Cazul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Bătrânelul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, cel care este și președinte al Senatului s-a dus să-și schimbe mi se pare permisul de conducere și în loc să stea ca tot poporul la coadă, a intrat ca un ales ce este pe ușa din dos. Numai tunete și fulgere! Presa bolșevică a sărit pe el, televiziunile menșevice l-au devorat, iar indignarea proletară l-a sufocat pe bătrânelul șturlubatic, cum l-a caracterizat unul care care se juca cu cuburile de gheață la o emisiune tot înregistrată, unde amfitrionii, înregistrați evident, îi luau în tărbacă pe cei ce greșeau la alte televiziuni, dar care făceau emisiuni în direct.

Așa cum ne-am obișnuit pe Dâmbovița:

• nu știm să punem probleme;
• ne resemnăm ușor;
• nu găsim soluții la probleme;
• confundăm cauza cu efectul.

Problema nu este că bătrânelul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a făcut năzbâtia matinală, ci este o problemă de management. La Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București adică prescurtat, DRPCIV București, din Șoseaua Pipera nr 49 este problema. Din rațiuni obscure de o așa-zisă economie prost înțeleasă de guvernanți și de parlamentari, nu se fac dimensionări de personal în raport cu cererea și oferta. În mod normal, acolo la DRPCIV București trebuia pornit de la câți oameni își schimbă permisele. Numărul de ghișee trebuia dedus de acolo, de la aces număr. Este o teorie simplă a firelor de așteptare și se stabilea numărul optim de ghișee. Dar nu s-a făcut așa. Cum este construită clădirea este clar că nu s-a avut în atenție o abordare științifică. Problema de management există, întrucât la apariția uneui număr mai mare de persoane, trebuie să se dea drumul la funcționarea de ghișee suplimentare.

Nouă nici prin cap nu ne trece să abordăm problema altfel, adică:

• cetățeanul intră pe internet;
• se autentifică;
• trimite documente scanate;
• solicită documentul;
• se emite documentul;
• plăcuțele și permisul sunt trimise prin poștă;
• cetățeanul primește prin curier totul.

De ce credem că viza de USA care se obține în acest fel nu are proceduri securizate, mai ales că există nenumărate modalități de control. Dar să revin la cazul DRPCIV București care avea soluțiile:

• cea proastă aleasă de demnitar;
• să stea la coadă ca orice muritor;
• să stea la coadă și să fie trecut în față de popor așa cum făceau mirii care după ce semnau la Sfatul popular, trebuiau să treacă prin fața mumiei lui Lenin;
• demnitarii să aibă un serviciu al lor pentru permise și altele asemenea, așa cum au cantina lor, spitalul lor, vilele lor la mare, mașinile lor, magazinele lor, sclavii lor și etcetera a lor.

Dacă nu au își vor face, așa cum și-au făcut tot felul de privilegii, uite că pe acesta cu permisele nu l-au avut pe listă. Îl vor pune și-l vor transpune rapid în fapt.

Deși sunt foarte multe posturi în vama Giurgiu, nu le-am văzut niciodată funcționând, dar am văzut cozi interminabile. Probabil să fie descurajați cei care vor să facă vacanțe în Bulgaria. Dacă a apărut reclama aceea stupidă despre bere, dar cu bulgari, de ce n-ar mai pune și alții umărul la stresarea populației.

Cazul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu nu este un caz, este o făcătură a neputinței unui sistem care de 27 de ani nu autostrăzi, nu bunăstare, nu bucurie, nu nimic.

Am văzut că pe orice aeroport american, când la punctele de trecere se strânge puhoi de popor, ca din senin apar funcționari vamali și oameni care îi dirijează pe călători, astfel încât ritmul de trecere a frontierei crește vertiginos. Ăla management, bre!

(20 august 2016)