Saturday, March 31, 2018

ROMÂNIA'100: suntem

Iată că ne aflăm în 1 aprilie 2018 și este Paștele la catolici și sunt Floriile la ortodocși, dar azi este una din zilele a ceea ce numim noi CENTENARUL MARII UNIRI. Să fiu cinstit, nu am niște așteptări speciale pentru că noi suntem cum suntem și azi ca și ieri, ca și alaltăieri, ca mereu, adică:
- delăsători,
- dezbinați,
- tânguitori,
- nefericiți,
- mirați,
- așteptând,
- întrebători,
- nemulțumiți,
- critici,
- formali.
Eu am o teorie: dacă iau o piatră și o arunc, ea are o traiectorie continuă, urcă un pic, după cade destul de previzibil. Piatra nu are traiectorie nici în trepte, nici ondulată și nici sub forma unui impuls. Traiectoria are o continuitate la care ne așteptăm. Tot așa și cu noi. Dacă ne uităm în istoria noastră vedem exact ceea ce suntem. Nu suntem nici mai buni și nici mai răi decât ne arătăm unii altora. Așa că nu trebuie să ne mire că acest an 2018 ne prinde pe picior greșit. Prezidentul nostrul Klauss IOHANNIS ne-a vorbit despre lucrul bine făcut. El este prezident din  21 decembrie 2014 și lucrul bine făcut este așteptat. Este greu ca după o istorie de peste 2.000 de ani cu un anumit stil de viață, așa, dintr-o dată să ne dăm peste cap și să devenim alții. Dacă chiar se dorea acest lucru, cu totul altfel trebuia procedat. Eu nu dau rețete nu că nu știu, dar nu vreau. Managementul politic modern spune clar cum se produce schimbarea din temelii a unui popor, chiar dacă în vârf se află oameni vechi, cu o uzură morală accentuată și caracterizați printr-o inerție nepermis de mare. Anul 2018 a venit și va trece ca oricare altul. Noi vom fi exact așa cum am fost, la fel de frumoși și de deștepți cum credem că suntem, cu dorințe spre mai bine și așteptând creșteri salariale și creșteri ale punctului de pensie. Cu siguranță că în prima zi de decembroe 2018 nu se va repeta vremea însorită și călduroasă a lui întâi decembrie 2017, căci probabilitatea să fie foarte cald, o zi însorită nu este suficient de mare, iar sărbătorirea MARII UNIRI se va face după canoane cunoscute.

(01 aprilie 2018)

Excomunicații

Am în minte filmul BECKET din 1964 cu Peter O'TOOLE și Richart BURTON, cu scena excomnuicării. Același ritual mi l-am imaginat și la ședința PNL-ului în care au fost excluși din partid Petre ROMAN, Daniel ZAMFIER și Corneliu DOBRIȚOIU. Dacă ZAMFIR este un oarecare, Petre ROMAN a fost premier, era un cineva, iar DOBRIȚOIU este general și a fost ministrul apărării. Despre ei Ludovic ORBAN a zis: Au fost prezentați ca reprezentând PNL, având poziții total contrare deciziilor PNL. În orice partid este vorba despre disciplină, disciplina de partid. Orice partid are oameni, care oameni sunt diferiți. Totul se discută în partid. În afara partidului oamenii duc politica și deciziile partidului. Ei nu vin în afară să spună altceva decât s-a hotărât la partid, bun sau rău. Mie nu mi-au plăcut oamenii care în sală tac și aprobă, iar pe la colțuri se dau rotunz. Cine a intrat în pardit, se supune disciplinei. Fiecare partid are comunicatorii săi. Deci, numai aceștia ies la Tv. Nu oricine este comunicator. Cine vrea să vină la televizor să aibă opinii de orice fel, diferite de ale oricărui partid, evident, nu devine membru de partid, este independent și spune ce-i trăznește prin bibilică. Dacă însă e ales pe liste de partid, nu mai face pe fecioara neprihănită sau pe independentul. Se supune disciplinei de partid, tace și înghite. Altfel, zboară din partid.
Despre cei trei excomunicați din PNL nu am nimic a spune pentru că Petre ROMAN este istorie, Daniel ZAMFIER nu e economist și a făcut propuneri legislative de finanțe-bănci, iar Corneliu DOBRIȚOIU este general, cred la pensie. Atât.



(31 martie 2018)

Cei din afara lumii

Acum în anul 2018 știu persoane care nu au nici telefon mobil, nici adresă de e-mail, nici cont pe facebook, nici site, nu rezervă camere pe booking, nu fac e-banking, nu fac e-learning, nu cumpără de pe Internet. Într-un cuvânt, nu sunt conectați la mediul virtual. Ei sunt în afara:
- istoriei,
- lumii,
- timpului,
- logicii,
- vieții.
Aceștia trăiwesc după reguli primitive, nu relaționează în niciun fel cu mediul virtual. Au lumea lor împietrită unde va în anii ' 30, când despre calculatoarele electronice nici nu se visa. Ei nu au bani de dat pe prostii, pentru că prostie este în mintea lor un telefon. Ei nu au timp să piardă cu prostiile, căci prostie se cheamă a relaționa pe facebook. Ei nu se riscă în niciun fel să facă plăți electronice că nu sunt sigure. Ei nici card nu au. În opinia mea, astfel de oameni:
- trăiesc în lumea lor,
- au o anumită răutate în ei,
- sunt destul de limitați,
- trăiesc o teamă permanentă,
- au o sărăcie materială a lor,
- nu acceptă noul sub nicio formă,
- sunt izolați prin voința lor.
Acum în 2018 să nu trăiești cele mai teribile experiențe, să nu faci economie de singura ta resursă, timpul, este lucrul cel mai nefiresc posibil. A face o tranzacție pe Internet, a plăti facturi pe Internet, a cumpăra de pe Internet, înseamnă o economie de timp de cel puțin 40%, timp în care fiecare dintre noi face altceva. A mă informa de pe Internet cum este vremea, ce a scris cutare autor, ce a pictat cutare autor sau care este mersul trenurilor, de asemenea, îmi permite să iau decizii dintre cele mai favorabile mie. Să-mi imaginez că nu mă informez de pe Internet despre mersul trenurilor. Ajung la gară, constat că trenul este anulat. Am pierdut cel puțin două ore cu drumul și tot disconfortul că nu fac ceea ce mi-am planificat. Dacă mă informam de pe Internet, lucrurile stăteau cu totul altfel. 
Nu-i apreciez nici pe cei care nu au telefon mobil.
Nu-i apreciez nici pe cei care nu au cont pe facebook.
Nu-i apreciez nici pe cei care nu fac cumpărături pe Internet.
Nu-i apreciez nici pe cei care nu plătesc facturi pe Internet.
Ei sunt în afara lumii și trăiesc o viață limitată doar la ceea ce le convine lor, fără a face schimb de informații în ritmul pe care societatea anului 2018 îl oferă, îl impune și îl generează.

(31 martie 2018)

Friday, March 30, 2018

Marius PIELEANU, sociologul

În general despre cei care au avut burse de la George SOROS nu prea scriu că sunt subiectiv în legătură cu caracterele lor de manipulați sau de manipulatori. Fac aici o excepție, pentru că este tot din Teleorman ca Liviu DRADNEA, Teleormanul fiind județul care a dat un șef de partid, un premier femeie și deci și un sociolog.
În CV-ul pe care l-am avut în față, Marius PIELEANU nu a scris un cuvânt despre bursa lui dată de George SOROS. Îl mai înțeapă unii și alții când este la Antena 3 și el roșește ca o fată mare.
Ceea ce trebuie spus despre Marius PIELEANU se leagă de meseria sa, fiind unul dintre sociologii care au dat rezultate exacte sau cele mai apropiate de realitatea votului, de cele mai multe ori, arătând în acest fel că aplică cu scrupulozitate metodele statistice de sondare pentru opinia publică, fără a oferi ceea ce place plătitorului sau manipulatorului, așa cum fac multe case de sondare a opiniei publice, zice-se.
Mie îmi place la Marius PIELEANU că în unele apariții publice pune atâta patimă cât un munte și aici mă refer la:
- problema protecției urșilor care mai ajung prin orașe și sate,
- absența prezidentului de la adunarea solemnă din 27.03.2018.
El este profesor universitar la SNSPA și este autorul unor lucrări științifice. A susținut în 1998 teza de doctorat Devianta socială și consumul de alcool în Romînia anilor 90, la vârsta de 34 de ani. Mi-a venit în minte, nu știu de ce, titlul tezei de doctorat a lui Cătălin AVRAMESCU, The emergence of the modern concept of  laws of nature, dar mai ales subiectul cu canibalismul tratat de el într-o carte pe la Humanitas. Nu am o explicație.
Cred că Marius PIELEANU are toate coordonatele să coordoneze scrierea unui tratat de teoria și practica sondării opinei publice pentru că are:
- personalitate,
- rezultate,
- forță,
- știință,
- metodă,
- rigoare,
- concentrare,
- determinare,
- atitudine,
- succes.
Marius PIELEANU este o persoană.
Marius PIELEANU este un personaj.
Marius PIELEANU este un invidiat.
Marius PIELEANU este un sociolog curat.
Este acum important ca Marius PIELEANU să știe să-și valorifice talentul, știința și capacitatea de a face lucruri interesante, astfel încât să ajungă la punctul acela apoteotic ce caracterizează orice profesor universitar, care a clădit o anumită școală. El are acum 53 de ani, adică este la apogeul forței sale creatoare, ceea ce nu se va spune peste 30 de ani, toți bărbații crezându-se în putere creatoare și la 88 de ani, vârstă care în opinia mea este destul de înaintată, chiar dacă tenorul Angelo Lo FORESE a performat în Nesun dorma pe o mare scenă la 92 de ani.
În concluzie, Marius PIELEANU este sociologul despre care se va mai scrie mult, deși nu din faptul că este din același județ  cu Liviu DRAGNEA și Viorica DĂNCILĂ, ci pentru că dă cele mai bune sondaje, adică nepoluate de obiective obscure precum manipularea și gâdilarea orgoliilor.




(31 martie 2018)

Necunoașterea managementului politic

Un prieten de-am meu mi-a zis că nu am nume politic. Dacă m-aș fin numit POPESCU, IONESCU, GEORGESCU sau X-ulescu, altfel ar fi stat lucrurile. Mă numesc Ion T. IVAN, ceea ce e foarte nasol, căci nu este nume politic pe Dâmbovița numele IVAN. Analizând numele candidaților la prezidențialele din 2014, analiștii de management politic trebuiau să-și dea seama că printre prezidențiabili, unii nu aveau în niciun caz nume politic.
Victor Viorel PONTA nu este nume politic pentru că toată lumea se gândește nu la poantele balerinelor ci la cele din bancuri, din glumițe.
Călin Constantin Anton PPOPESCU-TĂRICEANU nu este nume politic că este mult prea lung.
George Crin Laurențiu AANTONESCU nu este nume politic că este prea lung.
Singurele nume politice valide sonor erau:
- Elena UDREA, care deși mai avea pe Gabriela, ea nu l-a folosit niciodat, ca și adversarii ei,
- Klaus IOHANNIS în care consoanele alternează plăcut vu vocalele la rostirea melodioasă.
Tot managementul politic zice că dacă sondajele dau un procent, eroarea procentului real nu depășește niciodată 10% dacă sondajul este făcut pe baze științifice.
La primul tur de scrutin s-au înregistrat rezultatele:
Victor PONTA - 40,44% 
Klaus IOHANNIS - 30,37% 
Călin POPESCU-TĂRICEANU - 5,36% 
Elena UDREA - 5,20% 
Monica MACOVEI - 4,44 % 
Dan DIACONESCU - 4,03% 
Corneliu Vadim TUDOR - 3,68% 
Kelemen HUNOR - 3,47% 
.................
alții aveau sub 3%.
Necunoașterea managementului politic duce la chestii ilogice, dar cu impact zgomotos de marketing.
Ele depășesc absurdul creat și dezvoltat în teatru de Eugène IONESCO.
Acum se vântură o ipoteză halucinantă care dovedește că analiștii politici care se vântură seară de seară pe televiziuni pe bani frumoși, probabil, dovedesc o crasă incultură politică. Sondajele o dădeau pe Elena UDREA la undeva 5%. Cu eroarea de 10% ar fi ajuns la 15%. Eun candidat are un potențial de creștere care nu depășește nici în visele lui cele mai colorate 30%. Deci, managementul politic zice clar că un candidat cu 5% nu sare de 45% orice s-ar face pentru el cu toate armele și cu toată muniția de manipulare și de falsificare a voturilor. Ipoteza că ANI a avut chestia cu incompatibilitatea a fost doar un joc spre moft, știut fiind că numai Klaus IOHANNIS era singurul cu potențial de a câștiga. Sondajele pesimiste îl acreditau cu 30%. Mergând pe ipoteza creșterii ideale nu de 30%, ci de 30%, la care se adaugă eroarea obiectivă de 5% nu de 10%, conduceaq la scenariul unui minim de 55% ceea ce însemna o șansă uriașă pentru dreapta. Nimeni nu dă pasărea din mână pe cioarea de pe gard. Deci analiștii ar fi trebuit să pună puțin mâna pe manualele de management politic înainte de a face dintr-un candidat de 5% un învigător, nici măcar ca ipoteză de lucru. În toate laboratoarele cunoscute, dar mai ales necunoscute lucrează specialiști, nu ageamii așa cum sunt acești analiști.






(30 martie 2018)

e-Books

Nu mai este ceva neobișnuit să vedem lumea în autobuz sau în metrou sau în tren că citește cărți pe tabletă. Acesta este e-Books. Trebuie să ne bucurăm că această formă de a citi este un pas revoluționar pentru toată lumea, căci se știe că lumea nu prea mai citește cărți. De aceea este și grava problemă a editurilor care nu mai reușesc pe piață pentru că:
- prețurile sunt mari,
- lumea are treabă,
- librăriile sunt goale,
- manevrarea e greoaie,
- cartea citită se aruncă,
- ideia de bibliotecă e desuetă,
- cititul forțat e dezagreabil.
Cititul cărților în format electronic este o soluție pentru că:
- în tabletă se află o adevărată bibliotecă,
- manevrarea este foarte simplă,
- răsfoirea este banală cu degetul,
- costul este simbolic sau zero,
- se citește oriunde e loc și timp.
Totul acum este ca investitorii să găsească forma de a impune autorii prin cărți electronice și de a găsi modalitatea de a furniza în condiții excelente de preț cărți electronice. Am văzut că multe cărți sunt la liber și este un lucru îmbucurător. dacă s-ar găsi și bonusuri atractive, cu siguranță că numărul cititorilor de e-Books-uri ar fi cu mult mai mare. Eu nu citesc neapărat cărți de literatură pe tabletă, ci articole din reviste sau cărți de programarea calculatoarelor pentru că mă interesează anumite detașii, pe care le regăsesc extrem de lejer dând căutări pe document. Uneori mă enervează teribil unele site-uri care preiau cărțile sau articolele pe de-a moaca și apoi ca să le accesezi la ei trebuie să plătești. Ei prezintă câte ceva, iar restul este blurat. Am văzut asta cu cărți publicate de mine în Editura ASE sau cu articole pe anumite probleme pe care eu le-am publicat acum 1.ooo de ani. Mi se pare o mare mizerie și dezavuez astfel de practici. A face un pdf și a cere bani pe el este deja o mîrlănie. Dar nici nu cred că prind astfel de inginerii de doi bani pe la noi.
Oricum tot ce înseamnă e-Books este de viitor. Este de dorit ca să fie folosite toate resursele Internetului pentru a face din cartea de citit o mare atracție și o mare plăcere.
Cărțile electronice nu au detronat cartea tipărită, dar viitorul este al cărților de citit de pe tabletă. Librăriile vor fi locuri de socializare unde cititorii se întâlnesc cu autorii, primesc autografe, beau o cafea, discută, ceea este cu totul altceva decât a merge la o bibliotecă pentru a citi sau la o librărie pentru a cumpăra o carte de citit printre picături, carte care atârnă greu în geantă.



(30 martie 2018)

Am avut dreptate!!!!!

Azi 30 martie 2018 au fost dat publicității protocolul dintre SRI și PG. S-a discutat despre ele de când s-a aflat de existența lor. Acum analiștii noștri, cei care se pricep în de toate, le rumegă, le mestecă, le întorc pe toate fețele și emană tot felul de ipoteze care mai de care mai fanteziste. Cei mai mulți spun că se fac referiri la legi, alții spun că se încalcă legile și alții spun și una și alta.
Protocoalele erau forme de colaborare interinstituțională și dacă includ echipele mixte, acestea erau singurele forme de colaborare instituțională. Nu se vorbește de acest concept fără a avea specialiști și de colo și de colo, deci echipe mixte.
Am scris de dimineață, înainte de a fi publicat acel protocol că va fi dezamăgitor prin conținut, că nu va fi spectaculor și nu va conține nimic ce noi nu ne-am fi maginat. Am avut dreptate! Semăna protocolul cu un plan de măsuri de la BOB-urile de pe vremuri în care toți se angajeau să cutare și cutare și cutare. Seamănă cu ceea ce au comandamentele situațiilor de urgență din ziua de azi, unde cooperează drumarii, cu primăriile, cu pompierii și cu salvările. Ideia este de cum funcționează, căci textele lasă totdeauna loc de analiză și de interpretare.
Zice că există un regulament în învățământ.
Articolul 1: profesorul are dreptate.
Articolul 2: profesorul are întotdeauna dreptate.
Aerticolul 3: când profesorul nu are dreptate, se aplică articolul 1 sau articolul 2 de la caz la caz.
Am fost profesor. Interpretând articolele 1, 2 și 3 concluzionez: deci, am avut dreptate!!!!!
A fost mult zgomot pentru mult prea puțin.


(30 martie 2018)

e-Check-in

Pe marile aeroporturi există posibilitatea de a face check-in la niște mici automate. Acestea sunt foarte simple și au desene foarte simple care arată modul lor de utilizare. Lucrurile ar trebui să fie și mai bine definite prin dimensionarea biletelor de avion și prin standardizarea modului de citire a informațiilor după paginile scoase la imprimanta laser de acasă a biletului.
Probabil că în viitor se va proceda și în acest fel, dar mai este mult de lucru, pentru că acolo lipsesc opțiunile de alocare a locurilor, rezervarea acestora fiind impusă în prealabil de acasă. Oricum este un pas important.
Dacă utilizarea modalităților electronice de rezervare, de plată și de alocare a locului ar fi însoțită de niște avantaje bănești, cu siguranță că numărul celor care ar folosi e-Check-in al fi cu mult mai amre. Să zicem că li s-ar da la bordul avionului un suc sau o apă sau o cafea, un ceva acolo simbolic de 2-3 euro, ca oamenii să simtă că efortul lor merită și este răsplătit.
e-Check-in este la modă, dar multă lume nu-l folosește, drept care sunt cozi la acele ghișee, cozi care ar fi evitate dacă lumea s-ar simți cu mult mai atrasă de efectuarea check-in-ului folosind aplicația informatică. Nu am folosit decât foarte rar pentru că este peste mână de complicat. Variază de la aparat la aparat modul de citire a biletului imprimat, este sâcâitoare procedura și nu este stimulatoare de nicio sămânță.



(30 martie 2018)

Miracolul are un nume: Angelo Lo FORESE

Intrând pe Internet, am avut  colosala surpriză de a asculta un tenor interpretând impecabil câteva arii celebre la venerabila vârstă de 92 de ani. Este incredibil, dar adevărat.
Exemplfic cu ariile:
Mă gândesc la nenumărații tenori de la noi care își încetează activitatea la nici 50 de ani. Este nu neapărat o chestiune de zestre genetică, dar mai ales de știința conservării vocii și a vitalității printr-un mod de a trăi disciplinat, după reguli stricte.

