Între diferențiere și egalitarism

Acum că s-a vorbit de legea salarizării, tot timpul s-a dorit obținerea de salarii cât mai mari pentru fiecare dintre categoriile socio-profesionale. Mămăliga nefiind foarte mare, există limitări severe legate de stabilirea de coeficienți de ierarhizare, tot timpul existând nemulțumiți.

Cine crede că va reuși să-i mulțumească pe toți prin a realiza o grilă de salarizare zice-se echilibrată, echitabilă și corectă, se înșeală. Tot timpul vor exista nemunțumiți, tot timpul vor exista discuții. Acum există și mediul privat și multe se reglează prin plecările în privat sau în occident. Cazul medicilor umiliți, neglijați și uitați de societate este elocvent. Medicii au plecat și acum sunt orașe unde nu există medici specialiști în spitale mari.

Trebuie să existe diferențieri ținând seama de:

- durata de pregătire;

- complexitatea munci;

- capacitatea de interschimb;

- diferențele dintre disponibil și necesar;

- politicile de stimulare;

- importanța socială;

- confortul specific;

- riscurile și tensiunea muncii.

Egalitarismul are menirea de a descuraja muncile complexe, care necesită un efort îndelungat, o pregătire deosebită și un nivel de concentrare foarte mare. Diferențierile rele au menirea de a distruge munca de calitate, întrucât apare dovada clară că salarii imense se obțin nu neapărat din muncă complexă, de calitate și prin depunere de efort, ci din contră, prin exercitarea unei mprofesii cu activități simple, lejere și plăcute, chiar cu riscuri zero. Dacă la privați apare negocierea, la stat, evident se impun niște criterii de urmat, pentru a preveni abuzurile de natură malefică, distructive, în care nonvaloarea să penetreze spre vârful ierarhiei manageriale, deși situația pe teren arată că în nenumărate cazuri, criteriile fie nu s-au aplicat, fie n-au funcționat. Ceea ce este interesant se leagă de faptul că biata dactilografă care era tot timpul socotită ca reper cu coeficientul 1 este ocolită și nu din faptul că dacă ar fi fost posibil nu ar fi fost folosită, dar apariția computerelor a făcut ca dactilografa să nu prea mai existe nici la directori, nici pe Splai acolo peste drum de Tribunalul Mare.

(01 august 2017)

Atmosfera la locul de muncă

Atmosfera la locul de muncă depinde de:

- manager;

- subalterni;

- natura muncii;

- organizație.

Se identifică mai multe tipuri de atmosferă, dintre care enumăr:

- atmosfera colegială este bazată pe comunicare și pe clarificarea tururor aspectelor și pe ajutor;

- atmosfera  de bârfă în care în loc de muncă se discută ce nu fac colegii, în mici bisericuțe;

- atmosfera tensionată unde din cauza eventualelor represalii lumea caută să evite să facă ceva;

- atmosfera de teroare în care șeful a instaurat frica prin urlete, reproșuri și sancțiuni;

- atmosfera destinsă în care încărcarea salariaților este echilibrată, termenele sunt rezonabile;

- atmosfera prietenoasă este aceea în care cu zâmbetul pe buze sunt oferite toate soluțiile;

- atmosfera normală este specifică unui management clar unde fiecare știe exact ce are de făcut;

- atmosfera de suspiciune în care toată lumea se ferește de toată lumea, căci turnătoria e în floare;

- atmosfera închisă în care lumea tace și se face că face, neștiind nimeni ce face vecinul;

- atmosfera de haos în care se dă senzația că fiecare face ce vrea, că nu comunică nimeni cu nimeni;

- atmosfera de muncă apare unde numărul salariaților este subdimensionat și trebuie disciplină;

- atmosfera închistată vizează un imobilism datorat lipsei de preocupare pentru noile metode.

Am cunoscut cam toate tipurile de atmosferă, pentru că șansa mea sau neșansa mea a fost să-i întâlnesc pe acei manageri care făceau parte și din categoria celor cărora le-aș da nota 10, dar am întâlnit și manageri de nota 2. Acum, după mulți ani, zic eu, am căpătat acele abilități care îmi permit să-l filmez pe un manager după primele 10 secunde de când am dat mâna cu el și l-am privit în ochi. Duă acele 10 secunde eu știu dacă voi colabora sau nu cu respectivul Până acum nu m-am înșelat când am zis DA. Nu m-am înșelat nici când am zis NU, pentru că am aflat de la alții cî respectivii erau manageri de nota 2.

