Femei care divorțează

Nicio femeie nu divorțează de bine. O femeie divorțează de rău, adică:

• o bate bărbatul;
• are bărbat bețiv;
• bărbatul e prost rău de tot;
• bărbatul e molâu;
• socrii sunt aiurea;
• nu ies din neînțelegeri;
• au să-și reproșeze multe;
• nu sunt înțelepți;
• de, d-aia.

Ceea ce este nasol leg de ce se întâmplă când femeia crede că divorțul se datorează 100% bărbatului, ea neavând nicio contribuție la redimensionarea răului într-un rău și mai mare și mai profund și de fapt un rău ireversibil. Se vorbește de violența domestică, iar acum în condițiile în care legea o apără pe femeie de tot ceea ce este legat de această speță, rămâne de neconceput cum femeia, în calitate de soție acceptă să fie bătută și umilită, deși legea o apără. Mai mult, nu este o scuză că a iertat un bătăuș în ideia că acesta se va îndrepta. Sunt situații din care apare inevitabil divorțul însă nu mai sunt întrunite condițiile unei conviețuiri civilizate. Legea este cea care stabilește vinovății, legea este cea care face împărțirea bunurilor și clarifică toate elementele legate de custodia copiilor. În opinia mea, femeile care ajung să divorțeze au o vină importantă pentru că:

• nu au făcut o alegere bună, toate având semne că profilul bărbatului căruia i-au spus DA nu este cel care trebuie, dar au plecat de la premise greșite când au ales să meargă pe un drum alături de respectivul;
• au acceptat să aibă un statut în care violențele erau aplicate lor, deși lucrul era de stopat din prima clipă; cel care dă o palmă unei femei, nu se va opri niciodată și va repeta violențele pentru că în educația lui și în natura lui violența este o caracteristică nemodificabilă;
• merg cu ideia că lucrurile rele se vor îndrepta cu timpul și vor intra pe un făgaș bun ceea ce nu se întâmplă niciodată, pentru că năravul din fire al unui bărbat, nu are lecuire;
• se consideră purtătoare ale cauzelor care generează comportamentul inadecvat al bărbatului și cred că menirea lor este să suporte rele tratamente pentru a nu intra în gura lumii, în judecata rudelor și pentru a nu periclita viitorul copiilor, întrucât între trauma unor copii care trăiesc într-o familie destrămată și păstrarea acelei familii, optează nejustificat pentru a suporta tot ceea ce este mai rău pentru ele.

Acum femeile sunt apărate de lege dar există și posibilitatea de a avea independență economică și de a fi informate, cu condiția de a conștientiza că sunt puternice și că viața lor depinde integral de ele, de deciziile lor și mai ales de ceea ce ele vor să li se întâmple. Ridicatul din umeri nu este o soluție, iar propriile probleme nu le rezolvă nici vecinii și cu atât mai puțin lumea de pe stradă. Rezolvarea oricărei probleme stă în puterile persoane care se confruntă cu problemele și soluțiile sunt exact cele pe care respectivele persoane și le doresc. Există numeroase femei care divorțează și care au puterea s-o ia de la capăt, cu demnitate și cu gândul de a nu repeta experiențele nefericite ale mariajului încheiat. Am apreciat întotdeauna persoanele care au avut puterea să rupă răul de la rădăcină și să nu opereze cu jumătătți de măsură, ci să facă marele pas de a se despărți de un trecut care a fost caracterizat prin suferințe, restricții, neajunsuri, violență și un mod dominant de comportament al partenerului, care nu merită să poarte titulatura de soț și cu atât mai puțin aceea de bărbat, ci de otreapă, da.

(04 septembrie 2016)