revoluționarilor. Societatea românească nu este acum pregătită pentru o revoluție profundă, pentru că însăși Europa nu este pregătită pentru așa ceva, cum America nu este nici ea pregătită din moment ce Trump a câștigat alegerile fiind candidat anti-sistem.

Tăticii marxism-leninismului au vorbit de coacerea condițiilor. Acum nu sunt coapte condițiile pentru vreo revoluție. Nu există acel nivel de antagonism și la noi nici nu are cum să existe, căci despre clase antagoniste nu are cum să fie vorba din moment ce bogații sunt câțiva și aceștia leșinați, iar muncitorii și țăranii sunt ei înșiși amețiți prin sărăcia lucie în care se zbat. Corporatiștii sunt prea puțini să intre în calcule. Așa că, acest tablou este simplificat la maximum și să stăm liniștiți că nu va fi nicio revoluție, nici măcar de o răscoală nu există forțe să se pună, chiar dacă pregătirile în exterior ar fi extrem de asidue și sistematice, pentru a se exporta ceva ca noi să avem ce importa.

(26 decembrie 2017)

Conturile de FACEBOOK

Lumea bună își face conturi de facebook pentru că:

- dă bine;

- atrag atenția;

- intră în rând cu ceilalți;

- sunt un mijloc de comunicare;

- dă senzația de pietenie;

- arată un altfel de caracter;

- impune o conduită;

- transmite mesaje;

- crează impresii.

Am observat că sunt unele persoane care au cont pe faceboof doar în anumite momente care au semnificație pentru ele, mai ales în campanii, când caută:

- să se facă înțeleși;

- să se arate populari;

- să dea senzația că sunt prietenoase;

- să arate că stau la dispoziție.

După ce trece acea peruoadă, respectivele persoane își iau vechile năravuri, sunt:

- distante;

- arogante;

- suficiente;

- ocupate;

- răutăcioase;

- individualiste;

- interesate;

- indisponibile.

Azi am vrut să transmit urările mele de Crăciun și am avut surpriza că peste 80% din prietenii mei nici nu au răaspuns la felicitarea adresată lor de Paști. managementul politic arată că în comunicare un rol esențial îl are continuitatea, căci pe facebook nu intră cei care sunt considerați a avea memorie scurtă să fie înșelați cu ușurință cu o plasă care are o pungă de făină, o sticlă de ulei sau o găleată cu o oarece inscripție de partid. Acolo intră lume civilizată, care face analize, cu mult mai detaliate decât mine și pentru care contează dialogul și prezența neântrerupte pe rețeaua de socializare.
Conturile de facebook sunt cu mult mai mult decât ceea ce credem noi, căci ele dau profilul real al persoanei, chiar dacă noi nu dorim acest lucru.

(24 decembrie 2017)

O mare eroare...

Toată lumea l-a ignorat pe colegul meu Karl MARX, vorba lui Valeriu ZGONEA, care era coleg cu Mihai VITEAZUL, acel Karl MARX care a definit națiunea prin niște elemente, pe care chiar le enumăr acum:

• unitatea de limbă, care în cazul nostru este interpretabilă din moment de există un procent important din populație care nu vorbește românește și un procent și mai amre care nu vorbeșe corect românește, ceea ce este tot cam pe acolo;
• piața unică, lucru important, dar care este într-o contină dinamcă, dacă ne gândim cum se deplasează lumea să-și facă concediile spre bulgari, unde prețurile sunt mai mici și calitatea serviciilor este mult mai bună;
• unitatea de teritoriu, lucru extrem de inportant, dar istoria arată că chiar în zilele noastre s-au produs mari modificări teritoriale și Crimeia este unu exemplu care arată exact că așa stau lucrurile când momentele propice apar și sunt folosite;
• unitatea monetară, adică circulă aceiași bani, lucru destul de volatil acum mai ales de când lumea are tot felul de conturi cu tot felul de monede și multe dintre prețuri sunt în USD sau în EURO și să nu uităm că pe multe din facturi se lucrează cu EURO și se face conversie în lei la prețul zilei al monedei europene;
• infrastructura este în opinia mea elementul cheie care definește o națiune căci ea este cea care unește, nu are volatilitate și dă permanența teritorială, căci un nivel ridicat al infrastructurii arată un nivel ridicat al dezvoltării; politica cu zonele ținute în urmă este total eronată, căci nimeni nu dorește o altă apartenență dacă acolo unde sălășuiește îi este foarte bine,

Consider că planul de țară trebuie să pornească de la cerința de a dezvolta națiunea și în principal de a asigura o infrastrucutră de un nivel deosebit de înalt. După aceea trebuie lucrat la dezvoltarea unei piețe unice uniforme, căci acum este vorba de două piețe, una oficială și palidă și o piață paralelă, extrem de puternică. Despre monedă mai sunt discuții căci trecerea la EURO este o chestie, iar unitatea de limbă trebuie legată strict de infrastructură și de piața unică.

Consider o mare eroare lipsa preocupării de a face o infrastructură dezvoltată, adică țara să fie brăzdată de autostrăzi cu lucrări inginereți de artă, spectaculoase și deosebit de eficiente.

(24 decembrie 2017)

Ce m-aș face fără dușmani?

Viața mea ar fi tristă, plată, banală, nesemnificativă, lipsită de farmec. dacă nu aș avea dușmani care:

- mă bârfesc;

- mă detestă;

- mă atacă;

- mă arată cu degetul;

- mă critică;

- mă jugnesc;

- mă hulesc;

- mă alungă;

- mă lovesc;

- mă ignoră;

- mă împroșcă cu noroi;

- mă invidiază;

- îmi aruncă vorbe grele;

- mă înjură;

- mă împing;

- îmi fac rău;

- îmi trag preșul de sub picioare;

- mă arată cu degetul;

- tot tot timpul sunt nemulțumiți;

- mă înlătură;

- mă sapă;

- mă detestă;

- mă poreclesc;

- mă depunctează;

- mă izgonesc;

- mă nedreptățesc;

- mă evită;

- mă terfelesc.

Nu am cum să spun că-mi iubesc dușmanii, dar vreau ca ei în această zi minunată de Crăciun să aibă parte numai de:

- bucurii,

- fericire,

- belșug,

- veselie,

- încântare,

- iubire,

- bunăstare,

- încântare,

- satisfacții,

- realizări,

- inspirație,

căci fără dușmani puternici, talentați, iscusiți, inspirați, insistenți, dăruiți, perseverenți, puternici, polivalenți, originali, determinați și categorici, viața mea ar fi un calvar, iar eu m-aș pierde printre pietrele râului, fumul hornurilor, noroiul ulițelor, huruitul roților de tren, tunetele de după fulgere sau prin colbul iscat de vânturile care hălăduie pe miriști.

(24 decembrie 2017)

Profesorul Mihai LUCAN, marele profesor Mihai LUCAN

Despre Marele profesor Mihai LUCAN de la Cluj am auzit numai și numai lucruri excepționale. Chiar am avut cunoștințe care au trecut prin mâinle sale de aur și știu că toți se rugau pentru sănătatea sa, având în vedere cât bine le-a făcut doctorul LUCAN.

După absolvirea școlii genetale şi a Liceului Gh.Lazăr și a Facultăţii de Medicină Generală de la IMF în anul 1972, ocupând prin concurs pe primele poziții accesul la specializări în chirurgie la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, Clinica de Chirurgie Cardiovasculară Fundeni, Clinica de Urologie Fundeni, Clinica de Anestezie si Terapie Intensivă Fundeni. A devenit în anul 1974 rezident în Urologie și în 1986 a obținut titlul de doctor în știinţe medicale  cu teza Individualizarea tratamentului neoplasmului vezical în funcţie de stadiul evolutiv,  avându-l conducător științific pe marele profesor Eugen PROCA.

A devenit medic primar urolog în 1990, apoi a intrat în învățământul superior, fiind conferenţiar în 1990 și profesor universitar în 1992. A devenit șef la Catedrei  de Urologie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu  Cluj-Napoca, șef al Centrului de Transplant Renal Cluj-Napoca din anul 1995 directorul Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj în anul 1999 și șef al Oficiului Regional de Transplant Cluj în anul 2005. Toate acestea demonstrează nivelul său de pregătire profesională în specializarea căreia i s-a dedicat de la început.

Specializările la care a participat Mihai LUCAN începând cu anul 1980 în Belgia, în Anglia, în Italia și în Olanda sunt numai și numai pe urologie și pe transplant renal, ceea ce evidențiază pasiunea cu care acesta s-a dedicat unui domeniu de importanță excepțională pentru medicina modernă.

Profesorul Mihai LUCAN a efectuat în calitatea sa de medic chirurg practician dedicat  peste 6000 de operaţii între anii1975-1990, din 1990 până în anul 2011 a executat peste 40.000 de operaţii urologice decisive şi peste 27.000 de operaţii endoscopice si laparoscopice. El reprezintă o emblemă pentru școala de transplant renal românească alături de profesorul Irinel POPESCU specializat în transplat hepatic la Institutul Clinic de la Fundeni.

De ani buni, profesorul Mihai LUCAN conduce disciplina de uriologie de la Universitatea de Medicină din Cluj-Napoca. Activitatea sa de cercetare științifică deosebit de bogată se regăsește în nenumăratele soluții date problemelor din sala de operație, introducând tehnici și metode moderne, care prin eficiența lor deosebită evidențiază capacitatea profesorului LUCAN de a împinge cercetarea dincolo de limite care acum câțiva ani păreau de nedepășit.

De-a lungul anilor munca profesorului doctor Mihai LUCAN a fost răsplătită cu Meritul Sanitar - 1979, premiul Academiei Române în 2001, Ordinul Steaua României în 2000, premiul Colegiului Medicilor din România în 2001, diploma Honorificum acordată de Universitatea din Cracovia, premiul Omul de AZI în 2006, cel mai bun medic din România în 2005, premiul Radio România Actualităţi 2004, Laurii Ştiinţei în2005, Cetăţean de onoare al oraşului Cluj-Napoca în 2001, Marele premiu Iuliu Haţieganu, oferit de Universitatea de Medicină şi Farmacie  Cluj- Napoca în 2004, premiul pentru cel mai bun abstract prezentat la primul simpozion al Societăţii Europene de Urologie Oncologică, Viena în 2004 și multe, multe altele, toate fiind strâns legate de munca asiduă depusă de profesorul Mihai LUCAN în sala de operații, în amfiteatre în fața studenților sau în laboratorul de cercetare științifică.
Profesorului Mihai LUCAN, marelui profesor Mihai LUCAN i se potrivesc versurile:
Critici voi, cu flori deșarte,
Care roade n-ați adus 
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
mai ales în aceste zile de sfârșit de an când în București nici măcar nu a nins și este o vreme incertă de toană târzieși tristă, deși suntem în decembrie din anul 7523 de la facerea lumii.

La un calcul sumar, rezultă că la 500 de locuitori din Ro unul a fost operat de Mihai LUCAN de-a lungul carierei sale și nu am împărțit populația la numărul total de intervenții efectuate de profesor, ci am făcut estimări mult mai laborioase, căci activitatea sa se întinde pe un interval de peste 40 de ani.

Respect professor Mihai LUCAN!

(24 decembrie 2017)

De ce a pierdut AD LIBITUM X-factorul?

