Surpriza totală a fost că la telecabina din Bușteni nu există posibilitaeta de a plăti cu cardul.
Surpriza șocantă a fost că la casieria castelului Peleș nu există posibilitatea plății cu acrdul, pe motic ca ei depind de Trezorerie. Chiar așa să fie? Mă întreb îngrozit de ce eram trimis de casieriță să scot bani de la un bancomat care sunt sigur că percepea un comision gras.
Acum în 2016 mi-a adus aminte de scenele oribile din Brașovul anului 2001 când orice încercare de a mânca ceva cu acrdul la un restaurant a fost imposibil. Acolo, ospătarii și managementul restaurantelor, din groaza că nu vor mai primi șpagă refuzau să lucreze cu plăți electronice. Sper ca acum să se fi domesticit și ăia din Brașov pe teme de resraurant. Nenorocirea este că în 2016, iată locuri unde nu te aștepți fac dovada unui management execrabil.
Dacă turistul străin vine și nu are decât un card la el? Evident merge la bancomat, e jumulit zdravă și numai unii sunt fericiți. De ce oare soluțiile sunt atât de tâmpile, limitate și dezastruase? Simplu: la butoane sunt puși nepricepuți care gandesc nu mai departe de lungul nasului. Pe ei nu-i interesează turistul, ideia ca acesta să plece mulțumit.
Pentru ăia de la telecabina din Bușteni dar și pentru sistemul de încasare de pa peleș, nota -213(minus două sute treisprezece), așa cum ar da Iulia Albu pentru niște țoare de tot râsul.
(18 martie 2016)
No comments:
Post a Comment