(30 martie 2018)

Protocoalele secrete

Oamenii au naivitatea cum că noi ca nație suntem așa de plini de curaj și de naivi încât să scriem lucruri foarte precise, legale sau ilegale. Dacă parcurgem textele legilor noastre ne dumirim cam câte parale facem. Numai niște legi foarte proaste au permis:
- ajutor de creștere lunară a copilului de 38.ooo euro pe lună,
- să rămână cu banii acel denunțător care dă primul ponturile,
- auto-creșterea indemnizațiilor de către parlamentari.
În concluzie, textele protocoalelor secrete vor fi:
- vagi,
- anoste,
- previzibile,
- cuminți,
- super-legale,
- generale,
- neinteresante.
Tocmai modul românesc de al le construi cu multe variante ale verbelor a putea și a trebui puse la timpul viitor, le-au transformat în construcții interpretabile, cu prea multe portițe și chichite, cu și mai multe inițiative personale, toate ducând la ceea ce s-a întâmplat. Să nu uităm că Nicolae CEAUȘESCU a fost creația acestui popor, care l-a aplaudat, l-a adulat, după care l-a arătat cu degetul ca pe răul suprem. Este sportul nostru național să găsim vina la alții, fiecare dintre noi considerându-se inocent, slab, executant, persecutat și mai ales intimidat, deși realitatea este cu totul alta.
Se publică protocoalele secrete! Se publică protocoalele secrete! Se publică protocoalele secrete! Urrrra! Vom avea surpriza că s-a făcut mult zgomot fără nimic, căci colaborarea interinstituțională este ceva normal. Una este textul, alta este cum se aplică. Doar avem exemplul acelor comandamente de iarnă, unde există protocoale și proceduri, iar de fiecare dată suntem prinși pe picior greșit. Este specialitatea casei să scriem texte formale și să executăm cum ne taie capul.
Și protocoalele seamănă cu niște contracte cu elemente destul de precise. Numai că la noi dintr-o mie de contracte încheiate cu statul de către privați, tot atâtea nu se respectă. În ceea ce privește înțelegerile încheiate între entități ale statului, evident, sunt luate nenumărate măsuri de precauție, ca totul să meargă uns la orice analiză și nominalizări să nu existe în afara acarului PĂUN.


(30 aprilie 2018)

Thursday, March 29, 2018

Cariera de profesor

Cariera de profesor este evaluată de unii doar prin prisma că profesorii sunt:
- neproductivi,
- muncesc 6 - 18 ore săptămânal,
- chipurile stau degeaba,
- nu se văd rezultatele ca la strungar.
Când vorbesc despre cariera de profesor știu ce vorbesc. A fi profesor nu este deloc o treabă simplă. Numai cine nu are creier vorbește aiurea despre ce înseamnă a fi profesor. Am văzut mulți care au trecut ca gâsca prin apă vorbind cu dispreț despre profesori. Unii dintre ei meritau acele ziceri, pentru că-și făcuseră meseria de râs. Am pretenția că m-am străduit să fac și eu cât am fost în stare să fac, fără a exagera prea tare. Cariera de profesor este foarte grea, dar aduce o serie de satisfacții, mai ales atunci când profesorul are posibilitatea să se reîntâlnească peste ani cu cei cu care a lucrat. Nu trebuie să se aștepte la a i se mulțumi, ci măcar să nu i se dea un brânci pe scări.
În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră de profesor înseamnă:
- a învăța foarte bine în școală pentru a justifica zicerea: când eram eu elev sau student,
- a preda la un înalt nivel materia pentru care s-a pregătit și să nu se facă de cacao,
- a avea succes la elevi sau studenți, în ideia de a deveni modelul lor,
- a străluci în timpul lecției sau cursului, captivând atenția,
- a fi mulțumit de munca lui, concretizată prin rezultatele la examenele din afara școlii,
- a fi recunoscut printre elevi dar și printre colegi ca fiind foarte bun în ce face, 
- a fi solicitat și în exteriorul școlii pentru a preda sau pentru a evalua.
Cariera de profesor se construiește cu trudă multă. Cariera presupune un obiectiv realist, mai ales pentru a o face foarte bine. Cariera de profesor presupune resurse disponibile, calități speciale și multă răbdare. Cariera de profesor înseamnă autoevaluare permanentă, pentru a ține pasul cu modificările din manuale. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera presupune efort. Cariera de profesor necesită sacrificii căci disciplina și puterea exemplului sunt esențiale, alături de principii de moralitate ferme și respectate neabătut. Cariera de profesor înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare fără rost, mai ales din dorința de a câștiga mulți bani, ținând nenumărate norme, căci se face rabat de la calitate. Cariera acesta nu înseamnă depășirea limitelor. Cariera de profesor nu înseamnă invidie. Cariera de profesor nu înseamnă autodistrugere, ci construcție permanentă de idealuri.


(28 martie 2018)

carieră, muzică, informatică, sport, inginerie, artă, știință, ciclu, autoevaluare, corecție

Cariera este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează interesul pentru carieră, fără ași da osteneala în vreo direcție. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase.

Oameni de rahat

Oamenii de rahat sunt pe toate drumurile și ei se manifestă radical și rapid în cele mai banale situații, dovedind carențe așa de mari încât fiecare dintre noi ar trebui să se felicite că nu le-au încredințat bani sau sarcini de realizat, căci prin tot comportamentul lor ar fi dispărut pur și simplu, bucurânsu-se că au mai gasit niște fraieri pe care să-i păcălească.
Când avem  în față pe cineva pe care îl vom include în grupa oamenilor de rahat, trebuie să-l analizăm în doi timpi și trei mișcări. Îl categorisim după cum:
- se îmbracă,  hainele sale fac notă discordantă între cine este cu adevărat și cum se prezintă, 
- dă noroc cu noi foarte îndatoritor, zgomotos și ceremonios,
- scoate primele vorbe  despre rezultatele sale spectaculoase, disproporționate în raport cu prezența ,
- se așează pe scaun neinvitat, luând o poziție exagerat de familiară și de comodă,
- scrie pe hârtie lăbărțat, inegal și greoi din motive ale nefrecventării școlii,
- ține pixul în mână strângându-l cu o forță atât de mare încât crează senzația prinderii  unei vietăți,
- servieta pe care o are este ponosită fără motive serioase și aruncarea ei pe jos arată nefamiliarizarea,
- este tuns și bărbierit într-un mod care dovedește nepricepere, încropeală și delăsare,
- are dantura neîngrijită, cu lipsuri și inegalități flagrante, disperat fiind să mascheze totul,
- are mâinile și unghiile care nu au nicio legătură cu ceea ce pretinde a fi,
- pantofii pe care-i poartă dovedesc un  standard de neacceptat pentru călcatul pe  mochetă,
- ținuta corpului este încordată și are unele mișcări necontrolate datorită nesiguranței,
- are zâmbetul,
- nu îi strălucesc ochii datorită faptului că inteligența sa este în neconcordanța cu meritele enumerate,
- îi jpacă ochii în cap datorită nesiguranței și dorinței de a impresiona cu orice preț,
- se încruntă în cele ce le spune, căutând să dea dreptate oricum interlocutorului, 
- are perciunii inegali și disproporționați în raport cu fața arătând lipsa rafinamentului,
- gesticulează prea mult și dă asigurări că este în stare să facă lucrurile repede și foarte bine,
- CV-ul său ca structură conține o varză de lucruri care nu au nicio legătură unele cu altele,
- este ras și cum își freacă barba în semn că pentru el este o stare nouă, nefiind obișnuit cu ea.
Sunt multe de luat în seamă și timpul pentru a ne forma o ideie cât mai exactă despre persoana venită să colaboreze cu noi este foarte scurt. Nu trebuie vorbit de prima impresie în sensul știut de noi de acum 100 de ani, ci de prima impresie pe care ne-o formăm în contextul studierii științifice a personalității cuiva doar prin elemente dezvăluite de acesta direct și la obiect. Pe parcursul a câtorva minute omul de rahat scoate în evidență foarte multe falii de gândire și de activitate trecută, încât trebuie să ne dea de gândit cât mai serios cu putință.
Viața în complexitatea ei ne rezervă tot felul de surprize, dar este esențial să vedem cine ne sunt colaboratorii, pentru a ști cum lucrăm cu ei. dacă reușim ca printre colaboratori să nu avem oameni de rahat, șansele să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am propus sunt foarte bune. În caz contrar, omul de rahat care a promis marea cu sarea, ne va lăsa cu buza umflată, pretextând cele mai puerile motive din care nu s-a implicat. Este important să știm care sunt resursele oamenilor de rahat, pentru a le folosi în sprijinul proiectului pe care îl avem de realizat, pentru a le folosi eficient și la capacitatea maximă. Chiar ținerea lor pe tușă devine un avantaj pentru că nu distrug și nici nu au motive să blocheze ceva prin simpla neexecutare de sarcini. Este incorect să dăm sarcini importante oamenilor de rahat, care nu sunt în stare să le ducă la bun sfârșit, găsind mii și mii de scuze din care n-au făcut ceea ce aveau de făcut, în care ei mai și cred. Ca manageri, niciodată nu vom merge la finanțatorii de programe sau la cei care sunt proprietarii obiectivului de realizat prin proiect să le spunem că nu am realizat obiectivul, înșirându-le mii de motive, spuse de unii oameni de rahat, pe care am făcut greșeala de a-i crede ce spun, din moment ce echipa și resursele au depins în exclusivitate de noi.


