Colaje, dadaism, doctorate
Colajele sunt
bucăți de ceva din care prin alipire se face altceva. Sunt situații în care se
iau bucăți din poeme, sau pasaje din romane și din nuvele, se amestecă și
rezultă alte poeme sau alte romane. Ne amintim de răsunătorul roman rezultat
din colaje, numit PRINCEPELE. Lucrurile au mers și mai departe la respectivul autor
și Nicolae manolescu a publicat o analiză de preluări ale respectivului autor
din Paustovki. Concluzie: preluate inteligent bucăți de acolo și de acolo duc
la un ceva pe care cel ce le amestecă și le sudează, numesc a fi operă de artă.
Cei ce gândesc la fel o fac și gata. Dacă amestecătorul spune din capul locului
cum și ce, adică de la cine și de unde, nu se supără nimeni. Dacă însă autorul
pozează ca fiind tăticul și mămica a acelor texte, deja sare calul și ne
supărăm. Cu colaje mănâncă pâine albă și unii prin pictură. Se iau bucăți de
ziar sau de materiale textile, se taie la întâmplare sau nu, se pun cu lipici
și se lipesc pe cartoane. Rezultă chipuri, peisaje sau tot felul de
construcții. Îmi amintesc cum din roți dințate sau cutii de conservă au
rezultat opere de artă care azi sunt expuse în muzee de artă modernă și lumea
cade în șpagat ca să nu zic în admirație.
Dadaismul este un
curent literar și nenumărați poeți se revendică a fi dadaiști. Pentru lămuriri
orice enciclopedie este util a fi consultată. Am încercat și eu să citesc niște
poeme dada, fără a fi impresionat. Și asta nu din faptul că ar fi fost slabe,
ci dn cauză că știam cam cum au fost făcute. Este exact cu un fel de mâncare
despre care se știe că bucătarul nu s-a spălat ăe mâini și nici vasele lui nu
prea au fost curate. Îmi aduc aminte că eram într-o cofetărie când în vitrină
am văzut un mic pisoiaș care se tăvălise prin prăjituri și arăta sărăcuțul ca
vai de el. Dar nici în cofetăria aceea n-am mai intrat vreodată. Așa și cu
poemele dada.
Doctoratele sunt
stagii în care unii sau alții scriu niște chestii numite teze de doctorat care
ar trebui:
-
Să fie
lucrări închegate;
-
Să conțină
soluții originale;
-
Să compare
soluțiile originale cu cele existente și să se vadă că soluțiile noi sunt
superioare;
-
Să fie
lucrări făcute cu cap;
-
Să se
bazeze pe o bogată documentare;
-
Să arate
tot timpul ce este al autorului și ce este luat de la alții;
-
Să fie
valoroase;
-
Să fie
rezultatul unui proces de cercetare intens;
-
Să respecte
cerințele deontologiei activității de cercetare;
-
Să fie
făcute de cel care își zice autor, nu de alții în numele lui;
-
Să conțină
multă sudoare, durere și bucurie în acelașii timp.
Dacă teza de doctorat este rezultatul unui colaj neanunțat și nedescoperit,
evident, este o teză de doctorat pentru care autorul ei primește titlul de
doctor, toată lumea este fericită, bucuroasă și profită. Dacă din întâmplare
autorul devine persoană publică și se dezgroapă morții, teza din colaje, este
disecată, se descoperă șarlatania, iese un scandal și așa-zisul autor se umple
de rahat, fără ca o mie de ape să-l mai spele. Sunt și cazuri de președinți
de stat care au demisionat din cauză ca
li s-a descoperit plagiat în teze. În opinia mea, ori se face curățenie
generală, ori se lasă lucrurile tot așa să mustească și să genereze delicii de
presă cu distrugeri selective de cariere construite pe fals.
(10 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment