BAR

Cândva, am avut o discuție cu regretatul profesor Ion Gh. ROȘCA despre un subiect, atunci când eram în fața unei uși care mie nu-mi spunea nimic.
Zicea profesorul:
- Tu, profesor, știi ce scria pe ușa asta?
- Un număr,
- Nu.
- Nu?
- Scria BAR.

- Adică?
- Adică Băcescu, Apostol și Roșca.
- Cu ce prilej?
- Nu știai?
- Ce să știu?
- Noi trei făceam crcetare.
- Toată lumea făcea atunci cercetare.
- Da, dar științifică.
- Toată lumea cerceta științific.
- E, ca și acum, nu toată. Noi, da.

- Și ce cercetați voi așa de științific, mă rog frumos?

- Făceam o metodologie mai tare ca MERISE de proiectare de sisteme informatice.

- Și?

- Și. 

Profesorul a oftat. Știam de ce, pentru că primisem spre recenzie o teză de doctorat și era acolo o metodologie așa de frumoasă. Cândva lucrasem la niște cărți cu doi dintre BARmans și știam. Înțelesesem prea multe. Mi-a zis cândva fiica mea:

- Tu știi de ce a murit pisica?

- Nu.

- De curioasă!

Câtă dreptate avea o copilă de grădiniță. Ce multe are omul de învățat la viața lui! Când eram elev, zilnic treceam pe lângă o cârciumă numită BAR de ZI. BAR, BARBAR, BARCAGIU, BARDĂ.

Și când mă gândesc la faptul că întâmplarea este legată de un număr de mașină întâlnit azi în trafic, care mi-a răscolit o amintire.

(05 aorilie 2016)