(29 martie 2018)




Computerul ideal

Computerul ideal, musai trebuie să îndeplinească o serie de condiții din care enumăr unele precum:
- să fie fiabil,
- să aibă resurse nelimitate,
- să nu se viruseze,
- să facem tot ce ne trăznește prin bibilică,
- să fie 100% securizat,
- să nu-și bage nimeni coada în ceea ce facem noi,
- să nu ne impună costuri de niciun fel,
- să.
Un asemenea calculator nu există. Cu mare trudă realizăm undeva la 70% din aceste cerințe, dar trebuie să fim conștienți că un calculator ideal nu va exista niciodată, din moment ce intrăm cu el pe Internet. În clipa în care ne-am conectat cu calculatorul nostru cel virgin la Internet, este exact cum am ieși în stradă în pielea goală. Dacă avem puțin noroc, prin niște măsuri de precauție ne acoperim cât de cât corpul să nu se vadă chiar orice. dacă nu suntem prudenți, nu numai că vom umbla noi pe stadă în costumul lui Adam, dar mai dezbrăcăm și pe alții nevinovați în felul lor.
Calculatorul ideal se obține parcurgîmnd următorii pași:
pasul  1: cumperi un calculator tare de tot,
pasul  2: scoți din el tot ce înseamnă WI - FI și mufe de Internet,
pasul  3: pui un sistem de operare nedependent de Internet,
pasul  4: scoți de pe el tot ce înseamnă mufăraie de orice fel,
pasul  5: faci o legătură solidă, nemodificabilă cu o imprimantă,
pasul  6: duci calculatorul într-o cameră izolată,
pasul  7: bagi calculatorul în priză,
pasul  8: te apuci și lucrezi pe el doar de la tastatură,
pasul  9: creațiile tale doar le salvezi pe  HDD intern și le imprimi,
pasul 10: în rest PA!
Orice altă abordare duce exact la cu totul altceva chiar dacă:
- ai pe calculator cel mai puernic program antivirus,
- te preocupi să-ți securizezi cu parole conturile,
- ești grijuliu cu ceea ce postezi pe facebook,
- nu-ți pui datele personale la vedere,
- te ferști ca dracul de tămîie de hackeri.
Nu este glumă deloc faptul că din prima conexiune pe Internet, tot ce este în computer devine public, asemea unei radiografii cu raze Roentgen. S-au dus pe apa sâmbetei toate intimitățile. Așa este treaba cu internetul. Este ca și cum ai deschis ușa și oricine îți intră în casă și scotocește exact ceea ce-l interesează. Calculatorul este asemeni unui clește într-un atelier, clește cu care lucrează mai mulți muncitori și care nu mai are niciun secret pentru nimeni. Dacă am parolat calculatorul, dacă am pus parole pe la conturi, este doar așa cum am zis, că am pus clanțe la uși, dar nu am pus lacăte cu cifru. Pentru a avea un alt nivel de securitate, trebuie să plătim și nu puțini bani. Comisioanele de e-Banking sunt un exemplu, iar hostingul pentru site-uri este tot un exemplu. Și așa, tot nu avem securitate 100%, căci așa cum lacătele sunt deschise, oricare ar fi ele, așa cum seifurile sunt deschise de anumiți maeștri, tot așa se întâmplă și în mediul virtual. Trebuie doar să ne consolăm cu ideia că intrați pe Internet, nu am intrat în iad, ci suntem undeva în preajma iadului, dar departe de rai.



(29 martie 2018)

Responsabilitatea în mediul virtual

Am observat că mulți oameni au devenit extrem de mirați de când chestia cu Cambridge Analytica și formulează tot felul de teorii, dintre care unele sunt:
- penibile,
- fanteziste,
- aiuritoare,
- nerealiste,
- șocante,
- cocante, 
- delirante și etc.
Când plecăm de acasă închidem ușa cu cheia noastră?
Când lăsăm bagajul la cală îl închidem cu cheia noastră?
Documentele personale le punem în portofelul nostru?
Când elaborăm o teză ne ferim s-o vadă 100% vecinul?
Banii îi ținem în buzunarul nostru, cât mai puțin accesibili.
Rezultă că în viața de zi cu zi, știm să ne ferim bunurile și banii, astfel încât nici banii și nici bunurile să nu ajungă prea ușor către deloc la străini, fără voia noastră. Și așa, tot se mai întâmplă că ni se fură bagajul, că ni se fură portofelul, că vecinul se mai uită în teza noastră, că ni se mai intră în casă prin efracție.
În mediul virtual lucrurile sunt și mai complicate. Fizic și logic, nu există nimic sigur 100%. Pornind de la această premisă, evident, utilizatorii de Internet trebuie să fie responsabili, prudenți și mai ales selectivi cu ceea ce pun în mediul virtual din informațiile de care ei dispun și pe care le consideră de uz personal. Noi nu spunem la serviciu parola cardului nostru. Evident, nici pe Internet nu trebuie s-o livrăm dacă ni se cere, decât în cazul unor plăți 100% sigure, efectuate prin cei care au eliberat cardul. De când cu Cambridge Analytica se pun tot felul de probleme legate de extragerea de informații din mediul virtual livrate bineînțeles de către fiecare dintre noi. În viața de toate zilele, noi intrăm în contact cu mii de oameni care ne citesc după cum:
- vorbim,
- ne îmbrăcăm,
- gesticulăm,
- mergem,
- privim,
- ne pieptănăm,
- ne bărbierim,
- ne adresăm,
- salutăm,
- evităm,
- ne așezăm,
- așteptăm.
Așa cum în viața reală trebuie să fim responsabili cu ceea ce arătăm sau ceea ce facem, tot așa și în mediul virtual trebuie să fim cu mare atenție. Și aici merge proverbul: unde nu-i cap, vai de picioare, dar și proverbul capul face, capul trage. Când am creat un cont și am definit o parolă este ca și în cazul în care am pus o clanță, nu o cheie, la ușă. Deci, oricine apasă pe clanță  deschide ușa. Pe Internet nu există niciun secret. Singura chestie de care trebuie să fim siguri este doar ca aplicațiile cu care lucrăm să nu fie penetrate și conținutul nostru digital să fie alterat ireversibil.  Nimeni nu are cum să interzică nimănui să baleieze ceea ce se petrece pe Internat, să preia ce este de preluat și să folosească așa cum crede de cuviință. Numai așa progresează omenirea. Se fac tot felul de experimente și dacă resursa memorie calculator este infinită și e bal, păi, bal să fie!


(29 martie 2018)

Wednesday, March 28, 2018

Oameni de ...

În viață întâlnim oameni de omenie, oameni de suflet, oameni de rahat, oameni de nota 2, oameni de nota 10, oameni de paie, oameni de încredere, oameni de decor, oameni de acțiune, oameni de caracter, oameni de temporizare și multe alte tipologii.
Când avem pe cineva în față trebuie să-l analizăm în doi timpi și trei mișcări. Nu dispunem de mult timp să citim documente, să purtăm discuții interminabile. Îl categorisim după cum:
- se îmbracă,
- are vocabularul,
- dezvăluie ticurile,
- dă noroc cu noi,
- scoate primele vorbe,
- se așează pe scaun,
- scrie pe hârtie,
- ține pixul în mână,
- servieta pe care o are,
- este tuns și bărbierit,
- are dantura,
- are mâinile și unghiile,
- pantofii pe care-i poartă,
- ținuta corpului,
- are zâmbetul,
- îi strălucesc ochii,
- îi jpacă ochii în cap,
- se încruntă,
- are perciunii,
- gesticulează,
- CV-ul său ca structură,
- este ras.
Sunt multe de luat în seamă și timpul pentru a ne forma o ideie cât mai exactă despre persoana venită să colaboreze cu noi este foarte scurt. Nu trebuie vorbit de prima impresie în sensul știut de noi de acum 100 de ani, ci de prima impresie pe care ne-o formăm în contextul studierii științifice a personalității cuiva doar prin elemente dezvăluite de acesta direct și la obiect.
Viața în complexitatea ei ne rezervă tot felul de surprize, dar este esențial să vedem cine ne sunt colaboratorii, pentru a ști cum lucrăm cu ei. Este important să știm care sunt resursele lor pentru a le folosi eficient și la capacitatea maximă. Este incorect să dăm sarcini importante unora care nu sunt în stare să le ducă la bun sfârșit. Ca manageri, niciodată nu vom merge la finanțatorii de programe sau la cei care supr proprietarii obiectivului de realizat prin proiect să le spunem că nu am realizat obiectivul, înșirându-le mii de motive, din moment ce echipa și resursele au depins în exclusivitate de noi. Oamenii de   se cunosc de la o poștă prin gesturi, prin îmbrăcăminte, prin vorbă, prin fapte, prin numărul de locuri schimbate în 5 ani și prin ceea ce se spune despre ei. Este important să-i depistăm și să ne purtăm cu ei ca atare.


(29 martie 2018)



oameni, omenie, caracter, încredere, decor, acțiune, nimic, temporizare

Internet security

Văd acum marele scandal cu Cambridge Analytica și mă mir cum lumea se dă cu fundul de pământ. Internetul este cu totul altceva decât orice altă resursă de pe această planetă pentru că:
- este accesibilă oricui,
- este cu acces liber,
- este resursă infinită,
- depinde de toți și de nimeni,
- nu are nicio restricție.
Orice persoană care dorește să-și facă un cont de gmail pentru poșta electronică o face fără nicio problemă. Orice persoană dacă vrea să aibă acolo 1.000 de conturi, nu are nicio restricție. Își face 1.000 de conturi. Totul este:
- să nu le încurce,
- să nu uite parolele,
- să aibă ce comunivca,
- să nu-și înebunească partenerii,
- să le gestioneze ca lumea.
Să vedem dacă o persoană face ceea ce face cu Internetul cu orice altă resursă de pe acest pământ. Un om nu intră în posesia a 1.000 de case după bunul său plac fără să plătească un sfanț. Un om chiar dacă are un hectar de teren și este proprietar nu are dreptul să facă chiar ce-i bubuie prin cap. Nici dacă are 1.000.000.000 de euro și vrea să-și facă un palat, un ins trebuie să ia aprobări, să respecte reguli de urbanism. Lumea a acceptat regulile și iată, că în cazul Internet-ului, este așa de mirată, încât vrea să yransfere reguli exact acolo unde nu este posibil. Ceea ce este și mai rău, se referă că acele reguli sunt din domeniile care nu se potrivesc deloc Internet-ului. Este ca și cum un medic ar da un tratament de stomac pentru o boală a aoaselor.
În consecință, surprizele asemănătoare cu Cambridge Analytica se vor înmulți căci informația free este free și fiecare are posibilitatea s-o folosească exact așa cum vrea. Nu trebuie să ne mire că așa cum noi mergem să căutăm de pe Internet o rețetă de ciorbă de burtă, alții intră pe internet și culeg informații care să le permită fundamentarea de decizii, care mai de care mai neașteptate. Știința nu are acum cum să progreseze decât numai dacă are la bază indicatori calculați cu utilizarea seriilor de milioane sau miliarde de termeni. Orice barieră pusă acolo nu va face decât să facă știința să bată pasul pe loc.
Chestia cu Cambridge Analytica este rezultatul invidiei că nu le-a venit celor ce critică ideia de a folosi acele date în a manipula.
Nu mi se pare mai puțin moral ceea ce a făcut Cambridge Analytica decât ce fac reclamele cu medicamente care au invadat televiziunile și spațiul virtual.
Nu mi se pare mai puțin moral ceea ce a făcut Cambridge Analytica decât minciunile pe care politicienii le aruncă în eter în campaniile electorale.
Nu mi se pare mai puțin moral ceea ce a făcut Cambridge Analytica decât manipulările care declanșează războaie, exact așa cum a fost chestia cu armele chimice știm noi de unde.
Nu mi se pare mai puțin moral ceea ce a făcut Cambridge Analytica decât prezentările belicoase ale unor televiziuni care fac propagandă deșănțată care influențează decizii fundamentale.
Cineva spunea că dacă votul popular ar însemna ceva, cu siguranță ar fi interzis. El este utilizat pentru a da o poleială cât de cât ideii de democrație zicea respectivul. Eu pornec de la ideia că la Cambridge Analytica s-a făcut știință, căci de aceea există data analisys, big data și data science, nu pentru a fi predate doar ca teorie abstractă pentru studenți tocilari care nu le-ar aplica niciodată.
Singura problemă este ca totți care construeisc baze de date uriașe, folosind resursa Internet, să nu altereze bazele de date inițiale și toate celelalte surse de informație. Doar că copieze acele date free și să le utilizeze exact cum vor, din moment ce le sunt puse pe tavă, la vedere.
Internet security nu a fost afectată de aplicația propusă de Cambridge Analytica și deci nu văd niciun motiv ca lumea să se considere păcălită, umilită, zăpăcită, răzvrătită și mințită. Toate datele publice se utilizează free și cei ce lu generează trebuie să fie conștienți că nealterarea lor, Internet security le este asigurată. In rest, bucurii, fericire și 1.000 de ani pace!


(29 martie 2018)

Agenda lui IOHANNIS

Văd acum că lumea, televiziunile, analiștii, jurnaliștii sunt inflamați că prezidentul Klaus IOHANNIS nu a fost ieri în Parlament la ședința aceea festivă. La noi nu înțelege lumea că Klaus IOHANNIS este prezidentul ales cu 54,5% din voturi, adică 6.242.825 voturi, ceea ce-i dă dreptul să aibă agenda proprie.
Observăm că Dan ANDRONIC a făcut agenda Parlamentului și chiar a făcut o comisie specială. Observăm că sunt ONG-uri care au făcut agenda primarului Capitalei. Se obișnuiește acest lucru, ca alții să facă agenda șefilor sau a conducătorilor de instituții. În opinia mea, un adevărat manager își face agenda și toți ceilalți se orientează și se strecoară printre elementele jalonate de manager. Nu cred că trebuie făcut atâta caz de faptul că prezidentul a fost azi la SIAB și ieri nu a fost în Parlament. Au fost în Parlament foarte multe personalități, iar prezidentul Klaus IOHANNIS nu ar fi avut ceva special de spus. El trebuie să fie prezent la momentul culminantb al aniversării celor 100 de ani de la Marea Unire, la Alba Iulia în 1 Decembrie 2018.
Nu fac nici presa, nici televiziunea și nici Parlamentul agenda prezidentului. Există modalități clare de colaborare interinstituționale care prevăd participarea prezidentului. Acesta vine în Parlament să se adreseze în probleme bine definite. Ori, ieri au fost prezente mai multe personalități care au luat cuvântul, rostul prezidentului ar fi fost cu totul diminuat, niciunul dintre vorbitori nu a ocupat funcția fiind rezultatul votului popular uninominal, așa cum este cazul prezidentului. Președintele Camerei Deputaților este ales de deputați acolo. Președintele Senatului este ales de senatori. Preafericitul Patriarh este ales de Sfântul Sinod. Custodele coroanei nu este ales de nimeni și tot așa. 
Concluzia: media ar trebui să fie ceva mai respectuoasă.


(28 martie 2018)

Cariera de cântăreț

Cariera de cântăreț este lucrul la care se gândersc și cei cu voce, dar mai ales cei care nu prea au voce, deși își doresc să apară în convcerte. Am auzit că sunt televiziuni care pentru 300 de lei permit difuzarea de clipuri, chiar dacă interpreții sunt de o stupiditate strălucitoare. Din 1.000 de solițti din anul 2000 doar vreo 30 mai apar după 2015 și peste alți 25 de ani din cei 1.000 se va mai auzi de cel mult 5. Așa este viața. Sunt unii care apar ca meteoriții și se sting tot așa de repede. 
În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carier de cântăreț. Există:
- cântăreți de folk,
- cântăreți de muzică populară,
- cântăreți de jazz,
- cântăreți de operă,
- cântăreți de operetă,
- cântăreți de muzică pop,
- cântăreți de muzică lăutărească,
- cântăreți de manele,
- cântăreți de rock,
- cântăreți de muzică lălăită,
- cântăreți de muzică de petreceri,
- cântăreți de muzică bisericească.
Pentru a fi cântăreț trebuie voce, ureche muzicală și talent.
Pentru a fi un mare cântăreț trebuie ceva special și repertoriu.
Toată lumea visează să facă o carieră de cântăreț de succes care să apară în fața a zeci de mii de spectatori care să-l ovaționeze pentru cum s-a produs pe scenă, bineînțeles  succesul să fie uriaș. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:
- a învăța o școală de muzică pentru a cânta după note și nu după ureche,
- a avea cultură nu numai muzicală, dar pentru a ști muzică în profunzime,
- a profesa o meserie și a cânta în auxiliar dacă nu a început cu cîntatul din fragedă pruncie,
- a avea succes la neamuri, la colegi, la colectivități mai mari și apoi la publicul larg,
- a străluci în orice moment prin ceea ce cântă, cum se mișcă pe scenă și prin diversitate și rezistență,
- a fi parțial mulțumit de ceea ce a făcut, dar mai ales a mulțumi pe spectatori,
- a fi recunoscut pe stradă dar și fără a fi văzut, doar după voce, 
- a fi solicitatsă cânte în spectacole, la televiziuni dar și la evenimente private.
Cariera de cântărețse construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Dacă vede că este pentru operă, operă să facă. Dacă vede că este de jazz, jazz să facă. Trecerile de colo-colo sunt neproductive. Cariera presupune resurse disponibile, adică voce, volum, timbru, ureche și talent cu carul. Cariera înseamnă autoevaluare notă cu notă pentru a vedea ce nu a mers bine, ca să se ajungă la perfecțiune. Cariera înseamnă autocorecție și exigență, fără suprasolicitare a instrumentului numit voce, care dacă se pierde, pierdută este. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii enorme, dar bine dozate pentru a fi mereu în formă. Cariera de cântăreț înseamnă dăruire și ardere continuă la cele mai înalte cote. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor, căci apar momente penibile, mai ales dacă sunt în public duc la prăbușirea ireversibilă a carierei. Cariera nu înseamnă invidie, lucru foarte greu de realizat într-o lume în care lupta este acerbă căci supremația presupune prea puține locuri în față. Cariera de cântăreț nu înseamnă autodistrugere, ci conservare.


(28 martie 2018)





Cariera de succes

Cariera de succes este tot ceea ce-și dorește un tânăr. Numai că o carieră de succes trebuie construită pas cu pas, prin muncă asiduă, dăruire și perseverență. Nimic nu pică din cer, mai ales când este vorba de o carieră unde există produse făcute de cineva și consumatorii acestor produse.
În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de succes, mai ales că apar situații în care succesul facil ia mințile multor tineri. Toată lumea visează să facă o carieră de succes, bineînțeles de succesmare, căci nimeni nu se mulțumește cu un succes mic. În opinia mea, a face o carieră de succes înseamnă:
- a învăța foarte bine la o școală unde respectul pentru carieră este sfânt,
- a profesa o meserie,
- a avea succes încă de la început prin talentul cu care tânărul este dăruit de natură,
- a străluci doar ca rezultat al talentului nu este suficient, ci trebuie multă muncă,
- a fi mulțumit este exact ceea ce nu trebuie să se întâmple, căci succesul presupune perfecționism,
- a fi recunoscut nu de neamuri, ci de cei exigenți de meserie, care sunt și obiectivi, 
- a fi solicitat, dar nu într-atât încât să apară uzura care este ireversibilă.
Cariera de succes se construiește în timp, cu răbdare și cu perseverență. Cariera de succes presupune un obiectiv realist, bine definit și urmat fără abatere. Cariera presupune resurse disponibile în afară de talent, căci fără bani mulți este greu să se construiască o carieră unde nu apar specialiștii autentici care să-l instruiască pe tânăr, în afara exercițiului individual. Cariera înseamnă autoevaluare, măsuri ferme de perfecționare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera de succes presupune efort constant, ritmic și încurajări. Cariera necesită sacrificii pe care cei din jur nu au habar să le evalueze și mai ales să le aprecieze. Cariera înseamnă dăruire totală. Cariera nu înseamnă epuizare, căci exagerările sunt erori de neiertat și au consecințe dintre cele mai grave. Succesul îi îmbată pe unii și succesul îi pierde pe toți cei care nu știu să-l gestioneze cu cap. Cariera de succes nu înseamnă în niciun caz depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie, ură și sabotarea adeversarilor. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin acțiuni nesăbuite sau prin excese negestionate corect.
Cariera de succes este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează și succesul și  interesul pentru o astfel de carieră, fără a-și da osteneala în vreo direcție corectă a înțelege riscurile și mai ales eforturile. Lipsa de realism în proiectarea carierei de succes duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase.



(28 martie 2018)





Cariera de culturist

Cariera de culturist este îmbrățișată de numeroși tineri, dar numai foarte puțini dintre ei ajung să o urmeze până la capăt, adică să se pregătească și să meargă în concursuri mari și să se situeze pe podiumuri la premiere sau să devină campioni.
În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră în culturism, dar se pune accent pe ideia de trainer personal, pornind din start spre obținerea de performanțe individuale ale celor antrenați și mai puțin pe formarea de culturiști cu care să se mearcă în competiții de specialitate.. Toată lumea visează să facă o carieră de trainer, dar cel mai grozav este ca această carieră să urmeze celei de culturist de concursuri, căci un culturist adevărat va fi cu mult mai convingător decât unul pregătit teoretic de laborator. Culturistul care a mers în competiții, este bineînțeles un trainer de succes, pentru că eș știe și teorie, dar este tobă de practică. Acest lucru se vede pe el.. În opinia mea, a face o carieră în culturism înseamnă:
- a învăța carte la o școală, după care se va merge la sala de forță pentru antrenamente bine gândite,
- a profesa o meserie din care se câștigă bine pentru că acest sport este costisitor,
- a avea succes în ideia de a face progrese importante bazate pe muncă, dietă și disciplină,
- a străluci în competiții precedate de cicluri de pregătire epuizante,
- a fi mulțumit de rezultatele obținute ca pre,isă a eforturilor viitoare pentru a merge în competiții,
- a fi recunoscut de arbitrii dar și de ceilalți concurenți ca fiind foarte bun, 
- a fi solicitat să participi la concursuri și la acțiuni de promovare de suplimente,
- a avea o strategie clară despre activitatea post-competițională de trainer certificat.
Cariera de culturist se construiește cu multă muncă, cu disciplină strictă și respectând o dietă clară, optimă. Cariera presupune un obiectiv realist care depinde de munca depusă dar și de zestrea genetică proprie. Cariera de culturist presupune resurse disponibile și aici mă refer la resursa timp, la resursa bani și la resursa voință care este cea mai importantă. Cariera înseamnă autoevaluare cu măsurători, în oglindă și cu cântarul. Cariera de culturist înseamnă autocorecție la antrenamente și la comportament pentru a duce pregătirea în direcția cerută de standardele de performanță ale concursurilor. Cariera presupune efort și voință. Cariera de culturist necesită sacrificii, pentru că ea se suprapune cu cea mai bună perioadă din viața unui tânăr, în condițiile în care tentațiile sunt foarte mari, mai ales atunci când sportivul apare în colectivități și expune rezultatele muncii lui.. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare, ci lucru științific, respectând reguli pe care culturistul le găsește în literatura pe care o citește din cărți sau de pe Internet, în niciun caz, după lucrul empiric, după ureche. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor fără sens, doar de a ajunge undeva cu orice preț, pentru că au fost și situații în care excesele au fost fatale unor sportivi. Cariera nu înseamnă invidie și nici a arunca vina pe alții pentru propriile insuccese, ci a vedea cauzele și nu efectele ratărilor, pentru a ști cum trebuie pornită pregătirea pentru următorul concurs. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin folosirea de substanțe interzise, căci aceasta înseamnă excludere.
Cariera de culturist este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, căci nu aspectul este esența, el este rezultatul. Foarte mulți mimează culturismul și  interesul pentru carieră, fără a-și da osteneala în  direcția pregătirii performanței adevărate. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai dezarmante și spre regrete dureroase. Culturismul este un sport costisitor și nivelul la care s-a ajuns presupune abordare interdiciplinară.



(28 martie 2018)





Cariera de fotbalist

Cariera de fotbalist este extrem de atractivă deoarece fotbaliștii:
- câștigă foarte mulți bani,
- joacă în fața a zeci de mii de spectatori,
- sunt adevărate vedete,
- există imaginea câștigului ușor,
- viața lor este trepidantă,
- foarte buni devin idoli.
Prea puțini știu:
- câte sacrificii fac fotbaliștii,
- că este o muncă de mare uzură,
- că viața de fotbalist este extrem de scurtă,
- despre riscurile la care se expun sunt enorme,
- că gloria lor este trecătoare,
- că a fi mare fotbalist înseamnă mare talent.
În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de fotbalist și mulți puști își doresc să devină un fel de Messi, un fel de Ronaldo sau un fel de Tătărușanu.. Toată lumea visează să facă o carieră de fotbalist, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:
- a învăța o școală unde se face fotbal la orele de sport și există teren de fotbal,
- a profesa fotbalul ca pe o meserie ca oricare alta, cu dăruire și mai ales cu seriozitate,
- a avea succes pe teren, bazat pe nenumărate ore de antrenament epuizant,
- a străluci prin execuții tehnice, prin sprint și prin imaginație,
- a fi mulțumit pentru ceea ce faci, dar în niciun caz automulțumit și autosuficient,
- a fi recunoscut de coechipieri, manager, de patron  și de antrenporpentru valoarea de pe teren, 
- a fi solicitat să joci în echipa națională sau în echipe mari din Europa.
Cariera de fotbalist se construiește cu trudă, ambiție și cu o strategie pe termen mediu. Cariera presupune un obiectiv realist, strict dependent de calitățile fizice și de talentul înnăscut. Cariera presupune resurse disponibile, mai ales inteligență și performanță fizică. Cariera de fotbalist înseamnă autoevaluare pentru a corecta orice eroare din jocul precedent. Cariera înseamnă autocorecție bazată pe autoexigență de înalt nivel. Cariera de fotbalist presupune efort, disciplină și mai ales un mod conștient de a vedea ziua de mâine. Cariera necesită sacrificii, căci strălucirea pe teren nu înseamnă a fi gras, nu înseamnă a gâgâi, nu înseamnă a temporiza din lipsă de resurse sau a fi depășit de sarcinile postului. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizarea de dinainte de meci, ci muncă pe teren în cele 90 de minute până la epuizare. Cariera de fotbalist  înseamnă depășirea limitelor pe teren și nu în afara lui prin baruri și cu femei. Cariera nu înseamnă invidie, ci lucru în echipă, respect necondiționat purtat colegilor și disciplină conștientă. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin beții, nopți nedormite și droguri. cariera de fotbalist presupune a urma modele adevărate și nu falsuri care nu duc niciunde.
Cariera de fotbalist este o chestiune extrem de mult râvnită de puștime și de părinții foarte ambițioși, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, mai ales că dintr-o sută de începători fac carieră doi-trei, iar din 100.000 de jucători pe teren unul-doi devin mari fotbaliști. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de fotbalist, fără a-și da osteneala în vreo direcție, mai ales în ceea ce privește munca la antrenamente.. Lipsa de realism duce spre ratări zgomotpase dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase. În fotbal apar prea mulți ratangii, prea mulți care ies din fotbal înainte de a intra..



(28 martie 2018)





Cariera de ...

Cariera de student
Cariera de politician
Cariera de borfaș
Cariera de profesor
Cariera de informator
Cariera de programator
Cariera de doctor
Cariera de amant
Cariera de escroc
Cariera de turnător
Cariera de ofițer
Cariera de avocat
Cariera de burlac
Cariera de pianist
Cariera de dirijor
Cariera de actor
Cariera de cântăreț
Cariera de slugă
Cariera de succes
Cariera de model
Cariera de arhitect
Cariera de fotbalist
În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:
- a învăța o școală,
- a profesa o meserie,
- a avea succes,
- a străluci,
- a fi mulțumit,
- a fi recunoscut, 
- a fi solicitat.
Cariera se construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Cariera presupune resurse disponibile. Cariera înseamnă autoevaluare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie. Cariera nu înseamnă autodistrugere.

(28 martie 2018)

carieră, muzică, informatică, sport, inginerie, artă, știință, ciclu, autoevaluare, corecție

Intrarea în facultate


Intrarea în facultate înseamnă primul pas în carieră. Alegerea facultății o fac:
- părinții,
- tinerii în cauză,
- societatea,
- și și.
Eu mi-am ales singur facultatea, căci structural vorbind niciodată nu am acceptat să se bage cineva în ciorba mea. Era și un context special căci eram 5 copii. Când este un singur copil la părinți, aceștia îi programează cariera, să devină exact ceea ce ei nu au devenit sau să fie exact copie la indigo a lor. O familie de medici vrea ca odrasla musai să devină medic. O familie de avocați vrea ca odrasla să se facă avocat. O familie de actori vrea ca odrasla să-i calce pe urme, deși talentul nu se transmite ereditar.
În opinia mea, intrarea în facultate este momentul care definește viața unei persoane. O alegere bună este eact cea care duce spre o carieră de succes. O alegere greșită este calea sigură spre insucces, spre ratare și spre insatisfacții în cascadă. Am cunoscut tot felul de situații.
Am cunoscut tineri care i-au urmat orbește pe părinții și au fost toată viața niște nefericiți.
Am cunoscut tineri care și-au urmat visul și au avut realizări și satisfacții enorme.
Am cunoscut tineri care au ales greșit facultatea, după care s-au dus la o alta unde au făcut carieră.
Am cunoscut tineri care au făcut și ceea ce au vrut părinții dar și ceea ce au dorit ei, deci două facultăți și nu au profesat pe niciuna, căci ambele nu au răspuns așteptărilor lor.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate doar pentru a avea o diplomă.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate din ambiție, să demonstreze altora că ei sunt în stare.
Am cunoscut tineri care au făcut mai multe facultăți care nu aveau legătură una cu alta.
Am cunoscut tineri care au început nenumărate facultăți fără să le termine vreodată.
Viața este complicată și în opinia mea, o facultate, cine o începe, s-o facă pentru a profesa meseria în care se califică. Orice altă abordare este în opinia mea o mare eroare, un timp pierdut. Diploma nu are nicio valoare dacă ea nu are corespondent în munca de zi cu zi. Cel ce se laudă cu ea, greșește.
Intrarea în facultate este momentul crucial din viața unui tânăr. Nu prea văd utilitatea de a începe o facultate la peste 40 de ani. Nu înseamnă că un adevărat profesionist musai să aibă facultate. Cunosc oameni de excepție în meseria lor care nu au facultate și pentru care respectul meu este tota., tot așa cum cunosc tipi cu facultate și cu doctorat pe care nu doau nici doi bani.




(28 martie 2018)


Plăcerea de a face flotări

Plăcerea de a face flotări este de-a dreptul specială. A face flotări este laîndemâna oricui pentru că:
- nu necesită aparate,
- nu trebuie o pregătire specială,
- nu este necesară asistență,
- efortul este normal,
- se fac ușor,
- efortul de voință nu este enor.
Am studiat tipurile de flotări care sunt de peste 100, dar aici discut de flotările normale, pe care puștii le-au învățat la ora de sport. Am pe facebook un prieten, Dan STĂNESCU care este campion multiplu la execuția de flotări. Despre el am scris mai multe articole. După ce se execută flotări omul este și mai frumos și mai deștept, și mai optimist, ceea ce este mare lucru în ziua de azi.


(28 martie 2018)

Plăcerea de a urca etaje

Plăcerea de a urca etaje este un lucru excentric. Trebuie început lejer, de la un etaj, apoi se crește progresiv, până când este atins un obiectiv anume. Unii doresc să urce atâtea etaje câte are cea mai înaltă clădire din București. Mă refer la Sky Tower cu cele 37 de etaje ale sale. Ații se gândesc la numărul de 102 etaje al lui Empire State Building. Eu m-am gândit la cele 163 de etaje ale lui Burj Khalifa. E visul de aur. Este exact cu zicea prietenul meu Marx, vorba celui care-l avea coleg pe Mihai Viteazul.
Fiecare muncește pentru a-și atinge obiectivul. Totul este să avem optimismul și energiile necesare pentru a nu ne lăsa doborâți de dificultățile trecerii de la un nivel la altul cu fiecare zi.


(28 martie 2018)

Intrarea în mocirlă


Intrarea în mocirlă este apanajul unora care știu ceea ce este aceea mocirlă și au o mare plăcere de a se bălăci în ea. Se trăiește bine stând în mocirlă, căci de multe ori minciuna, delațiunea, furtișagul, șpaga și traficul de influență aduc avantaje rapide și fără efort. Sunt oameni parcă predestinați să intre în mocirlă fără să regrete, dar atunci când o dau în bară se tânguie și se dau cu capul de pereți, dar nicio clipă nu recunosc că le-a mers bine tot timpul înainte de a fi descoperiți că erau în mocirlă și că sunt scoși temporar de acolo.
Intrarea în mocirlă este pentru unii singurul mod de a câștiga mulți bani prin nemuncă, riscând din ce în ce mai mult, până când ghinionul îi întâlnește și-i execută la rece și nemilos. Degeaba ei se miră și se tăvălesc pe jos de regrete, dar au știut la ce se expun. Le-a plăcut și gândul lor nu este la a trece la lucruri normale, obișnuite, ci la cum s-o ia de la capăt, dar la o scară cu mult mai mare.


(28 martie 2018)


Intrarea în bucluc

Intrarea în bucluc nu este un lucru greu de realizat, căci buclucul este la tot pasul. Cel ce nu face evaluări corecte, intră în bucluc. De regulă intră în bucluc cei care se supraevaluează și care cred că estimează că vor dispune în viitor  de resurse cu mult mai mari decât acestea vor fi în realitate. Decalajul care s-a creat, evident îi bagă în bucluc, căci nu mai au resurse:
- să continue o construcție,
- să plătească rate,
- să se achite de datorii,
- să termine ceea ce au început.
Am văzut mulți care au intrat în bucluc atunci când au antamat cheltuieli cu mult mai mari decât resursele lor disponibile sau care ar fi fost de antrenat de la cunoscuți. În momentul în care din lipsa resurselor se apelează la credite sau la cămătari, atunci omul intră în bucluc. Se intră în bucluc atunci când omul:
- fură,
- minte,
- jefuiește,
- violentează,
- păcăleșyte,
- trafichează,
- împrumută,
- fraudează.
adică face lucruri nesăbuite care în niciun caz nu-i aduce liniștea. Noi avem proverbul că înainte de a tăia o stofă, croitorul trebuie să măsoare de 10 ori. Și la noi tot așa este. Înainte de a face un ceva, trebuie să facem analize, să vedem riscurile și știind că sunt lucruri care nu se fac, să nu le facem.
Intrarea în bucluc pare pentru unii că este mâna destinului, deși totul era previzibil și de evitat. Numai că omul se riscă și nu de puține ori mai și reușește, ceea ce-l determine să riște din nou și se miră când nu-i reușeșete. El dă vina pe forțe exterioare, deși totul este datorită a ceea ce a făcut și el știe că nu a făcut bine.




(28 martie 2018)


Intrarea în pușcărie


Intrarea în pușcărie acum este act de eroism. Văd tot felul de corupți care se perindă pe la televizor și fac pe victimele sau pe eroii. Este de-a dreptul jenant nu pentru ei, ci pentru o societate care nu-i pune la punct. Ei acuză justiția că a fost nedreaptă cu ei și că au făcut pușcărie pe nedrept. Sunt multe întrebări de pus, dar multe lucruri sunt foarte clare, din moment ce niciunul nu a făcut pușcărie că a furat o pâine că îi mureau de foame copilașii sau o jucărie s-o dea la copilaș.
Intrarea în pușcărie este privită la noi ca spectacol la care ca în Evul Mediu când vrăjitoarele erau duse să fie arse pe rug în piața publică, acum se aplaudă, se zăngăne cătușe și ca și atunci, lumea se bucură, în primitivismul ei.
Pușcăria și-a pierdut demult caracterul educativ, ea fiind un fel de loc de păstrare, din moment ce hoții rămân cu bani mulți și în pușcărie unii au dreptul de a trăi chiar în lux, cu telefoane mobile, cu posibilitatea de a cheltui și mai ales, cu speranța de a mai jupui și statul prin câștigarea unor drepturi la CEDO, căci nu li s-au respectat oarece drepturi.



(28 martie 2018)


Intrarea în partid

Intrarea în p,
artid ar trebui să fie un act de maturitate, de dăruire și mai ales de înțelegere a diferențelor dintre doctrine. În realitate nu este așa. Oamenii intră în partide doar de a-și rezolva probleme care nu se rezolvă altfel decât prin decizii politice. Decizia politică înseamnă:
- poziție în partid,
- forța în partid,
- telefonul dat,
- influență,
- subiectivism,
- neperformanță,
- abuz,
- ton ridicat,
- slugărnicie,
- lingușeală,
- avantaje.
Pe vremea comuniștilor intrarea în partid însemna selecție acerbă și mai ales muncă și mai puțin avantaje. Acum partidul înseamnă:
- funcții,
- bani,
- vizibilitate,
- putere,
- funcții.
Cine nu are o meserie pe care să se bizuie găsește în a intra în partid singura modalitate de a-și asigura un serviciu, un salariu și mai ales de a promova atât timp cât cei care sunt la putere fac parte din partidul respectivului. Apoi, dacă respectivul partid intră în opoziție și protejatul întrî într-un con de umbră. Nu pleacă pentru că rotirea cadrelor nu este radicală dinteama că la următoarele alegeri roata se întoarce. Eu i-am sfătuit pe tinerii informaticieni cu care am mai discutat una-alta, să nu intre în partide decât după 40 45 de ani și numai după ce au o situație bine stabilită pentru a nu deveni anexele unor nefericiți sau slugi la alții și mai nefericiți ca să nu spun nepregătiți.


(28 martie 2018)


Tuesday, March 27, 2018

Salariul și calitatea muncii

Normal ar fi ca salariul să depindă de:
- calitatea muncii,
- cantitatea de produse,
- de timpul lucrat,
- relațiile interumane,
- disciplina lucrătorului.
În realitate sunt alți parametri care dau dimensiunea salariilor precum:
- neimplicare,
- nemunca,
- bârfa,
- intrigăreala,
- hoția,
- lingușeala,
- lingăreala,
- cedările,
- bancurile,
- bețiile,
- peșcheșurile,
- chefurile.
Numai așa se explică lipsa de autostrăzi, calitatea proastă a produselor și serviciilor pe care le întâlnim la tot pasul, dar și dezinteresul pentru creșterea calificării. Salariul și calitatea muncii ar trebui să meargă mână-n mână, dar lucrurile nu stau deloc așa, din moment ce sporurile joacă nu rol de a-i diferenția pe cei ce lucrează mai bine decât alții, ci sunt factorul egalizator, ca să fie bine și să nu fie rău.
Decât mult și fără rost,
Mai bine puțin și prost.


(28 martie 2018)

Marian CRISTESCU, un om deosebit

Despre Marian CRISTESCU mi-am propus să scriu acum mulți ani, dar nu am găsit niciodată forma pe care să o dau articolului meu. Marian CRISTESCU mi-a fost student de prin 1983 și l-am condus la lucrarea de diplomă în anul 1985, unde a abordat o problemă interesantă la vremea aceea dar și acum, legată de fiabilitatea software. El a făcut și cercetare științifică, lucru dovedit prin participările la sesiunile științifice studențeși din ASE dar și din afara ASE.
Marian CRISTESCU a lucrat ca programator la niște centre de calcul din Slatina și din Sibiu, după care a intrat în învățământul superior, urcând pas cu pas treptele academice, iar acum este conferențiar universitar.
Am reluat colaborarea noastră concretizată într-un stagiu doctoral derulat exemplar de către Marian. A elaborat o teză de doctorat deosebit de interesantă, intitulată Modele de evaluare a fiabilității sistemelor de programe susținută cu succes la data de 08.12.2003, comisia acordându-i calificativul
foarte bine. În referatul meu în calitate de conducător științific am punctat latura originală a abordării, rezultatele valoroase obținute de autor și valoarea teoretică și practică a celor incluse.
În timp, Marian mi-a făcut dovada că este un bărbat de mare caracter prin puncctualitate, fermitate, precizie și operaționalitate în tot ceea ce face. Au fost nenumărate momentele prin care el a fost solicitat să facă lucruri și în calitate de cercetător la contracte de colaborare în cadrul unor programe naționale de cercetare, dar și să participe în comisii de concursuri pentru ocuparea de posturi didactice sau în comisii de susținere publică a tezelor de doctorat.
El este printre puținii doctoranzi care fie de Sf. Ion sau de ziua mea de naștere îmi spune la mulți ani, deși a terminat doctoratul acum aproape 15 ani.
Am scris împreună niște articole, am mers împreună cu comunicări la conferințe și de fiacre dată mi-am dat seama că am în față un cercetător adevărat, un om dedicat muncii creative și domeniul informaticii i-a oferit nenumărtate prilejuri de afirmare. Vreau să spun aici că Marian mi-a oferit câteva lucrări cu autograf, elaborate dele sau în colaborare, lucru care m-a bucurat nespus. Voi enumera aici câteva din cărțile și articolele scrise de Marian CRISTESCU:
Marian CRISTESCU - Baze de date avansate: abordare teoretică și pragmatică, Editura Economică, Editura Economică, București, 2017, 216 pg.
Marian CRISTESCU - Baze de date obiectuale, Editura Economică, București, 2016, 258 pg.
Ultima dată l-am reîntâlnit pe fostul meu doctorand prin februarie. Era venit cu o echipă care făcea acreditarea Secției de Informatică Economică din CSIE pentru MEC.


(16 februarie 2018)

Monday, March 26, 2018

Relaxare printr-un hobby

Relaxarea prin practicarea unui hobby este extraordinară.
Relaxarea prin filatelie produce o mare plăcere prin dorința de a avea serii complete, de a le aranja, de a le proteja și mai ales prin a învăța cât mai multe lucruri despre timbre. Sunt interesante și ciudățeniile din filatelie cu timbre rotunde sau timbre cu foiță de aur sau timbre cu cristale.
Relaxarea prin numismatică este un lucru extraordinar mai ales atunci când obiectivul este de a avea seturi tematice complete, când monedele apar pe intervale lungi de timp, așa cum au fost cele 50 de monede de 25 cenți USA care apăreau câte 5 pe an.
Relaxarea prin colecționarea de autografe dintr-o anumită zonă, care se concretizează printr-o colecție de cărți într-un raft de bibliotecă unde apar dedicații date de autori. În vremurile de demult erau și autori care ofereau autografe unor persoane care dacă ajungeau în disgrație, cu siguranță că respectivii autori și-ar fi dorit să rupă acele pagini cu textele lingușitoare adresate prăbușitului.
Orice obiect devine element de colecție. Un hobby se construiește prin colecționarea de doape, de capace de sticle de bere, de șervețele de masă, de cactuși și tot așa. Cei ce au un hobby se relaxează.
Relaxarea printr-un hobby este benefică și pentru faptul că uneori, cacă este perpetuat pe mai multe generații, aduce bani frumoși. Filatelia este un exemplu, căci timbrele cu vechime de peste 70 de ani au un preț demn de interes. Să nu mai vorbesc de colecționarii de covoare de Buhara, de colecționarii de icoane pe lemn vechi sau de cei care au știut să preia iile vechi pe mai nimic din sate.






(26 martie 2018)

Relaxarea prin recitat

Relaxarea prin recitat este apanajul celor care știu poezii pe dinafară, fără a fi actori și fără a fi fost forțați la școală să memoreze fragmente de poezii, cât să dea bine la un comentariu stupid, de treaptă. Mie mi-au plăcut poeziile, drept care pentru a recita pe scenă a trebuit să învăț poezii care se pretau în acele vremuri să fie recitate. Drept care atunci când vreau să mă relaxez mă apucă recitatul unor poezi sau a unor gragmente de poezii din vremurile cele mai crunte ale proletcultismului abject. Au fost situații în care unele dintre poeziile recitate de mine au fost chiar în fața autorilor care între timp deveniseră democrați, aprigi luptători împotriva dictaturii comuniste. Nu le-a căzut bine. Și acum, abia îmi înfrând pornirea de a pune aici din acele versuri, care cred că i-ar umple de scârbă pe cititorii acestui material, deși pe mine m-ar relaxa, căci nenorocite vremuri am mai trăit în copilăria și tinerețea mea.
Sunt în stare să recit versuri de A. Toma, M. Beniuc, M Banuș, D. Deșliu, V. Porumbacu, dar și aiureli scrise chiar de mine, căci m-am produs și eu spre rușinea mea proprietate personală.

(27 martie 2018)

Relaxare prin cântat

Aici nu scriu despre cântăreții care-și câștigă existența din cântat, ci despre cei care cântă:
- în baie,
- la volan,
- pe stradă,
- în codru,
- în singurătate,
- iubitei,
- pruncului să adoarmă,
- prietenilor.
Sunt oameni cu ureche muzicală sau fără ureche muzicală, cu voce sau fără voce. Ei cântă, fiecare în felul lor și nimeni nu are dreptul să-i apostrofeze în vreun fel, căci așa se relaxează ei. Cei care cântă în baie obțin sonorități speciale, mai ales în cazul ariilor de operă sau a cântecelor deosebit de pretențioase ca ritm și volum. Cei care cântă în timpul condusului o fac pentru a nu adormi și pentru a fi mereu treji.
Unii cântă numai cu vocea, alții își cumpără instrumente pe care exersează cu puterile și cu talentele lor, ceea ce sunt în stare și exact cât timp au alocat pentru a scoate sunete cât de cât agreabile. Sunt forme de relaxare și de bucurie, chiar dacă unii critici nesimțiți caută să le taie elanul.





(26 martie 2018)

Relaxare prin citit

Relaxarea din citit este specifică tuturor celor care nu au fost forțați la școală să citească un anumit număr de pagini pentru a face rezumate. Ea este născută din dorința de a cunoaște, de a vedea și altfel decât la Tv sau pe laptop o realitate, așa cum și-a imaginat-o un scriitor și nu cum este livrată de un regizor și o echipă de axctori.
Oamenii au plăcerea de a citi:
- poezie,
- romane de acțiune,
- literatură SF,
- pornografie,
- memorii,
- piese de teatru,
- multe altele.
Există marii clasici ai literaturii mondiale. După foarte multe dintre lucrările lor s-au turnat filme. Sunt prea puține cărți care să nu fi fost ecranizate. Acum există e-Books și lumea citește în metrou, în autobuz, în avion, căci este cu mult mai lejer să citească de acolo decât să vadă un film, care nu-l mai lasă pe om să-și imagineze nimic.
Eu am plăcerea de a citi:
- proză scurtă modernă,
- pamflete,
- poezie tare,
- parodii,
- cărți mari.
Un veac de singurătate am citit-o într-o noapte. Tot într-o noapte și ceva din ziua următoare am citit maestrul și Margareta. Proza românească și poezia de după Nikita este așa de slabă că nici nu mă omor să citesc pe cei ce-și publică lucrările prin ICR că altfel nici dracul nu le-ar cumpăra.





(26 martie 2018)

Relaxare prin scris

Sunt oameni care au meserii precum mecanici, electricieni, bucătari, electroniști, avocați, procurori, cântăreți, pictori, informaticieni, medici sau de alte meserii, care simt nevoia să scrie:
- poezii,
- memorii,
- povestiri SF,
- romane, 
- tratate,
- foiletoane,
- pamflete.
Unii dintre ei merg în cenacluri și se produc acolo, fiind mai mult sau mai puțin apreciați. Alții rămân la stadiul scrisului pentru propria lor plăcere sau pentru a face cunoscte producțiile unor prieteni sau unor intimi. Scrisul relaxează pe aceștia. Dacă ei se ambiționează și se apucă serios de scris și publică, iar pentru aceasta ei primesc bani, se crează premisele ca din scrisul pentru relaxare, să devină scrisul-meserie și din el să trăiască cu mult mai bine decât din meseria inițială.
Scrisul relaxează pe toți cei care o fac din plăcere și din dorința de a exprima ceva. Are menirea de a limpezi gândurile, de a sistematiza idei și de a învinge temerile inerente din fața foii albe de hârtie.





(26 martie 2018)

Relaxare prin SUDOKU

SUDOKU reprezintă perfecțiunea perfecțiunilor. El este un joc centrat pe cifra 9. Se referă la un pătrat mare ce conține la rândul lui 9 pătrate mici. Fiecare dintre cele 9 pătrate mici au în interior 9 căsutțe în care se înscriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 cu câte o singură apariție. Pătratil mare are 9 linii și 9 coloane. Pe fiecare linie și pe fiecare coloană se scriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 fiecare având o singură apariție pe linie sau pe coloană.
Jocul este cu diferite grade de dificultate, după cât de multe sau puține sunt cifrece deja completate. Jocul acesta este relaxant și se joacă de unul singur, căci este distractiv, mai ales când cel ce joacă vede soluția corectă.
Omul care joacă SUDOKU se relaxează căci:
- ocupă creativ timpul liber,
- trece timpul repede în autobuz,
- atunci când așteptăm nu ne plictisim,
- în loc să ne enervăm, descifrăm un careu.
Este bine să ne relaxăm jucând SUDOKU pentru că avem și o oarecare mulțumire după completarea careurilor și ne antrenăm mintea. Se zice că dacă jucăm SUDOKU evităm Alzheimer la bătrânețe, căci mintea lucrează și nu ne ramolim, deși ne relaxăm






(26 martie 2018)