Prin muzee: casa memorială Ion Stan PĂTRAȘ

Stau și mă întreb ce ar fi săpânțenii fără Cimitirul Vesel din Săpânța, cum exact aceeași întrebare mi-o păn ce-ar fi humulștenii fără Ion Creangă? Dăspunsul este unul singur, în ambele cazuri: NIMIC. Da, nimic, exact așa cum l-am scris eu cu litere mari și italice și bolduite, să accentuez și mai mult. Ca să argumentez că așa stau lucrurile, în cazul săpânțenilor, stau mărturie:

• înghesuirea cimitirului care i-a făcut celebri printre construcții realizate agresiv cu nerușinare și cu lipsă de respect în apropierea muzeului, sufocându-l;
• poluarea împrejurimilor muzeului cu tot felul de dugheme unde se vând cele mai penibile mărfuri aduse de departe la preșuri de nimic, pentru a li se crește valoarea acelor kitsch-uri, căci după ce sunt stupizi, mai sunt și foarte lacomi;
• dezinteresul pentru casa lui PĂTRAȘ, casă la care se ajunge înotând prin bălți și noroaie, căci așa procedează niște copii hapsâni, care n-au grijă de părintele lor.

Voi  exemplifica cele spuse cu fotografii, ca să nu mai zic că chiar în vecinătatea muzeului era să-mi rup mașina într-un șanț, lucru pentru care adăugat la celelalte, n-am săi iert pe acești indivizi care nu și-l merită pe genialul Ion Stan PĂTRAȘ.
Băi, săpânțenilor, voi chia n-aveți respect față de nimic?

Aveam niște botine albe care au devenit pline de noroi, iar mașina, la pedalele șoferului era numai ciorbă de noroi săpânțean sau nsăpânțenesc.

(07 august 2016)