Setea de referendum

Așa cum stă bine celor care se fac că fac ceva, în cazul referendumurilor, acestea sunt consultative.

Așa se face că s-a zis DA la unicameral și 300 de parlamentari. După 10 ani tot bicameral și tot o gloată de aleși avem.

Pe 26 va mai fi un referendum, tot consultativ. Trebuie citit totul printre rânduri, într-o cheie gen studii de fezabilitate care mănâncă bănuțul și care nu duc la nimic sau în nota activităților de conservare a construcțiilor pentru care nu se mai găsesc fonduri.

Am văzut de multe ori cum oamenii sapă gropi pentru ca alții să le astupe.

Am văzut pe unul care nu pune asfaltul pe drum, ci îl arunca în șanț. Sunt lucruri pe care străinii nu le înțeleg.

Să derulăm banda: Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

.................

Mircea fă-te că faci ceva.

Aceasta este definiția din care nu se va ieși decât atunci când niște oameni inteligenți și de onoare se vor instala în poziții importante și vor da direcția de mers, dar și modul în care trebuie mers, adică muncind ca lumea, fără minciuni și cu creier.

(26 aprilie 2019)

Ieșirea din scenă a lui Augustin LAZĂR

Nici pe departe nu sunt eu acela care să-i ridice osanale lui Augustin LAZĂR și acest raționament îl am datorită unor chestiuni de ordin subiectiv.

Niciodată nu am apreciat pe acei bărbați care-și colorează părul.

Niciodată nu i-am apreciat pe cei cu dare de mână care nu-și repară dinții.

Aș fi apreciat pe Augustin LAZĂR dacă:

- mi-ar fi dovedit că știe meserie,

- ar fi avut ieșiri publice civilizate,

- nu s-ar fi lansat în zicei aproximative,

- ar fi făcut un dosar beton al Revoluției,

- l-ar fi combătut cu argumente solide pe TOADER,

- n-ar fi băgat foaia aceea în dosarul de concurs.

Augustin LAZĂR a fost identificat ca marele rău din cauza căruia se întâmplă aici cele mai groaznice lucruri.

Nu avem autostrăzi din cauza lui Augustin LAZĂR.

Trenurile rulează cu sub 45 km pe oră din cauza lui Augustin LAZĂR.

Iarna ninge din cauza lui Augustin LAZĂR.

Ziua are 24 de ore din cauza lui Augustin LAZĂR.

Alfabetul începe cu a că așa vrea Augustin LAZĂR.

Se lucrează în baza 10 că este de vină Augustin LAZĂR.

Până și algoritmul adunării este cel cu care lucrăm și suntem nemulțumiți din cauza aceluiași Augustin LAZĂR.

Acum că Augustin LAZĂR a plecat în pensia de invidiat de 27.000 lei,

- se vor construi 5.000 km de autostradă,

- ziua va avea 25 de ore,

- PI nu va nai fi un număr irațional,

- zona seismică Vrancea se va liniști pe vecie,

- șansele să ne calificăm la EURO 2020 au crescut infinit,

- va curge numai lapte și miere.

Numai că lucrurile nu vor sta așa decât vreo 5 minute, pentru că vom căuta un alt rău absolut care ne ține în loc și nu vom avea liniște până nu va ieși și acela din scenă.

Suntem ca în Evul Mediu când vrem arderi pe rug, decapitări, lapidări și spectacole în Turnul Londrei. Este mai spectaculos circul decât munca onestă.

(25 aprilie 2019)

Câștigătorii premiului GDS

Grupul de Dialog Social - GDS a acordat premii următorilor:
2018 - Augustin LAZĂR
2017 - mișcarea #REZIST
2016 -  Dacian CIOLOȘ
2015 - Marian POPESCU
2014 - Laura Codruța KOVESI
2013 - Germina NAGÂȚ
2012 - Dan TĂPĂLAGĂ
2011 - Daniel MORAR
2010 -  Raed ARAFAT
2009 - Societatea Timișoara
2008 - Asociația Salvați Bucureștiul
2007 - Vladimir TISMĂNEANU
2006 -  Vasile PARASCHIV
2005 - Monica MACOVEI
2004 -  Cristian PÂRVULESCU
2003 - Traian UNGUREANU
2002 -  Asociația 15 noiembrie 1987
2001 - Mihail ȘORA
2000 - Andrei URSU
2000 - Horia BERNEA
1999 -  Andrei PLEȘU
1999 -  Monica LOVINESCU
1999 -  Virgil IERUNCA
1998 - Academia Civică
1998 - Sorin ALEXANDRESCU
1998 - Coen STORK
1997 - Doina CORNEA
1997 - Nicolae CORNEANU
1996 - Dumitru IUGA
1995 -  Ilie ILAȘCU
1994 - Alexandru ZUB

Având în vedere semnificația acestui premiu, rezultă că juriile s-au orientat astfel încât acest premiu să aibă o anumită semnificație în societate. Uneori au reușit, alteori nu au reușit, dar per global, GDS a creat un context favorabil unei ierarhizări în raport cu criterii interesante, care au fost diferite de la an la an. Cei ce au primit premiul aparțin unor categorii extrem de neomogene de exponenți ai vieții politice, civice și culturale românești.
Vocea Monicăi LOVINESCU de la Europa Liberă a ținut vie făclia culturii necomuniste a românilor, iar Virgil IERUNCA avea analize politice de substanță care clarificau lucruri pe care cei de aici nu aveau cum să le pătrundă înțelesurile datorită limitărilor de acces la informație.
Luptătoarea Doina CORNEA a fost acel exemplu puternic de rezistență care a traversat cele mai grele momente ale dictaturii cu demnitate, cu forță și cu speranța că va fi soare și pe strada noastră.
Lista include și pe unii  inși cu trecut tenebros.


(19 aprilie 2019)

Curiozitățile dâmbovițene ale secolului al XXI-lea

Era ceva cu secolul al XXI-lea care va fi religios sau nu va fi deloc. Ar fi zicerea lui André Malraux. nu așa ceva mă interesează. că iată suntem în acest secol al XXI-lea și nu știu dacă este sau nu religios.

Știu însă că am văzut cu ochii mei cum victima își premiază călăul. Chiar i-am zis victimei, care ajunsă pe o poziție importantă, avea resurse să premieze până și pe călău. Eu n-aș fi făcut-o. Călăul meu ar fi vrut să dau mâna cu el după 30 de ani, dar i-am spus că nu răspund solicitării călăului, ajuns un bătrânel oarecare, pentru ceea ce mi-a făcut cu multe zeci de ani în urmă.

Zilele trecute am fost martor cu în acest secol al XXI-lea, călăul își preșiază victima. Lumea s-a întors cu fundul în sus.

Și ca tacâmul să fie complet, cel ce a dat o oarece recunoaștere victimei, a omagiat pe călău la câteva minute distanță, printr-o strângere de mână călduroasă.

Concluzie: secolul al XXI-lea va fi cel mai ciudat și de neînțeles din toată istoria umanității.

(19 aprilie 2019)

LAZĂR la Timișoara

Azi 15 aprilie 2019 Augustin LAZĂR, cel arătat cu degetul de o animită parte a jurnaliștilor că prin anii 80 a fost președintele comisiei de eliberări condiționate de la penitenciarul Aiud. Din procuror comunist nu-l mai slăbesc fârtații.

Un pic de adevără istoric nu le-ar strica băieților. În anul 1964, Gheorghe GHEORGHIU-Dej a dat un decret prin care îi grația pe toți deținuții politici. Din 1965 în mod oficial, noi nu mai aveam deținuți politici. Toți opozanții regimului, de fapt deținuți politici în mod real, erau băgați la pușcărie cu alte încadrări.

Știu eu niște tipi de la mine din mahala care spuseseră niște lucruri, dar li s-a pus în cârcă un furt de bumbac și au luat câte 7 ani. Alții s-au organizat și au protestat și au fost băgați la furt din avutul obștesc a unor saci de ciment la construirea barajului de la Căpățâneni.

Un pastor a fost băgat șase luni că a furat din donații. un tip care vorbea chestii împotriva regimului a făcut pârnaie că ținea ilegal valută, vreo 65 de stotinki.

Lumea trebuie să știe că și GHEORGHIU-Dej și CEAUȘESCU erau foarte atenți cu textele legilor și a celorlalte documente, căci ei construiau socialismul, unde ziceau ei că omul este liber, are tot ce-i trebuie, bla, bla, bla.

Să se ia textele și să fie analizate corect se va vedea că un neavizat ar crede că țara noastră era Raiul pe pământ, unde curgea numai lapte și miere și omul era liber să zburde, să gândească și să muncească după pofta inimii. Dacă dorea să facă politică o făcea în partidul unic, dacă dorea să scrie versuri, scria, dar i se publicau doar dacă.

Modul îngust în care taberele de azi privesc în urmă arată doar o abordare superficială, care goloște de conținut orice analiză profundă.

Nici nu mă miră cum se discută acum lucrurile, din moment ce cărțile noastre de istorie sunt scrise cu picerele murdare și cu călcâiele crăpate de nenumcă și de nelucrat pe documente. acum că se încheie mandatul lui LAZĂR, acesta e pus la zid. Mai spre toamnă, când va începe campania prezidențială, vor fi alte jocuri de imagine. Acest mod aiuritor ne va face să rămânem și în 2019 cu ZERO km de autostradă și cu centrua Bucureștiului unde se merge cu 3,14159 km/h.

Am cunoscut un ilegalist care își permitea să spună fără să se jeneze: bani, bani, că de minciunile voastre sunt sătul.

(15 aprilie 2019)

O imensă surpriză

PSD, adică ciuma roșie, a furnizat vineri 12 aprilie 2019, la prânz prezidentului, o oarece surpriză. A trimis PSD la Cotroceni o delegație formată din:

Eugen NICOLICEA, deputat și membru PSD

Marin IANCU, fost deținut politic  la Aiud în regimul comunist

Ioan MUNTEAN, fost deținut politic  la Aiud în regimul comunist.

Consider că a fost o mișcare interesantă creată de strategii PSD, prin care într-un mod interesant, eficient, dar mai ales fără reproș, a fost adus în discuție un subiect foarte fierbinte al acestor zile, aici mă refer la discuțiile în legătură cu Augustin LAZĂR care în anii negrii ai comunismului, ca tânăr procuror, a fost președinte de comisie pentru eliberări condiționate la penitenciarul din Aiud.

se vede de la o poștă că subiectul este în primul rând unul de presă.

Documentele de la penitenciar există din 1982, foștii deținuți politici în viață, au fost și ei surprinși de faptul că cel care le-a refuzat eliberările condiționate este procuror general.

Viața politică de la noi este numai joc de imagine, replici tari și 100% nemuncă, inactivitate și lipsa de rezultate. de aceea:

- nu se construiesc autostrăzi,

- deraiază zi de zi trenuri,

- în 30 de ani nu s-a construit niciun spital,

- se fură ca-n codru,

- s-au tăiat toate pădurile.

Mult mai bine ar fi dacă ar apare o minte luminată care să pună în fața politicienilor acea oglindă a adevărului și după aceea să se treacă la muncă adevărată, iar fiecare să fie socotit nu prin cât vorbește și minte, ci prin cât a făcut, ce a lăsat în urmă.

(13 aprilie 2019)

Campanii, manipulări și etc...

Augustin LAZĂR, cel care încă mai îndeplinește funcția de procuror general al Ro și-a depus dosarul pentru un nou mandat. Frumos. Numai că, acum s-a trezit lumea să-și dea seama că Augustin LAZĂR a fost torționar în 1982, iar ca dovadă este arătat u n proces verbal în care i se respingea liberarea condiționată lui Iulius FILIP, marele dizident, unul dintre autenticii dizidenți ai regimului comunist de la noi. 

Îmi amintesc de Radu BERCEANU care pentru prima dată a folosit sintagma sânge în instalație. Contextul era unul, dar aici se potrivește de minune pentru toți cei care au făcut politică în ultimii 30 de ani în spațiul nostru cel mioritic.

La noi s-a lucrat cu jumătate de măsură în toate. S-au făcut legiu submediocre, cu jumătate de măsură. Și Constituția este tot o construcție mediocră, căci a vrut să împace și capra și varza. m-am mai ocupat eu de acest text, dar acum, din cauza acestor construcții de o mediocritate desăvârșită, ne trezim că trebuie aruncate toate zoaiele pământului în capul lui  Augustin LAZĂR. Legea cu colaboratorii securității este o lege slabă. Dacă se tăia pisica în două în 1990, cu siguranță că societatea românească ar fi arătat altfel.

Acum toată lumea își dă cu părerea. Societatea a evoluat exact după legile și procedurile definite de această clasă politică submediocră. 

Să nu creadă nimeni că înainte de 1989 geniile se pogorâseră pe meleagurile cele mioritice și era totul roz. Faptul că au existat Nicolae și Elena CEAUȘESCU se datorează spiritului nostru al tuturora, căci numai cei născuți după 1991 nu i-au aplaudat și nu le-au recitat ode celor doi. Cred că și embrionii în burticile mămucelor lor prin 1990 recitaseră versuri omagiale.

Pe fundalul acestei stări de fapt, lucrând cu jumătăți de măsură ajungem doar să arătăm cu degetul, doar să facem isterie de grup și nimic altceva. Curățenie nu s-a făcut în 1990, curățenie nu se va face nici acum. Acum cu Augustin LAZĂR este doar o fumigenă și dacă-i reproșez ceva acestuia este legat doar de faptul că nu și-a rezolvat problema cu dantura. Îl cred, că și mie, ca oricărui bărbat care se respectă, îmi este frică de dentist. Sunt sigur că peste trei zile problema Augustin LAZĂR va fi închisă, căci în zona media, o știre ține capul de afiș foarte puțin timp. Rating-ul nu se face pisând la nesfârșit un subiect, oricât de suculent ar fi el. Între problema Augustin LAZĂR și un jaf, peste două zile, din punct de vedere al saturației informaționale, jaful va urca în top. 

Mai mult, apariția acelorași moace care vorbesc despre cazul Augustin LAZĂR, întorcând pe toate fețele problema, fără a aduce noi și noi dovezi, contribuie la creșterea ritmului uzurii morale a informațiilor despre acest caz.

Probabil, vor trebui aprofundate studiile genetice pe Dâmbovița să se identifice acele elemente din matricea noastră care duce spre violență, răutate și tortură, căci educatoarele care au lipit gura copilașilor cu bandă adezivă, părinții care-i bat copiii, milițianul violator, cu toții fac parte dintr-un ansamblu de torționari care se  perpetuează peste veac.

Am mai zis: în Constituție nu apare niciodată cuvântul onoare și asta spune totul.

(05 aprilie 2019)

Bucureștiul sub asediu

Bucureștiul este un oraș asediat.

La tot pasul au apărut chioșcuri ale partidelor pentru Europarlamentare.

Deja au apărut bannere imense cu mesaje ale partidelo.

Figurile candidaților-locomotivă au asediat colțurile străzilor.

Stâlpii sunt încovoiați de greutatea bannerelor imense care traversează marile bulevarde.

Este o risipă inimaginabilă de bani, pentru materialele aceste de propagandă, nefirească, deși nu a început campania electorală. dacă începutul este acesta, mă întreb cam cum va fi apogeul campaniei electorale. 

Spitalul metropolitan nu se construiește, dar afișe electorale se produc în ritm alarmant.

Metroul Drumul taberei bate pasul pe loc, dar partidele vin cu mesaje dintre cele mai interesante.

Mizeria este dominantă pe străzi, dar chipurile zâmbitoare di afișe dau o altă imptresie.

Bucureștiul este un oraș trist, dar panourile sunt viu colorate, iar clădirile dezafectate sunt prăfuite.

Au apărut și ziare ale partidelor, care-și prezintă realizările.

Mă aștept să văd fluturași în căsuța ăpoștală. Mai aștept.

Era o piesă de teatru: mult zgomot pentru nimic. Prezența va fi redusă. Se creionează mari răsturnări de situații, căci vorba cântecului: cine seamănă vânt, culege furtună.

Spitale, nu.

Școli, nu.

Autostrăzi, nu.

Risipă, da. Hoți, nu.

Corpuție, da. Corupți, nu.

(03 aprilie 2019)

Coincidențele care se țin lanț

Toată lumea spunea că nu sunt pure coincidențe, ci totul este planificat să decurgă conform unei strategii în care erau urmărite efectele.

Din când în când mai apăreau comunicate din care rezulta că justiția nu ține seama de calendaru oamenilor politici, ci acționează exact cum scrie la carte, pe măsură ce evoluează dosarele.

Eu cred ce mi se spune.

Acum văd un lanț nesfârșit de coincidențe.

Laura Codruța KÖVESI s-a înscris ca independent pentru postul de procuror șef european.

Pac, imediat a devenit suspectă în oarece dosare.

Laura Codruța KÖVESI a trecut de niște filtre la Brussels.

Pac, instantaneu a devenit suspectă.

Laura Codruța KÖVESI a progresat în negocierile pentru funcția de procuror șef european.

Pac, a primit control judiciar cu restricție de a părăsi țara și de a vorbi cu șeful.

Dacă aceste coincidențe aș vedea că se obțin la barbut, cu zarurile, aș zice că cineva are mână bună, că dacă se zice 6-6 și zarurile cad pe 6-6, norocul i-a surâs omului. Dacă se vrea tot 6-6 și zarurile arată 6-6, fiind a doua oară când se îndeplinește dorința, deja omul este băftos rău de tot. Dar să se întâmple și a IV-a oară și a V-a oară tot 6-6, deja nu mai este coincidență și trebuie verificate zarurile, căci 100% sunt mânărite.

Concluzia: este corect că Laura Codruța KÖVESI nu crede în coincidențe, ci în chestiuni exacte, planificate să se întâmple exact la momentele care coincid cu altele esențiale și nimic nu este întâmplător, chestie care este veche de când lumea, deși oamenii vor să păstreze aparențele faptelor care curg la întâmplare. 

Am văzut acum mulți ani o femeie care cosea un petec la un sac să nu-i mai curgă porumbul de dat la porci. Nu avea decât așă neagră ceva mai groasă, iar sacul era de un bej spălăcit. Se vedea cusătura, adică se vedea cârpitura de la o poștă, ceea ce se vede mereu, așa cum m-am obișnuit. Noi avem multe proverbe care se potrivesc acestor vremuri nefericite pentru toată lumea.

(03 aprilie 2019)