Caractere: băncosul

Există ocazii în care monotonia este eliminată dacă apare un cetățean care știe bancuri. Există nenumărate tipuri de bancuri și enumăr:

• bancuri cu femei de moravuri ușoare;
• bancuri seci;
• bancuri cu radio Erevan;
• bancuri nebuni;
• bancuri cu doctori;
• bancuri cu profesori;
• bancuri cu politicieni;
• bancuri cu minorități sexuale;
• bancuricu mirese;
• bancuri cu mirese și cu miri;
• bancuri politice;
• bancuri cu canibali;
• bancuri cu olteni;
• bancuri despre tatuaje;
• bancuri cu profesori și studenti;
• bancuri cu bulă;
• bancuri foarte scurte;
• bancuri plictisitoare;
• bancuri despre proști;
• bancuri cu final neprevăzut dar apreciat;
• bancuri cu ardeleni;
• bancuri cu moldoveni;
• bancuri cu popi și măicuțe;
• bancuri cu văduve;
• bancuri cu perdea și fără perdea;
• bancuri cu draci;
• bancuri cu tot felul de categorii profesionale.

Băncosul este cel ce știe bancuri dar știe să le spună, astfel încât captează atenția celor din jur. El este un băncos autentic dacă i se cere mereu să continue să spună banc după banc. El este un mic actor care știe să povestească, știe să joace roluri și să țină atenția trează. El dozează narațiunea și ține pentru final poanta, pe care o spune astfel încât bancul apare ca o construcție inteligentă și închegată. Sunt tipi care nu spun bancurile bine întrucât îi apucă râsul sau nu știu ordinea elementelor încât strică totul. Există destul de mulți care știu să spună bancuri. Sunt însă și tipi ce nu se stăpânesc și când ascultă pe altcineva ca spune un banc intervin și distrug poanta. dar dacă sunt puși ei să spună bancuri se împotmolesc ca un școlar care n-a învățat lecția.

Bancul trebuie spus la momentul potrivit. dacă se întâlnesc doi băncoși, ei vor ști să alterneze spusul de bancuri fără să facă din asta o întrecere, ci un mod colegial de a face atmosferă plăcută. Am văzut oameni foarte talentați la a spune bancuri. Și eu știu multe bancuri, le spun cât de cât binișor, nu atât încât să rămână lumea cu gura căscată. Sunt mulțumit că cei cărăora le spun bancuri nu se plictisesc, nu cască sau pur și simplu, nu se ridică să plece. dar nici nu exagerez, că tot ce-i mult nu-i bun. Știu când să tac.

Am întâlnit un tip băncos, care avea o mimică adecvată și făcea dintr-un banc banal, chiar slab, prin interpretare, ceva deosebit, neașteptat. Într-o seară a spus bancuri vreo trei ore și era proaspăt ca un trandafir abia rupt din grădină.

(10 iunie 2016)