Răspunsul este simplu, chiar foarte simplu: pe mâna lor. Adică, nu au oferit votanților ceea ce aceștia așteptau, adică O sole mio! Se știe că într-o finală votează nu numai cei care i-au votat constant, ci trebuie lărgit grupul țintă. Lărgirea grupului țintă se face prin intermediul unei melodii:

- cunoscută,

- iubită,

- electrizantă,

- frumoasă,

- așteptată,

- nerepetată,

- cantabilă,

- specială, 

- populară,

iar acesata nu avea cum să fie alta decât O sole mio, căci îndeplinește toate cerințele de mai sus și în plus,

- fusese cântată de trio PAVAROTTI, DOMINGO, CARRERAS,

- dădea posibilitatea evidențierii performanței tenorilor,

- se fredona chiar de către cei din sală,

avea capacitatea de a-i electriza pe cei ce o ascultau, atrăgea obligatoriu voturi și din partea celor care fuseseră votanții altor concurenți, fondul emoțional fiindu-le favorabil.

Așa cum am anunțat azi noapte pe facebook, dacă AD LIBITUM nu cântă O sole mio, nu câștigă, exact așa s-a și întâmplat. A fost trasă la indigo faza de la Românii au talent de acum mulți ani când contratenorul acela a pierdut în favoarea unui rapper despre care nu s-a mai auzit nimic, a pierdut doar pentru că i s-a ales prost melodia de final. Cu Nessun dorma ar fi câștigat precis, așa cum și clujenii ar fi câștigat nu cu Queen și Freddie Mercury. Ghinion, cum ar zice o voce de primă poziție.

PS: gurile rele spun că a dat telefon Trump la Antene și a influențat votul. Nu cred că 100.000 spune ceva cuiva în America. Un ceva de 10 la puterea a X-a, mai du-te vino, dar 10 la a V-a, nu.

(23 decembrie 2017)

Augustin DUMITRESCU

A scris despre culturistul Augustin DUMITRESCU nu este deloc ușor pentru că:

• perioada de vârf a carierei sale a avut loc înainte de 1989 când culturismul funcționa sub umbrela Federației Române de Haltere și campionatele erau organizate cu totul altfel decât sunt azi;
• condițiile de antrenament ale sportivilor se desășurau în săli fără echipamentele sofisticate de azi și depindeau foarte mult de timpul de care dispuneau sportivii care aveau servicii;
• mijloacele de informare erau extrem de limitate, căci în afara unor lucrări de culturism de Lazăr BAROGA și de László SZEKELY alte mijloace de informare nu existau, căci revistele de sport nu abordau acest sport nedorit deoarece își avea sorgintea în America;
• despre diete, suplimente și medicină sportivă orientată spre atingerea de performanțe remarcabile nici nu avea cum să fie vorba deoarece chiar în țara de origini a culturismului problema suplimentelor, a studiilor științifice privind dezvoltarea mușchilor era abia la început.

Culturistul Augustin DUMITRESCU este un bărbat la 60 de ani care trăiește și muncește în domeniul care l-a consacrat, la CSM - Clubul de Sport Municipal unde antrenează tineri în sportul de fitness-culturism în Râmnicu Vâlcea.

Despre activitatea de dinainte de 1989 și cea din ultimul timp am aflat câteva lucruri de pe internet dar și de pe cea mai renumită rețea de socializare - facebook - fiind de câțiva ani buni prieten cu el, lucru care mă onorează nespus de mult.

Despre vremurile de demult, Augustin DUMITRESCU scria în jurnalul INDISCRET în articolul realizat de Crișu POPESCU:

Pe atunci mă pregăteam în săli aproape insalubre, cu aparatură improvizată, rudimentară şi de

proastă calitate. Pe atunci, direcţia de propagandă a partidului făcea tot ce putea pentru a-i îndepărta pe oameni de la acest sport. Era considerat capitalist şi erau născocite tot felul de poveşti: că ţi se deformează corpul, se deformează pielea, scade potenţa şi tot felul de năstruşnicii. Nu ni se dădeau bani pentru participarea la concursuri, au făcut tot ce au putut împotriva acestui sport, dar nu au reuşit să-l interzică, ci doar să-l izoleze undeva la periferia sporturilor. Un exemplu concludent este acela că probele feminine erau cu desăvârşire interzise de Miliţie şi Securitate. Se dădeau în ascuns şi în grabă mare.

Internetul are o serie de articole legate de rezultatele obținute de diferite persoane sub îndrumarea lui Augustin DUMITRESCU în vindecarea unor boli precum hernie de disc, stern înfundat, prin parcurgerea unui program format din anumite exerciții sub îndrumarea fostului mare sportiv.

Am urmărit galeria de fotografii a lui Augustin DUMITRESCU și am remarcat forma fizică specială obținută de el atât datorită zestrei sale genetice, cât mai ales programelor istovitoare de antrenament când totul era 100% natural și latura științifică era limitată la literatura care circula oficial, comparativ cu sportivii care se antrenau mai ales în partea de vest a țării unde mai pătrundeau reviste de culturism din Occident, din Serbia sau din Ungaria. Despre culturism și fitness Augustin DUMITRESCU arată că există diferențe:

Culturismul se practică prin exerciţii făcute cu greutăţi mari şi repetări puţine, iar fitness-ul cu greutăţi mai mici, dar mai multe repetări. Acum, în funcţie de nevoia sau dorinţa fiecăruia. Totul este să nu foloseşti substanţe anabolizante. Dacă poţi să-ţi lucrezi corpul fără să iei tot felul de aditivi decât din alimentaţie, este perfect. 

Despre steroizi Augustin DUMITRESCU spune clar:

Când îţi împingi corpul la eforturi mai mari decât poate suporta, ajutându-te de steroizi, deja nu mai este sport. E autodistrugere.

Augustin DUMITRESCU a participat la numeroase concursuri de culturism la categoria 88 kg dintre care enumăr:

1986 - Campionatul Național de Culturism, locul 3.

2002 - Campionatul de Culturism și Fitnes, Cupa Libertății ediția a XIV-a,

2003 - Campionatul național de Culturism Juniori și Masters, categoria +80kg, locul 5.

2004 - Campionatul național de Culturism Juniori și Masters, locul 5.

2007 - Campionatul național de Culturism Juniori și Masters, categoria 80 kg, locul 3.

În anul 2015 fostul culturist Augustin DUMITRESCU a primit diploma în cadrul Galei Sportului Vâlcean oferită de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Vâlcea şi Primăria Râmnicului.

De-a lungul anilor  Augustin DUMITRESCU a pregătit tineri precum Cătălin FLORESCU care a devenit vicecampion național și pe juniorul Andrei BRAN.

Pe rețeaua de socializare despre care arătam că sunt prezentate albume cu fotografii ale lui Augustin DUMITRESCU, an de an se prezintă un om matur, aflat într-o formă excelentă, care cu siguranță la sala unde își desfășoară activitatea reprezintă un model demn de urmat. El are o serie de pilde precum:

Trebuie să lucreze corpul, nu aparatele.

Tehnica fără forţă e ca nunta fără lăutari. 

Mulţi tineri nu ştiu să meargă pe stradă.

Sportivul Augustin DUMITRESCU este antrenor și exercită această profesie fiind absolvent al unor cursuri de calificare recunoscute de Ministerul Muncii din țara noastră.

Prin tot ceea ce face pentru culturismul din Râmnicu Vâlcea este un model de urmat, iar faptul că și după 50 de ani urcă pe scenele de concurs, arată putere de muncă. ambiție și mai ales un mod disciplinat de abordare a întregii sale activități. Augustin DUMITRESCU este unul dintre culturiștii care au o foarte bogată activitate în pregătirea generațiilor viitoare de sportivi și un exemplu de dăruire în munca pe care o face zi de zi la sala unde antrenează și unde se antrenează, încât arată ca un sportiv gata să urce pe scena de concurs în orice moment.

Respect, Augustin DUMITRESCU din Râmnicu Vâlcea!

(22 decembrie 2017)