Talentele lui Traian BĂSESCU

Mi s-a întâmplat de multe ori să mă apuce invidia pe câte unul dintre cei care reușeau să facă lucruri cu totul speciale, dintre care unul era acela de a caracteriza cu un singur cuvânt pe cineva. Cel care a ieșit în public și a zis despre un politician în vogă care bătea la porțile consacrării definitive, că este un prostănat, am avut impresia că a concentrat tot ce era de concentrat despre respectivul în acest cuvânt, definitoriu fără nicio abatere, fiind caracterizarea perfectă.

Credeam că aceea era culmea, dar zilele trecute, am citit un mesaj de pe facebook al fostului președinte Traian BĂSESCU și am văzut că își încheie postarea cu: Altfel, eu îi doresc sănătate. Vai de capul tău amărâtule! Acest amărâtule, arată adevăratul statul al unei persoane care urcă vertiginos, arzând etape, nu pentru a rămâne în vârf, ci pentru a se rostogoli în hău cu viteza luminii, este cuvântul mănușă, imposibil de găsit de omul de rând, ci doar de cel înzestrat cu talentul de a caracteriza sau porecli. Fostului președinte îi sunt atribuite chestiile cu găozarul și cu ăla mic cu capul mare.

Sunt oameni cu mintea sclipitoare care reușesc să construiască maxime și aforisme. Și Traian BĂSESCU are talentul de a crea maxime, căci chestia cu iarna nu-i ca vara, îi aparține și circulă ca un lucru spus cu mult spirit de observație, deși toți știam acest lucru, dar nu ne-a trecut prin minte să-l spunem.

Traian BĂSESCU are talentul de a-i învăța pe unii să prepare whisky cu gheață. Se întâmpla în vremurile bune în care HUIDU nu avusese accidentul acela teribil soldat cu niște morți și când GĂINUȘE lucraacolo cu el la Cronica cârcotașilor, emisiune înregistrată, în timp ce ei făceau praf pe niște nefericiți care lucrau live.
Talentul de a-și nimici adversarii astfel încât aceștia să nu se mai scoale de jos după ce au primit loviturile sale în cascadă, meșteșugite, cu mare precizie și fără eroare.
Talentul de a-și umili în public inamicii se vedea cu oricare dintre prilejurile oferite. Îmi aduc aminte de acel 1 Decembrie în care s-a oprit taman când trebuia să de a și el mâna cu Emil CONSTANTINESCI+U și cu Ion ILIESCU, cei doi foști președinți care așteptau ca niște școlari disciplinați să primească gustarea de la 10 de la doamna-nvățătoare.

Talentul de a impresiona era folosit în momentul în care-și comanda plânsul asemeni elevului DIMA ditr-a VII-a care când se imagina în coșciug îl podideau hohote de plâns, impresionându-și amantele.
Talentul de a isca scandaluri merită dezvoltat și exemplificat.

Talentul de a nu face nimic bun  merită dezvoltat și exemplificat.

Talentul de a spune marile adevăruri  merită menționat, dacă ne gândim că într-un moment de sinceritate recunoaște că în urma sa a rămas un stat mafiot.

Talentul de a se înconjura numai de slugi  merită luat în considerare, căci roiau în jurul său tot felul de personaje ciudate, scriitori și filosofi fără operă, așa-ziși specialiști care nu cunoșteaiu limbi străine, dar și nenumărați trădători care și-au motivat epic gesturile prin imposibilitatea de a rezista la presiunile tiranice venite din toate direcțiile.

Talentul de a lua peste picior .  pe oricine, ba cu dottore, ba cu acel ghici care a făcut să iasă în Piața Universității nenumărați demonstranți la -15 grade Celsius, merită dezvoltat și chiar exemplificat pentru cine crede altfel.

(30 iunie 2018)

Drivers live on the facebook

Există o modă tâmpită ca în timpul când conduce, șoferul să facă transmisii live pe facebook în timp ce conduce. Este o boală. Toți știu riscurile la care se supun și totuși o fac. Ei cred că au atenția distribuită și că sunt în stare să  butoneze, să comenteze dar și să filmeze simultan cu condusul în mare viteză.

Pe ei nu-i interesează că nu sunt singuri pe traseu, că alți conducători știu să-și strunească mașinile, nu sunt băuți, nu sunt distrați și au și carnet de conducere, chiar au și experiență.

Toate se întâmplă datorită faptului că acești drivers:

- sunt inconștienți,

- dau dovadă de superficialitate,

- au primit carnetul de șofer prea ușor,

- sunt în poasesia mașinilor puternice fără să le merite,

- cred că totul li se cuvine pe lumea asta,

- nu au pic de educație și de respect,

- se cred zmeii imbatabili ai șoselelor,

- le place să bea cam mult și prind curaj.

Sunt prea mulți care provoacă accidente stând cu telefonul la volan pe facebook, fie butonând, fie transmițând totul î timp real. Dacă ar exista un pic de educație și dacă legile ar fi ceva mai clare și mai dure, probabil de frică drivers ar fi mai precauți, căci frica păzește bostănăria.

(29 iunie 2018)

O poză trucată prost?

Presa de azi discută despre o poză postată de Gabriel OPREA în care apare el dând mâna cu Barack OBAMA. În realitate, poza era cu totul alta și anume, când președinteșe USA Barack OBAMA dădea mâna cu președintele Traian BĂSESCU.

Apar mai mușlte aspecte legate de modul în care s-ar fi realizat poza din stânga prin trucare. Cert este că s-au folosit nu una și aceeași poză cu o procedură de translatare, ci mult mai multe, căci nu poziția mâinilor este esențială, ci  depărtarea bărbiei președintelui USA față de ceasul de pe masă,  poziția capului acestuia față de tabloul din perete și cât se vede din fotograful din ultimul plan. Trebuie văzut dosul palmei de la mâna dreaptă președintelui Traian BĂSESCU, identică cu cea dreaptă a lui Gabriel OPREA.  În timp ce marea majoritate a persoanelor și-au schimbat pozițiile, președintele BĂSESCU este în aceeași poziție în ambele poze. Nu trebuie exclusă ipoteza că președintele Barack OBAMA a dat noroc cu toți cei câțiva membri ai delegației care-l însoțeau pe președintele român. Ideia este că de unde era poziționat Gabriel OPREA nu se vedea așa bine ca în poza pe care a prezentat-o. Pentru o analiză ca lumea sunt specialiști care cunosc tot ce trebuie și ei vor concluziona pe teorii cu totul altele decât cele ale pixelului albastru dacă este sau nu vorba de trucarea de poză. Gestul mi se pare nesemnificativ, iar furtuna din jurul acestei poze este disproporționată. Mi-am adus aminte de poza cu soldatul care a înfipt steagul pe clădirea Reichstagului, care se zice că inițial ar fi avut două ceasuri la mână, dar a fost retușată după metodele din 1945, fără instrumente software de azi.

(29 iunie 2018)

Cine n-are dor pe vale

Să urmărim două interpretări ale aceluiași superb cântec de muzică populară românească Cine n-are dor pe vale, lansat pentru marele public de Lucreția VCIOBANU. Acolo există versurile:

..........................

Vină, badeo, vină iară,

Da' ieși mândruțo pân' afară,

Păi io, păi io, badeo, las pe mâne sară.

..........................

O altă interpretă, Dorina NEGRU, vine cu varianta ei pentru aceste versuri,

..........................

Vină, badeo, vină iară,

Da' ieși bădiță pân' afară,

Păi io, păi io, badeo, las pe mâne sară.

..........................

ceea ce înseamnă că este vorba de o poveste de dragoste dintre doi, un bade și un alt bade, ceea ce mă duce cu gândul că satul tradițional și folclorul au luat-o cu mult înaintea societății românești, iar chestia cu familia tradițională este un concept perimat, ca să zic așa. Decorul în care cântă Dorina NEGRU și căsuța sunt în concordanță cu adevărul din cântecul ei.

(29 iunie 2018)

Berry De MEY, culturistul olandez din deceniul al IX-lea din secolul al XX-lea

Aprofundând subiecul pornind de la o poză pusă pe facebook de Cristian NEAGU, am descoperit un Berry De MEY, culturist olandez absolut special, din deceniul al IX-lea din secolul al XX-lea.

N-aș fi dezvoltat subiectul dacă nu aș fi găsit suficiente poze de bună calitate, pentru a face o galerie așa cum vreau eu, pentru a pune în evidență performanța, folosind întregul și nu părți, pentru că performanța culturiștilor se măsoară nu pe bucățele, ci pentru întregul ansamblu, cu care culturistul intră în competiție. Eu nu am văzut concursuri importante care în titulatură aă aibă să zicem Areme bodybuilder contest sau Abdo bodybuilder contest sau Chest bodybuilder contest sau Waist bodybuilder contest sau orice altceva. Competițiile jurizează totul, deci, fotografiile trebuie să redea tot și obligatoriu din mai multe unghiuri ca și oricine altcineva în afara juriilor să aibă șansa unei analize bazată pe elemente concrete, complete și bine scoase în relief, adică profesional.

Berry De MEY este născut în 23 februarie 1962, deci este în zodia  peștilor definită prin faptul că:

toți cei născuți în acestă zodie sunt caracterizați prin rogoare în tot ceea ce fac; înainte de a porni la drum, eiîți clarifică toate aspectele și stabilesc cu exactitate de ceasornic pașii de urmat. Sunt foarte meticuloși și disciplinați, ceea ce le asigură tot confortul pe care orice economie de timp pe care o obțin le permite să facă altceva dintre lucrurile pe care și-au propus să le finalizeze; au înclinație să ducă lucrurile până la capăt și nu sar de la una la alta; peștii au dorința de a fi cei mai buni și luptă pentru a demonstra că într-adevăr sunt cei mai buni; le reușește acest lucru pentru că ei știu să muncească eficient și știu să-și termine munca exact la momentul potrivit, nici mai devreme și nici mai târziu, iar cei care îi analizează îi percep în acest fel ca fiind niște persoane speciale de înaltă performanță; și în săritura în înălțime dacă maximul de pregătire este atins cu o săptămână înainte de concurs sau cu două săptămâni după, degeaba; peștii care practicanți ai  culturismului au știința de a atige maximul chiar în ziua de concurs, nici o zi înainte și nici o zi după.

Caracteristicile biometrice ale lui Berry De MEY în perioada competițională sunt:

Vârsta: 32 ani

Greutatea: 107 kg

Înălțimea: 183 cm

Circumferința braț:49,5 cm

Circumferința piept:  ... cm

Circumferința talie: .... cm

Circumferința coapsă: ... cm

Circumferința gambe:49,5 cm

Culturistul Berry De MEY are în palmaresul său participarea la multe competiții. A început să participe în competiții ca junior obținând rezultate dintre cele mai bune:

1980, Mr Holland – NPBO, Junior, 2nd

1980, Holland Hercules – NPBO, Junior, 1st

1980m Holland Iron Man – NPBO, Junior, 1st

1981, European Championships – WABBA, Junior, 3rd

1981, Mr Holland – BBBN, Junior, 1st

după care a continuat la seniori, după cum urmează:

1982 IFBB European Championships, locul 1

1983 IFBB World Amateur Championships, locul  2

1984 IFBB World Amateur Championships, locul  2

1985 IFBB World Games, locul  1

1985 IFBB Olympia, locul  6

1986 IFBB Night Of The Champions, locul  6

1986 IFBB Olympia, locul  5

1987 IFBB Grand Prix Germany, locul  6

1987 IFBB Grand Prix France, locul  6

1987 IFBB Olympia, locul  6

1988 IFBB Grand Prix Spain, locul  3

1988 IFBB Grand Prix Italy, locul  4

1988 IFBB Grand Prix Greece, locul  3

1988 IFBB Olympia, locul  3

1988 IFBB Grand Prix England, locul  3

1988 IFBB Grand Prix France, locul  3

1988 IFBB Grand Prix Germany, locul  2

1990 IFBB Grand Prix Holland, locul  4

1993 IFBB Night Of The Champions, locul  10

1994 IFBB Arnold Classic And Internationals, locul  15.

Performanța sa este una specială și iau în analiză anul 1988 când  Berry De MAY a participat la IFBB Olympia, unde a ocupat locul  3, primele două locuri fiind ocupate de  Lee HANEY și Rich GASPARI și au urmat după el nume grele precum Lee LAMBRADA, iar viitorii câștigători ai trofeului Samir BANNOUT pe locul 8 și Phil HILL pe locul 12. 

Retragerea sa din competiții s-a produs la o vârstă destul de tânără, numai că lista competițiilor arată că el era un culturist foarte ambițios, care a țintit competiții de top, iar când a văzut că și-a atins nivelul cel mai ridicat al său de performanță în 1988. El a suferit o accidentare severă și a mai tras de el încă 6 ani, dar refacerea nu a fost completă, după care s-a retras, văzând că resursele sale sunt în descreștere, mergând pe aceeași linie de dietă și antrenamente. După retragere, a absolvit o Academie de artă  fotografică și practică meseria de fotograf cu succes la el în Olanda. Și de aici se trage o concluzie, că atunci când cineva dorește să experimenteze un nou exercițiu, o nouă sarcină, este necesară prezența unui asistent cel puțin, până când toată lumea este sigură că procedura nu mai reprezintă niciun risc pentru sportivul care o execută.

Iată câteva elemente definitorii ale culturistului Berry De MEY, zic eu, foarte convingătoare.

(29 iunie 2018)

Managementul american al unui show

Am văzut un spectacol în California gen Dialog la distanță de la noi de pe vremuri, cu 40 de numere, cu cel puțin 10 artiști amatori pe un număr, cu o durată de cel mult 5 minute pe număr și cu pauze de cel mult un minut între numere.

La o analiză mai atentă, faptul că:

- totul a mers șnur,

- numerele erau perfecte,

- programul s-a respectat,

arată că există un management, pe care eu îl numesc management american care a presupus:

- stabilirea unui desfășurător la minut a întregului spectacolului,

- fixarea duratei de cinci minute a fiecărui număr, fără a exista abateri de niciun fel,

- asigurarea că execuțiile numerelor respectă integral durata și calitatea,

- existanta disciplinei și punctualității tuturor artiștilor,

- un management de înaltă performanță în cadrul fiecărui număr,

- precizarea tuturor detaliilor pentru fiecare participant pentru a evita abaterile.

Nu au apărut momente fără acțiune, nu au apărut nesincronizări. Fiecare își știa poziția în scenă, modul de a intra, respectiv, de retragere din scenă. Artiștii erau foarte eterogeni ca vârstă și ca specific al numerelor executate. Ceea ce trebuie spus, că a existat și o soluție de avarie, insesizabilă de majoritatea spectatorilor, în ideia că o formație profesionistă și-a făcut apariția de mai multe ori cu numere total diferite. Era de remarcat unul dintre dansatori care era ceva mai înalt și avea un stil de a ieși în evidență așa cum fac ostentativ unele primadone la operă care vor musai să fie remarcate.

Mi-aș dori ca asemenea management să fie și în spectacolele românești organizate pe bani grei în piețe de primării, care seamănă mai multe a șușe improvizate pe de-a moaca, deși nu e așa.

(29 iunie 2018)

Erori în fotografierea culturiștilor

Culturismul este 100% un sport vizual întrucât toate aprecierile se reaizează folosind văzul ca singură modalitate de a face diferența între sportivii care evoluează într-o competiție. Peste timp, despre un culturist rămân ca martore:

- diplomele,

- trofeele,

- clipurile,

- fotografiile,

- lista de titluri,

- crâmpeie de ziar, 

- referirile din cărți,

- memorii,

- povestiri nescrise.

Nu de puține ori am observat stângăcii ale fotografilor în a realiza încadrarea. Nu iau aici în discuție situașia în care totul este focusat pe un anumit detaliu, ci cazurile în care sunt prezentate poziții ale culturistului în care se urmărește întreg ansamblu. Sunt situații în care se pierd anumite elemente precum:

- o bucată din laba piciorului,

- o parte din scăfârlie,

- cotul sportivului,

- degetele de la o mână,

- picioarele de la gleznă în jos.

Acum când există aparate foto ieftine, dar performante șic când fotografia digitală oferă mii și mii de variante, nu mai există nicio scuză la fotografii care încadrează prost. Acum rezoluția unei poze devine banală la 12 Mb, drept care se impune o cu totul altă abordare. Adică se fotografiază corect întregul sportiv, cu o încadrare și cu o lumină de profesionist, după care la rezoluție mare se jonglează cu pățile după cum vor și fotograful și sportivul.

Voi da în continuare exemple de fotografii cu încadrare incorectă din moment ce lipsesc părți ale corpului.

Desigur că există procedee de reconstituire destul de fidele a fotografiilor, în ideia de apune ceea ce lipsește. Este aceeași problemă ca în cazul mâinilor statuii Venus din Millo, căci orice încercare nu soluționează problema inițială, de a fi siguri că lucrurile au stat chiar așa. Așa cum sunt pozele oficiale ale lui LENIN, CEAUȘESCU, NIXON, tot așa trebuie să existe reguli precise și în cazul fotografierii culturiștu=ilor pentru a nu fi arteuri, mai ales că unele poze presupun forma maximă care se obține în ziua concursului și pozele se fac în timpul evoluției sportivilor pe scenă sau imediat după terminarea competiției. Nu vreau să scriu aici prea multe despre cum încadrarea eronată are la bază includerea în poză a capetelor unor spectatori sau aunor elemente de recuzită aflate pe scenă, toate acoperind părți ale corpului celui care evoluează pe scenă.

(29 iunie 2018) 

Genocidul lui ILIESCUși înalta trădare a lui DĂNCILĂ

Acum pe rolul completelor de judecată se află dosarul de genocid de la revoluție și se va  afla în curînd dosarul de înaltă trădare al lui Viorica DĂNCILĂ. Știam că pe timpul cât se judecă un proces  se suspendă foarte multe lucruri, până se clarifică totul. În proces sunt mai multe părți care se judecă, drept care până la stabilirea adevărului, până la clarificarea tuturor aspectelor și până la pronunțarea sentinței se suspendă totul, inclusiv calitățile și avantajele celor implicați. Mă refer la toți, presupușii vinovați, dar și la presupusele victime. După ce justiția își va spune cuvântul printr-o decizie definitivă și executorie, cei vinovați rămân cu pedepsele, iar  cei cărora li s-a făcut dreptate, tot justiția va stabili care sunt despăgubirile pe care vinovații și numai vinovații vor trebui să le plătească și nu poporul.

Și în cazul DĂNCILĂ tot așa trebuie să fie. Presupusa vinovată și presupusul complice trebuie să li se suspende tot ceea ce este de suspendat, iar partea vătămată și denunțătorul trebuie să fie puși pe poziția de așteptare și să formuleze solicitări de despăgubiri. Numai după terminarea procesului și numai după ce justiția a dat o sentință definitivă și executorie vinovații, indiferent cine sunt aceștia și indiferent unde se află, trebuie să plătească despăgubiri părții vătămate.

Legile justiției ar trebui să conțină mecanisme de accelerare a procedurilor ca, așa cum cerea prin exemplificare cu Thailanda, ministrul Tudorel TOADER să nu dureze mai mult de un an totul și să aflăm sentințele, ca asemeni execuțiilor din piețele Evului Mediu, poporul să aplaude și să se bucure, căci sunt țări unde execuțiile se fac pe stadioane cu urale, petarde și isterie generalizată.

(28 iunie 2018)

Stânga capitalistă din Ro

Oamenii de stânga de la noi sunt:

- truditori la stat, cu funcții de execuție, dependenți de șefi,

- mici meseriași care lucrează pe cont propriu,

- oameni din agricultură care-și duc viața de pe o zi pe alta,

- oameni de afaceri care trăiesc sub teroarea poverilor statului,

- dascăli încovoiați de necazurile fiecărei zi din viața lor,

- șmecheri care se descurcă fără meserii sugând de la stat,

- îmbogățiți dependenți de statul la putere doar a stângii.

Oamenii de stânga sunt la extreme: 

- ori câtigă foarte puțin și speră ca legile și măsurile fiscale de stânga să-i ajute să trăiască de pe o zi pe alta, ei nevăzând nicio ieșire din marasmul în care se zbat,

- ori indivizi care știu să se învârtească și merg cu cei care le oferă mai mult, ei văzând că stânga este mult mai generoasă, căci stând la putere zeci de ani, stânga și-a cam făcut plinul și nelăcomindu-se, mai lasă firimituri substanțiale și altora,

- ori persoane care nu agrează ideia de muncă, dar care-și știu semnificația votului și plusează spre stânga care întotdeauna a încurajat demersurile lor în nemuncă și așteptatului ca să le pice din cer, căci ei știu să primească și mai ales să răsplătească pe cel ce dă și dă și dă.

La noi, în capitalismul cel original, mioritic și de cumetrie, unde totul este dat peste cap,salariații chiar dacă au salarii mari, tot salariați se cheamă și în loc să fie de stânga, sunt de dreapta, iar micii întreprinzători, care ar trebui să formeze clasa de mijloc și să meargă spre dreapta în mod natural, se duc spre stânga din moment ce legile și mediul economic nu sunt favorabile sau de vreun ajutor. Despre intelectuali, nici ei nu urmează linia firească a poziționării spre stânga progresistă. La noi, intelectualii se declară pe față de stânga și mulți dintre ei, în slugărnicia lor, semnează petiții, fac acte de specifice celor mai penibili lingăi, doar-doar să stea în preajma puternicilor zilei. Deci, stânga este capitalistă și dreapta, capoitalistă, mai pe românește spus, ca la noi la nimenea

(28 iunie 2018)

Dreapta comunistă din Ro

În mod natural, cei de dreapta ar trebui să provină din clasa mijlocie, să aibă fiecare câte un business și să știe ce este acela capital, cum se face profitul și ce înseamnă să ai responsabilitatea de aplăti lună de lună salarii, în condițiile în care partenerii de afaceri sunt tot privați și nu statul.

Dacă iau rând pe rând pe persoană fizică reprezentanții de frunte ai partidelor de dreapta voi fi șocat să constat că mulți dintre ei:

- nu au lucrat niciun minut în mediu privat,

- sunt slujbași la stat sau la multinaționale, dar salariați,

- au afaceri cu contracte de peste 80% cu statul,

- nu au mici afaceri proprii cu alții privați,

- militează pentru măsuri ultrastângiste.

Cei care se autodeclară de dreapta sunt săraci lipiți pământului, după cum rezultă din declarațiile lor de avere, căci simbriași la stat fiind, nu au cum să justifice averile acumulate. Unii dintre milionarii dreptei sunt vocali, deși milioanele sunt făcute exclusiv din contracte cu statu. Este o dreaptă originală, românească, neautentică, vopsită și zgomotoasă. Cunosc și câțiva militanți de dreapta, autentici, care au afaceri cinstite, au salariați și se zbuciumă să facă producție, să efectueze servicii de calitate și să plătească dările la stat. Ei nu se identifică cu acei membri ai dreptei care au acumulat averi pe spinarea statului, care se lasă duși de val pentru a-și perpetua accesul la cașcaval.

(28 iunie 2018)

Ioan Valentin PETRESCU-MAG, culturist și om de știință

L-am cunoscut pe facebook pe Ioan Valentin PETRESCU-MAG, prin postările pe care le are în zona culturismului. Am apreciat de fiecare dată  ceea ce face, dar nu mică mi-a sost surpriza să aflu că Ioan Valentin PETRESCU-MAG este nu numai culturist, ci și om de știință.

Să mă explic.

Ioan Valentin PETRESCU-MAG este absolvent al Facultății de Biologie si Geologie de la Universitatea Valentin Babes-Bolyai din Cluj-Napoca în anul 2003. 

Ioan Valentin PETRESCU-MAG are două masterate unul în Biotransformari celulare absolvit în anul 2004 și altul în Biblioteconomie si arhivistica; Stiintele informarii si documentarii; finalizat în 2013.

Ioan Valentin PETRESCU-MAG a făcut un doctorat la Facultatea de Zootehnie si Biotehnologii  la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Cluj-Napoca, finalizat în anul 2007 cu teza  Cercetari privind posibilitatile de dirijare a reproductiei in vederea modificarii raportului intre sexe la

varietatile speciei Lebistes reticulata (Poecilia reticulata), avându-l conducător științific  prof. dr. ing. IOAN BUD.
Ioan Valentin PETRESCU-MAG are studii postdoctorale în Tehnica Piscicolă.

Ioan Valentin PETRESCU-MAG are  calitatea de conducător științific de doctorat. În 22 septembrie 2014 Centrul Național de Echivalare și recunoaștere a Diplomelor din Ministerul Educației Naționale i-a eliberat atestatul de recunoaștere automată a calității de conducător științific de doctorat dobândit la Universitatea din Liege, Belgia în 19 februarie 2014. Este recunoscută în lume exigența deosebit de ridicată și filtrele deosebit de exigente cu care universitățile belgiene acordă titluri științifice.

Ioan Valentin PETRESCU-MAG este conducător de doctorat la Universitatea din Oradea în științe inginerești, domeniul agronomie.

Ioan Valentin PETRESCU-MAG este cercetator stiintific gradul I și șef lucrări titular la USAMV Cluj-Napoca. El a publicat articole, cărți, a participat cu comunicări valoroase la manifestări științifice din domeniul său de specialitate. 

Așa cum rezultă din ultimul său curriculum vitae datat iunie 2018, Ioan PETRESCU-MAG are un total 190 lucrari, cursuri, monografii, recenzii  publicate/sustinute din 11 articole in reviste cotate ISI si 11 lucrari de conferinte indexate ISI si o carte indexata ISI WoS Core Collection A publicat  120 lucrari in reviste indexate in baze de date internationale, a publicat două cărți de unic autor, două cărți în calitate de  coordonator/editor, 4 cărți în calitate de coautor plus 4 capitole de carte, din care 3 în strainatate. El a participat la conferințe și simpozioane cu  80 lucrări științifice, din care 50 la simpozioane internaționale și două brevete de invenție. El este creatorul primei rase de iepuri românești din țara noastră, Uriașul de Transilvania îi aparține.

Prin ceea ce am scris, am dat suficiente argumente prin care să se vadă că Ioan Valentin PETRESCU-MAG este un autentic om de știință.

Paralel cu munca sa de cercetare științifică, doctorul în științe Ioan Valentin PETRESCU-MAG este culturist, mergând la sală, trăgând de fiare, prin antrenamente științific gândite și participă cu succes la competiții importante de bodybuilding.

Ioan Valentin PETRESCU-MAG este născut în 22 ianuarie 1979, deci este în zodia vărsător, zodie caracterizată în general, pentru culturiști astfel:

Zodia vărsător, care este favorabilă celor care au obiective precise pe care le urmăresc pentru a le transpune în viașă, chiar dacă eforturile sunt foarte mari este zodie bună pentru culturiști. Ei nu fac economie de resurse pentru a atinge idealul pe care și l-au definit. Totul la această zodie se bazează pe luciditate și pe curaj. Vărsătorii au știința dozării efortului și sunt foarte disciplinați. Ei urmăresc cu tenacitate planurile pe care și le construiesc și nu se abat de la ele, iar corecțiile dispuși să le facă se referă strict la ceea ce sunt convinși că le aduce un plus cert de eficiență în rezultate. Succesul îi bucură dar nu-i copleșește și de aceea știu ca după fiecare succes să treacă la muncă, pentru a pregăti o nouă victorie și tot așa. Ei nu se satură de muncă și au credința că numai calitatea muncii lor îi va face să fie apreciați de cei din jur.

Caracteristicile biometrice ale lui Ioan Valentin PETRESCU-MAG sunt:

Vârsta:   39 ani
Înălțime:     179 cm
Greutate:    103  kg
Circumferință toracica: 127
Circumferință braț: 45
Circumferință talie: 89
Circumferință coapsă: 70
Circumferință gambă: 45.

Se antrenează de 5 ori pe saptămână în extrasezon și de cca 11-12 ori pe săptămână în sezonul competițional. Durata unui antrenament este ăn medie de 40 minute. Structura antrenamentelor prevede antrenarea fiecarei grupe musculare de cca 1.5 ori pe săptămână și lucrează cca 1-2 grupe la un antrenament. Cel mai mult îi plac exercițiile de împins culcat, însă lucrează mai mult coapsele, exercițiile care i se par cele mai incomode. Urmărește ca execuțiile sale să fie corecte, complete și fără pauze prea mai între seturi.
Uneori recurge la inversiuni între grupe, în funcție de posibilitățile de timp, însa nicio grupă nu scapă nelucrată și fiecare grupă are timp suficient de refacere.
Astfel, antrenamentul său nu are un sablon standard, insa este adeptul:
-lucrării coapselor singure, fara alte grupe din trenul superior
-lucrării pieptului cu tricepsul  pentru optimizarea timpului, si pentru o mai bună izolare
-lucrării spatelui cu bicepsii  tot pentru o mai bună izolare si pentru evitarea risipei de timp.

A început să practice culturismul la vârsta de 16 ani într-un subsol de cartier, iar ulterior, la 18 ani, l-a întâlnit pe primul său antrenor, Marin MUREȘAN. Sub îndrumarea acestuia a debutat competițional la 19 ani în data de 1 martie 1998, ocupand locul III la Campionatul Județean de Culturism și Fitness, de la Gherla. În perioada 2000-2013 nu a avut activitate sportivă decât ocazional, dedicându-se carierei academice, facultate, masterat, doctorat, dar și familiei în egală măsură, însă sportul a rămas pentru el un proiect de viitor, pe care nu l-a uitat nicio secundă. Începand cu anul 2013, deci la 34 de ani, după susținerea cu succes a doctoratului a reluat antrenamentele de culturist, muncind cu asiduitate, sistematic și documentat, iar rezultatele au început să apară după cum urmează: 

• Medalie bronz la Campionatele Europene IBFF

• Locul 5 la Campionatele Mondiale IBFF 

• Locul 4 la Campionatele Balcanice IFBB

• Vicecampion national IFBB  organizat de FRCF

• Câstigatorul Cupei Romaniei IFBB   organizat de FRCF

• Medalie bronz la Pronutrition Grand Prix – International

• Câștigatorul Campionatului Zonal - IFBB   organizat de FRCF

• Medalie argint si una de bronz la Mr Napoca.

În calitatea sa de culturist cu experiență, îi sfătuiește pe cei ce încep să meargă pe drumul culturismului de performanță să:

- să aibă răbdare și să valorifice fiecare etapă din evoluția unui sportiv, fără să se arunce la debut în borcanul cu diverse substanțe;
-fiecare mic progres are misterul sau, să învețe sistematic știința antrenamentului, țnsă să nu neglijeze întelegerea fenomenelor la nivel biochimic și molecular, viitorul sportului stă aici... învățați, învățați și iar învățați;
-să nu se dea bătuți ușor și să nu plece urechea criticilor venite din partea persoanelor neavizate, deoarece lumea, în general vorbește mai mult decat intelege, nu este nevoie de astfel de sfaturi,
- să viseze departe, vise mari; nu se ajunge la succes din greșeală;  ajung să aibă la succes numai cei care si-au dorit asta din tot sufletul:
- să creadă în ei inșiși ca nebunii, să tragă cu dinții în a respecta obiectivele antrenamentelor, dar să păstreze un gram de cumpătare, căci accidentarile au adus sfarsitul multor cariere de succes.
Având în vedere experiența acumulată de-a lungul timpului, Ioan Valentin PETRESCU-MAG consideră că un culturist trebuie să fie:
- modest,
- ordonat,
- disciplinat,
- ambițios,
- documentat,
- minuțios,
- calculat,
- încreztor înainte de provocări,
- realist după provocări.
El este președinte și fondator al clubului ACS Agronomia Bioflux, Cluj-Napoca,  președinte și fondator al IBFF Moldova, afiliată IBFF International cu sediul în Slovenia, Koper și co-organizator al competiției Mr. Napoca Universitatis, ediția 2013, la Cluj-Napoca. De asemenea el are rezultate interesante în Taek-won-do WTF și în domeniul cuniculturii.

Culturistul și omul de știință Ioan Valentin PETRESCU-MAG are următorul motto de viață: împarte-te just între ceea ce îți place și ceea ce trebuie să îți placă.

O galerie foto a culturistului Ioan Valentin  PETRESCU-MAG evidențiază nivelul excelent al performanței pe care un om de știință autentic în domeniul agronomiei a obținut-o în practicarea culturismului de performanță.

(27 iunie 2018)

Bolero de RAVEL

Există pe YOUTUB clipuri cu Bolero de RAVEL dintre cele mai speciale.

În seara acesta am avut ocazia să văd o altă interpretare, cea a Orchestrei Simfonice din Boston, sub bagheta lui  Charles MUNCH, cu o coregrafie modernă, total diferită de cea a lui Maurice BEJART,  a lui Roland PETIT și în interpretarea balerinilor Lucia LACARRA și  Massimo MURRU.

(27 iunie 2018)

Dacian CIOLOȘ face încălzirea

Cine crede că Dacian CIOLOȘ este fiul ploii se înșeală amarnic. El vine dintr-o lume specială și are un rol bine scris de un dramaturg mare, iar el este un interpret bun, dacă nu chiar foarte bun. Sunt dramaturgi care scriu piese, avansează cu intriga piesei și la un moment dat se simt că sunt în mare încurcătură. Nu de puține ori personajele îl dirijează pe dramaturg și acesta devine sclavul lor. Ca să iasă din încurcătură, dintr-o mare încurcătură, dramaturgul introduce în piesă un personaj providențial, acel deus în machina, vorba colegului meu EURIPIDE, vorba lui Vali  ZGONEA, care în Medeea a introdus un așa ceva să-și salveze piesa s-o urmărim și noi în ziua de azi.

Cum spuneam, Dacian CIOLOȘ este cel ce va juca rolul de personaj providențial. El are un rol anume. Se va vedea cî în toate piesele deus in machina nu este în centrul acțiunii. El apare tocmai când situația este extrem de încâlcită, o descâlcește și preia toate aplauzele publicului spectator. Luați piesa aceea a lui Aurel BARANGA, Mielul turbat și căutați analogiile. le veți găsi. Scena politică de azi este extrem de complicată și în 2019, va apare momentul în care dramaturgul îl va introduce în secnă pe Dacian CIOLOȘ. Nu depinde de el, ci de celelalte personaje care se produc deja cu tirade sau cu tăceri semnificative. Acțiunea piesei avansează implacabil și momentu optim se apropie. Dramaturgul are pana în mână, se gândește, o va înmoia în cerneală și se va deslănțui năpraznic cu replicile personajului cu rol de deus in machina, adică exact rolul lui Dacian CIOLOȘ. Încă dramaturgul nu simte nevoia introducerii lui. Conflictul și tensiunea piesei nu are cotele care să ceară încă pe acel personaj.

(27 iunie 2018)

Dansatorii de la ansamblul Igor MOISEYEV

Ansamblul de dansuri Igor MOISEYEV a venit prima dată în România cnd eu eram copil, adică, acum 1.000 de ani. În vremea aceea chiar Igor MOISEYEV dansa și o făcea ca nimeni altul, de parcă zbura. Ansamblul supraviețuiește pentru că:

- are repertoriu bogat,

- își împrospătează artiștii,

- niveluld de performanță este excepțional,

- ajung la inimile spectatorilor,

- sunt sincronizați perfect,

- au execuții de mare acuratețe,

- sunt dansatori tineri fără burtă,

- parcă plutesc și sunt neobosiți,

- au un marketing perfect.

Pe youtube se află nenumărate clipuri cu ei și în toate sunt la cele mai înalte standarde. Tocmai de aceea vrea lumea să vadă dacă este vis sau realitate ce fac ei în mediul online. Au și o adaptare sportivă pentru Ciocârlia noastră, pe care prin 1975 la Kiev o orchestră zicea că este un cântec ukrainian și m-a durut că o știam de mic copil de la Ionel BUDIȘTEANU.

(27 iunie 2018)

Lista miniștrilor postdecembriști ai educației

Iată lista miniștrilor postdecembriști ai  educației.
Mihai ŞORA
Gheorghe M. ŞTEFAN
Mihail GOLU
Liviu MAIOR
Virgil PETRESCU
Andrei MARGA
Ecaterina ANDRONESCU
Alexandru ATHANASIU
Mircea MICLEA
Mihail HĂRDĂU
Cristian ADOMNIŢEI
Anton ANTON
Ecaterina ANDRONESCU
Emil BOC
Daniel FUNERIU
Cătălin BABA
Ioan MANG
Liviu POP- interimar
Ecaterina ANDRONESCU
Remus PRICOPIE
Sorin CÂMPEANU
Adrian CURAJ
Mircea DUMITRU
Pavel NĂSTASE
Liviu POP
Valentin POPA.

În total au fost 27 de persoane pe acel fotoliu din clădirea aflată în str. Gen. Berthelot 28-30, Sector 1, 010168, Bucureşti. Unii au stat mai mult, alții au sta mai puțin. ca regulă a fost că fiecare premier a venit cu ministrul lui. Când a plecat premierul, a plecat și ministrul de la Educație. Mai mult, unii premieri și-au schimbat miniștri educației ca pe ciorapi.

Fiind așa de dese schimbările și fără a urma o strategie pe termen lung, educația a mers în bătaia vântului, fiecare începând ceva și neducând nimic la bun sfârșit, lucrurile au rămas nemișcate. Nimeni nu a continuat ce a început predecesorul, considerându-se mai cu moț. Numai funcționărimea din minister a rămas pe poziții anchilozată într-o birocrație stufoasă, imposibilă și ineficientă, care n-a dus la rezolvarea rapidă și în beneficiul școlarilor a niciunei  probleme. Deci, educația a fost și pe vremea comuniștilor, dar a rămas și în ziua de azi tot o cenușăreasă pentru că nu produce bunuri materiale precum tractoare, autoturisme, mezeluri și prezervative. Ea modelează  suflete, ceea ce nu se vede, dar se simte și se va simți în viitor al dracului de tare și de nasol, din cauza noncalității.

(27 iunie 2018)

Antreprenorii și antreprenoriatul

Termenul de antreprenor e greșit utilizat la noi. Dacă am avea 5 antreprenori, am avea:

- un sat olimpic în construcție,

- o rețea de metrou la Cluj în construcție,

- un cartier ce 200 de blocuri în construcție,

- un combinat siderurigic în construcție

- un transatlantic de lux în portul Mangalia în construcție.

Ceea ce-și zic unii antreprenori, sunt doar niște palide figuri de manageri de proiecte cu valori simbolice și complexitate mică, spre foarte mică. ăsta nu este antreprenoriat, este o glumă nereușită. Ar fi mult mai bine să se folosească corect conceptele și mai ales să se aplice și mai corect. Din dorința de a fi importanți, oamenii se autointitulează exact ceea ce nu sunt, adică antreprenori. Un antreprenor se ocupă de o un proiect de maximă complexitate în care sute de firme trebuie puse de acord ca să vină să facă ce au de făcut:

- când trebuie făcut,

- cu costuri minime,

- la calitate foarte ridicată,

- în termenele negociate,

- fără abateri de la ceea ce este planificat.

Un antreprenor are un puzzle de mare complexitate și el:

- asigură finanțarea,

- găsește piesele,

- le integrează,

- gestionează întregul,

- încadrează în termene,

- supraveghează calitatea,

- urmărește structura ierarhică,

- nu depășește costurile,

- nu acceptă abateri,

- cunoaște regulile,

- alege jucătorii,

- răspunde de tot.

Nu trebuie confundat un proiect mic, care necesită un manager, cu un proiect foarte mare unde sunt mulți manageri foarte diferiți, unde se lucrează cu mii de resurse și unde antreprenorul joacă rolul celui care armonizează integrarea tuturor managerilor pentru a obține întregul, care va fi o lucrare demnă de toată admirația pentru oricare om care intră în contact cu ea. Nu cred că la noi este de acceptat că avem real un antreprenor din moment ce pasajul de la Berceni a depășit orice termene, din moment ce linia metroului Dr. Taberei caze în așteptare, din moment ce un spital nu a primit finanțare că au lipsit câteva sute de metri pătrați din documentație. Nu este antreprenor acela care așteaptă ca finanțarea să-i pice din cer și ridică din umeri că s-au terminat banii.

(27 iunie 2018)

Ilie VERDEȚ, al șaselea prim-ministru al regimului comunist

Ilie VERDEȚ a fost al șaselea prim-ministru al regimului comunist și a ocupat fotoliu în intervalul 30 martie 1979 - 20 mai 1982. În cei trei ani cât a stat în fruntea guvernului nu am a spune că s-au întâmplat lucruri extraordinare. Știu că guvernul său se ocupa de lucruri mărunte de zi cu zi, căci și el ca om politic tot așa proceda. Lucrările la Casa Poporului au început în 1980 prin demolarea unor imobile superbe din zona veche a Bucureștiului. Faptul că importanța educației era foarte mică, ministerul acesteia ocupând penultima poziție în structură și faptul că la cârma educației s-au găsit Suzana GÂDEA și Aneta SPORNIC, ultima lăudându-se că nu șie limbi străine și a ajuns profesoară universitară de economie politică și ministreasă, spune atât de multe încât de departe conchid că acest guvern a fost slab, slab, slab. calitățile sale manageriae aveau la bază doar experiența practică și un empirism heirupist dat de activitatea sa revoluționară, căci studii nu prea avea.
Știu o întâmplare din care se va vedea că premierii se ocupă și de lucrurile foarte mărunte, punctuale care privesc cetățenii de rând. Un profesor din ASE era mâncat din toate părțile și i se pregătise o grozăvie, o lovitură într-o plenară a partidului pe ASE. Respectivul, care era prieten cu Ilie VERDEȚ, a aflat de chestie și i-a zis prietenului său. Premierul în două ore era în ASE și mătura cu mărimile de acolo, drept care profesorul care ar fi trebuit perpelit un pic, a fost lăsat în pace și niciodată nimeni nu s-a mai legat de el.

(25 iunie 2018)

Mihai ŞORA, primul ministru al educației de după Revoluție

Mihai ŞORA, primul ministru al educației de după Revoluție, a avut un mandat scurt între 30 decembrie 1989 și 28 iunie 1990. Venirea lui Mihai ŞORA la cârma unui minister anchilozat, cu cadre didactice nepromovate, ținute pe loc, cu salarii mici și chinuiți în fel și chip. Sistemul de educație comunist avea o structură, o anumită birocrație, legi, regulamente specifice planificării centralizate și mentalități vechi contraproductive.

Către Mihai ŞORA veneau să se rezolve probleme dintre cele mai grele, căci după decembrie 1990 a venit semestrul al doilea în învățământul superior și trimestrele al II-lea și al III-lea din învățămânul preuniversitar.
În învățământul universitar nu se făcuseră promovări de peste 20 de ani, deci Mihai ŞORA era bombardat de solicitări de promovare. El le-a răspuns favorabil. Și eu am beneficiat de deciziile lui Mihai ŞORA de promovare, în contextul conform căruia universitarii erau foarte diferiți și ca valoare și ca obiective.

Lui Mihai ŞORA i se datorează implementarea laturii calitative în învățământul de toate nivelurile. El a fost acela care:

- a accelerat elimnarea acelor simboluri comuniste din învățământ,

- a impus ca învățământul să nu mai aibă celule de partide în el,

- a stabilit criterii corecte de promovare și de transferuri,

- a schimbat mentalitatea comunistă din zona educației,

- a calmat epurările pe care le vedeau unii pseudorevoluționari,

- a reașezat învățământul de toate nivelurile în linia tradițiilor.

În opinia mea, Mihai ŞORA a fost ministrul care a dat startul marilor reforme care urmau să se dezvolte în anii următori. Se lucra cu râvnă și pasiune, căci erau declanșate toate energiile care stăteau ascunse și nevalorificate. Am văzut cum politrucii au băgat capul la cutie, căci nu aveau ce mai spune tinerilor plictisiți de dogmele pe care ei le trâmbițau cu nerușinare.

(27 iunie 2018)

Minștrii postdecembriști de la Ministerul Educației

Este important de analizat cam cum s-au perindat la cârma Ministerului Educației, pentru a vedea cum s-a dus de râpă educația de la noi, încet și sigur. La o analiză mai atentă se va vedea că miniștrii educației postedembriști:

- au ocupat fotoliul de minstru pe perioade foarte scurte,

- nu au cunoscut problemele reale ale învățământului,

- s-au bazat pe doctrine perimate despre educație,

- au trecut calitatea învățământului la coadă,

- nu au luptat ca cei 6% din PIB să fie reali,

- au rezolvat cârpind, fără viziune pe termen lung,

- nu au depășit stadiul de cenușereasă pentru educație,

- s-au mulțumit să le treacă timpul degeaba,

- au fost delăsători cu investițiile majore în educație,

- s-au lăsat copleșiți de politicul primitiv și empiric,

- s-au comportat doar ca fiind din afara sistemului.

Nici acum și nici în viitorul apropiat învățământul nu va fi o prioritate pentru spectrul politic, pentru că menținând ideia bolșevică prin care numai ramurile ce dau producție de bunuri, unde lucrează muncitori, unde clasa muncitoare se zbuciumă, luptă și suferă în tăcere trudind. Atât de inegali au fost miniștrii educației încât sistemul s-a comportat ca o navă în derivă, fără cârmaci în furtună. Merită luați unul după altul la analiză și văzut cum se rostogolește aleator, adică haotic și șturlubatic.

(27 iunie 2018)

Moțiunea de cenzură a PNL din 27 iunie 2018

PNL a depus o moțiune de cenzură semnată de 152 parlamentari.

Pentru a trece și să cadă guvernul, trebuie 233 de voturi.

Situația se prezintă astfel:

PNL are 92 parlamentari

USR are 41 parlamentari

PMP are 20 de parlamentari.

În total, sunt 153 parlamentari care votează moțiunea dacă toți vor veni la vot.

Se adaugă probabil 10 parlamentari ai partidului lui Victor PONTA și cel mult 4 de la minorități.

PSD are 220 parlamentari.

ALDE are 30 parlamentari. (246) la antena 3.

Moțiunea a fost respinsă. Au votat moțiunea  166 de parlamentari.
Dacă:
- era un program crdibil,
- exista o listă de miniștri,
- aveam o propunere de premier,
- argumentele erau clare,
- comunicatorii erau buni,
soarta acestei moțiuni era cu totul alta, adică trecea. Minoritatea nu va conduce niciodată, dar minoritarea, dacă lucrează inteligent are șanse reale să se transforme în majoritate.

(27 iunie 2018)

Constantin DĂSCĂLESCU, al șaptelea prim-ministru al regimului comunist

Constantin DĂSCĂLESCU, al șaptelea prim-ministru al regimului comunist și Slavă Domnului și ultimul căci prea se săturase lumea și de Nicolae CEAUȘESCU și de comunism, un regim asemenea unei operații contra naturii. El a ocupat postul de premier  în perioada 21 mai 1982 - 22 decembrie 1989. Acest premier a ocupat poziția cheie a unui guvern legat de mâini și de picioare datorită situației extrem de dificilă în care se afla economia, cu lipsuri cronice în zone de maximă importanță. El a acceptat să se adâncească discrepanța între ceea ce se întâmpla în magazine și ceea ce prezenta propaganda în presa aservită necondiționat partidului. Constantin DĂSCĂLESCU a avut o echipă formată din miniștri cu calificări politice în primul rând. Componența guvernului arată nivelul excesiv de politizare, căci mulți dintre membrii săi ocupau poziții la vârf în conducerea partidului comunist. Numai faptul că prim-viceprim-ministru a fost Elena CEAUȘESCU între 29 martie 1985 -22 decembrie 1989 arată că decizia nu era deloc la Constantin DĂSCĂLESCU, căci Elena era soția lui Nicolae, care Nicolae era șeful lui Costică. Au mai fost pe poziție viceprim-ministru femei precum Alexandrian GĂINUȘE, Lina CIOBANU și Aneta SPORNIC dar ele erau numai de decor, să se vadă că partidul promovează femeia. În timpul său a fost inaugurat canalul Dunăre-Marea Neagră în 26 mai 1984.
Pe timpul mandatului său au fost demolate foarte multe biserici, monumente de arhitectură și purtătoare ale istoriei de multe secole încărcate de evenimente și de credință.
Guvernul lui Constantin DĂSCĂLESCU a condus mult dar fără eficiența economică reflectată în nivelul de trai. Faptul că se dezvoltase o a doua economie independentă de cea vizibilă, prin care cetățenii își asigurau peste 90% din bunurile de consum pentru ei și pentru alții în gospodăriile proprii, arată că statul nu mai era capabil să gestioneze consumul populației. Existența cartelelor de alimente - ulei zahăr, unt, benzină și cozile imense de la carne, benzină și brânză vin în sprijinul acestei afirmații. Guvernul Constantin DĂSCĂLESCU a făcut să se accentueze nemulțumirile populației în plan economic și mai ales social, finalizate prin revoluția sângeroasă din 22 .12.1989, numită acum din lipsă de respect pentru cei peste 1.000 de morți, lovitură de stat. Când a apărut în public Constantin DĂSCĂLESCU în zilele fierbinți ale Revoluției era mai mult o umbră, un caracter slab, mărunt, fără putere și fără coloană vertebrală, care încerca în micimea lui să-și salveze pielea.

(25 iunie 2018)

USR în stradă

USR a promis în campania electorală că va face altfel de politică. Nu a spus ce înțelege prin altfel de politică, dar a lăsat să se înțeleagă că oamenii săi sunt:

- exemplari,

- cu cariere,

- activi,

- cu inițiative,

- specialiști,

- respectuoși,

- creativi,

- insistenți,

- convingători.

Ceea ce au arătat reprezentanții USR este numai o latură a ceea ce ei reprezintă. Ei sunt tineri cu poziții radicale, pentru care există numai alb și negru, lipsesc nuanțele de gri, pe care ceilalți din spectrul politic le acceptă cu prea mare ușurință.

Suntem o țară unde experimentul revoluției portocalii băsesciene a eșuat într-o corupție la cote absolut alarmante și unde, exact ca în operele sadoveniene, fix nu se întâmplă nimic, ci doar se toacă bani pe nimicuri. Aș fi fost foarte entuziasmat să văd cum USR mobilizează în Piață oamenii pentru lucruri concrete, ca de exemplu, pornirea autostrăzii Pitești-Sibiu, așa cum organizațiile civice au făcut cu Roșia Montană, unde s-a întrerupt totul, dar nu s-a pus nimic în loc. Chestiile acelea cu liderii PSD după gratii care au umplut piața, își au rostul lor. Numai că, în spatele celor care vor intra după gratii se află cohorte flămânde de inși care așteaptă să vină în fruntea bucatelor, ca totul să se reia de la capăt. Schimbarea clasei politice nu se face din vorbe. USR trebuie să impună fapte, proiecte și numai oamenii cu idei, eficienți, implicați și responsabili vor se vor autoselecta pentru a intra să alcătuiască clasa politică de care țara are nevoie. Nicio mișcare de stradă nu va schimba nimic, pentru că niște fomiști îi vor înlocui pe fomiștii de azi de la cașcaval, pentru că pe ușa de la intrare a noii clase politice vor intra primii cei care dau mai abitir din coate, căci istoria arată fără drept de tăgadă că așa se întâmplă. Nu este nimic pentru cine pregătește, ci pentru cine se nimerește. Aștept să văd zilele următoare un USR și un lider care să promoveze munca, proiecte și de la care să se distanțeze valorile autentice, nu politruci, nu slugi, nu adormiți, nu triviali și nici lingăi.

(26 iunie 2018)

Istoria ca bășcălie

Despre primii miniștri ai regimului comunist știu eu destul de multe. Am căutat să mă verific de fiecare dată, pentru a nu greși unele date. Ceea ce am văzut în literatura care circulă în mediul online m-a îngrozit. Nu am găsit nici pe Wikipedia articole bine construite, ci numai niște chestii însăilate. Despre niciun premier din vremurile de demult și despre niciun eveniment de atunci nu am găsit nimic notabil. Este mare rușine pentru noi ca indivizi să nu scriem despre trecutul nostru adevărurile reci, fără bășcălie și fără deformări absurde.

este adevărat că socialismul și comunismul au adus:

- sărăcie,

- egalitarism,

- furtișaguri,

- minciună,

- politruci, 

- securiști,

- mizerie,

- cartele,

- cozi,

dar tot atât de adevărat este că socialismul și comunismul au eliminat:

- analfabetismul,

- plugul de lemn,

- mersul desculț,

- foametea,

- huliganismul,

- șomajul.

Nu spune nimeni că în  România comunistă curgea lapte și miere. Lipseau atât de multe încât este foarte  greu să se spună ce se găsea în alimentare, în farmacii sau în școli. Nu cer istoricilor să înfrumusețeze nimic. Ei trebuie să prezinte la rece lucrurile așa cum au fost, cu cifre, cu documente și fără păreri personale sau pornind de la ipoteze grotești. De exemplu, despre clădirea Teatrului Național din București ar trebui să se știe:

- când a început construcția,

- când s-a inaugurat,

- cine este autorul proiectului,

- cât a costat în USD pentru a avea o imagine și pentru a face comparații,

- din ce este formată,

- impresii ale specialiștilor.

La fel și despre Casa poporului și despre orice. Nu interesează pe nimeni că Elena CEAUȘESCU avea doar 4 clase, că a obținut aiurea titlurile sau că privea pe gaura cheii. Că vrem sau că nu vrem, între 1947 -1989 țara noastră a trăit sub comunism. Punct. Așa cum țara este a noastră și istoria ei este tot a noastră. Dacă vrem să știm ce ne așteaptă în viitor, trebuie să ne cunoaștem trecutul și să analizăm prezentul. Despre comunism trebuie să se scrie fără:

- picanterii ieftine,

- patimă distructivă,

- subiectivism obscen,

- superficialitate păguboasă,

- tușe negre sau culori întunecate,

- ură și negare continuă,

ci să se scrie exact așa cum au stat lucrurile. Încă nu este târziu în a trata subiectul cu seriozitate, de pe poziții științifice, din care să reiasă cu claritate, prin comparație, că acum se trăiește mai bine, că după intrarea în UE ne merge excelent și că cele 4 milioane revin buluc în patria mumă unde curge numai lapte și miere, unde s-au făcut 2.000 km de autostradă, unde PIB-ul pe cam de locuitor a depășit pe cel al Norvegiei, etcetera, etcetera,. etcetera. (Râsete înfundate și fluierături).

(26 iunie 2018)

Manea MĂNESCU, al cincilea prim-ministru al regimului comunist

Manea MĂNESCU, al cincilea prim-ministru al regimului comunist, venea din mediul academic și se lăuda că i-a post profesor Nicolae IORGA. Era fiul unui  vechi comunist, Constantin MĂNESCU și avea un frate numit Lenin MĂNESCU. Ca premier, Manea MĂNESCU, a ocupat fotoliul în perioada 27 februarie 1974 - 30 martie 1979. În timpul său au fost demarate mari proiecte, căci Manea MĂNESCU acea simțul măreției lucrurilor. Așa au pornnit lucrările la Combinatul siderurgic de la Călărași, Combinatul de Oțeluri de la Târgoviște, Combinatul siderurgic de la Galați. El știa bine economie și avea o viziune preluată din USA, țară pe care o vizitase și unde văzuse că profesorii de istorie veche scot bani dând asistență la realizarea filmelor de epocă, cu care Hollywood-ul scotea înzecit. Tot el a venit cu ideia că centrele de cercetare avansată nu sunt în institutele de cercetări de tip sovietic, ci pe lângă departamentele din universități. Experimentul lui a dat roade în Academia de Studii Economice, prin realizarea Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică. După Revoluția din 1989, aceste la boratoare au fost distruse și acum lumea se întreabă nedumerită unde sunt progresele sau de fapt de ce nu mai sunt progrese. A se vedea cazul Institutului CANTACUZINO, acum preluat din mâinile nepricepuților de către armată. Cred că despre Manea MĂNESCU nu este încă timpul să se scrie, cum nici în 2017 nu a fost timpul să se vorbească la 50 de ani de la aniversarea facultății ctitorite de el. Mă gândesc la un mare critic care a scris ceva despre seve și despre apa pe Dunăre, dar nu mai vreau să dezvolt pentru a nu fi luat la șuturi. 

(25 iunie 2018)

Ion Gheorghe MAURER, al patrulea prim-ministru al regimului comunist

De departe, Ion Gheorghe MAURER, al patrulea prim-ministru al regimului comunist, a avut cea mai lungă perioadă în fruntea unui guvern comunist și nu numai din țara noastră. El a fost prim-ministru în intervalul 21 martie 1961 - 27 februarie 1974. S-a născut în 23 septembrie 1902 și a trăit 98 de ani, așa că a văzu și ce ănseamnă 20 de ani de economie de piață, pluripartidism, dar și ce înseamnă democrație originală și capitalism de cumetrie precum și corupție endemică. În cei 14 cât a stat la cârma guvernului a reușit să implementeze politicile PCR de industrializare socialistă și de consolidare a agriculturii socialiste. S-a produs depărtarea de Moscova prin respingerea Planului Valev și au pornit marile șantiere industriale ale țării, ce aveau să devină platformele industriale, ușor megalomane. Au dispărut panourile cu chipurile lui MARX, ENGEL și LENIN. Au fost schimbate denumirile unor orașe. Orașul Gherghe GHORGHIU-Dej a redevenit Săvinești, căci cu mult timp mai înainte Orașul STALIN redevenise Brașov de cum se știs dintotdeauna. Și sectoarele Capitalei au devenit sector 1, sector2 și  tot așa până la 6. Chiar și ISEP a devenit ASE iar Politiehnicii i-a zburat din denumire Gherghe GHORGHIU-Dej , numindu-se simplu, Institutul politehnic București. 

În timpul cât a fost MAURER premier, ministru de externe a fost Corneliu MĂNESCU, personalitate cu totul specială în plan internațional. El a devenit prin 1989 semnatarul scrisorii celor șase, incluzându-l și pe el. Se știe multe despre rolul jucat de  Ion Gheorghe MAURER în propulsarea lui Nicolae CEAUȘESCU în 1965 în fruntea partidului la numai 47 de ani.

(25 iunie 2018)

Chivu STOICA, al treilea prim-ministru al regimului comunist

Chivu STOICA, al treilea prim-ministru al regimului comunist, a avut o evoluție extrem de interesantă, dar fără a fi spectaculoasă. Îmi aduc aminte când el s-a dus la microfon și a lăsat deoparte poziția de președinte al Consiliului de Stat, în favoarea lui Nicolae CEAUȘESCU în decembrie 1967. Deși a fost premier în intervalul 4 octombrie 1955 - 20 martie 1961, numele lui nu este legat de salturi spectaculoase ale economiei și nici ale vieții sociale.

Încheierea colectivizării care a fost consfințită la 23 aprilie 1962 a acoperit principalele momente dramatice în timpul lui Chivu STOICA, iar încheierea colectivizării moment anunțat în 19 octombrie 1957 tot pe când Chivu STOICA era prim-ministru. Eu știu exact presiunile la care au fost supuși cei aveau pământ mult sau puțin, pentru a se înscrie în C.A.P.-uri, căci Cooperativele Agricole de Producție erau nucleele agriculturii socialiste. 

În timpul lui Chivu Stoica s-a derulat al doilea plan cincinal 1955-1960 din economica comunistă a R.P.R. - republica Populară Română, în care accentul s-a pus pe industrializare și pe construirea de hidrocentrale pe Bistrița numită inițial V.I. LENIN finalizată în 1962 și pe Argeș finalizată în 1966. Au fost construite multe fabrici de prelucrări textile, de construcții de mașini. Multe date s-au pierdut căci trebuiau hiperbolizate realizările de după 1965, diminuându-se tot ceea ce făcuseră predecesorii lui Nicolae CEAUȘESCU.

Îmi amintesc că el avea o fiică studentă la Facultatea de Cibernetică cu o pensie de urmaș fabuloasă. Ea a rugat profesorii s-o lase repetentă să mai primească încă un an această pensie. I-a rămas nepromovat un proiect de programe aplicative. A fost convinsă să renunțe la acest proiect.

Chivu STOICA a avut un sfârșit tragic, nereflectat în presa vremii, deformat în ziua de azi.

(25 iunie 2018)

Gheorghe GHEORGHIU-Dej, al doilea prim-ministru al regimului comunist

Gheorghe GHEORGHIU-Dej, al doilea prim-ministru al regimului comunist este un personaj controversat. Despre el se știu lucruri dintre cele mai ciudate. El avea două fete. Despre mezină se știe că și-a dorit să fie actriță. Se numea Lica GHEORGHIU. A jucat în filme special scrise pentru ea, căci puținătății de talent trebuia prin compensație să apară:

- mari actori,

- subiecte generoase,

- regie adaptată,

- efecte de camuflare.

Filmul Tudor este un exemplu. Ea a primit distincții și gurile rele ziceau că este tare-n tată și nu talentată. 

Gheorghe GHEORGHIU-Dej aș fi corect dacă aș zice că a domnit, nu a guvernat, căci de la funcția de prim-ministru deținută în intervalul 2 iunie 1952 - 4 octombrie 1955 a sărit pe aceea de lider suprem a tot ce mișca în țară și pe linie de partid și pe linie de stat. Se zice că doar Maria TĂNASE l-a făcut să tacă zicându-i:

- Ghiță, acum cânt eu!

Ca prim-ministru, dar mai ales în anii ce au urmat, Gheorghe GHEORGHIU-Dej:
- a procedat la epurări la vârful partidului,
- a creat societățile mixte SOVROM-uri,
- a combătut planul VALEV,
- a scos armata sovietică din țară în 1958,
- a ținut în custodie pe conducătorul contrarevoluței ungare,
- siatarea în 1955 a lucrărilor de la canalul Dunăre-Marea Neagră,
- eliberarea deținuților politici în 1962,
- a luat măsuri împotriva huliganismului,
- a eliminat cartelele de alimente și textile.

Când a murit Gheorghe GHEORGHIU-Dej au fost emise unele ipoteze privind cauza, dar nici în ziua de azi nu se știu prea multe lucruri. S-au transmis la televizor zilele de doliu, jalea din popor și înmormântarea cu plângăcioși încolonați. La mine la liceu, la câteva minute de la anunțul de la radio s-a făcut un miting cu eleve și profesoare cu basmale negre. Totul era pregătit. A vorbit o profesoară de latină, care fusese victima regimului stalinist, dar care-și plângea călăul. Este specialitatea noastră mioritică, în a reacționa la o adică.
După ce a fost dus la Mausoleul Eroilor Victoriei Socialite din Parcul Libertății, iar în anul 1990 a fost deshumat și îngropat undeva într-un cimitir. S-a răsfoit o pagină de istorie.

(25 iunie 2018)

dr. Petru GROZA, primul prim-ministru al regimului comunist

Dr. Petru GROZA, primul prim-ministru al regimului comunist 30 decembrie 1947 - 14 aprilie 1948 și perioada 15 apriilie 1948 - 2 iunie 1052, căci eu consider că numai după înlăturarea Regelul MIHAI I a avut loc adevărata instaurare a comunismului. Totul de dinainte au fost numai măsuri pregătitoare ale partidului comunist. Dr. Petru GROZA a fost numai un instrument ân mâinile comuniștilor. El venea în acest sfârșit de decembrie '47 după un lung șir de măsuri pe care comuniștii le-au considerat fundamentale pentru devenirea României ca stat component în viitorul lagăr comunist de sub dominația U.R.S.S.

Dr. Petru GROZA a condus guvernul  începând cu 6 martie 1945, când împreună cu ceea ce conducea el ca forțe democratice au câștigat alegerile, măturând de pe scena politică partidele istorice. Abia după 1989 s-a spus adevărul despre cum s-au furat alegerile, adică după 44 de ani, exact câte țoiri de țuică trebuie băute în ziua mucenicilor. Probabil urmașii noștri vor afla în 2056 cum a rămas Traian BĂSESCU președinte când peste 8 milioane de votanți l-au demis la referndum, căci vorba lui Iosif Visarionovici STALIN nu contează cine cu cine votează, contează cine numără voturile. Zicerea este valabilă la noi și în ziua de azi, desigur, spun cei care pierd alegerile și nu numai.

Las istorici să scrie despre, fiecare cu puterile lui și cum i-o duce capul să scrie despre:

- reforma agrară din 23 martie 1945, văzută ca desființarea moșierimii,

- naționalizarea bunurilor solului și subsolului din 11 iunie 1948,

- înființarea Gospodăriilor Agricole de Stat - GAS,

- intrarea în CAER din 1949,

- semnarea tratatul de prietenie, colaborare si ajutor reciproc romano-sovietic în 4 feb 1948

- începerea colectivizării agriculturii în martie 1949,

- naționalizarea averilor bisericii în august 1948,

- încetarea existenței bisericii unite 1 decembrie 1948 și transferul bunurilor spre biserica ortodoxă,

- scoaterea religiei din școli începând cu 1948,

- adoptarea reformei învățământului și epurarea profesorilor din partide istorice în august 1948,

- inceperea lucrului la canalul Dunăre-Marea Neagră în 1949, folosind deținuți politici,

- zdrobirea cu brutalitate a mișcării de rezistență anticomunistă,

- introducerea planurilor în economie începând cu 1949.

Se vede cum transformările din țară se îndreptau spre implementarea modelului de tip soviectic de economie excesiv centralizată pe bază de plan, mai întâi folosind instrumentul rigid al planificării anuale, după care s-a trecut ceva mai târziu, la planificarea la nivel de cincinal pentru perioadele 1951-1955, apoi 1956-1960 și tot așa.

Doctorul Petru GROZA a ieșit din istorie și din politică atuci când a încetat din viață la data de 7 ianuarie 1958, iar înmormântarea sa a fost transmisă la radio. Copil fiind, m-a mirat cum de se transmitea la radio o slujbă religioasă de înmormântare, eu știind că nici în biserică nu aveau voie să intre elevii, dar și alți oameni, iar lumea se închina pe furiș.

Atunci au fost vremuri grele, apăsătoare, dar lumea tăcea și îndura, căci erau forțe puternice care contracarau orice altă atitudine, considerată ostilă comunismului, care era băgată imediat la subminarea regimului comunist și se lăsa cu ani grei de pușcărie.

Ce s-a întâmplat cu statuile și busturile lui Petru GROZA care împânzeau România comunistă este cunoscut, dar totuși dr. Petru GROZA rămâne o filă din istoria acestei țări, că ne place sau nu ne place, iar despre doctoratul lui în drept obținut în Germania vor scrie unii peste timp.
Dr. Petru GROZA avea o fiică, Mia GROZA, care a fost profesoară de Socialism științific în ASE și pe care am prins-o și eu în anii studenției. Era o doamnă distinsă și când a venit la noi la un curs a dovedit că era liberă să vorbească cu mult mai mult decât ziceau dogmele din cursurile acelor vremuri, ceea ce era mare lucru. Trecutul tatălui său îi crease acea aură de om puternic și sigur pe el.

(25 iunie 2018)

Primii-miniștri ai regimului comunist

Pentru a înțelege cum au condus comuniștii guvernele lor, trebuie văzut:

- cine erau primii-miniștri,

- ce experiență aveau ei.

- care era nivelul de instruire,

- cum își alcătuiau guvernul,

- care era stilul lor de muncă,

- câtă eficiență au avut,

- cine îi schimba și când.

Voi analiza în continuare cam după un același șablon activitatea următorilor prim-miniștri ai regimului comunist:

- dr. Petru GROZA,

- Gheorghe GHEORGHIU-Dej,

- Chivu STOICA,

- Ion Gheorghe MAURER,

- Manea MĂNESCU,

- Ilie VERDEȚ,

- Constantin DĂSCĂLESCU.

Aceștia acoperă perioada 30 decembrie 1947 - 22 decembrie 1989, adică 42 de ani și au fost doar 7 premieri, ceea ce arată că în comunism stabilitatea guvernelor era de cu totul altă natură decât în democrație, unde parlamentul face și desface guverne, iar alegerile, cel puțin așa rezultă la prima vedere, joacă un rol determinant în a promova, respectiv, a sancționa partidele. Am trăit sub toate aceste guvernări, dar am conștientizat numai ceea ce au întreprins GHEORGHIU-Dej, STOICA, MAURER, MĂNESCU, VERDEȚ și DĂSCĂLESCU, căci unele lucruri au fost esențiale pentru țară, așa comunistă cum era ea. Să nu uite nimeni că și noi am fost în postura în care mergea gluma cum că dacă plouă la Moscova, noi la București deschidem umbrela. Să nu uite nimeni că la noi comunismul a venit pe tancurile sovietice și nu existau în Ro mai mult de 1.000 de comuniști cu carnet, care au devenit ilegaliștii beneficiari ai unor facilități inimaginabile. Mai știm noi și pe alții cu certificate, de a ieșit zicerea: din cât de puțini am fost, vai, cât de mulți am rămas.

(25 iunie 2018)