Față de tot ce era în țară, în Facultatea de Cibernetică Economică politicul avea cu totul alte valențe. Era cu totul altfel.
Este adevărat că Manea Mănescu în discursurile lui ridica osanale conducătorului iubit și adjunctei mult prea iubitei sale adjuncte, dar după episoadele scurte se trecea la treabă. Erau și profesori de la Cibernetică, oameni care își începeau abrupt alocuțiunile, fără introduceri, fără perieri și fără ocolișuri, ridicând probleme. Când în 1985 a apărut cartea de Econometrie informațională de 269 de pagini a lui Octav Onicescu și Mihai C. Botez, acesta din urmă a predat și în Cibernetică prin anii'70 și am văzut că acolo în bibliografie nu se află nicio lucrare de Ceaușescu, niciun document de partid, așa cum se obișnuia prin cărțile editate în ASE, mi-am făcut o obsesie în a-i evalua pe toți prin capacitatea de a rezista tentației de a introduce asemenea chestii în bibliografii dar și opulența citatelor din ziarele vremii cu teorii sau cuvântări, introduce în cărți, ca elemente poluante.
Politicul în Cibernetică n-a prea avut succes nici înainte de '89 dar nici după. Ședințele de partid de la organizațiile din Cibernetică nu aveau plictisul de la ceilalți, pentru că la nenumărate informări politice vorbeau profesori de mare cultură și nu politruci. Îmi aduc aminte de profesorul Stoica de la Catedra de Drept, care a vorbit minute în șir despre un candidat la vicepreședinția Statelor Unite care a trebuit să se retragă din cauza unei balerine. Prea puțini erau cei care se coborau atât de jos încât să ciripească despre vizite de lucru sau despre plenare albite și coafate, mai ceva decât chiar ziarele de propagandă le descriau în fraze lungi și tereotipe, folosind limba de lemn, atât de criticată azi.
Când vorbeau cei de la matematică, musai aflai de participările studenților boboci la concursul Traian Lalescu de unde se întorceau cu diplome și cu premii naționale. Și studenții dacă luau cuvântul, o făceau să ceară minute la calculatoarele IBM 360 și FELIX C-256 sau să critice pe unii dintre profesorii pe care ei nu-i considerau la înălțimea a ceea ce-și doreau ei să fie. Îmi aduc aminte de profesorul Ionel Blaga care vorbea fără ocolișuri de posibilitatea de a apare greve în socialism, tocmai când sindicatul Solidaritatea din Polonia lupta în forță. Îmi aduc aminte cum profesorul Constantin Ionescu demola teoria lui Lenin conform căreia electrificarea trebuie s-o ia înaintea altor industii și avea argumente nu glumă profesorul. Mă întrebam atunci dacă visez sau nu.
Primirile de studenți în partid la organizațiile Ciberneticii erau mare problemă, pentru că acolo erau numai și numai candidați cu medii astronomice. Îmi amintesc că după o sesiune de examene, la o grupă de partid, undei musai trebuia și un perdaf, secretarul de partid, cu vocea stinsă, jenat s-a năpustit asupra unor studenți comuniști care nu învățaseră suficient, criticându-i și forțându-i să se angajeze să muncească și mai mult. Numai că cel mai slab student comunist de acolo avea undeva media un pic peste 9,60 și toți eram consternați. Aș vrea să dau eu și niște exemple de studenele de 10 sau de 9,96 care au intrat în partid, dar nu știu dacă s-au dezis de calitatea lor de membre de partid și n-aș vrea să fiu târât în nu știu ce procese sau să-mi bată obrazul pe facebook unde suntem prieteni.
Nici după Revoluție politicul n-a avut succes în Cibernetică, deși în vremea FSN-ului sau a CDR-ului unii dintre colegi au avut tentative de a politiza. Oamenii nu au capacitatea de a se abține și-și dau arama pe față fiind foarte pătimași. Știu un profesor care și înainte și după Revoluție îi plesnea destul de categoric pe cei ce săreau peste cal pe cei care aveau tendințe neconforme cu ceea ce se făcea în Cibernetică. Este dovada că cele ce spun nu sunt departe de adevăr pentru că nici înainte și nici după '89 dintre profesorii pământeni de la Cibernetică nu s-au născut nici senatori, nici deputați, nici ușierii nu mai știu cui la CC sau oareunde pe la mărimile de azi. Este dovada verticalității și a faptului că profesorii de la Cibernetică n-au timp de pierdut cu prostii.
(09 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment