Răposatul Ceaușescu avea o strategie inteligentă zic eu, nefolosită azi, zic tot eu, deși le-ar prinde bine unora care se cred peste cap de deștepți, deși în realitate nu prea sunt așa.
Se știe că prin natura lui, omul este veșnic nemulțumit. Există o metodă simplă de a-l face fericit pe om, fără să i se ofere nimic.
Înainte de un congres al pcr, s-a lansat în târg ideia că proletariatul va fi obligat să-și cumpere apartamentele, știut fiind faptul că:
- chiriile erau penibil de mici, ca acum la RAFPS;
- degradarea făcea imposibil ca statul să suporte cheltuielile;
- era o discrepanță între atitudinea chiriașilor și cea a proprietarilor.
Tot în târg, s-a lansat că toți care au venituri pe cap de membru al familiei de peste 1.400 lei, sunt obligați să cumpere apartamentele, ceea ce însemna că peste 70% dintre proletarieni erau obligați să facă gestul, adică să achite un avans și apoi lunar să plătească rate care să-i cocoșeze. A apărut o durere aproape generalizată, cuplată cu o stare de nefericire profundă, agasantă, metafizică și stereotipică, orientată spre buzunarele și așa destul de golite de galantarele și mai nude ale magazinelor alimentare aflate în suferință perpetuă prin plata datoriei externe. Și propaganda, care era mult mai necizelată, mai neținută în frâu de plătitori și mai nepărtinitoare decât ce este azi, vântura și ea cu finețe, persuasiune și pe planuri multiple, același nivel de 1.400, inclusiv angajamentele unor muncitori că vor cumpăra, că devenind proprietari, vor fi măreți, înșeuați, fericiți, dolofănei, sprinteni, proprietari și frumoși. Vedeai peste tot fețe mohorâte de oameni obișnuiți să primească, nu să dea. Este exact ca acum cu ajutoarele așteptate pentru nimic special făcut, ci ca un dar din cer.
A venit congresul și în cuvântarea triumfalistă, exact așa cum sunt bilanțurile DNA, Nicolae CEAUȘESCU, fără să se bâlbâie a anunțat că pragul a fost ridicat de la 1.400 la 1.700 lei, ceea ce făcea ca nici 15% din oameni să fie obligați să cumpere apartamentele. Mai mult, dispărea și obligativitatea, rezultând că se cumpărau apartamente numai de către cei ce-și doreau acest lucru. Fără să dea ceva, fără să ia ceva, Nicolae CEAUȘESCU i-a făcut pe toți fericiți. Această tehnică trebuia preluată la legea salarizării. Trebuia ca ministreasa Olguța VASILESCU să spună că mărește cu 15%, sindicatele ieșeau în stradă, le mai dădea 5%, ăia rămâneau în stradă, ea mai plusa cu încă 5%, arăta că s-au golit buzunarele și dacă în Parlament se făcea o creștere de 30% toți intrau în orgasme multiple, deși mahorarea ar fi fost suportabilă cu 50%. Oricum, morala este că niciodată nu trebuie date pragurile de sus, căci poporul tot timpul va vrea mai mult. A spune că nu mai ai de unde, este ca și cum cel ce zice asta, își taie creanga de sub picioare sau își trage singur preșul de sub el. Totuși și de la răposatul Nicolae CEAUȘESCU mai este încă de învățat oarece smecherii, chiar dacă tipul nu ședea bine cu cultura, căci nu-l citise nici pe Martin HEIDEGGER în original, nici pe Friedrich NIETZSCHE, tot în original, așa cum ar fi fost normal pentru un scorniceștean cu blazon cum se credea el.
(11 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment