Când am auzit cuvântul BREXIT m-am gândit la un laxativ, căci peste tot televiziunile din Ro sunt invadate de reclame cu medicamente. În realitate era cu totul altceva. Cred despre mine că sunt suficient de informat și că mă adaptez destul de repede la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Așa că am înțeles că nu e un medicament ci este o opțiune și anume să se iasă din UE în cadrul unui referendum. Trăiesc cu impresia că trecătorii Londrei tot la un laxativ s-au gândit și neavând nevoie de el au zis că pentru vremuri de restriște să-l aibă în casă totuși. În ziua de 23 iunie 2016 pe toată durata transmiterii de imagini din Londra cu atmosfera de la referendum, am văzut același cer cenușiu, aceeași atmosferă apăsătoare, cam aceleași fețe îngândurate și tăcute ca în ziua de 16 noiembrie 2014 la mine în mahala, la secție. Mai spre ora 17 când similitudinile erau foarte clare mi-am dat seama că Anglia a ieșit din UE dar nu am spus-o cu voce tare ca să nu cobesc, exact așa cum am procedat și în 2014, deși chiar dacă am tăcut tot aia a fost și atunci ca și acum.
(25 iunie 2016)
No comments:
Post a Comment