Mânării dâmbovițene

Observ că tot ce ar trebui să însemne o competiție onestă, se transformă pe Dâmbovița într-o mânărie ieftină, scandaloasă, păguboasă, abjectă și sulfuroasă. Demonstrația este simplă din moment ce rezultatul este fără valoare, atât timp cât marele câștigător nu este nimic altceva decât un veritabil fâs care nu confirmă în niciun fel.

Să le luăm pe rând:

• festivalul Cerbul de Aur care era destul de important a desemnat câștigători pe unii despre care nu s-a mai auzit nimic sau a respins niște tineri care au devenit vedete internaționale, așa cum au fost Julio Iglesias și Christina Aguilera;
• juriile de la Eurovision au măsluit rezultatele încât au plecat inși ce au ieșit pe locurile 100 din 28 de state, spre jena organizatorilor naționali, bântuiți de pile, trucaje și prostie; în 2000 Txi a ieșit pe locul 17 din 24, în 2004 Ladoși a ocupat locul 18, în 2008 Nico și Miriță ai ieșit pe locuil 20, iar Voltaj a ocupat locul 15 din 27 de state în anul 2015;
• concursurile Românii au talent, X-Factor, Vocea României, care în alte țărri, să zicem USA nasc adevărate stele, la noi se vede cu ochiul liber că se produc niște jonglerii de o stupizenie rară și cei care se zice că ridică marele premiu, dispar în neant, exact așa cum au venit; nici nu este posibilă o altă evoluție din moment ce un premiu de 100.000 euro reprezintă 300 de salarii minime pe economie și foamea este groaznic de mare;
• mai ieri am văzut mostra crasă de deformare a scării valorice la concursul Ai stil de pe Canal D, cu un juriu bântuit de subiectivism, cu atmosferă de mahala între concurente și ceea ce este mai trist cu imposibilitatea de a vedea aportul concurentelor în condițiile neacordării unei asistențe stânjenitor de agresive pentru unele dintre participante; un alt aspect este legat de juriu despre care nu știu dacă vreunul dintre jurați are în spate mari defilări la Paris, New York, Milano, de la cinci prezențe în sus la fiecare, cu succese care să însemne că țoalele făcute de jurați sunt văzute pe covoarele roșii de pe Riviera Franceză sau la acordarea de Oskaruri sau primele doamne ale primelor 3 mari puteri ale lumii își șterg vasele cu ele după ce s-au uzat în bucătăriile lor de cel puțin 100 de milioane dotările.

Fără valori autentice nimic nu se va întâmpla, iar Mihail Sadoveanu cu proza lui Locul unde nu se întâmplă nimic, a fost un vizionar, pentru că chiar nici în televiziune, inversând scara valorilor din cauza corupției, se va bate pasul pe loc. Restul nu mai este de continuat că maladia este în stadiu terminal și pacientul nu mai are nicio șansă pentru 100 de ani de aici înainte. Mă gândesc la renașterea faunei și florei de la Cernobîl după aproape o jumătate de secol de la accidentul acela nuclear. Zic și eu așa.

(09 aprilie 2017)