Depărtarea de folclor

Există niște emisiuni de subfolclor atât la televiziunea națională, cât și la televiziunile specializate prin folclor care au darul de a-l îndepărta pe iubitorul de folclor așa cum simt că mi se întâmplă mie de câtva timp încoace pentru că:

• emisiunile sunt lălăite;
• cântăreții vin cu cântece tâmpite făcute de ei;
• gestica interpreților este atât de enervantă încât ți se face lehamite;
• sunt folosite clișee stupide de interpretare;
• taraful este înlocuit cu muzica la clape;
• apare și se dezvoltă manelizarea;
• costumele purtate sunt groaznice;
• machiajele și silicoanele sunt stridente;
• bărbații au adoptat stilul castrati pentru orice zonă;
• mulți dintre cântăreți sunt și moderatori fără har, însă;
• se baga prea multă vorbărie;
• se amestecă făcutul de mâncare cu cântatul.

Există moderatoare atât la TVR cât și la alte posturi cărora le place să se audă vorbind și o fac monoton, sfătos și repetându-se. Anunțarea unor soliști dă senzația de meci de box când sunt anunțați cei ce intră în ring. mai este un obiecei prost și anume intrarea în niște detalii nerelevante, ușor convenționale, care la un moment dat sunt stânjenitoare pentru soliști.

Se face playback în draci și fără jenă, soliștii nemaiavând nicio dumă pe subiect, ba mai mult indica cu nonșalanță  al câtelea cântec de pe CD să-l pună cei din regie pentru ca solistul sau solista să miște numai buzele.

Unii și aceiași apar pe sticlă cu cântece de un penibil greu de atins, dar el îl ating, deci imposibilul devine posibil și fără voce fiind, se produc acolo în decoruri ușor standard, constând din plaiuri verzi, garduri noi sau de beton și musau case tradiționale frumos și proaspăt văruite.

Ca să fie drăgut, în acele spectacole apar și deansatori ușor uzați, cu dansatrice și ele cam stafidite dar cu zâmbet prea larg, care execută niște dansuri de nicăieri. ca fapt divers, la o emisiune în limba germenă, o formație de dansuri nemțești s-a produs cu ceva absolut autentic, încât dacă mai apar alții tot așa de vreo câteva ori voi considera că acela este folclorul meu, pentru că realizatorii mioritici sunt atât de slabi încât introduc tot ce este facil și stupid în emisiunile lor încât vor reuși să mă îndepărteze definitiv de ceea ce era odată folclor autentic, cu cântec cules de la țăranii care lucrau pe câmpuri cu adevărat și nu-și treceau zilele în baruri sătești.

Acum costumele cusute nu mai au eleganța de odonopară, ci posedă niște flori imense, cu culori vii, ca să nu zic stridente. Nu exclud ca multe din ele să fie brodate la mașină pentru că eu merg în târguri și acolo apar numai ii simple și sobre, fără a fi atât de încărcate și de urâte ca cele pe acre le văd eu la tv și cu care ochiul meu este bombardat din nesimțirea realizatorilor.

Apar nenumărate cupluri de cântăreți care nu vor ajunge niciodată să fie la nivelul lui Maria Ciobanu și a lui Ion Dolănescu. Îi vedem că se străduie și ei ca niște vietăți leșinate să scoată oarece sunete dar reușesc numai și numai să arate că există, nu că și sunt în stare să facă ceva.

Norocul este că pe Internet se află înregistrări cu adevăratul folclor și sunt convins că Institutul Național de Folclor își va deschide porțile și se va trece la digitizarea arhivei de acolo și clar că vor trece în plan secund toți făcătorii de folclor.

Se zice că un fenomen dispare adtorită propriei lui dezvoltări. Adică:

• apar multe posturi tv de folclor;
• apar foarte mulți cântăreți și se produce inflație;
• cântecele vor semăna ăntre ele;
• telespectatorii se vor sătura;
• ratingul va scădea și reclamele se diminuează;
• posturile tv intră în suferință;
• cântăreții nu vor mai fi solicitați;
• apare elementul de reglare spre calitate.

Spectacolele de folclor acum sunt plătite de primării. pe vremurile cele comuniste se dădeau spectacole în cămine culturale dar și la sala palatului sau sala Polivalentă unde omul care dorea folclor venea după ce plătea biletul. Acum toată lumea stă cu mâna întinsă să primească pomană. Nunțile ce îi mai salvează pe unii cântăreți sau evenimentele private.

(26 mai 2016)