Când am vizitat muzeul Peleș, ca elev și pionier silitor, am aflat cum un rege străin al cărui nume nu a fost rostit, sugând din sudoarea poporului și-a făcut un castel, lucru nenecesar, doar pentru a-și satisface setea de lux, îmbogățire și tot așa, cât era în stare propaganda mediocră de atunci să născocească. Cu ochii copilului am văzut luxul și papucii aceia de cârpă cu elastic mă incomodau. M-au impresionat oglinzile de care numai daca ți se spunea că există realizai dublarea spațiului. N-am să uit cum într-o anumită sală am văzut un covor și un tavan cu același model, iar însoțitorul n-a uitat să pomenească deva de 1906, anul în care monarhul nu știu ce a făcut acolo, că venea nu mai știu cine în vizită, iar totul a dus la sărăcirea țăranilor care în 1907 s-au răsculat și au fost împușcați 11.000 dintre ei, ca în 1962 la Palatul expozițional din Casa Scânteii tot 11.000 de țărani au fost aduși să-l asculte pe Gheorghiu Dej anunțând încheoerea colectivizării și pe Maria Lătăreți cîntând aia cu:
Foaie verde iasomie,
Se mărită fata lui Ilie,
face nuntă la Gospodărie,
Hop una, hop două,
Că trăim o viață nouă.
Nu știu dacă la vanghelioanele organizate tot în aceeași locație au încăput tot 11.000 de nehaliți, că n-am cum să-i numesc pe ăia care veneau să se ghiftuiască pe nimic, nefiind ei cei mai calici dintre calici, totuși.
Și acum când vizitez Castelul Peleș, cel retrocedat pe bani și care a iscat mii de discuții, nu am cum să nu mă gândesc la oglinzile venețiene, și la camera cu tavan și covor cu același model. Acum am o altă înțelegere și nu mă mai trudesc să-i înțeleg nici la exploatați și nici la exploatatori, ci admir picturile lui Gustav Klimt pe care îl știu de la muzeele din Viena, căci am vazut acolo nenumărate expoziții deoarece se aniversau 150 de ani de la nașterea artistului și austriecii știu să-și omagieze geniile. Acum văd cu alți ochi acest muzeu și pentru că biletul costă 50 de lei și când mergi 4 inși, nu e de colea.
(03 august 2016)
No comments:
Post a Comment