De la un timp, unii lideri de sindicat vorbesc despre necesitatea de elaborare a listei de meserii și de stabilire a coeficienților de ierarhizare. Mai mult, vin și spun că fără ordine publică nu există educație, fără educație nu există sănătate. Se revine de fiecare dată la veșnica întrebare: cine a fost primul, oul sau găina? Teoria exonomică vorbește despre valoare, despre coeficienți de utilitate care sunt valori numerice pozitive și subunitare, care asemeni probabilităților, permit elaborarea a tot felul de modele cibernetice extrem de spectaculoase. Cum se calculează acești coeficienți de utilitate este o întreagă tărășenie.
Am avut oarece preocupări pe această zonă și concluzia mea este că mai subiectivă abordare ca încercarea de a stabili coeficienți de utililitate rar se întâlnește și în teorie, dar și în practică.
Pentru a ierarhiza niște caracteristici de calitate, am procedat astfel:
- am selectat niște specialiști, destul de mulți, adică vreo 450;
- i-am pus să scrie ei caracteristici de calitate si să le dea note diferite după importanța percepută;
- am eliminat extremele ca la patinaj;
- am eliminat repetitivitățile de inspirație comună;
- am eliminat fișele cu note identice la toate caracteristicile;
- am constituit prin reuniune lista caracteristicilor;
- am eliminat caracteristicile cu mai puțin de 16 apariții în fișe;
- a rezultat un tabel cu caracteristici pe coloane și specialiști pe linii;
- am calculat numărul total al caracteristicilor;
- am calculat sume pe coloane și pe linii;
- am calculat ponderile relative ale caracteristicilor.
Pe eșantioane mult mai mici am făcut încercări și rezultatele au fost catastrofale, adică toarte caracteristicile a rezultat că au coeficienți de importanță foarte-foarte apropiați, ceea ce nu slijește la nimic. De aceea, am procedat la la Eurovision și chiar mai mult, lărgind pur și simplu banda punctajelor și în cadrul ei am definit subintervale disjuncte și destul de îndepărtate unele de altele. Rezultatul s-a ameliorat semnificativ, numai că apar o serie de aspecte legate de variabilitatea coeficienților de importanță atunci vând se schimbă:
- eșantionul de specialiști;
- numărul de subintervale;
- distribuirea subintervalelor chiar și pe aceeași pe bandă.
Am socotit că a calcula cu precizie de 2 zecimale coeficienții de ierarhizare este exat ca și când o gospodină face cozonac și zice:
- se pun 1,23456 grame sare;
- se toarnă 0,6734 litri lapte la temperatura de 27,4569 grade;
- se amestecă 14,123711 minute;
- ............. altele tot așa de precise;
- se pune făină câtă înghite.
Introducerea unei aproximații duce la distrugerea fineței întregii abordări. Ori, în calculul coeficienților de importanță, de utilitate sau de ierarhizare, oricum li se va zice, subiectivismul este mai mult decât demolator. Cred că în legea salarizării o astfel de abordare este absolut devastatoare, întrucât nu se va adopta în nici 1.000 de ani de aici încolo, pentru că fiecare categorie socio-profesională se va considera nedreptățită. Ori se dau salarii identice ca în comunismul obscen cu egalitarism absolut, ori lumea muncește degeaba pur și simplu și moare de foame.
Societatea are o serie de chestii deja fixate și nimeni nu trebuie nici să le perturbe și nici să le corecteze. De aceea se fac legi ale salarizării imperfecte, de aceea se aduc corecții până se ajung la salrii obraznice și tocmai de aceea se vine din 5 în 5 ani cu o nouă lege a salarizării. Acum este important să se pornească cu ceva, adică un altceva decât haosul de până acum, ca prin corecții și îmbunătățiri să se creeze un nou haos peste vreo 5-10 ca lumea să o ia de la capăt.
(11 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment