Sistemul educațional ca fabrică de diplome

Fiecare școală că este gimnaziu, că este liceu, că este universitate, are niște cursanți care încep să învețe la ele și mai trebuie să termine. Dacă e necesar, finalizarea este cu un examen care are diferite denumiri, capacitate, bacalaureat, licență, disertație și apoteotic, teză de doctorat. În mod normal câți cursanți sunt cam tot atât de multe diplome ar trebui să fie eliberate dacă toți cursanții ar învăța și ar promova clasele și ar lua notă de trecere la examen sau calificativ de trecere, după caz.

Se spune că o universitate este fabrică de diplome dacă și numai dacă:

• nu are filtre normale de gestionare a proceselor de evaluare;
• oferă diplome și celor care nu îndeplinesc criteriile minimale;
• absolvenții lor sunt respinși de piața muncii ca fiind neperformanți;
• prea mulți dintre cei cu diplome nu lucrează la nivelul de calificare scris acolo.

În opinia mea, avem un mare deficit de persoane cu calificare. Sunt țări în care 30% din absolvenții de liceu au studii superioare și lucrează pe posturile pebtru acare au calificare înală. Afirmațiile că avem prea multe universități, că avem prea mulți studenți sunt pure aberații de doi bani. ceea ce nu avem noi este altceva și anume:

• profesori de excepție;
• cursuri și culegeri de probleme;
• laboratoare foarte bine dotate;
• proiecte și lucrări de realizat; exigență;
• conștiința studentului că vine să învețe;
• sistem care stimulează performanța pe piata muncii;
• mândria de a fi cel mai bun în profesie;
• coduri de etică profesională; 
• stimularea performanței prin diferențiere;
• sistem ierarhic bazat pe valori autentice;
• modele de urmat;
• corelarea dintre calificare și salariu;
• stabilirea unei ierarhii a universităților în funcție de performanța absolvenților pe piața muncii.

Nu va trece prea mult timp și se va ajunge și aici. Și atunci vor fi unii care vor vorbi de școli care sunt fabrici de diplome, pentru că inevitabil unele vor fi mai bune, altele mai puțin bune. De asemenea, unii absolvenți vor găsi locuri de muncă, alții nu, pentru că economia fiind neplanificat, ajustările înseamnă uneori șomaj, alteori un necesar neacoperit de specialiști și tot așa. Să nu uităm că nu suntem ca americanii să ne urcăm în automobil și să plecăm cu cățel, cu purcel în alt stat. Noi suntem legați de casă, de părinți de păduri, de câmpii și de prieteni.

(26 octombrie 2016)