Auto-mulțumirea mediocrilor

Mediocrii sunt cei care caută să facă din orice un act de vitejie, o victorie, chiar dacă lucrurile nu stau deloc așa. Dacă o echipă de fotbal pierde la scorul de 3 la 0, se va găsi un mediocru s-o scoată basma curată cum că:
- jucătorii au luptat,
- terenul a fost de vină,
- arbitrajul nu a fost corect,
- suporterii nu au avut vlagă.
Nu se va scrie un cuvânt că:
- jucătorii au fost slabi,
- antrenorul nu a lucrat,
- atmosfera din echipă e deplorabilă,
- se pierde timpul în cluburi,
- promovarea se face pe ochi frumoși.
Atmosfera aceasta lipsită de realism duce la o băltire fără șanse reale de a progresa și fără ca vreodată să fie atins un nivel rezonabil al performanței.
(31 iulie 2021) 

Robert GLINȚĂ , un înotător de viitor

 La olimpiada de la Tokyo am avut surpriza să vedem într-o finală un tânăr înotător român, pe Robert GLINȚĂ. Rezultatul său a fost  modest, clasându-se pe poziția a VIII-a. Robert GLINȚĂ este un sportiv tânăr, de viitor. Depinde de el, de antrenorii lui unde va ajunge în viitor. Să nu uităm că în orice competiție există locul 1, locul 2 și locul 3, dintre care cel mai valoros este locul 1 și spre el trebuie să tindă orice sportiv. Nu mă apuc eu să fac teoria bățului de chibrit, dar trebuie ca nimeni să nu se îmbete cu apă rece. De la locul 8 din finala de la Tokyo 2021 este drum lung spre o medalie. Depinde de Robert GLINȚĂ ce-și dorește. El nu trebuie să țină seama de sfaturile jurnaliștilor, nici de sfaturile gureșilor birocrați care își datorează existența totcmai unor sportivi valoroși, ci să asculte de cei care-l dus spre marea performanță.
Aici nu sunt condiții de a face sport de înaltă performanță, căci trebuie bazine, trebuie tehnicieni și trebuie o echipă puternică în jurul lui Robert GLINȚĂ care să-i asigure toate elementele care să-l ducă la cel mai înalt nivel. În anul 2022 înotul nu se face ca în anul 2010. Există noi abordări și echipa lui Robert GLINȚĂ trebuie să le cunoască, pentru că empirismul nu duce nicăieri.

(31 iulie 2021)

Cu cine te compari?

Noi avem prostul obicei de a drege busuiocul făcând comparații și ierarhizări dintre cele mai halucinante, deși în optica poporului român a fi coada frunții este mult mai bine decât a fi fruntea cozii. Traducând cumva, este mai bine să te poziționezi printre ultimii dintre cei mai buni, decât să fii primul dintre cei mai proști.
Ca să părem mai speciali, dacă ne situăm pe poziția 604 dintr-o listă construită undeva în străinătate, în loc să spunem că suntem pe poziția 604 care arată că e nasol rău de tot, vom spune că entitatea este în primele 700 dintr-o clasificare, cu titulatură pompoasă, desigur.
Avem lipsuri în ceea ce înseamnă proprietatea cuvintelor și exagerările nu sunt deloc bine venite. A vorbi despre un sportiv că este fenomen, ne gândim că la olimpiadă a câștigat 7 medalii de aur, căci a avea o astfel de performanță, este cu adevărat ceva fenomenal, deci sportivul este un fenomen. A vorbi despre un fenomen într-un alt context, oricare ar fi acesta, deja cel care face așa ceva a pierdut contactul cu realitatea și aruncă în derizoriul orice ierarhizare.
Este adevărat că nouă ne place să deformăm. Deformăm realitatea istorică. Deformăm unele adevăruri, dar ca să prostești în față într-un asemenea hal o colectivitate, când televizorul a arătat clar cum au stat lucrurile, deja este prea mult. 
Se impune să definim niște indicatori asemănători celor de la bursă pentru a ști cu exactitate unde ne aflăm, căci una este să vorbim aiurea și altfel stu lucrurile când se bate câmpii între limitele autosuficienței sau ale unor fabulații bolnăvicioase care nu au nicio legătură cu realitatea. 

Comunicatul celor de la canotaj arată o formă mascată de automulțumire în fața unor rezultate care ar trebui să dea de gândit, căci o medalie de aur și două de argint înseamnă ceva în raport cu penibilii din fotbal, dar să nu uităm că deplasarea la Tokyo a fost făcută de o delegație numeroasă și ar trebui să se știe exact cât la sută dintre cei care s-au deplasat la Tokyo erau sportivi concurenți.

(30 iulie 2021)

David POPOVICI

David POPOVICI este un foarte tânăr înotător român. Dacă nu stă departe de presa mioritică și de birocrații din sport care pe ce pun mâna distrug, se va pierde exact așa cum s-au pierdut toate talentele reale ale acestui popor.
Scremerile de a i se lua interviu de către niște așa-ziși jurnaliști m-au făcut să cred că bietul sportiv era la un pas să cadă în cursa unor proști, care:
- meserie nu știu,
- imaginație nu au,
- inculți sunt,
- fomiști sunt.
Dacă familia lui David POPOVICI va cădea în capcana nulităților din administrație care vor transfer de notorietate de la David POPOVICI către ele, va fi rău de tot și David POPOVICI va fi doar un nume care amintește de ceea ce ar fi fost să devină dacă își urma drumul lui, departe de mizeriile mioritice din mașina de devorat genii care funcționează colo și colo cu eficiență maximă.

David POPOVICI trebuie luat exact așa cum este el, adică:

- un puști de 17,

- un talent,

- rezultate foarte bune în Europa,

- locul 4 și locul 7 la Tokyo.

A-l prezenta pe David POPOVICI ca pe un fenomen, ca pe un sportiv de excepție, ca pe un strateg care a vrut să-i sperie pe X și pe Y, este doar gama de fabulații ale unor minți găunoase de jurnaliști stupizi, limitați, care nu știu pe ce lume se află.

David POPOVICI este un sportiv care are mult de muncă pentru a deveni campion mondial, pentru a deveni în 2024 campion olimpic. Numai după aceea se va spune că David POPOVICI este un fenomen. Acum este un tânăr sportiv care a participat la olimpiadă fără să câștige o medalie și care prin rezultatul său, dacă va muncii foarte mult, are șanse reale să-și arate talentul și eficiența sa. 

Respect David POPOVICI pentru ceea ce ești, pentru ceea ce faci!

(29 iulie 2021)

COSMIN, tapițerie auto

Am un GOLF 5. De la un timp, s-a desprins tapițeria de la plafon și arăta groaznic. Am căutat în stânga și-n dreapta și am găsit tot felul de meseriași. Unii mai meseriași decât alții cu:
- toane,
- mofturi,
- condiționări,
- aroganțe.
M-am plictisit și am căutat să găsesc pe unul care să mă rezolve. Din aproape în aproape am identificat un atelier di Sos. Alexandriei 170, un atelier de tapițerie auto, cu numele COSMIN.
Am sunat vineri 24 iulie 2021.
Mi s-a răspuns.
Am prezentat problema.
Mi s-a spus să vin miercuri 28 iulie pe la 9,30.
Am ajuns miercuri la 9,30.
Un domn care a răspuns la numele Cosmin a văut mașina.
Mi-a notat numărul de telefon.
I-am dat cheile.
Mi-a zis să revin după ce îni dă el un telefon pe la 18,00.
Am plecat spre casă.
Am așteptat.
M-a sunat.
Am ajuns și am luat mașina.
Era făcută la mare meserie.
Am plătit.
Mi-am luat cheile. Am plecat.
Sunt foarte încântat să văd că mai avem și noi meseriași. Mi-am adus aminte de meseriașul care mi-a făcut la marea artă cele trei inele de modificare a distanței focale la aparatul meu foto de dineinte de 1989.
(29 iulie 2021)

Manipularea necesară

Acum, după ce a fost pus carul înaintea boilor, se caută modalități de a accelera procesul de vaccinare.
Se știe că există o știință numită manipulare și că multe evenimente se produc prin manipularfe științifică. Această știință trebuia folosită în derularea procesului de vaccinare. Masele trebuiau manipulate în sensul dirijării acestora spre vaccinare. Deși antivacciniștii nu au apela la manipulare, efectul generat de ei a fost mai puternic decât cel al reclamelor guvernamentale care-i îndemna pe oameni la vaccinare.
Acum e cam târziu, dar nu foarte târziu de a folosi știința manipulării în accelerarea procesului de vaccinare. Numai că guvernanții nu se dau ei în planul al II-lea spre a-i lăsa pe specialiștii în manipulare să treacă la treabă și să facă ceea ce trebuie făcut. De aceea, rezultatele vor continua să fie nesemnificative.

(27 iulie 2021) 

Un răspuns prostesc

Credeam că ministrul sporturilor are mintea la el. M-am înșelat. Medalia de argint a sportivei aceleia înseamnă foarte mult pentru o țară care nu mai are nimic. Să spui că 5 milioane nu transformau argintul în aur, arată că frustrările din copilăria l-au copleșit pe bietul băiat, care nu și-o fi primit acadeaua, char dacă la 5 ani o fi fost cumințel.
Avea nenumărate modalități de a ieși neșifonat din clinci, căci un politician trebuie să știe tot timpul cum să iasă basma curată. Vorbea de rectificare, vorbea despre atragerea de sponsori, adică însăila și ele acolo ceva ca să treacă momentul, chiar dacă nu dădea niciun ban, exact așa cum o și face.

Credeam că UDMR aduce în prim plan politicieni de calitate, care nu dau cu bâta-n baltă. M-am înșelat. Și acolo sunt tipi foarte buni, dar sunt și tipi slabi, iar comportamentul celui din vârful piramidei de la sport mă face să cred că nu s-a făcut o alegere bună. Reforma înseamnă cu totul altceva decât a perpetua birocrația de la sport, unde rezultatele nu vor veni niciodată, atât timp cât nu se muncește și în MTS nu se muncește, ca peste tot în administrația mioritică, unde se taie frunza la câini.

(27 iulie 2021)

Federațiile de specialitate din sport

Federațiile de specialitate din sport sunt doar consumatoare de bani. Nu produc nimic de calitate. Federația de gimnastică nu are gimnaste. Federația de fotbal nu are fotbaliști. Federația de volei nu are voleibaliști. Eu cred că trebuie să existe sport de masă.
În școli trebuie să existe echipe de fotbal, de volei, de baschet și de alte sporturi. Trebuie să existe nenumărate bazine de înot și acolo elevii să învețe să înoate. Trebuie sport de masă. dacă sunt 100.000 de elevi care înoată de la 5 ani, cu siguranță că se vor găsi 50 foarte buni care să aducă medalii.
Dacă avem în fiecare județ câte 5 cluburi școlare de floretă cu 50 de elevi, în fiecare județ vor fi 250 de floretiști, adică vreo 2250 de elevi în toată țara. Se vor găsi 20 de performeri care să participe la mari competiții, oricum mai bine decât se întâmplă acum.
Ceea ce am văzut m-a dezamăgit. O droaie de așa-ziși oficiali au defilat la Tokyo, iar sportivii au avut comportament nu modest, ci penibil, care nu justifică deplasarea unei delegații așa de numeroase. La olimpiadă merg doar sportivi care sunt campioni europeni sau mondiali, cel puțin cu medalii de bronz. Nu am înțeles ce caută sportivii de umplutură, ocupanții locurilor 5 și mai jos.
O curățenie mai mare nu ar strica. Cine vrea să se organizeze într-o formă privată, s-o facă fără a cere bani de la stat, căci doresc oamenii ceva și e dreptul lor, dar nu pe banii statului. Pe banii statului trebuie să se dezvolte sportul de masă și el este cel care produce campionii, nu diferite federații cu tot felul de inși care plimbă hârtii și nu produc nimic.

(26 iulie 2027) 

Reclama mincinoasă

Românii sunt maeștri în a face reclame mincinoase, căci a minți este cel mai simplu lucru pe această lume. Numai că minciuna românilor are picioare foarte scurte. Acum circulă o reclamă stupidă despre echipa de fotbal care a făcut deplasarea la Tokyo și care a avut un parcurs execrabil.
Această echipă este prezentată de parcă chiar ai impresia că va veni cu cele trei medalii, de parcă ea ar juca singură cu ea însăși și cu fantoma ei.
Observăm că este o încercare grosolană de a manipula așteptările oamenilor de la o echipă mediocră, care nu este în stare de nimic.

(26 iulie 2021)

Românii la olimpiada de la Tokyo

 Să cheltuiești o groază de bani doar pentru a arăta că nu ești pregătit, este cea mai mare porcărie pe care mi-a fost dat s-o văd. Scorul de 4 la zero  cu care echipa Ro a păpat bătăiță de la koreeni și 22 la 10 cu cât baschetbalistele 3+3 au păpat bătăiță de la americance îmi arată că sportivii mioritici sunt atât de nepregătiți încât nu la olimpiadă nu trebuiau să meargă, dar nici măcar la o comună de pe lângă București nu trebuiau să ajungă, fi-le-ar rușine să le fie!

Să fii pe locul al V-lea și să fii mândru că nu ești al XX-lea din 15 concurenți este culmea obrăzniciei, pe care a dovedit-o un tip de la o barcă cu doi componenți. Nici n-am vrut să le rețin numele că mi s-a făcut scârbă când l-am auzit cât de plin de suficiență era nefericitul de perdant.

(25 iulie 2021)

A fi penibil

 Ceea ce arată sportivii români la olimpiada de la Tokyo dovedește:
- lipsă de pregătire,
- suficiență,
- mediocritate,
- costuri ridicate,
- ineficiență,
- câștig nemuncit.
Meciul de fotbal cu cei din republica Korea arată cât de slab pregătiți sunt fotbaliștii mioritici. Dar știu să-și vopsească părul, să facă pe vedetele fără valoare și să fie fără obiective, fără dorința de a face ceva ca lumea. Mi s-a făcut milă de ei. Propunn:
- desființarea FRF,
- scoaterea din competiții a fotbaliștilor,
- desființarea cluburilor,
- înființarea de cluburi pe lângă școli,
- crearea unui campionat de fotbal între școli și facultății,
- crearea unei ligi de fotbaliști amatori,
- impozitarea severă a fotbalului profesionist,
- scoaterea fotbalului de la pronosport.
Este periculos ceea ce se întâmplă la ora actuală, căci fotbalul adu ce prejudicii de imagine țării. Să nu uităm cazul MUTU cu drogurile, de fiecare dată spunându-se că era din România. Să nu uităm arbitrul acela care a arătat către un fotbalist de culoare, de fiecare dată spunându-se că provenea din România.

M-am plictisit să fie asociat numele țării mele cu fapte negative, cu lucruri rele. Vreau ca tot ceea ce este rău despre țara mea să fie diminuat până la dispariție prin desființare.

(25 iulie 2021)

Furtul identității în online

 Nu mai este o noutate pentru nimeni că există tot felul de indivizi care vrea să trăiască și gura lor prin ceva și de aceea:
- intră pe Internet,
- muncesc ei ce muncesc,
- reușesc să intre pe conturile altora,
- schimbă elementele specifice de acces,
- se fac proprietari pe conținutul digital din acele conturi,
- condiționează  accesul proprietarului de dr3pt  la conținutul digital  prin plata unui comision,
- dacă proprietarul este strâns cu ușa, plătește și hoțul se alege cu un câștin.
Dacă stăm și analizăm furtul de identitate trebuie să vedem cum se face și mai ales ce permite realizarea acestuia. Orice hoț de identități nu este un geniu, ci este un individ care are răbdare să facă munci cu caracter repetitiv, specifice persoanelor idioate. Ei au răbdare să caute:
- vulnerabilități,
- combinații de litere,
- produse software făcute de alții care să le fie utile,
- structuri fixe de câmpuri în baze de date,
Există nenumărate modalități de a penetra sisteme informatice și baze de date pentru că există documentații în care sunt prezentate structuri de articole, poziții ale câmpurilor unde se află parole,  denumiri de fișiere și adrese de e-mail.
Hoții de identitate nu fac altceva decât să se documenteze și au răbdarea necesară să știe multe despre defectele oamenilor în ceea ce privește:

- construirea de parole,

- denumirile conturilor de e-mail,

- combinații de numere de telefon.

Niciodată un hoț de identitate nu va sta prea mult pentru a intra într-un cond dacă acel cont nu are un conținut digital care să fie important pentru autorul aceluia și mai ales, dacă nu are siguranța că respectivul proprietar va plăti răscumpărarea conținutului de care a fost deposedat temporar.

Dacă o persoană definește o parolă greu de identificat pentru a penetra un cont, dacă adresa de e-mail este și ea cu o structură greu de reconstruit, sunt create premise reale de a-i descuraja pe hoții de identitate. Dacă proprietarul de conținut digital schimbă periodic parola de acces, va face imposibil accesul unui hoț de identitate. Fa definirea unui cont, cei ce au definit alicația:

- sugerează parole,

- evaluează parola definită de utilizator,

- avertizează asupra riscurilor.

P parolă de 12 caractere în care apar:

- litere mici,

- caractere speciale,

- litere mari,

- cifre,

zic eu, este o parolă siguă, cu mult mai sigură decât o parolă formată numai din litere mici care prin citire dă numele proprietarului de cont și dacă adaugă și anul său de naștere, are impresia că a făcut mare brânză, deși lucrurile stau altfel. El are o parolă pe care o reține ușor, dar parola este foarte ușor de generat, căci hoții de identitate știu că această structură nume + an de naștere este foarte des întâlnită. Numele este dat undeva în conținutul digital expus public, iar anu de naștere se ghicește analizând niște poze, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu mai dezvolt subiectul aici.

Cel mai bun sfat este să nu dai sfaturi. Dar furtul de identitate se previne prin:

- construirea de parole sigure,

- schimbarea periodică a parolelor,

- natura conținutului digital,

- conturi alternative proprii.

Cine vrea să nu fie furat, nu va fi furat. Cine dorește să fie furat, își invită hoțul prin ceea ce face. Cine lasă poședa deschisă la vedere îl invită pe hoț. Cine furnizează informații că are bani în casă i se sparge casa, în geantă i se fură geanta, în buzunar, i se umblă în buzunar. Informație este aceea care îl ademenește pe hoț și hoții de identitate nu sunt orice fel de idioți, ci unii extrem de perseverenți.

(25 iulie 2021)

Lovitura de grație

 Emil BOC este vulpe bătrână, unsă cu toate alifiile. Nefericitul Ludovic ORBAN a mers la Cluj la adunarea PNL-iștilor crezând că acolo în primul rând, în centru, va trona și va obține un codru de mămăligă de Ardeal, în condițiile în care prefectul de Cluj nu este ceea ce și-a dorit Emil BOC și i-a tot reproșat șefului de partid acest lucru.
La acea adunare s-a produs un eveniment de-a dreptul șocant.
Momentul 1: Ludovic ORBAN s-a așezat în rândul întâi, în mijloc.
Momentul 2: Ludovic ORBAN a fost flancat de greii partidului.
Momentul 3: pe scenă s-a aflat Florin CÎȚU.
Momentul 4: greii partidului au urcat pe scenă să-l susțină pe Florin CÎȚU.
Momentul 5: Ludovic ORBAN a rămas singur-singurel în rândul întâi.
I s-a aplicat lui Ludovic ORBAN lovitura de maestru, pe care acesta nu a înțeles-o, dar a fost o lovitură devastatoare, din care orice om cu creierul la el, neorbit de putere, ar trebui să înțeleagă că a pierdut și nu a pierdut orice, ci a pierdut totul, adică a pierdut partidul.
Cel mai înțelept lucru pe care Ludovic ORBAN ar trebui să-l facă este acela să se retragă din cursă și să iasă demn din poziție de șef de partid, nu cu sub 5% din voturi când se vor număra în 25 septembrie, dacă va continua să meargă mai departe cu candidatura. El este un conducător epuizat politic.
(20 iulie 2021)

Ludovic ORBAN și eșecurile lui

Este adevărat că Ludovic ORBAN a preluat partidul la 20,04% la alegerile din 2016 când PeSeDe (apăsat), avea 45,48% și în 2020, PNL la guvernare fiind, a obținut sub conducerea lui Ludovic ORBAN 25,58%, iar PeSeDe (și mai apăsat) a obținut 29,52%.
Era normal și firesc pentru un om de onoare, de pe poziția de șef de partid, întrucât a pierdut alegerile, ca Ludovic ORBAN să-și dea demisia de pe poziția de șef de partid. El nu a făcut-o, deși clama peste tot că șeful de partid este și premier. Folosindu-se de inexistența frazei conform căreia premierul este și șef de partid, deși se cam subînțelegea acest lucru, el a demisionat din funcția de premier. Acum Florin CÎȚU este premier.
Ludovic ORBAN a pierdut alegerile în 2020.
Ludovic ORBAN nu mai este premier.
Ludovic ORBAN candidează pentru un nou mandat de șef de partid.
Ludovic ORBAN este într-o barcă, părăsit de mai toți greii partidului.
În opinia mea, Ludovic ORBAN a spus tot ceea ce a avut de spus în marea politică. El este ca un băț de chibrit care a ars complet și este momentul să se retragă până nu se va găsi în situația în care la alegerile din 25 septembrie va obține cel mult propriul său vot, deși s-a văzut la alegerile de primari că au fost unii candidați care au avut zero voturi, deci nici voltul lor nu și l-au luat.
Este corect ca partidul să se uite spre Florin CÎȚU și să-i dea o șansă, deși acesta nu este zmeul zmeilor, ci un personaj care a tot împrumutat bani în disperare și a încurajat contracte oneroase în pandemie. Liberalii îl consideră proaspăt, deci îi acordă o șansă. Să le fie de bine!
(20 iulie 2021)

Lupta CÎȚU - ORBAN

În loc să se ocupe de treburi serioase precum:
- PNRR,
- vaccinarea,
- inundații,
cei doi actori de pe scena politică ORBAN și CÎȚU își ridică poalele și se mahalagesc, fiecare cum crede el că îi stă mai bine, adică mai rău. Nici nu mă miră căci leberalii în istorie nu au făcut nimic bun, contribuind la marile catastrofe care s-au abătut asupra noastră, căci comunismul nu a picat din cer, ci a fost rodul politicii dezastruoase a PNL și a celorlalte partide de dinainte de 1939, dar și de după 1945. Pierderea alegerilor de după război a fost reală, căci nimeni nu mai avea chef să voteze niște partide care au dus țara la pieire și au aruncat-o în brațele comuniștilor cu bună știință. Așa că acum se repetă figura de atunci, când țara arde și baba se piaptănă.

(18 iulie 2021)

România educată a pornit la drum

România educată este proiectul de țară, zice presa, al președintelui Klaus IOHANNIS. Așa o fi.
România educată a pornit în forță după ce a stat la dospit ani buni, căci nu era majoritate la vot.
România educată are un calendar extrem de strâns, dar mă așteptam să se vorbească despre bani.
România educată înseamnă cel puțin 6% din PIB, căci fără bani totul este o poveste doar.
România educată se face și cu bani europeni, dar banii din buget permit marile reforme. 
România educată înseamnă construirea de școli.
România educată înseamnă profesori de înaltă performanță, plătiți pentru acea performanță.
România educată înseamnă reducerea suplinitorilor.
România educată înseamnă îndepărtarea mediocrităților din tot sistemul educațional.
România educată înseamnă să se înceapă cumva, fără a pune carul înaintea boilor.

(16 iulie 2021)

Liviu DRAGNEA e liber

Liviu DRAGNEA e liber. O instanță din Giurgiu a decis definitiv și irevocabil, că Liviu DRAGNEA de azi este liber. Cât va fi liber, rămâne de văzut, căci el mai are pe rol niște dosare. 

Când am bani și-mi merge bine,

Toată lumea-i neam cu mine.

Când n-am bani și-mi merge rău,

Nici din neam, nu-i neamul meu.

Cam așa stă treaba și cu Liviu DRAGNEA, căci se vede treaba că toți din PSD se feresc să-i fie în preajmă, deși la ușa lui acum patru ani făceau toți coadă, să primească o firimitură de ceva. Așa este viața.

O liberală l-a făcut infractor într-o intervenție de la ora 15,30 la Antena 3. ca peste tot, partidele își devorează șefii, căci cu siguranță, cineva din interior i-a copt-o lui Liviu DRAGNEA, căci după alegerile din 2016 el a făcut greșeli în cascadă, crezând că 2+2=4, când în Ro, 2+2= oricât vrea unul sau altul, după nevoi, după fler și după miros.

(15 iulie 2021)

La Bohème din 15 martie 1977 la MET

La Bohème de Giacomo PUCCINI din 15 martie 1977 a fost prezentată pe Internet de Metropolitan Opera în cea de a 70 săptămână de pandemie. Distribuția a inclus pe:

Renata SCOTTO de 43 de ani

Luciano PAVAROTTI de 42 de ani

Maralin NISKA de 51 de ani

Ingvar WIXELL de 46 de ani

Paul PLISHKA de 36 de ani. 

Dirijorul orchestrei a fost James LEVINE de 34 de ani.

Nu întâmplător Metropolitan scoate spre a oferi publicului înregistrări ceva mai vechi, pentru a arăta că în acei ani se înregistrau spectacole absolut remarcabile, căci în 1977 tehnologia stocării informației nu ajunsese la cotele de azi, ci presupuneau echipamente extrem de sofisticate și mai ales costuri greu de suportat, mai ales că atunci valorificarea acestor înregistrări era extrem de limitată în absența Internetului.

(14 iulie 2021)

Christmas in July

 Fiind în criză de inspirație, comercianții de pretutindeni au găsit aiureala cu Christmas in July crezând că-i vor păcăli pe clienți cu faptul că le-ar oferi ceva.
Comerțul nu oferă nimic. Comercianții în general și comercianții români în special, nu au nicio aplecare spre client, în ideea de a-l satisface pe acesta cumva. Comercianții se gândesc doar cum:
- să maximizeze profitul lor,
- să-l păcălească pe cumpărător,
- vândă și gunoaiele de sub preș.

Asemeni Black Friday și Christmas in July s-au răsuflat, căci oamenii și-au dat seama că totul este făcut să fie păcăliți cumpărătorii. În aceste zile așa-zise speciale au scăzut dramatic prețurile și se vând:

- doar mărfurile proaste,

- produsele necăutate,

- ciurucurile.

Un comerț autentic nu are nevoie nici de Christmas in July și nici de nenumărate Black Friday, căci doar 26 noiembrie este vinerea neagră și comercianții adevărați fac ei ce fac și vând atunci lucruri bune, căci ei au ca obiectiv să scape de stocuri, nu de gunoaiele lor din depozite, ci de mărfurile lor, de toate mărfurile lor.

Christmas in July e o făcătură care s-a răsuflat căci lumea este în concediu și n-are chef să investească în prostii și în lucruri inutile sau în gunoaie.

(14 iulie 2021)

Un business de familie

 Pe banii statului au apărut business-uri de familie în care s-au aciuat tot felul de specimene fără vreo chemare în a transpune în fapt ceea ce din titlul rezultă. Este vorba de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. Este, așa cum se vede la televizor o cloacă unde nu se conservă și nici nu se promovează cultura tradițională pentru că:
- se cântă texte stupide făcute de cei ce le cântă,
- straiele purtate sunt alterate prin adaosuri kitschoase,
- criteriile de selecție nu au legătură cu calitatea.
Așa cum se văd de la mine de la televizor, din dorința de a justifica activitatea și salariul, cei de la aceste centre fac ce fac și în loc să aducă publicului cultură tradițională, aduc niște așa-zise creații fără valoare artistică, încropite forțat pentru a impresiona. Cred că desființarea acestor centre este imperios necesară, pentru că în loc să conserve, fac adăugiri care distrug.
(11 iulie 2021)

Eșecul campaniei de vaccinare

 Eșecul campaniei de vaccinare este un eșec:
- anunțat,
- așteptat,
- provocat,
- realizat,
- prognozat,
- costisitor,
- susținut,
- programat,
- epic.
Campania de vaccinare a început cu diferite personaje din lumea politică dornice să dea semnale. A dat un semnal Klaus IOHANNIS.

A dat un semnal Ludovic ORBAN. A dat un semnal Florin CÎȚU. A dat un semnal președinta senatului, nu știu cum o cheamă, parcă tipa care a zis prostia aceea cu românii care trebuie să se obișnuiască să muncească pe doi lei. A mai dat un semnal ministrul de la învățământ, cu cămășuța cu ferestruică. A dat și ministrul de la interne un semnal cu niște kalașnicoave. Fiecare a făcut ce s-a priceput.

Cert este că elanul a scăzut vertiginos și acum s-au închis peste 300 de centre de vaccinare, ceea ce arată că poporul a abandonat ideea de a se vaccina. La noi nicio minune nu ține mai mult de treei zile. Cei cu elan s-au vaccinat. Antivacciniștii zgomotoși au avut câștg de cauză, lumea urmându-i disciplinat fără prea multă discuție. 

Se programase o țintă de 10 milioane până în septembrie și acum în iulie nici 5 milioane nu s-au vaccinat, ceea ce arată că lucrurile stau foarte prost. Nu mă apuc eu acum să judec pe nimeni, dar inexistența legii pandemiei are consecințe dramatice, căci drepturile omului, caracterul opțional al unor măsuri și multe alte orori duc la starea pe care o vedem. Oamenii fără onoare acceptă:

- minciuna,

- relativismul,

- mocirla,

- bălăceala,

- lentoarea,

- relativismul,

- indisciplina.

În acest context, durata pandemiei va crește și nu este exclus ca în perioada următoare să ne așteptăm la aceleași scene de coșmar cu sicrie și saci negri, cu ridicatul din umeri și cu invocarea neputinței de a gestiona sitiuația de un dramatism explicabil de această dată, prin luptele intestine din PNL, care au mutat atenția de la vaccinare spre lupta pentru supremația în acest partid format din oameni mici, prea mici pentru vremurile dure pe care le trăim, vremuri care aveau nevoie de bărbați de stat, nu de slugi.

(10 iulie 2021)

Vitrina cu șarlatani a lui Radu PARASCHIVESCU

Cartea despre care doresc să scriu câteva cuvinte este referită astfel:
Radu PARASCHIVESCU - Vitrina cu șarlatani, Editura HUMANITAS, București, 2020, 283 pg, ISBN: 978-973-50-6981-0
Din start mă declar un admirator al acestui prolific și invidiat scriitor, care publică am de an câte o carte, reușind să facă o frescă fidelă a societății românești de ieri și mai ales de azi. Ca să arăt acest lucru, ultimul capitol O, sole pandemio ne aduce în realitatea anului 2020 în care s-a publicat cartea.

Stilul este alert, precis, clar și mai ales colorat. Autorul surprinde cu mare dezinvoltură cele mai nuanțate aspecte din domeniul luat în vizor și arată că este analitic și mai ales, ironic cu toți cei care exagerează în a exploata naivitatea oamenilor.

Citind cartea, m-am gândit că unii sunt răi, iar alții, orice ar face, nu sunt atât de răi încât să fie luați în vizor de scriitor. E ca pe vremuri când satira și umorul se oprea la un director din minister cel mult, niciodată nu-l viza pe ministru sau pe altul mai de sus de acesta. Știu asta că am asistat la o vizionare a brigăzii artistice de la Facultatea de Cibernetică și când s-a făcut o glumă cu metroul, imediat aceasta a fost sancționată și scoasă. Tot așa a făcut și Radu PARASCHIVESCU prin a evita năstrușnicele afirmații ale unora de la puterea de dreapta, care tot a șarlatanii miroseau.

Pe o scară de la zero la zece, cartea este de nota 8(opt), comparativ cu capodopera aceluiași Radu PARASCHIVESCU pe care o notez cu 10(zece)




(10 iulie 2021)

România educată

 România educată este un proiect extrem de ambițios. Unii spun că este proiectul nostru de țară. Alții spun că a fost lansat acum șase ani, dar nu s-a făcut prea mult la el pentru că PSD, PSD și iar PSD a pus bețe-n roate. Așa o fi.

Dacă chiar așa era, am nedumerirea de ce nu s-a lucrat la el și în noiembrie 2020 când PNL a venit la putere grație lui PONTA și TĂRICEANU, nu a fost puse pe masă:

- pachetul de legi ale educației,

- structurile organizaționale,

- procedurile manageriale,

- standardele de calitate,

- etapele de derulare,

- cei 6% din PIB în bugetul pe 2021,

astfel ca din 2021 deja să se treacă în forță la implementarea acestui proiect, încât să se scurteze durata de atingere a obiectivului definit acolo.

România educată este un proiect foarte vast, în care toată România trebuie angrenată, căci este proiect de țară și nu proiect de partid sau de persoană sau de coaliție.

Eu știu că în orice proiect se procedează cam așa:

- se definește obiectivul într-o propoziție de cel mult 10 cuvinte,

- se stabilește durata,

- se elaborează etapele,

- se stabilește valoarea proiectului,

- de definește lista de activități,

- se stabilesc resursele necesare,

- se construiește matricea rolurilor,

- se construiește devizul,

- se definesc procedurile de lucru,

- se adoptă,

- se finanțează,

- se trece la treabă,

- se fac evaluări și corecții.

După opinia mea, acest proiect de țară este definit pe termen lung, să zicem 25 de ani și toate forțele politice trebuie să participe la elaborarea lui, iar adoptarea să se facă prin consens. Așa cum a început, mă face să cred că asemeni oricărui proiect definit de cei de la putere, când se va schimba puterea va fi reluat de la zero și vom rămâne în același punct de unde am plecat, dar s-au chetuit resurse importante și s-a pierdut timpul. Zic.

(10 iulie 2021)

Bietul tata, aavut dreptate!

 Când acum 58 de ani tata îmi povestea ce făceau liberalii în politica lor de cacao de dinainte de război, nu l-am crezut. Abia acum prin ceea ce fac ORBAN și CÎȚU, după atâția ani îi dau dreptate. Liberalii au făcut doar politică mică, mică de tot, fără a vedea interesele poporului lor. Așa fac și acum.

Scenele dizgrațioase de la alegerile din filiale în care fiecare dorește să tragă de sub picioare preșul celuilalt, arată cât de neisprăviți sunt amândoi, cât de mediocri sunt și ce lipsuri au în dimensiunea spiritului politic. Nu-i de mirare că în doi ani de guvernare nu au făcut nimic, în afară de a vorbi singuri despre cât de frumoși, măreți și sublimi sunt, deși realitatea îi contrazice 100% prin rezultatele proaste pe care le-au obținut și prin bălăceala și mocirla în care se tăvălesc fără zăbavă.
(09 iulie 2021)

Ni se potrivește 100%

Golda Meir , Prim-ministrul Israelului 1969-1974 ,către poporul evreu:
- Dacă vreți să construiți o țară în care se vor întoarce fii și fiicele voastre, dacă vreți să construiți o țară în care oamenii vor pleca doar în timpul vacanțelor, dacă vreți să construiți o țară care nu va avea frică pentru viitor, atunci faceți doar doi pași:
1. Echivalați corupția cu trădarea de țară, iar oficialii corupți cu trădători până la a șaptea generație…
2. Faceți trei profesii cele mai bine plătite și cele mai respectate: profesia de militar, profesor și medic.
Și cel mai important – munciți, munciți și munciți pentru că nimeni în afară de voi nu vă va proteja, nimeni în afară de voi nu vă va hrăni și doar voi aveți nevoie de țara voastră, nimeni altcineva. 

(04 iulie 2021)

De ce unii copii devin ratații familiilor?

Răspunsul este foarte simplu. Fiecare copil are anumite calități și anumite defecte. Resursele sale sunt limitate, ca ale oricărui om. În clipa în care părintele visează să-și vadă copilul după un model creat în mintea sa de părinte, apar următoarele situații:
- resursele copilului sunt mănușă pe modelul virtual din mintea părintelui și totul este perfect,
- resursele copilului sunt mai mari decât cele din. modelul virtual și copilul reușește să facă față lejer exigențelor părintelui,
- resursele copilului sunt mult mai mici decât ceea ce-i cere copilului, iar copilul face eforturi disperate să facă față, iar când își dă seama că este depășit, abandonează lupta și apare în ochii părintelui ca un ratat.

Să urmărim părinții de talent și  de succes în diferite domenii ale artei, care-și împing copiii pe drumul lor și se vede de la o poștă că bieții copii nu au talent nici cât o ceapă degerată. Ei se străduiesc, fără a fi strălucitori și cu toate eforturile părinților, rămân undeva în planul al V-lea. Nu aș fi scris despre acest subiect, deși în muzica lăutărească este un atare exemplu, dacă azi la tezaur folcloric n-aș fi văzut un gagiu care cânta el, avea muierea care dansa și și-a băgat în față pe fie-sa să cânte. Sărăcuța copilă cânta un cântec despre un Bădiță Gheorghe care a plecat pe drumul lui. Mă întrebam dacă acel tătic este sănătos la bibilică de-și pune copila de sub 13 ani să cânte așa ceva, când aceasta încă se joacă cu păpușile.

Sunt părinți nebuni, care cred că fac un lucru bun dacă procedează astfel, fără să-l întrebe pe bietul copilaș ce vrea să facă el cu plăcere din viața lui.



(04 iulie 2021)