Deteriorarea poziției oricărui șef mare, șef, șefuleț este un proces:
- obiectiv;
- ireversibil;
- natural;
- progresiv;
- stabil.
Un șef, oricare ar fi el, interacționează cu membrii unor colectivități cu grad de omogenitate foarte fluctuant. În acțiunile întreprinse de șef, în deciziile luate de acesta, se definesc raporturi foarte exacte, care se măsoară prin grad de satisfacție perceput diferit de fiecare dintre părți. Sunt numai excepții cazurile în care gradul de satisfacție este maxim atât la nivelul executantului, cât și la nivelul șefului. Deprecierea poziției unui șef se realizează cu o dată cu scurgerea timpului, pur și simplu, datorită expunerii șefului prin:
- decizii;
- acțiuni;
- poziții;
- rezultate;
- discursuri;
- rezultate;
- eficiență;
- efecte.
Este normal ca pe o perioadă îndelungată, prin numărul foarte mare al deciziilor, inițiativelor, acțiunilor, proporțional cu acea durată, deteriorarea poziției șefului să se deterioreze, exact cum un utilaj se uzează prin funcționare, chiar dacă fiabilitatea este deosebit de mare. Tot apar căderi ale utilajului, chiar dacă sunt cu frecvență foarte mică.
Stalin a murit ca un câine, nefiind salvat chiar datorită regulilor impuse de el.
Antonescu a murit împușcat pentru că a crezut că lumea începe și se termină cu el.
Ceaușescu a atras ura poporului datorită înfometării poporului.
Hitler a murit otrăvindu-se când și-a dat seama că și-a distrus țara și poporul.
Deteriorarea poziției dictatorilor a fost lentă, continuă și mai ales violentă ca final. Dictatorii se numesc dictatori tocmai pentru faptul că ei cred că toate deciziile trebuie luate de ei, fie că sunt probleme mici sau că se referă la probleme mari. Ei nu iau decizii bune pentru că sunt rău intenționați, ci pur și simplu pentru faptul că:
- numărul de decizii este foarte mare;
- complexitatea problemelor asupra cărora se decide este și ea foarte mare;
- intervalul de timp în care se iau deciziile este de 24 de ore din 24 pentru oricine;
- capacitatea omului este limitată de numărul în descreștere de neuroni ai acestuia.
Deteriorarea poziției unui individ se datorează pur și simplu doar datorită expunerii, pentru că a vedea o aceeași moacă devine să satureze orice dorință de a mai o vedea, devenind plictisitoare numai ca apariție. Să ne amintim enervarea pe care o producea acel dramaturg mediocru care în timpul lui Emilaș ne cotrope ecranele cu stupizeniile lui pastilate în fiecare sâmbătă la ore de maximă audiență pe ecranele de la televiziunea națională. Să ne amintim discursurile cu fraze enervant-repetitive, lungi, monotone, gâjâite al lui Ceaușescu fie la congrese, fie la adunări pe stadioane, fie în plenare și prin intermediul fierului de călcat, ca în bancurile din epocă.
Acum, dacă mă gândesc la șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, deteriorarea poziției s-a produs, atingând cote deja de avarie, deși ea, sărăcuța nu a făcut mai nimic nasol, ci doar prin faptul că:
- a trecut prea mult timp;
- lumea s-a obișnuit cu figura ei;
- nu a făcut schimbări de look;
- a făcut gestul acela cu luatul gâtului;
- a primit niște diplome, cam multe;
- a participat prin viile private;
- a început la vârf de prea tânără.
Chiar dacă munca este dedicată, pune suflet și este de o corectitudine exemplară, în orice moment sunt create situații interpretabile și mai ales cu tente defavorabile dacă plățile sunt grase, iar un milion de lireplătite, nu sunt doi lei și nici patru euro, se știe. Miza fiind foarte mare, procesul de deteriorare este și mai accelerat. Să nu uităm că însuși Augustin Lazăr a scos porumbelul, când a vorbit de intensitatea mai mare a muncii procurorilor de la DNA, fapt care impune mandate mai bine delimitate. Acest nefericit, a știut că șefii au munci cu mult mai solicitante și în optica sa, duratele mandatelor de șef trebuie să fie și mai scurte. Sau el a intuit ceva sau a vorbit gura fără el, deși debitul său verbal este inferior celui lui Emil Boc, tot ardelean și el. Oricum, acum este nu începutul sfârșitului, ci sfârșitul sfârșitului, deși există încă etape de parcurs până se va zice #OK.
(05 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment