Falsificarea raportărilor statistice în comunism

Comunismul era în teorie:

- puternic,

- invingător,

- creator,

- adevărat,

- fericit,

- îndestulat.

În realitate, peste tot era:

- sărăcie,

- frică,

- nefericire,

- suferință,

- frig,

- foame,

- inechități,

- aplauze,

- minciună,

- propagandă.

Comunismul s-a bazat 100% pe o realitate falsificată, folosind date statistice, măiestrit trucate, încât nici cei mai iscusiți analiști care știau cele mai ascunse corelații, nu le dădeau de capăt. Era ca un ritual să se falsfice datele primare, căci din datele primare falsificate se construiau indicatorii agregați mincinoși. Voi da un exemplu: undeva, prin deceniul al VIII-lea al secolului trecut, au fost alegeri li Nicolae CEAUȘESCU figura pe liste în circumscripția 23 August, unde am votat și eu. Cu mâna mea l-am tăiat, dar a doua zi a apărut cu unanimitate și niciun vot împotrivă sau anulat. Deci, era o minciună, o manipulare. Peste ani, un prieten care fusese la numărătoarea voturilor spunea că nu a văzut în viața lui măscări scrise ca pe buletinele de vot de acolo și de atunci.

Oamenii falsificau datele inițiale, iar la nivelurile superioare, falsificările creșteau în intensitate, căci toți se temeau să nu-și piardă pozițiile. Un director care în loc de peste 100% producție ar fi realizat 99% din producție era:

- considerat că nu îndeplinește politica partidului,

- dat ca exemplu negativ pentru toată lumea,

- chemat să dea explicații în fața comitetului pcr,

- înlăturat la a doua abaterea fără vreo explicație.

Chiar dacă o întreprindere realiza pe bune 105% plan, deci o depășire, dacă în județ toți ceilalți raportau real sau falsificând peste 110% îndeplinrea planului, cel cu 105% tot făcea obiectul unei critici severe, dar construcțive, ziceau organele de partid.

A minți folosind statistica este un adevăr de când lumea, iar regimul burghezo-moșieresc folosea minciuna ca pe o armă redutabilă, garnizind-o cu date statistice scoase din bură. Comuniștii nu au făcut decât să preia și să amplifice procesele de falsificare a raportărilor, ca societatea pe care ei ziceau că o clădesc să se bazeze pe oameni însuflețiți de propriile lor realizări, chiar dacă minciunile se vedeau cu ochiul liber și toți recunoșteau pe la colțuri că nimic nu este atât de roz cum arată propaganda.

(31 martie 2020)

Falsificarea datelor statistice în comunism

Centralismul excesiv al comunismului din ultimii săi ani și pedepsele mari, au determinat ca nu numai în zna de producție și de cultură să se producă acțiuni sub teroare, ci și ciar în domeniul falsificării datelor statistice.

Falsificare datelor statistice era în acele vremuri de teroare:

- o știință, căci trebuiau falsificate datele încât corelațiile să fie păerfecte să nu se depisteze falsitatea,

- o artă, căci trebuiau definite ipotezele false și de la ele trebuia pornit pentru a deforma realitatea,

- o practică, pentru că o dată ce falsificarea era demarată nu mai exista drum de întoarcere.

Cine credea că a falsifica datele statistice date publicității era o treabă simplă, făcea o gravă eroare, căci analiștii economici din acele vremuri erau foarte bine documentați și știau multe, deci nu erau de dus de nas cu una cu două. De aceea, unui institut de prelucrare a datelor statistice reale, îi corespundea un alt institut de falsificare a datelor statistice, dublu ca structură, pentru a construi date falsificate perfecte, care să facă față oricărei analize economice, de oriunde ar veni ea.

Toți indicatorii statistici au niște chei de verificare și dacă falsificarea datelor este făcută cu imperfecțiuni, verificând acele chei, imediat sunt găsite locurile unde s-a produs falsificarea și ceea ce este cel mai nasol, este faptul că din aproape în aproape, se merge și se descoperă adevăratele rezultate, ceea ce nu este de dorit de către niciun falsificator.

Să ne amintim gogomănia aceea cu toate produsele care trebuie să aibă nivelul de calitate peste medie. Se știe că media aritmetică se reprezintă ca o linie paralelă cu axa Ox, iar valorile din care ea se calclează se reprezintă ca un nor de puncte în cadeanul xOy, deci vor exista puncte sub medie și puncte deasupra mediei. Numai cânt toate punctele se situează pe o linie paralelă cu axa Ox atunci media se confundă cu acea linie. Nu există nicio situație ca media aritmetică să se găsească sub norul de puncte.

Centralismul excesiv a avut grijă să creeze un sistem unic de culegere a datelor și tot un sistem unic de prelucrare și de interpretare a indicatorilor statistici cosmetizați, căci niciodată datele statistice reale nu erau cunoscute, căci dacă datele statistice date publicității ar fi fost reale și acum tot în comunism am fi trăit, căci nimeni nu ar fi vrut să se destrame comunismul dacă totul era perfect, roz și pufos. Discrepanța dintre datele statistice falsificate și realitatea nenorocită au determinat ca în decembrie 1989 poporul să facă revoluție.

Trebuie spus că și acum există analiști economici extraordinar de bine pregătiți și tendința de a înfrumuseța realitățile în mod artificial pentru a evidenția realități inexistente este foarte ușor depistată și în democrație, nemaifiind opreliști și cenzură, aceștia scot în evidență neadevărurile cu nonșalanță, devenind interesanți, populari și temuți.

(31 marie 2020)

(31 martie 2020)

Bărbierul din Sevilla de la Opera din Rouen

Opera Bărbierul din Sevilla de Gioachino ROSSINI este atât de cunoscută încât nu mai necesită nicio prezentare a subiectului. Întotdeauna când am urmărit spectacolele am avut ca reper spectacolul în care cânta Nicolae HERLEA, baritonul cu voce absolut fenomenală, despre care am avut impresia că ROSSINI a scris roul lui Figaro pentru el special, intruind că într-o zi se va naște acest bariton perfect.

Distribuția este următoarea:

Almaviva -  Xabier ANDUAGA

Figaro -  Joshua HOPKINS 

Rosine -  Lea DESANDRE

Bartolo -  Riccardo NOVARO

Basilio -  Mirco PALAZZI

Fiorello -  Antoine FOULON

Berta  - Julie PASTURAUD

Spectacolul de la Rouen este excelent realizat, cu o dicție perfectă a cântăreților. Pe Rosine am comparat-o cu Victoria de Los ANGELES și cu Mado ROBIN și găsesc că Lea DESANDRE a dus rolul în condiții deosebite, cu lejeritate, dinamism și talent. La rolul lui Figaro am urmărit un bariton cu o voce foarte bună, care mi-a amintit de Nicolae HERLEA. El avea un tatuaj pe gât și tot spectacolul am căutat să descifrez semnificația și dacă era sau nu element al personajului sau era al artistului. tatuajul de pe față m-a dus cu gândul că era al personajului.

Acum mulți ani am vizitat orașul Rouen, am depășit viteza și mi-a venit acasă o amendă de 100 de euro, pe care am plătit-o. Vedeți nu port ranchiună. Dacă e bine, e bine. Punct.

(29 martie 2020)

Spectacolul online cu Boema de PUCCINI la ONRI

ONRI - Opera națională Română Iași oferă în 28 martie 2020 începând cu ora 18,30 online, spectacolul cu opera La bohème de Giacomo PUCCINI, având următoarea distribuție:

Mimi – Ana Maria DONOSE

Rodolfo – Florin GUZGĂ

Marcello – Jean Kristof BOUTON

Schaunard – Valentin MARELE

Colline – Octavian DUMITEU

Musetta – Cristina GRIGORAȘ

Benoit/ Alcindoro – Iulian SANDU.

Conducerea muzicală este asigurată de Tiberiu SOARE, în regia lui Niky WOLCZ și cu costumele de Lia MANȚOC.

Remarc ușurința cu carese accesează acest spectacol, link-ul fiind valabil o perioadă limitată, definită de ONRI, lucru normal. M-ar fi bucurat dacă și la București, Cluj, Timișoara ar fi fost la fel. N-a fost să fie.  Câteva remarci legate de acest spectacol, căci la viața mea am văzut nenumărate realizări cu La bohème, se leagă de vocile frumoase, de dicția perfectă și de forma fizică a interpreților care se potrivesc perfect pe roluri. Deși spectacolul este o înregistrare din 15 iunie 2014, calitatea produsului informatic oferit este impecabilă. Să de dăm ieșenilor 9,40 din 10 pentru ceea ce au oferit.

(28 martie 2020)

Paul GOMA a plecat spre stele

Viața lui Paul GOMA a fost dintotdeauna un zbucium total. S-a născut într-un loc nepotribit, a activat într-un mediu nepotrivit, într-un timp nepotrivit. Ideile sale privind omul, drepturile acestuia, dreptatea, libertarea și democrația erau diametral opuse regimului comunist în care el a trăit. De aceea, ca luptător pentru idealurile și valorile autentice a avut de suferit din partea sistemului comunist opresor.

Pentru mine scriitorul Paul GOMA a fost acel balon de oxigen, dătător de viață și de speranță că va veni o zi în care voi respira și eu aerul libertății și voi trăi în democrație. Ori de câte ori se citea de la microfonul postului de radio Europa Liveră scrisori ale lui Paul GOMA sau vorbea chiar Paul GOMA în persoană, reînvia în mine speranța că va veni și acea zi mult așteptată.

Pe 22 Decembrie 1989 am văzut oameni plângând de bucurie și de fericire. Când mama mea mi-a zis:

Vin ai noștri, pleac-ai noștri,

Noi rămânem tot ca proștii,

am înțeles că visul meu nu se va împlini niciodată. Și nu m-am înșelat, căci tot ceea ce s-a făcut în țara mea a fost un capitalism sălbatic, o ascensiune fără precedetn a mediocrității și o prăbușire culturală fără precedent, unde analfabetismul și sărăcia au devenit endemice. Lipsa de autostrăzi, deteriorarea vitezei medii de circulație pe căile ferate, distrugerea producției industriale și exodul celor 4 milioane de compatrioți ai mei în țările mai bogate ale bătrânului continent îmi arată clar de ce Paul GOMA nu s-a întors în Ro și a decis să trăiască și să plece din lume spre stele de la Paris, orașul care-l adoptase încă din 20 noiembrie 1977.

Eu îl consider pe Paul GOMA un mare român, unul dintre marii și autenticii disidenți ai poporului meu, un luptătot neînfricat pentru drepturile omului, care nu a acceptat niciodată jumătățile de măsură mioritice, care de fapt nasc struțo-cămile, precum democrația originală și capitalismul de cumetrie.

(28 martie 2020)

De la LENIN la COSTACHE, via CEAUȘESCU

Vladimir Ilici LENIN  a zis popoarelor: învățați, învățați, învățați!   El a fost gara de unde a plecat trenul. Nicolae CEAUȘESCU a zis și el: învățați, învățați, învățați și iar învățați!  El a fostv  o haltă intermediară unde acceleratul comunismului a oprit o clipă. Victot COSTACHE a avut punctul terminus pe 26 martie 2020, după ce pe 25 martie la ceas de noapte a zis și el un fel de: testați, testați, testați! exact cum cere OMS și cum calcule banale arată că e mai bine.

Dacă facem teste rapide celor 100.000 și eroarea este de 20% și găsim infectați 30.000 pe care îi izolăm mai rămân 20.000 infectați necaractinați iar efectele sunt dramatice.

Dacă se consideră aceeași colectivitate de 100.000 de inși izolați și testezi cu metoda clasică și precisă  20.000 din care ai 2.000 de infectați și eroarea este de 2% înseamnă că 400 de infectați rămân în izolare. Numai că în realitate infectați rămân  și cu cei 80.000 netestați rămân necaractinați 48.000 de inși infectați care oricum sunt mai numeroși decât cei 20.000 de la testarea totală.

Bietul Victor COSTACHE a avut și el dreptatea lui, numai că pentru a face testarea în masă trebuie bani, furnizori de materiale și echipamente și mai ales personal medical.  Știam niște persoane care și-au rmat liderul pentru a ajunge la o destinație anume, făcând sacrificii, dar au ajuns cu toții. Când Unii fac testarea în masă, nu trebuie respinsă ideea și cu atât mai mult nu trebuie calificată ca fiind o prostie.

(27 martie 2020)

Spectacolul cu AIDA de VERDI oferit de Opera din Iași

Spre surpriza mea, Opera din Iași  are un mod extrem de prietenos de a accesa spectacolele oferite cetățenilor în aceste clipe grele de stat în casă.

Azi 26 martie 2020 am avut ocazia să văd spectacolul cu opera AIDA de Giuseppe VERDI, având distribuția următoare:

Simona TITIEANU - Aida 

James LEE - Radames

Ezgi KARAKAYA - Amneris 

Andrei YVAN - Ramfis

Ventseslav ANASTASOV - Amonasro 

Ivan DIKUSAR - Regele Egiptului

Andreea GHIDU - Marea Preoteasă

Olivian ANDRIȘOAE - Mesagerul

Spectacolul este foarte bine realizat. Pe o scară de la 1 la 10, comparând cu producții de la Scala, Metropolitan, Oprea din San Francisco, dar și cu filmul Aida având pe Sophia LOREN în rolul titular cu rolul cântat de Renata TEBALDI, deci nota pe care o acord eu este 9,5 voci bune, rostore clară, muzica bine dozată, corp balet și cor bine încadrate în context.

(26 martie 2020)

Din nou despre prostia omenească

Dacă avem curiozitatea să urmăm indicațiile celor care spun că ne oferă niște posibilități de a scăpa de monotonie, punându-ne la dispoziție niște înregistrări ale unor spectacole sau vizite virtuale în muzee, avem surpriza să fim obligați să instalăm programul ADOBE, despre care unii spun că nu prea e gratis, iar alții spun că nici ușor nu este de instalat.

Este cunoscut faptul că furnizorii de cultură precum Metropolitan Opera  sau Opera din Paris fac acest lucru direct și la obiect. La noi, nu scapă nimeni prilejul de a da cu bâta-n baltă.

Având in vedere că am ce vedea pe YOUTUBE, nici nu mă voi mai obosi să caut ceva aici pe intern, căci consider umilitoare formulele adoptate de instituțiile de cultură în cârdășie cu administratorii de portaluri, chiar în aceste clipe grele pentru oamenii care stau în care. 

Ceea ce este trist este altceva: cele mai multe teatre și muzee sunt de stat, dar se comportă ca și cum ar fi privatizate, în. ceea ce privește goana după profit. dacă aș fi întrebat, despre banii pe care-i dau ca impozit aș direcționa 50% pentru învățământul claselor I-VIII și 50% pentru sistemul medical, ceilalți nu ar primi de la mine un sfanț, căci ar trebui să muncească, nu să mă umilească pe banii mei, nici în administrație, nici în cultură, nici în transporturi. Dacă ar face autostrăzi, ori de câte ori aș folosi autostrada, pentru că nu am contribuit, aș plăti taxa de drum. dar acum plătesc și nu primesc nimic în schimb. Ba mai mult, sunt și umilit că nu am cum să vizitez nici colcția ZAMBACCIAN, nici colecțiile, nici muzeul PALLADY. OK, am înțeles!

(26 martie 2020)

Don Giovanni la Opera din Paris, spectacol oferit gratis

Opera din Paris oferă gratis pe perioada de carantină într-un mod adaptat accesului la Internet, spectacole filmate în perioadele anterioare. este anunțat programul pentru o perioadă ceva mai lungă, 17 marie -  3 mai 2020. Spectacolele sunt urcate pe portal și stau acolo 7 zile încât doritorii le accesează în acest interval. 

Există posivilitatea de a viziona operele Manon, Don Giovanni, Bărbierul din Sevillia, Povestirile lui Hoffman, Carmen și baletul Lacul Lebedelor dar și o seară Robin,

Accesul este extrem de simplu, căci administratorul portalului este profesionist și nu face ghidușii ca românașii noștri care te amețesc cu tot felul de tâmpenii ca să ajungi la firimitura pe are teatrul a încercat să mi-o arunce ca la milog. Noroc că la Met și Opera din paris sunt spectacole adevărate și nu pătimesc că nu am acces la ceea ce teatrele noastre mi-ar pune la dispoziție după ce aș trudi fără rost să găsesc ce și cum.

Spectacolul cu Don Giovani care a fost rezentat în 25 iunie 2019, se difuzează  pe Internet între 23 -29 martie 2020 și se află la adresa: 

https://www.france.tv/spectacles-et-culture/opera-et-musique-classique/1018833-don-giovanni-de-mozart-a-l-opera-de-paris.html

a beneficiat de o distribuție de excepție pentru că soliștii:

- aveau vocile la ei,

- nu erau nici grăsani,

- nu erau uzați fizic,

- erau dinamici,

- le lipsea teatralismul,

- s-au sincronizat perfect.

Distribuția a fost următoarea:

Don Giovanni : Étienne DUPUIS

Il Commendatore : Ain ANGER

Donna Anna : Jacquelyn WAGNER

Don Ottavio : Stanislas de BARBEYRAC

Donna Elvira : Nicole CAR

Leporello : Philippe SLY

Masetto : Mikhail TIMOSHENKO

Zerlina : Elsa Dreisig - Elsa DREISIG

Cpnducerea mzicală a fost asigurată de dirijorul Philippe JOURDAN și decorurile excelente au fost realizate de Jean VERSWEYVELD. 

Nu este prima dată când văd un spectacol la un teatru foarte valoros, dar am să spun că mi-a plăcut foarte mult, căci totul a decurs perfect. Îi invidiez pe cei care au fost în sală în 25 iunie 2019 și au văzut acel spectacol,  cum  mă felicit acum pe mine că am avut șansa să-l urmăresc ieri 24 martie 2020 în a doua zi de stat în casă, c onform ordonanțelor militare.

(25 martie 2020)

Pomeni făcute fără cap

Mă uit la teatrele noastre care oferă spectacole online. Nu sunt informații la prima mână și ele își mențin portalurile cu structurile la fel de ridicole. Au ceva cu bilete, ca și cum acum ar fi spectacole și oamenii s-ar înghesui să cumpere bilete online.
În loc să aibă pe prima pagină informația cu spectacolul ce se difuzează în ziua curentă șo omul să dea clik pe un butom și să vadă spectacolul ești amețit cu tot felul de stupizenii, de doi bani. Drept care ei cred că Internetul îi are doar pe ei. Nu înțeleg că cetățeanul le face o favoare când îi accesează?
Crede cineva că pe Internet nu sunt cel puțin 5 spectacole integrale cu Don Carlos de VERDI? Eu nu cred și de acest lucru nu țin cei care administrează portalurile. Ei nu știu că trebuie să facă totul ca omul să ajungă  în cel mult două clik-uri la ceea ce-și dorește?  Procedând altfel, nu reușesc decât să-și dea cu sângu-n dreptul și să piardă și bruma de credibilitate pe care un gest amplu le-ar fi oferit-o.

(24 martie 2020)

Indisciplina ne face rău

Noi suntem un popor liber și ne este greu să lcrăm după reguli. De aceea, improvizăm și nu lucrăm cu proceduri. Nu ne place să fim încorsetați.

Ni se spune să stăm în casă și nu stăm în casă.

Ni se spune să nu ieșim noaptea și ieșim noaptea.

Ni se spune să păstrăm distanța și nu păstrăm distanța.

Ni se spune să fim atenți și nu suntem atenți.

Ni se spune să păstrăm disciplina și nu păstrăm disciplina.

Acum toată lumea nu mai vrea recomandări, ci ordine și pedepse mari celor care încalcă ordinele. Aceasta este singura modalitate de a păstra pandemia sub control, lucru care trebuia făcut cu multe mai demult, dar niciodată nu e prea târziu.

Văd toleranța celor care ar trebui să aplice legea, văd cum indivizii se comportă discreționar, crezând că totul li se cuvine. Lumea civilizată a exclus măsurile dure, fără să uite că omul nu a evoluat în ritm cu tehnologia, căci conștiința omului evoluează mult mai lent, iar educația este esențială pentru iun comportament superior.

Lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă mașinile celor prinși noaptea circlând anapoda ar fi confiscate, dacă cei care fug din caractină ar fi duși în pușcării pentru 5 ani, special organizate pentru cei carantinați și chiar purtători de COVID 19. Purtatul cu nănuși nu duce la nimic. Două sau trei exemple de fermitate exemplară date la momentul potrivit și i-ar fi potolit pe toți năbădăioșii.

(24 martie 2020)

Teatrele noastre și online

Există intenții frumoase ale instituțiilor noastre de cultură de a fi alături de popor transmițând spectacole pe Internet. Numai că respectivele nu și-au adaptat portalurile ca omul să știe din prima:

- data la care se face transmiterea,

- numele piesei transmire,

- durata la cae se oferă acces.

Am observat că mulye teatre au diferite zile, iar programul nu este anunțat, ceea ce face imposibil de accesat, dacă totul este restricționat la un interval extrem de scurt, adică exact pe durata spectacoluli, când accesul este dat de la ora 19,30.

Dacă s-ar fi luat model de la Metropolitan House Opera, portalul trebuia să ofere exact din prima:

- programul pe mai multe zile,

- denumirea producției din fiecare zi,

- care este distribuția,

- durata de acces de 20 de ore să zicem,

- accesul din prima, foarte ușor.

Lipsa de profesionalism a celor care administrează portalurile fac să fie extrem de greoi accesul la cadoul făcut de instituție, chiar  dacă presa a dat unele link-uri, acestea nu au dus spre ceea ce le era necesar celor ineresați. Se vede că nu se lucrează după un șablon și fiecare face ce-l taie capul. Singurul spectacol pe care l-am accesat a fost cel de la Opera din Iași. Restul a fost fiasco total, căci eu nu am timp de pierdut cu soluțiile neghiabe oferite pentru acces, deși teatrele zic că fac cadouri mă tratează ca și cum ar face pomană și cerșetorului îi arunci firimituri în dispreț. Ele uită că Internetul este plin de piese de teatru în versiuni cu totul de excepție și omul care chiar  dacă vrea să vadă ceva, vede fără să fie nevoie să intre pe portaluri și să caute de nebun fără a găsi ceva interesant. Pentru Teatrul de Comedie am găsit O scrisoare pierdută într-o montare inedită în care cetățeanul turmentat este interpretat de o femeie. Am mai văzut un actor care nu era de comedie. Deci, aceleșantion m-a făcut să nu mai continui, căc nu am chef să pierd timpul. Prefer montarea de la BULANDRA cu Mariana MIHUȚ în roulul lui Zoe și cu Octavian COTESCU în rolul lui CAȚAVENCU.

(24 martie 2020)

Lucia di Lammermour și di Iași

Teatrul de Opera Națională Română din Iași a prezentat pe Internet spectacolul cu opera Lucia di Lammermour de Gaetano DONIZETTI care a avut loc în 25 septembrie 2014,  avâd ca interpreți pe:

Lucia – Lăcrămioara-Maria Hrubaru Roată 

Enrico – Jean Kristof Buton 

Edgardo – Florin Guzgă 

Raimondo – Octavian Dumitru 

Arturo – Andrei Fermeșanu 

Alisa – Laura Scripcaru 

Normano – Tiberiu Rusu

Dirijor - Manuel GIUGULA

Regia - Andrei ȘERBAN. 

Spectacolul este interesant, montarea este interesantă, dar nu cred că-l voi revedea, căci sunt lucruri acolo care nu se potrivesc cu spiritul lui DONIZETTI, deși muzica lui își păstrează prospețimea. Ca și în cazul spectacolul de la Met, spun că voi prefera alte versiuni în alte interpretări.

(23 martie 2020)

O Lucia di Lamermmour mișto

Pe 21 martie 2020, Metropolitan Opera House a transmis spectacolul realizat în 7 februarie 2009 cu opera Lucia di Lammernour de Gaetano DONIZETTI, având o distribuție fantastică:

Anna NETREBKO de 38 ani

Piotr BECZALA de 43 ani

Mariusz KWIECIEN de 37 ani

iar conducerea orchestrei a fost asigurată de

Marco ARMILIATO de 42 ani.

Am scris vârstele arrtiștilor implicați în spectacol pentru a marca faptul că la Met politica este de a invita în spectacole artiști aflați la apogeul carierei. La noi, din cauza costurilor, sunt preferați fie necunoscuții, fie vedetele care sunt demult ajunse la apusul carierei că pretind  mici.

Spectacolul a fost deosebit, numai că eu am văzut și altele cu alte soprane, mult mai mari, drept care nu-l consider cel mai bun din câte am văzut, deși sunt sigur că în arhiva de la Met sunt și acele capodopere.

(23 martie 2020)

Ne mor bărbații

Se știa că bărbații au o speranță de viață mai mică decât cea a femeilor și la noi și în întreaga lume. Iată că primele trei victime ale COVID 19 sunt bărbați.

Unii ar spune că bărbații:

- amână soluționarea problemelor lor de sănătate,

- tratează cu ușurință situațiile lor dificile,

- au tonusulcare-i face să creadă că sunt invingători,

- ei ocrotesc pe alții, neglijându-se pe ei,

- sunt mult prea ocupați să dea atenție nimicurilor.

Oricum, dacă luăm la bani mărunți ceea ce se întâmplă, totul este p porblemă de educație, cum că bărbații sunt înzestrați de natură să fie puternici, conducători în familie, hotărâți în decizii și să facă lucruri așa-zise bărbătești, ceea ce-i determină să se considere speciali, aleși, ocrotitori și victorioși. Că lucrurile nu stau așa o deovedește fragilitatea lor în fața vieții care le este scurtată tocmai datorită acestei filosofii de viață transmisă din generație în generație și acceptată de ei că le convine, dar acceptată și de femei fiindcă le avantajează poziția de ocrotite, deși muncesc mai mult.

Să nu ităm că primul infectat cu COVID 19 a fost un bărbat. Să nu uităm că politicianul infectat cu COVID 19 a fost tot un bărbat, Vergil CHIȚAC.

(23 martie 2020)

Miliardari mioritici fără suflet

Apare din când în când o chestie numită top 300 miliardari sau milionari sau ceva, acolo într-o publicație FORBS și românași de-ai noștri se înghesuie să fie și ei pe acolo prin pagini. Nu am avut curiozitatea să citesc aiureala aceea, dar am văzut milionarii și miliardarii noștri cum își alintă beizadelele cu elicoptere, cu ceasuri de sute de mii de euro și multe alte ciudățenii. Acum poporul nostru trece prin clipe grele. În afară de Gigi BECALI, niciun bogat al nației nu s-a învrednicit să facă și el o sponsorizare ca să-i ajute de fapt pe medicii de acre la o adică și ei vor avea vreodată nevoie. Acum se vede caracterul omului adică mai exact, lipsa de caracter și lipsa de empatie. dacă unii au făcut gesturi ample și și-au dorit să rămână anonimi, le cer iertare cu smerenie.

Dacă nu, nu.

(22 martie 2020)

Informații incomplete, adică neprofesional alcătuite

Zilele trecute, am fost anunțați că teatrele se mută pe Internet.

Nu ni se spune despre ce teatre este vorba.

Nu ni se dau link-urile unde se găsesc piesele ce se transmit pe Internet.

Adică, sunt știri trunchiate, făcute în grabă, fără să țină seama de niște reguli minimale, căci jurnaliștii sunt neprofesioniști și lucrează după ureche, în dispreț față de cititor sau de teleascultător. Jurnaliștii de nota doi, îl lasă pe om cu ochii-n soare și acesta va trebui să caute el aiurea, fără prea mult succes pe portalurile teatrelor, care portaluri și ele sunt făcute neprofesional, un buton unde să acceseze piesele ce se transmit programat pe zile pe Internet.

Metropolitan Opera House are un astfel de mod direct de accesare a spectacolelor înregistrate în anii anterior și difuzate fiecare pe zile câte 24 de ore. Accesul este extrem de lejer, dar să nu uităm că Met este în USA și nu pe Dâmbovița.

(22 martie 2020)

Alo, Ion ȚIRIAC, unde ești, bre?

Ion ȚIRIAC este una din fostele noastre glorii ale tenisului. În tinerețea mea am fost entuziasmat de meciurile în care el a jucat. Am suferit când ȚIRIAC și NĂSTASE au pierdut șansa de a aduce pentru prima dată salatiera la București în meciurile de Cupă DAVIS între echipele României și USA.

Acum, Ion ȚIRIAC este miliardarul autentic al României. Cred că e supărat din cauză că a fost pus să demoleze pationuarul de la Otopeni.

România trece printr-o perioadă grea. Se fac eforturi uriașe pentru a trece de momentele dramatice ale autoizolării, caractineri și tratamentelor de COVID 19.

Acum mai mult ca niciodată este nevoie de contribuția fiecăruia dintre noi, fiecare cu ce suntem în stare.

Mă așteptam să aud că Ion ȚIRIAC s-a implicat și el în a ajuta pe concetățenii lui cu ceva, nu cu mult, ci cu ceva, acolo, prin care să se simtă că este alături de oamenii simplii, încercați și triști. Nu am auzit nimic. Credeam că a și pus mâna pe telefon și a vorbit cu vreunul dintre magnații lumii pentru a urgenta trimiterea spre Ro a materialelor de strictă urgență în lupta spitalelor cu COVID 19.

Alo, Ion ȚIRIAC, unde ești, bre?

(22 noiembrie 2020)

Nu e nimeni perfect

În spectacolul cu la Traviata transmis pe de-a moaca de Metropolitan Opera House ca un gest nobil de solidaritate pentru cei ce trebuie să rămână în casă în data de 19 martie 2020, chiar la scena aceea când Flores cântă Libiamo..., pentru o secundă a fost un prim-plan cu o figurantă care simula grosolan că interpretează ceva la un pian care avea clapele doar desenate. Ce bine era dacă acele clape erau mobile, ca figuranta să se facă și ea că face ceva, chiar dacă nu o îndemna Ion CARAMITRU, așa cum a făcut-o pe 22 Decembrie 1989 în studioul 4 al TVRL.

Nimeni nu e perfect, dar ne străduim să învățăm pentru a fi perfecți probabil, dacă nu în această viață, măcar într-o viață ulterioară, să sperăm.

(20 martie 2020)

O gogomănie cât casa

Azi 20 martie 2020 pe Antena 3 o așa-zisă reporteriță de teren, care făcea un simulacru de transmisie în direct de la Iași, când a vorbit despre un medic ginecolog infectat cu COVID 19 care s-a plimbat nestingherit prin spitalul unde lucra a glăsuit:

- A veit diminteața și a rămas 45 de zile în spital, bla, bla, bla...

Ca să fie știrea și mai senzațională a dat intervalul nu în minute ci în zile. Cred că și ei trebuia să i se aplice recomandarea de a rămâne în casă, căci știri spuse prost au menirea de a crea disconfort, care determină scăderea moralului nostru și așa aflat în scădere.
Totuși, zicerea acesteia nu depășește fractura de logică a lui raluca TURCAN atunci când se referea la morții din intoxicația cu dezinfectanți de la Timișoara.

(20 martie 2020)

O penibilă din așa-zisa industrie a ospitalității

Acum, în dimineața de 20 martie 2020 pe la ora 8,30 pe Antena 3 o tipă de la malul mării, când se vorbea că turismul este în colaps, zicea ca:

- oamenii să nu aibă posibilitatea să-și retragă banii,

- statul să ofere vouchere în contul banilor plătiți operatorilor privați,

- oamenii să aibă posibilitatea să-și decaleze vacanțele.

este exact optica de hoți pe care mulți operatori au practicat-o atunci când au mărit prețurile serviciilor exact c valoarea tichetelor de vacanță, pentru a nu face nimic, dar pentru a-și umple buzunarele prin nemuncă.

În mod normal, tipa de la malul mării trebuia:

- să spună oamenilor că dacă vor, li se returnează banii fără reținerea de comisioane,

- să fie solidară cu clienții aflați în autoizolare,

- să se bazeze pe sprijinul statului nu pe jecmănirea clienților și a statului,

- să transmită un mesaj de încurajeare pentru toată lumea.

Ea a ales să spună ceea ce este obișnuită să spună, căci vorbele reflectau mentalitatea ei de lucrător într-un domeniu unde pe primul plan este profitul nemuncit și în niciun caz respectul pentru client, care în mentalitatea ei nu este oaspete, ci servitorul care plătește pentru nimic, pentru non-calitate. Să-mi amintesc de câte restaurante s-au închis sau au fost amendate pe litoral anul trecut pentru că aveau alimente alterate?

(20 martie 2020)

Românul care a schimbat România: Ion DINCĂ

I se mai zicea și Ion TELEAGĂ căci avea o predilecție nebună de a-i băga pe oameni la pușcărie din te miri ce. Ion DINCĂ a schimbat fața acestei țări dar a schimbat-o în rău. Oriunde îl punea partidul, făcea tot ce e mai rău. În Pitești unde ajunsese prin-secretar al PCR pe județ a făcut o năstrușnicie fără margini. oamenii își închiseseră balcoanele căci era frig teribil în case și cu balconul închis mai câștigau ceva căldură.

Ion DINCĂ a intervenit în forță și a demolat toate acele balcoane, exact într-o noapte, spre a raporta misiune îndeplinită, aiurea, fără rost, știut fiind faptul că sărăcia i-a mânat pe oameni să-și închidă balcoanele.

Ion DINCĂ se ocupa și de furtișagurile de pe ogoare și pentru doi știuleți erau închiși țăranii care atentau la avutul obștesc. 

După Revoluția din 1989 Ion DINCĂ a fost judecat și a făcut și pușcărie. El este celebru acțiunile fulger în care ca militar de carieră, după modelul celor două războaie mondiale pierdute de inițiator, dorea să se remarce instantaneu. A devenit general dar istoria îl va menționa la nu faceți ca el. Parcă este un dat ca numele de DINCĂ să fie asociat răului suprem.

(09 martie 2020)

COVID 19 și divertismentul la Tv

Mă așteptam ca televiziunile să se gândească la noi și să ne ofere programe interesante în așa fel încât să ne treacă timpul mai repede.
Credeam că televiziunile vor oferi:
- filme foarte bune,
- inregistrări cu piese de teatru,
- spectacole ale unor mari cântăreți,
- concerte ale unor trupe celebre,
- show-uri de circ,
- comedii de tot feluri,
- spectacole de varietăți,
- reluări din revelioane,
- muzică lăutărească,
- folclor fără vorbărie.
Până acum văd că formatele stupide ale emisiunilor găunoase, lipsitre de conținut, pline de elemente de rutină, în care se vede lipsa de cultură, au rămas intacte. Toți trăncănesc enervant și plictisitor. Nici nu am mari așteptări.


(19 martie 2020)

Trubadurul de Verdi la MET

Metropolitan Opera House sau prescurtat Met, a oferit gratis pe Internet în condiții de rezoluție excepționale înregistrarea din 3 octombrie 2015 a operei Trubadurul de VERDI, cu o distribuție de excepție, dacă numesc:

Anna NETREBKO de 44 ani

Dmitri HVOROSTOVSKI de 53 de ani

Dolora ZAJICK de 63 de ani

Yonghoon LEE de 42 de ani având la pupitrul orchestrei pe  Marco AMILIATO de 48 de ani.

Am dat vârstele interpreților pentru a evidenția că sunt folosiți cântăreți valoroși și dacă valoarea este conservată, vârsta contează mai muțin.

(19 martie 20200

COVID 19 și autoinstruirea

Părerea noastră despre autoinstruirea de pe Internet este foarte relativă. Noi avem o părere nefavorabilă și față de învățământul de la seral, dar și de la învățământul de scurtă durată. Este cu atât mai mare disprețul nostru pentru învățământul la universități virtuale pentru că pornim cu ideile preconcepute că:

- universitățile virtuale sunt găselnițe,

- profesorii de la universitățile virtuale sunt o adunătură,

- studenții de acolo sunt lipsiți de performanță,

- acestea sunt fabrici de diplome fără acoperire,

- unii plătesc pentru a obține titluri academice.

Dacă vrem să fim riguroși, adevărul este undeva la mijloc din 1.000 de motive, dar nu trebuie anulată ideea că universitățile virtuale sunt de mare viitor și dacă erau construcții serioase, temeinice și de calitate, în contextul COVID 19 ele ar fi fost soluția și universitățile clasice ar fi venit cu căciula în mână să se ploconească la universitățile virtuale, să ia lumină pentru a fi și ele în situația să lucreze normal cu studenții lor de la distanță.

Noi suntem prea plini de noi când spunem că autoinstruirea este o frecție la un picior de lemn, iar universitatea virtuală este doar o găselniță pentru a face profit din nimic.

Încă din 1965 în USA erau universități care pregăteau contra cost studenți la distanță, iar evaluarea lor era făcută nu prin internet, că nu exista așa ceva atunci, ci prin lucrări elaborate și trimise prin poștă. Acum în condițiile existenței Internetului universitatea virtuală are toate condițiile de a exista, de a evolua, de a scoate absolvenți valoroși. Singura condiție este ca managementul universității virtuale să fie orientat strict spre calitate. Atât timp cât se urmărește un standard de calitate ridicat, universitatea virtuală își va atinge obieectivul, adică va scoate absolvenți bine pregătiți profesional.

Univeristatea virtuală este diferită de universitatea clasică prin:

- costuri care sunt mult mai mici,

- corpul profesoral care colaborează,

- filtrele de selecție a studenților,

- tehnicile de evaluare,

- nivelul de transparență realizat,

- thnicile moderne de comunicare,

- flexibilitatea programelor,

- volumul cunoștințelor acumulate,

- calitatea absolvenților.

Universitățile virtuale se bazează pe autoinstruire, ca element esențial, căci evaluarea este doar partea finală a fiecărui ciclu de autoinstruire. Este necesar să se elaboreze materiale extrem de bunie calitativ care să fie la dispoziția studenților astfel ca procesul de instruire să fie unul real.

(19 martie 2020)

COVID 19 și testarea

Noi ezităm să efectuăm teste online căci credem că cei testați musai ne vor înșela, căci alții le vor rezolva testele. Mintea noastră scormone tot felul de scenarii și caută soluții unele mai aberante decât altele. În realitate totul este simplu ca bună ziua.

O soluție simplă este următoarea:

- persoana se testează online pentru toată materia,

- dacă obține rezultate bune trece la faza următoare,

- persoana vine la un sediu și se testează în rezumat, supravegheată,

- dacă obține rezultate apropiate de cele online prime,te un bonus,

- dacă primește la testele supravegheate punctaje mai mari rămâne cu acestea,

- dacă la testetele supravegheate punctele sunt sub media de promovare, acestea devin punctaje finale.

Este necesar să se înțeleagă că estarea online nesupravegheată este de antrenament și că obligatoriu se va face o testare supravegheată, care are un rol hotărâtor. 

Este important să se schimbe paradigma, în ideea că la testarea online are posibilitatea să efectueze măsurători ce evidențiază clar cum s-a desfășurat aceasta atunci când se face testare supravegheată. Să ne imaginăm că la un test online se obțin 100 puncte din 100 de puncte în 20 minute, iar la testarea supravegheată pentru același test, se obțin 30 de puncte în 40 de minute. Concluzia este una singură și anume că testarea online nu este relevantă. Cel testat trebuie să cunoască exact mecanismele testării și să ia decizii în consecință.

Cponsider că prin testarea online se reduc semnificativ contactele între persoane și acest lucru este benefic căci se controlează răspândirea COVID 19. Este important în egală măsură și cunoașterea condițiilor de verificare a calității testării online, prin testarea supravegheată și modul în care se obține rezultatul final. dacă se furnizează exemple concrete, cu siguranță, fiecare dintre cei ce doresc să se testeze online, vor lua decizii corecte mai ales că știu că nu au nicio posibilitate reală de a fenta procesul de testare în ansamblul său. Se știe că stăpânul rău face sluga hoață. De aceea transparența e esențială.

(19 martie 2020)

COVID 19 și politica

COVID 19 a schimbat atitudinea politicienilor, arătând că nimeni nu trăiește într-un clopot de stică. Senatorul Vergil CHIȚAC dar și alți libersali au fost contaminați cu COVID 19.

S-a văzut că politicienii au procedat rapid la luarea de măsuri de protecție și participă online la emisiuni. 

Mai se vede că opoțiția vine cu critici, căutând să arate cu degetul către putere ba despre un minus, ba despre alt minus, ceea ce mă face să apreciez că sunt jalnici, din moment ce au schimbat 3 premieri și aproape 100 de miniștri în 3 ani, iar autostrăzi nu sunt, mari proiecte nu au fost demarate, iar spitalele regionale sunt tot pe hârtie.

Mă așteptam să văd altceva. Acum gâlceava nu-și mai are rostul. Nici criticile oricât de constructive ar fi ele, tot critici rămân și garantez eu că n-am văzut critici constructive. Una este să critici și alta este să propui.

Ai voie să critici numai dacă:

- ești mai bun,

- cel criticat nu face ceea ce tu ai făcut.

Nu ai dreptul să critici pe unii că nu fac autostrăzi când tu la putere fiind nu ai făcut autostrăzi. Dacă ești meseriaș adevărat, credibil prin trecutul tău, prin eficiența măsurilor întreprinse, ai dreptul moral să faci propuneri, care din start sunt mai bune și orice om cu doi neuroni le vede:

- superioritatea,

- aplicabilitatea,

- eficiența.

Orice altă abordare este o gogoașă stupidă fără valoare. Am văzut niște mutre care și-au dovedit cu prisosință mediocritatea, inactivitatea, oportunismul și tărăgănarea, cum se scaldă în generalo=ități tocmai acum când se impune o schimbare de macaz, ca toți să tragă la aceeași căruță, pentru a depăși criza COVID 19.

(19 martie 2020)

COVID 19 și producția

Situația excepțională în care se află societatea românească impune măsuri, de asemenea, excepționale. Ieri 18 martie uzinele Dacia și Ford au anunțat trimiterea angajaților în șomaj tehnic. Un salariat de la Mioveni zicea că măsura este generată de limitarea răspândirii coronavirusului, căci există materii prime, piese și subansamble, dar oamenii trebuie protejeați.

Fiind măsuri excepționale, televiziunile s-au năpustit transformând această informație în știre de senzație, cu insistențe manipulatoare, arătând secții goale, garduri dezolante și construcții cenușii.

Guvernul a anunțat o serie de măsuri economice, fapt important. UE a anunțat și ea unele detalii de urmat, astfel încât economia să meargă, chiar dacă este această criză determinată de COVID 19.

La televiziuni văd indivizi ciudați care se perindă, se văicăresc și vin cu soluții lipsite de realism, căci ei fac parte din cohorta celor care nici măcar un closet nu au condus la viața lor să vadă ce înseamnă management concret și economie reală. Dau și ei din gură și vin cu scenarii dintre cele mai bizare, dar toți în final cer ca soluție sasalvatoare ca guvernul să dea bani de la buget ca să salveze ce e de salvat.

Nu este de mirare că lucrurile stau așa, căci mediul privat, în mintea acestor analiști,  este obișnuit să stea cu mâna întinsă la banul public, fie că are contracte cu statul în mod direct, fie, că a beneficiat de facilități acordate salariaților bugetari și indirect banii nemunciți s-a dus spre buzunarele lor.

Statul nu este un sac fără fund, care pune banii în drum și fiecare vine și ia cât vrea și face ce vrea cu ei,  căci nu așa trebuie perceput statul, mai ales statul român care în niciun caz nu se compară nici cu Germania, nici cu USA și cu atât mai puțin cu China, ca dimensiune a bugetului și a structurii cheltuielilor, dar și din punctul de vedere al alocării de resurse în cazuri de excepție, căci una e să ai 90 de milioane sau 330 de milioane sau 1,5 miliarde de locuitori și cu totul altfel stau problemele la 22 de milioane de suflete, cu peste 4 milioane plecate peste graniță să-și facă o viață mai bună.

Fabricile produc, agricultorii muncesc. Înseamnă că în România se produce. Numai televiziunile jalnice cu ochelarii lor de cal văd o realitate deformată, doar-doar reclamele vor aduce mălaiul căci gură-cască îi urmăresc și acceptă submediocritatea emisiunilor lor. Magazinele au marfă, prețurile sunt la locul lor. Înseamnă că guvernul lucrează, veghează și ia decizii, adică în Ro este viață și tonus.

(19 martie 2020)

COVID 19 și soluții până ieri de neacceptat

Până mai ieri nu ar fi acceptat nimeni să se facă teleșcoală și telelucru.

Până mai ieri, băncile nu ar fi acceptat să amîâne plata ratelor.

Până mai ieri furnizorii de utilități nu ar fi acceptat amânarea plăților.

Numai că de câteva zile totul s-a schimbat și ceea ce era inacceptabil acum o lună a devenit posibil acum.

Și-a imaginat cineva că parlamentul îl va valida pe Ludovic ORBAN cât ai clipi?

Și-a imaginat cineva că prezidentul nu va mai rosti apăsat PSD, PSD, PSD în discursurile sale?

Și-a imaginat cineva că PSD-iștii vor încxeta cu tertipurile amânărilor pentru a sabota guvernul?

Și-a imaginat cineva că DNA va intra într-un con de umbră căci nu el seocupă de cei care încalcă procedurile legate de părăsirea caractinei și de zădărnicirea luptei cu COVID 19?

Și-a imaginat careva că lupta politică stupidă legată de erorile celor care fac erori va înceta?

Și totuși, acum ceea ce era de neacceptat, a devenit realitate și societatea se apleacă pe soluționarea problemelor grave, iar comportamentul oamenilor se va schimba radical în următoarele săptămâni, nu că oamenii de bună voie și nesiliți de nimeni ar face schimbarea, ci forțați de împrejurări, căci lupta cu inamicul invizibil este dură, intensă, necruțătoare și cere unitate.

Mă bucur că n-au mai apărut unele mutre care erau invitații de serviciu la unele televiziuni, să spună ceea ce credeau ele, să inoculeze ceea ce sforarii mari le dictau. Acum trebuie acțiune și nu oricum, ci acțiune hotărâtă, măsuri ferme pentru a stăvili valul cumplit de nefericire care s-a abătut asupra unui popor blajin cu frica lui Dumnezeu în suflete.

(18 martie 2020)

COVID 19 și televiziunile

Clar! Televiziunile nu s-au adaptat cu nimic la starea de urgență și la ceea ce înseamnă COVID 19.

Tleleviziunile:

- prezintă același figuri de moderatori care-și acoperă invitații și reporterii de teren,

- în lăcomia lor dau publicitate stupidă în neștire,

- arată tot mai multe lucruri negative fără să ne învețe nimic,

- ard gazul cu teme minore, în condițiile în acre lumea se scufundă,

- păstrează același partizanat funcție de stăpânii care le dau simbria,

- se pierd într-un descriptivism dus până la obscenitate,

- se mocirlesc în teme minore cu invitați necalificați și neprofesioniști.

Neavând personal calificat căci sub titulatura de jurnalist se ascund tot felul de personaje care nu au excelat în niciun domeniu, preiau conținut cîât mai spectaculos și-l prezintă în scop manipulatoriu, ferindu-se să asume ceva prin introducerea unor forme care îi feresc de asumări categorice, căci lasă loc la interpretări folosind presupusul, se pare că, este posibil ca, unele părei zic, în dorința de a fi echidistanți.

Televiziunile și acum vin cu exclusivități, informații de ultim moment, știri bombă și alte formulări indecent de uzate, cu care cred ele că fac rating, totul fiind ieftin, bizar și mai ales de proastă calitate. Faptul că anumite breaking news apar la fix sau la ore de maximă audiență, arată tă totul este un show și pentru ele, adică pentru televiziuni nu contează nimic în afara scopului de a face rating și de a manipula pentru bani. Despre echidistanță nici nu este vorba, căci echidistanța le-ar aduce pieirea. 

Televiziunile preiau ce vor ele, trunchiază cât vor ele și scot din context exact cât le este folositor unor scopuri comerciale. 

Încă mai spre ca starea de urgență în care se află țara să trezească televiziunile din starea lor de dezagregare și de monotonie și să le pună în slujba oamenilor, învățându-i pe aceștia cum să depășească starea dificilă în care se află întregul popor, apelând la cele mai autorizate voci care au capacitatea să spună ce trebuie făcut. Apelarea la stupizi, guralivi, banali, terfeloage, otrepe și alte categorii de neaveniți le va aduce punerea la colț de către popor. Acum, mai mult ca oricând televiziunile trebuie să joace rol educativ, profilactic și activ, să fie eficiente în raport cu ce ne interesează pe noi, poporul.

(18 martie 2020)

(18 martie 2020)

COVID 19 și e-Banking

Îmi aduc aminte cât de reticenți s-au arătat mulți români în a folosi e-Banking motivând că:

- li se fură banii,

- nu este sigur,

- nu au chef să înveșe să lucreze cu el,

- e mai bine să facă ceea ce știu,

- și așa au prea multe pe cap,

- apar costuri suplimentare nejustificate,

- efortul este prea mare,

- își pierd libertatea.

Uite că acum COVID 19 îi forțează și pe cei mai reticenți să folosească e-Banking că deja multe bănci nu mai lucrează cu numerar infectat și le spun clienților să folosească automate. A lucra cu facilitatea de e-Banking este un lucru simplu, ușor, sigur și comod. Trebuia ca băncile să arate cum se face acest lucru cu filmulețe simple pe Internet și să creeze facilități. dar și instituțiile statului precum și comercianții, trebuiau să facă front comun în promovarea e-Banking-ului prin reduceri promoționale și acum eram deja obișnuiți cu tranzacțiile electronice. Românul are o vorbă: mai bine mai târziu decât nicodată, numai că acum suntem împinși de la spate să facem ceea ce trebuia făcut de mulți ani. Nu înseamnă că eu nu fac e-banking. fac. Și acest lucru îl fac de când banca mea mi-a dat un cod pe o dischetă și cu acel cod intram și făceam niște mici chestii căci a face plăți electronice era de domeniul fantasticului. Acum nu mai este nicio problemă că băncile au evoluat și e-Banking este o binefacere, cum binefaceri sunt și băncile virtuale. Totul este să le acceptăm și să nu mai punem mâna pe bani și să nu mai stăm la coadă pentru a face plăți sau să mergem zeci de stații cu tramvaiul pentru a cumpăna nu știu ce, care acel nu știu ce se cumpără pe Internet cu e-Banking.

(18 martie 2020)

COVID 19 și telelucru

Despre telelucru a scris au scris bunii mei colegi și prieteni Bogdan GHILIC-MICU și Marian STOICA în cartea lor publicată încă în  2002, carte acre se referă prin:

Bogdan GHILIC-MICU,  Marian STOICA - E-Activitățile în societatea informațională, Editua Economică, București, 2002, 272 pg, ISBN: 973-590-589-2

dacă cei ce au fost, dar și cei sunt la butoare ar fi citit cartea ar fi văzut încă de acum 18 ani care este direcția. Există abordări timide, deși IBM încă de acum 10-15 ani permitea în USA lucrul la domiciliu folosnd telelucru, la noi tot timpul șefii au considerat că numai avându-i sub ochi pe subalterni, aceștia vor face muncă de calitate, ceea ce este numa pe sfert adevărat.

Viața arată că în multe domenii telelucrul este o realitate și acum în vremurile dramatice pe care le trăim, telelucrul este singura soluție. Telelucrul se face în:

- cercetarea științifică din domeniul informaticii,

- contabilitatea de întreprindere,

- munca din edituri,

- elaborarea studii bibliografice,

- realizarea montajului de film,

- proiectarea de locuințe,

- urmărirea derulării proiectelor,

- întocmirea de contracte,

- elaborare de software,

- testarea calității software,

- evaluarea pe teste grilă,

- instruirea asistată pe meserii.

Pe vremea comuniștilor circula o legendă. Se zicea că un politruc pus să dirijeze activitatea de la Institutul de matematică, l-a văzut pe marele academician Grigore MOISIL venind la muncă după ora opt. L-a luat cu:

- Măi, toverășe academician MOISIL, la noi programul începe la 8 și se termină la 16,30.

Cu prima ocazie când academicianul Grigore MOISIL l-a întâlnit pe Nicolae CEAUȘESCU, pe vremea aceea secretar general al PCR și Președinte al Consiliului de Stat, adică primul om al republicii, i-a zis:

- Tovarășe CEAUȘESCU, dacă aveți nevoie de c-r- meu vin la 8. Dadă aveți nevoie de capul meu, lăsați-mă să vin când pot eu, că eu lucrez și noaptea.

Să nu creadă nimeni că optica s-a schimbat, căci se vede acm care sunt eforturile companiilor de a accepta telelucrul, căci șefii au obsesia că numai ei lucrează, că subalternii lor lucrează dacă și numai dacă stă cineva cu ochii sau cu biciul pe ei. Să nu uităm că toate neajunsurile se datorează acestor șefi care:

- nu dau sarcini exacte subordonaților la începutul zilei,

- nu cuantifică munca subalternilor,

- nu evaluează bine rezultatele muncii subalternilor,

- nu acceptă că există  instrumente de verificare la distanță.

Acum, COVID 19 îi forțează să facă ceea ce trebuiau să facă de ani de zile și o fac acum că nu au încotro, că sunt forțați. dacă acceptau telelucrul de acum 4 sau 5 ani, cu siguranță că acum managerii nu mai dădeau din colț în colț și ar fi avut rezultate, pe când acum sunt obligați să recunoască greșeala neacceptării evidenței din timp, căci a lucra acasă deja se practica, dar numai pentru a lucra suplimentar în folosul patronilor sau a șefilor lacomi și indecenți în a-i exploata pe subalterni.

(18 martie 2020)

(18 martie 2020)

COVID 19 și teleșcoala

Teleșcoala este un concept vechi, vechi, vechi, dar neacceptat până mai ieri de dascăli, de inspectorate și de minister căci noul pătrunde foarte greu, mai ales când presupune eforturi personale și financiare mari. Teleșcoala a fost mimată de toți doar să dea bine, căci așa cum la Revoluție s-a zis Mircea fă-te că faci ceva, tot așa și cu teleșcoala. A fost ca muieretul din bucătării cu mânecile suflecate care alergau ca muștele fără cap, mimând că se zbuciumă să pregătească sarmale și ciorbă de burtă, dar nefâcând nimic.

A venit COVID 19 și a arătat asemeni poveștilor lui Hans Cristian ANDERSEN că împăratul este gol, adică pe perioada în care școlile sunt închise, se trecea la derularea de lecții în regim de teleșcoală, cu program anunțat de ministreasa care a umblat într-o școală de țară cu televiziunile după ea, făcându-se de râs, să nu folosesc cucântul din patru litere ce desemnează ceva urât mirositor.

dacă totul era pus la punct:

- în timpul anilor de școală de până acum, o zi sau două sau trei din săptămână trebuie să se lucreze în regim de teleșcoală,

- profesorii trebuiau să aibă lecțiile lor, iar interacțiunea să se facă după regulile de e-Learning și nu după cum fiecare crede, dar pentru aceasta ei trebuiau instruiți și certificați,

- elevii să considere o normalitate că acum li s-a zis că fac teleșcoală improvizată, ci de fapt ei făceau o trecere de la teleșcoala intermitentă cu care erau obișnuiți, la teleșcoală pe durată mai mare,

- părinții deja trebuiau să fie familiarizați cu modul de lucru prin teleșcoală și să aibă totul pus la punct pentru a controla, dar mai ales de a educa pe copii să lucreze în acest regim, fără riscuri.

COVID 19 ne-a arătat că nu este de glumit și urgent trebuie lucrat în direcția corectă, aceea de a lua frâiele. Cum după legea salarizării se face un singuer produs software pentru aclculul salariilor de către toși, tot așa trebuie și la nivel național gestionat procesul de teleșcoală. Aceasta înseamnă:

- crearea unei platforme unice,

- generarea de conțint digital cu redundanță controlată,

- schimbarea atitudinii fațp de catalogul digital,

- instruirea profesorilor, a elevilor și părinților.

Se va comenta că centralizarea este dăunătoare, lucru neadevărat, în contextul în care profesorul din fiecare școală joacă un rol activ în derularea procesului de instruire. Lecțiile care trebuie realizate nu sunt puține, sunt foarte, foarte multe și de aceea nimeni nu este exclus din acest proces complex. Trebuie făcute lecții de clasă, trebuie făcute lecții de laborator, trebuie elaborate teme pentru acasă, trebuie făcute evaluări, trebuie corectate teme. Este loc pentru toată lumea, ba mai mult, este de muncă pe rupte și procesul niciodată nu va fi considerat încheiat.

(18 martie 2020)

(18 martie 2020)

COVID 19 și birocrația

COVID 19 dă o lovitură năpraznică birocrației de la noi, birocrație care a înflorit în ultimii ani nejustificat de mult, pentru că angajarea la grămadă pe criterii de neperformanță a amplificat încetinirea soluționării de probleme.

Acum când COVID 19 și-a făcut apariția și a generat o criză de cu totul altă natură decât crizele cu care noi eram familiarizați, a apărut necesitatea de a întreprinde acțiuni:

- rapide,

- eficiente,

- profunde,

lucru pe acre birocația nu este în stare să-l producă. De aceea, birocrația se va transforma și sub imperiul necesității, birocrații care n-ar fi făcut în vecii-vecilor anumite lucruri, acum le vor face, obligați. 

Este creat un spirit de solidaritate și birocrații nu au cum să rămână în afara armatei oamenilor de bine care sunt puși să rezolve bine în folosul cetății, mai ales că ochii tuturor sunt ațintiți asupra lor și se vede clar dacă au făcut ce li s-a cerut sau nu au făcut, mai mult se vede dacă au lucrat bine sau nu și ierarhizarea lor se va face în funcție de rezultatele efective și nu de sprijinul ocult pe care se bizuiau până acum două sau trei luni. COVID 19 lucrează profund la restructurarea fluxurilor birocratice, reducându-le sever și la dinamica birocratizării, stopând-o. Totul se face fără nicio ezitare căci este situație de forță majoră.

(18 martie 2020)

COVID 19 și informatizarea

În țara noastră informatizarea a fost este și va fi un proces prioritar, cu suișuri și coborâșuri. Au fost perioade bune când au fost făcute investiții semnificative, dar au fost și perioade, când aceste investiții au avut un ritm cu totul nesatisfăcător. Nici UE ca structură de avangardă nu s-a spart în a finanța informatizarea. Dovadă este reproiectarea strategiei de la Lisabona, când Agenda electrob=nică a fost decalată aiuritor și nejustificat. Oricum COVID 19 a dat peste cap totul și i-a pus pe decidenți să facă din informatizare on obiectiv strategic a cărei evoluție exponențală trebuie să se deruleze cât mai urgent, căciȘ

- educația,

- tranzacțiile,

- business-ul,

- producția,

- lucrul,

fără informatică seamănă cu omul fără cap care s-ar plimba dezorientat pe străzi.

Cei care stăteau să aștepte Paștele Cailor pentru a lua decizii cruciale în zona accelerării procesului de informatizare acum:

- fac ceea ce trebuiau să facă cu ani în urmă,

- alocă bani axdevărați pentru informatizare,

- se implică să facă totul operațional,

- se miră că nu au făcut mare brânză până acum.

Consider că acum este cel mai bun prilej de a face ca informatizarea să se facă neîntârziat și să se schimbe mentalitatea oamenilor în totalitate, căci viața ne mână de la spate. Nimeni nu mai are cum să invoce vreo scuză, căci oamenii cer informatizarea. Se zice că frica păzește bostănăria și azi mai mult ca oricând respectarea restricțiilor pentru a ne apăra de COVID 19 se realizează 100% prin informatizare, căci teleșcoala este soluție pentru educație, telelucrul este soluție pentru munca în multe domenii și e-Banking este șansa de a face plăți fără a merge la ghișee sau să stăm la cozi.

Acum, nimeni nu mai are cum să invoce neștiința sau lipsa abilităților de a face interacțiune cu computerul. Vrem sau nu vrem, trebuie să luăm taurul de coarne și să învățăm să folosim computerul pentru a ne salva. Ori, pentru aceasta trebuie să avem computer, Internet și aplicații informatice corecte, cu interfețe prietenoase.

(18 marrtie 2020)

(