Un manager de nota 2:

- trece de la una la alta, neavând coerență;

- concentrează prea multe în mâinile sale;

- se cam laudă cu realizările lui;

- are schimbări prea dese de tonalitate;

- răspunde neadecvat la telefon;

- se așează primul pe scaun;

- gesticulează cam mult și fără rost;

- nu te privește în ochi;

- promite fără să i se ceară;

- este prea preocupat de sine.

Și eu am fost manager. Nu știu dacă am fost un manager bun, dar știu că am lucrat după deviza: cine vine să-mi vândă mie pe cineva azi, mâine mă va vinde pe mine, cu prima ocazie. În acest fel, am lăsat fără aer pe mulți cu apucături de ciripitori. O altă chestie care m-a definit a fost că am acceptat propuneri și sugestii numai și numai de la cei care veneau și cu soluții, dar mai veneau cu încă ceva: cu implicarea. Nu am acceptat pe nimeni care să vină să-mi spună ca ar fi bine să se facă cutare și cutare chestie, dar respectivul să nu participe cu nimic la realizarea acelei chestii. De asemenea, nu am acceptat să se spună că o anumită soluție nu este bună, fără a se furniza argumente, dar obligatoriu, persoana era obligată să vină cu o soluție mai bună și să și argumenteze că soluția sa este superioară celei despre care spune că nu este bună. Nu am acceptat să se vorbească nimic pe la colțuri. Iertare, dacă n-am avut calități de manager. Iertare, zic, vouă.

(01 august 2017)

Ziua generalilor

Ieri am aflat că 10 generali de brigadă cu o stea, de la SRI au ieșit la pensie. Aceștia sunt:

Babiuc Vasilică

Ceauşu Gheorghe 

Cozma Sorin-Gabriel 

Istode Elena 

Morgoş Marioara 

Posaştiuc Emilia-Cristina 

Stan Viorel-Adrian

Stoica Constantin-Marius

Văleanu Cornel

Zărnescu Daniel.

S-au făcut tot felul de ipoteze, care mai de care mai lipsite de realism. În sistemul militar există niște legi care definesc obligațiile și drepturile ofițerilor, destul de mult diferite de ceea ce se întâmplă în viața civilă, pentru că și condițiile militarilor diferă foarte mult de cele ale civililor, care oricum au cu mult mai multe grade de libertate de mișcare. Acele legi specifică o echivalare a unui an de activitate cu doi sau trei ani de vechime la pensie. Un ofițer care a lucrat de la 23 de ani de la terminarea facultății într-o unitate cam 20 de ani și echivalarea este 1 la 3, evident, pe cartea sa de muncă apar 60 de ani vechime, iar o pensionare la vârsta de 43 de ani nu mai trebuie să mire pe nimeni. Trebuie să se înțeleagă că societatea nu face astfel de echivalări pentru cei ce ar sta cu mâinile încrucișate. Astfel de echivalări se fac numai și numai în profesii deosebit de riscante. Găsesc că niciun comentariu de ieri din presă sau de la tv nu a fost bine fundamentat. Cei 10 au plecat în pensie și atât.

(01 august 2017)

Mariana NICOLESCO și Festivalul DARCLÉE

Acum în 2017, Festivalul DARCLÉE se află la a XV-a ediție. De la înființare și până azi, catalizatorul festivalului a fost și este marea soprană Mariana NICOLESCO.

Cine intră pe you tube și dă o căutare după Mariana NICOLESCO găsește suficiente elemente să se convingă cine este Mariana NICOLESCO pentru muzica de operă, pentru istoria interpretativă a acestui gen muzical.

Mariana NICOLESCO a cântat pe cele mai mari scene ale lumii.

Mariana NICOLESCO a interpretat marile roluri de soprană dramatică.

Mariana NICOLESCO a lucrat ca profesor universitar.

Mariana NICOLESCO are titlul de doctor în artă.

Mariana NICOLESCO a fondat Festivalul DARCLÉE.

Mariana NICOLESCO a donat un pian  pentru Atheneul Român.

Mariana NICOLESCO încurajează tinerii soliști.

Mariana NICOLESCO cântă în festival alături de concurenți.

Mariana NICOLESCO a organizat ediții de master class.

Legenda spune că pe când era profesoară la Universitatea Transilvania ar fi avut intervenții acide la adresa unor profesori care-i învățau pe studenți cum să cânte pe scenă, fără ca ei să fi fost vreodată într-un rol în fața publicului. Știu multe cazuri în care adevărate legende vii ale muzicii au avut de înfruntat situații destul de neplra din sistem, tocmai din cauza imperfecțiunii criteriilor de selecție. Este absolut normal să vorbești numai despre ceea ce cunoști în detaliu, bazat pe teoria studiată atent, dar și pe o experiență proprie bogată.

Ceea ce regret în legătură cu Mariana NICOLESCO este legat de faptul că în lista rolurilor interpretate de ea se află și cel al Mariei STUARDA din opera cu același nume și nu am găsit pe you tube, deși am încercat să caut cu mai multe cuvinte cheie, interpretarea ariei Preghiera cu acel superb Tu di un'umile preghiera il suono, despre care am mai scris și cu o altă ocazie. Un critic muzical a scris despre performanța de excepție a Marianei NICOLESCU acolo, dar neauzind-o, doar îl cred pe respectivul, deși aș fi vrut s-o pun și în lista din articolul meu.

(01 august 2017)

Linsul lingurii

Este pe Kanal D o emisiune: Mama mea gătește mai bine. Foarte bine că există și așa ceva, că mai are omul ce învăța. Numai că apar unele secvențe care mă fac să vomit. Una dintre ele este aceea în care ori mama, ori fiica sau fiul sau ginerele:

-  bagă lingura în mâncare;

- gustă mâncarea;

- refolosește lingura să mestece în mâncare.

Consider absolut obligatoriu ca maestrul VÂRLAN să instruiască în prealabil pe concurenți să nu mai facă așa ceva niciodată. Având în vedere că emisiunea este întregistrată, este normal ca la montaj să fie tăiate acele secvențe mizerabile în care lingura din care a mâncat cel ce este la preparat, să fie reintrodusă în mâncare. Dacă nu se face acșa ceva, eu propun ca după ce a gustat cu lingura, s-o șteargă de fundul rochiei sau de turul pantalonilor ca tacâmul să fie complet.

(31 iulie 2017)

Băi, gagiilor, voi onoare n-aveți?

Mă adresez tuturor celor care:

- au lăsat în paragină drumul de la intrarea în Giurgiu către vamă;

- pentru a ciuguli banuțul au făcut doar  un sens giratoriu mișto;

- au făcut ca drumul să fie nu numai îngust, ci și mizerabil;

- nu au schimbat configurația ajungerii în vamă;

- dau senzația de ținut african exact locului unde se intră în Ro;

- mă fac să mă rușinez când plec și când revin;

- distrug prin lipsa de inițiativă imaginea țării.

De când tot bat traseul București-Giurgiu, mă întâmpină la intrarea în Giurgiu un sens giratoriu care separă de fapt două lumi. Este vorba de o lume civilizată a giurgiuvenilor, cu drum asfaltat, de lumea celor care merg spre vamă, traversând un drum:

- îngust;

- colbuit;

- denivelat;

- mizerabil;

- fără trotuare;

- dezortganizat;

- strâmb;

- sărăcăcios.

După ce se iese în câmp, surpriza este totală. Se face un unghi drept pe un drum improvizat dintr-o placă de beton și un șanț. Trebuie mare talent pentru a supraviețui acelui traseu imposibil. Se merge într-o înghesuială infernală, până se ajunge la un sens gitatoriu, În mintea mea acel sens giratoriu era necesar dacă și numai dacă tot traseul era modernizat. Așa, eu îl văd ca modalitatea unora șmecheri de a ciuguli ceva bănuți pe o lucrare care leagă nimic de nimic, din moment ce 80% din intersecție este de lumea a IV-a. calvarul se continuă pe ceva mort și deci inert, până se ajunge în vamă. Este tot ceea ce avea să fie o cumpănă pentru fiecare șofer, ceva neîntâlnit niciunde. Este acel aspect care arată lipsa de imaginație și lipsa de inteligență, care împreună dacă n-ar fi lipsit, drumul București-Vama Giurgiu ar fi fost o plăcere, nu un chin ca acum. Este impardonabil, băi, gagiilor să stați cu fesele pe scaune moi, să primiți salarii imense și lipsiți de onoare și de mândrie, să lăsați acel drum în halul în care l-am văzut chiar azi, să râdă toată lumea de noi, căci dracul a murit de râs și nu mai râde.

(31 iulie 2017)

Simplu: Floarea NĂSTASE

dacă ar fi să scriu foarte oficial, ar trebui să scriu despre Doamna Profesor Universitar Doctor Floarea NĂSTASE de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică, din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Întrucât o cunosc pe Florica din 1990 de când s-a prezentat la un concurs pentru ocuparea unui post de asistent universitar, îmi îngădui să scriu despre ea cu mult mai simplu decât aș face-o despre persoane pentru care nu am nicio doză de respect, cărora ar trebui să mă adresez exact cum le scrie în acte pentru a nu fi târât prin tribunale. Dar ca să evit situații neplăcute, n-am să scriu niciun rând despre acestea, ca măsură de protecție. Voi scrie detaliat de ce am un respect cu totul special pentru Floarea NĂSTASE.

În primul rând, Floarea NĂSTASE este absolventă de Computer Scrience din Politehnica București, facultate pe care au absolvit-o și copiii mei, facultate pe care o consider ca fiind cea mai bună din Ro.

În al doilea rând, Floarea NĂSTASE și-a făcut un doctorat pe care l-a susținut magistral în universitatea pe care a terminat-o, căci așa au fost regulile din acele vremuri. Eu nu prea mă omor în a participa la susțineri de teze de doctorat, dar la susținerea tezei sale am participat pentru că era o teză cu totul specială.

În al treilea rând, Floarea NĂSTASE când începe să facă un lucru, îl face temeinic și are o finalitate magistrală, lucru de care a dat dovadă în mai multe rânduri pe când eram șef de catedră și m-a ajutat să rezolv niște probleme extrem de complicate.

În al patrulea rând, Floarea NĂSTASE este o profesoară care știe să păstreze o atmosferă foarte bună, de lucru în grupurile de lucru unde își desfășoară activitatea, lăsând pe colaboratorii ei să se manifeste liber, stimulându-le creativitatea și implicarea în soluționarea originală a problemelor.

În al cincilea rând, Floarea NĂSTASE este o colegă cu calități cu totul remarcabile și nu cred că în cei aproape 27 de ani de când este în ASE există cineva care să-i adreseze un reproș oricât de mic. De multe ori am discutat de vremurile când pe platforma de la Pipera se produceau calculatoare electronice din gama FELIX C-256, pe când ea lucra ca tânăr inginer specialist în producție.

Profesoara Floarea NĂSTASE a muncit din greu și având o bogată experiență din producție a apreciat ce înseamnă disciplina în activitatea de cercetare, abordând cu succes probleme de mare complexitate din domeniul informaticii aplicate în economie. A publicat cărți. A scris și publicat articole. A coordonat teze de doctorat. A impus un anumit standard de calitate în zona sistemelor de calcul și a rețelelor de calculatoare, dar și în domeniul e-business-ului.

M-am considerat un privilegiat să fiu colegul lui Floarea NĂSTASE, profesor universitar doctor inginer de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică, din cadrul Academiei de Studii Economice din București.

(30 iulie 2017)

Mariana DEAC își cântă Ardealul ei

Mariana DEAC își cântă Ardealul ei ca nimeni alta. Cu mulți ani în urmă am avut ocazia să văd un spectacol folcloric undeva în Transilvania, pe un câmp deschis, unde era organizată o scenă și unde foarte mulți dintre rapsozii Ardealului au evoluat. M-au impresionat atunci:

- albul costumelor purtate;

- sobrietatea gesturilor;

- negrul din cusăturile iilor;

- repertoriul fiecăruia;

- calitatea vocilor;

- frumusețea melodiilor;

- rezonanța spectatorilor;

- respectul pentru public;

- economia de vorbe;

- lipsa textelor de prezentare;

- fluiditatea spectacolului.

Mariana DEAC m-a impresionat cu cântecele ei, din care am remarcat Frați români din lumea-ntreagă, Bade Ioane, Hai români cu bărbăție,  De la mândre vin acasă, Mamă, num-o fată ai. Este o mare artistă Mariana DEAC pentru că:

- își respectă publicul;

- cântă live;

- nu introduce alte sunete în cântece;

- are o anumită sobrietate;

- dicția sa este perfectă;

- nu gâfâie când cântă;

- este distinsă pe scenă.

Îmi place muzica din Ardeal. Textele de acolo sunt mai apropiate de ceea ce simt eu ca individ în relația cu natura, cu cerul și mai ales cu trecutul neamului meu. Cântecele de acolo nu au nimic banal în ele, ci sunt profunde și directe, parcă și un pic triste. Cântăreața Mariana DEAC mă reprezintă prin muzica ei, deși sunt din Argeș de fel, deși foarte mulți îmi spun că aș fi ardelean, deși după nume parcă nu, căci IVAN n-ar nimic comun cu numele dacice străvechi.

Mariana DEAC, respect!

(30 iulie 2017)

Juriul de ieri dela Bravo ai stil

Juriul de ieri dela Bravo ai stil a fost:

-  modest;

-  neomogen;

-  oarecare;

-  bizar;

-  superficial;

-  ciudat;

-  absent;

-  predictibil;

-  subiectiv;

-  neimplicat;

-  ermetic;

-  oarecare.

Cei patru, nu au ținut seama de formatul show-ului și au fost pe aceeași linie în a da note și în a face aprecieri, adică mai corect în a o critica pe concurenta cu cea mai mare priză la public, care avea s-o răzbune pe Denisa, căci votul publicului i-a învins pe trei din cei patru jurați. Mi s-a și făcut milă când biata Raluca BĂDULESCU, după ce a măturat cu concurenta, se ducea să-i pună acea mantie pe pe spate, ca semn al umilinței sale supreme de învinsă de public. Mauirce MUNTEANU s-a vrut neutru, glumeț și neimplicat, dar nu i-a reușit. Răzvan CIOBANU a avut un discurs trist de om care vede altfel lucrurile, dar care presimțea că votul popular îl va învinge. Numai Iulia ALBU, cu experiența sa în showbiz s-a repliat rapid, căci a intuit ce vor masele și s-a aliniat cerințelor lor. În rest, liniște și pace.

(30 iulie 2017)

Capitalul românesc

Se vorbește mult despre capitalul românesc, despre contribuția acestuia la realizarea PIB-ului, la ponderea sa în total taxe și impozite plătite. Este adevărat că toți ochii sunt ațintiți asupra capitaliștilor autohtoni, pentru că mulți dintre ei au inabilitatea de a se manifesta zgomotos prin:

- cheltuieli excentrice;

- construidea de domenii bizare;

- încurajarea beizadelelor;

- contracte oneroase cu statul;

- idei trăznite în public;

- implicarea în acte de corupție;

- acapararea politicienilor;

- lipsa acută de omenie.

Sunt prea puține exemplele de capitaliști români care au dezvoltat ceva:

- corect;

- muncind;

- reinvestind;

- producând;

- calitativ;

- nezgomotos.

Există cultivată o ură împotriva bogaților, ură cultivată prin modul în care sunt prezentați anumiți capitaliști implicați în fraudarea statului, în efectuarea de cheltuieli excentrice și mai ales în lipsa de preocupare în dezvoltarea afacerii ca număr de locuri de muncă, linii tehnologice robotizate și mai ales prin realizarea de produse de înaltă calitate. Sunt sătul de capitaliștii care au contracte cu statul pentru na vinde panseluțe cu 100 de euro firul, care fac băncuțe pentru primării cu 10.000 euro bucata, care fac studii de fezabilitate pe bani grei, ca disperații fără a folosi cuiva și care asfaltează și bordurizează străzi la prețuri de operații estetice plătite la oră. 

(30 iulie 2017)

Condiții necesare ale prezenței în mediu virtual

Există o serie de condiții necesare și suficiente ale prezenței fiecăruia dintre noi în mediul virtual, dintre care voi enumera câteva, pe care le voi detalia:

• prezentarea de informații esențiale, precum date exacte de contact cu câmpuri stricte și care se completează ușor, stabilirea orarului de funcționare, a unei adrese de poștă electronică, specificarea de numere de telefon și precizarea problemelor care se soluționează prin schimburi de mesaje, dar și termene care obligatoriu trebuie să fie și respectate;
• constituirea unui domeniu unde persoanele să scrie comentarii, fără posibilitatea ca acele comentarii să fie șterse instantaneu de administrator pentru a perturba reflectarea calității serviciilor și produselor oferite;
• obligativitatea actualizării datelor din aplicația din mediul virtual, pentru a nu face inutile interacțiunile dintre persoane și cel ce are domeniul sau aplicația în mediul online;
• reorganizarea informațiilor din aplicație astfel încât cele cu frecvența cea mai mare de utilizare să aibe vizibilitatea cea mai mare, iar cele cu inters mai redus să fie undeva mai la coada unei liste sau mai puțin vizibile;
• stabilirea unor modalități directe de accesare a informațiilor, numărul de click-uri să fie minimizat pentru a da operaționalitate maximă interacțiunii persoanelor cu aplicația.

Mai sunt și alte aspecte, dar dacă acestea sunt luate în considerație, sporul de eficiență de va vedea de la respectarea lor, căci oamenii care intră pe o aplicație au un interes, nu dispun de timp prea mult și se enervează repede. Ei nu vor accesa niciodată în mod repetat unde au eșuat să avanseze pe flux.

(30 iulie 2017)

Denisa n-a venit la marea finală

Despre Denisa s-au spus foarte multe lucruri, unele de bine, altele de rău. Aseară, Denisa, concurenta care a dominat ediția a II-a a show-ului Bravo ai stil și care a fost eliminată într-un stil barbar, nu a participat la marea finală. 

O admir de Denisa pentru acest gest, căci eleminarea ei a fost nedreaptă.

O admir de Denisa pentru acest gest, căci unui management oribil îi trebuie un răspuns ferm.

O admir de Denisa pentru acest gest, căci subiectivismului trebuie să i se opună verticalitatea.

O admir de Denisa pentru acest gest, căci muncii trebuie să i se arate recunoaștere.

O admir de Denisa pentru acest gest, căci numai un caracter bine definit are o asemenea reacție.

O admir de Denisa pentru acest gest, căci la valoarea ei, a veni însemna a recunoaște înfrângerea.

O admir de Denisa pentru acest gest, căci era normal să trateze cu absența pe cei răi.

O admir de Denisa pentru acest gest, căci și eu aș fi făcut la fel, probabil ți încă.

Show-ul Bravo ai stil, este în cădere liberă pentru că nu are reguli precise, are un parcurs neliniar, este plin de contradicții și mai ales a lăsta loc noncalității, bârfelor și mahalagismelor prin bip.

(30 iulie 2017)

Poșta electronică

Poșta electronică a comolicat foarte mult viața funcționarilor pentru că ei trebuie să aibă adresă de e-mail de serviciu și trebuie să răspundă concret și la timp celor care se adresează instituției unde funcționarii își desfășoară activitatea.

Se observă că o serie de reguli simple nu sunt respectate și proceduri vechi de câteva zeci de ani nu sunt nici implementate, nici cunoscute de manageri și de executanții din subordinea lor.

În primul rând trebuie create adrese de poștă electronică de serviciu.

În al doilea rând, trebuie impuse termene de a răspunde la mesaje.

În al treilea rând, trebuie construite șabloane de răspunsuri.

În al patrulea rând, nu trebuie amestecate lucrurile de serviciu cu cele private, pe adresa de e-mail de serviciu, pentru a nu o face necontrolabilă și inviolabilă.

În al cincilea rând, adresele de poștă electronică de tip public-deschis trebuie supuse verificărilor periodice, pentru a se stabili calitatea comportamentului celui din subordine.

În al șaselea rând, trebuie instituit un management al mesajelor de poștă electronică pentru a respecta deja fluxurile existente din sistemul informațional al organizației și aceste mesaje să potențeze derularea activităților din organizație, fără a deveni o corvoadă inutilă.

Un cod de etică al utilizatorului de poștă electronică cu adresă de serviciu este absolut necesar, cod de etică impus la angajare, când viitorul funcționar dorește să arate atașamentul și disponibilitatea față de organizația din care dorește să facă parte.

(30 iulie 2017)

Raed ARAFAT = 57%

Într-un sondaj SOCIOPOL de dată recentă, prezentat pe 29 iulie de Realitatea Tv, Raed ARAFAT părintele SMURD-ului, este plasat pe primul loc cu 57% în preferințele publicului, iar al doilea este un politician cu 33%. Distanța aceasta așa de mare este datorată faptului că Raed ARAFAT este perceput ca:

- muncind pentru binele comunității;

- om care face ceva util și concret;

- persoana implicată efectiv;

- specialistul care face mult și vorbește puțin;

- omul care răspunde direct și concret la ce este întrebat.

Lumea care este sătulă de barbologi, politruci și mincinoși, știe să facă distincție între omul serios dedicat muncii sale și îmbârligătorii ambigui, care nu sunt în stare de prea mare brânză. Raed ARAFAT are apariții concrete și tot ce face el se vede. Nu minte, nu fentează, nu promite, nu îmbrobodește, nu ocolește, ci acționează pur și simplu, natural, eficient și rapid oferind soluții.

Un nefericit prezident se întreba cu un ghici ghicitoarea mea, cu subânțeles, ceea ce a stârnit furia poporului. Mă mir că de la acea dată istorică de 10 ianuarie 2012 politicienii n-au înțeles să copieze pe Raed ARAFAT în ceea ce fac ei, pentru a fi còpii de succes într-o lume sătulă de promisiuni, vorbe goale și stagnare.

(30 iulie 2017)

Economiștii lu’PEȘTE

PEȘTE este nu un nume propriu, ci un substantiv comun transformat în nume propriu, ca să devină un fel de bășcălie, marcând apartenența la o categorie defavorizată de indivizi nu prea bine dotați din punct de vedere profesional, adică prost pregătiți profesional sau și mai simplu, nepregătiți, ceea ce în limbaj popular se traduce prin termenul de neisprăviți.

Pe economiștii lu’PEȘTE îi văd în ultimul timp cum discută despre ce se întâmplă cu salariul celor ce lucrează în prrivat dacă sunt puși să-și plătească singuri dările la stat și nu le mai plătesc companiile. Economiștii lu’PEȘTE motivează că patronii nu prea au disponibilitate să treacă la mărirea de salarii ca să facă în așa fel ca salariații să nu pătimească, vai steaua lor. Se știe că în Ro profiturile nu sunt mari, ci de-a dreptul nesimțite în privat, iar patronii în lăcomia lor nu numai că nu le-ar plăti salarii la muncitorii lor, ci dacă ar avea cum, le-ar cere să vină cu banii de acasă. Este foarte clar că statul pune un pic de presiune pe privați să se gândească și la salariați, să le mărească salarii. Se știe că ar exista și contramăsura privaților de a-și închide afacerile. Nu prea știu eu care este patronul care în nebunia lui să-și închidă afacerea la un profit de 70% în loc să accepte scăderea acelui profit la 65%. Se va zice că bat câmpii, dar îmi sprijin afirmația pe faptul simplu și cotidian că mediul de afaceri mioritic peste 50% este fundamentat pe evaziune fiscală, pe muncă la negru și pe furturi grosolane. Îmi bazez afirmațiile pe faptul că volume mari din afaceri se derulează prin plăți cash, prin tranzacții aberante de lux, chiar în condițiile în care se raportează pierderi, iar corupția este endemică și se dezvoltă în progresie geometrică, în timp ce autostrăzile cresc în lungime în progresie aritmetică de rație doi centimetri anuală.

Așadar, economiștii lu’PEȘTE ar trebui să pornească de la realitățile de aici și să se gândească nu la cum fentează patronii acest stat slab, nepriceput și ranchiunos, imobil, ci cum să-l facă pe acesta să fie mai performant, să fie statul în care omul care muncește să trăiască mai bine.

Nici nu mă miră că economiștii lu’PEȘTE sunt persoane, nu personaje, care n-au semnat niciodată un document în care să-și asume responsabilitatea, document în care să se spună nu ce nu este posibil să se facă, nu să se înșire catastrofe, ci să propună soluții de redresare, de creștere și mai ales de dezvoltare. Pe mine nu mă interesează într-o dietă ce nu am voie să mănânc, ci din contră, ce am voie să mănânc. Economiștii lu’PEȘTE doar clămpănesc să se afle în treabă, nimic altceva.

(30 iulie 2017)

Funcționarul ruginit și mediul online

Majoritatea funcționarilor cu care am relaționat au dat dovadă de:

- indolență;

- incompetența;

- suficiență:

- impertinență;

- plictiseală;

- indolență;

- incultură;

- lipsă de respect;

- protecție; 

- lipsă de necalificare;

- lene.

Apariția mediului online complică mult soarta funcționarului mioritic pentru că trebuie:

- să învețe să lucreze cu computerul;

- să fie cu mult mai dimanic;

- să respecte termene cu strictețe;

- să fie politicoși căci totul este înregistrat;

- să aplice proceduri foarte exacte;

- să joace folosind șabloane impuse.

Funcționarul de la noi este ruginit, dar este obligat să țină pasil cu tehnologia informatică pentru a fi cât de cât operațional, pentru a face față unor exigențe minime. Indiferent de protecția de care se bucură, știute fiind sistemele de pile din administrație sau de la nivelul unor organizații de stat, funcționarii au obligația de a fi cât de cât eficienți, mai ales că nimeni nu este dispus să lucreze în plus în locul altcuiva. Mai mult, computerul scoate la iveală toate minusurile din activitatea unui funcționar, acesta neavând nicioșansă de a se fofila sau de a evita contactul crud cu evaluările bazate pe elemente calitative, dar mai ales cantitative, de netăgăduit.

Dacă înainte cel ce depunea o cerere nu mai știa nimic despre soarta acelei cereri, acum, cererile online au o confirmare automată și aplicațiile de management de documente lasă urme extrem de adânci prin faptul că apar datele cu zi, lună, an, oră minut și chiar secundă. Funcționarul are nenumărate modaliăți de a soluționa solicitările, fiindu-i imposibil să fie ambiguu și să paseze responsabilități, ascunzându-se prin amânări și pasări de colo-colo. Acum fluxurile sunt simplificate, directe și bine delimitate ca timp și puncte de transfer.

(29 iulie 2017)

Trump își duce singur umbrela

Trump, președintele celui mai puternic stat al globului, își duce singur umbrela când plouă.

Regina Elisabeta I și ea își duce singură umbrela când plouă.

În țările lumii a IV-a și a V-a capetelor încoronate, șefilor de stat dar și altora mărunței li se duce umbrela de către trepădușerimea slugarnică, supusă, gata să facă orice din lipsă de meserie. Totul este din lipsă de autostrăzi, PIB imfim și carențe educaționale în raporturile slugă-stăpân.

Trump își duce singur umbrela. Putin și-o duce singur umbrela?
Lui Xi Jinping la cele 1.373.541.278 de suflete câte păstorește, merită să-i care cineva umbrela, nu? Cum e cu umbrela la 19.511.000 suflete păstorite?

(29 iulie 2017)

Uzura morală la americani

Americanii sunt un popor măreț în primul rând pentru că prețuiesc:

- trecutul, fără a trăi în trecut;

- prezentul, gândind spre viitor;

- procedurile perene;

- lucrurile simple;

- eficiența meseriașilor;

- calitatea de orice fel;

- prețurile decente;

- banul muncit;

- predictibilitatea în orice.

La americani uzura morală este esențială și ei știu să se debaraseze de lucrurile vechi. În casele americanilor nu prea se găsesc biblioteci. Ei au simțul practic. Iau o carte de la o bibliotecă, o citesc și apoi o returnează. La noi, omul cumpără o carte, o pune în bibliotecă pentru a o citi cândva, eventual când iese la pensie. Este posibil ca la noi să cumpărăm o carte, o citim și o punem în rafturile bibliotecii, că o vom reciti noi peste ani sau o vor citi copiii noștri. Dacă este Răscoala de Rebreanu, precis o vor citi pentru scena de pe brazdă a lui Petre cu Nadina.

Despre cărțile tehnice în general și cele de informatică în special, nu am văzut apetență de a avea în birouri cărți uzate moral, așa cum se întâmplă frecvent la noi.

În USA există foarte multe puncte unde se fac donații. Se donează orice, de la mobile, computere, aspiratore, televizoare, toate funcționale, jucării, cratițe, lucruri de copii, până la rochii de mireasă. Sunt și americani care își țin mașinile afară din garaj că și-au transformat garajele în depozite de vechituri, dar la interval de câțiva ani ei le triază și donează sau aruncă. Ei mai organizează sâmbetele niște chestii numite garage, în care scot la vânzare pe mai nimic lucruri reutilizabile precum jucării, cărucioare, obiecte casnice și câte și mai câte. Ideia este că ei se debarasează de lucrurile pe care le consideră că au uzură morală. În acest fel nu se condamnă la rămânere în urmă, la productivitate scăzută și la a nu ține pasul cu timpurile pe care le trăiesc. Este o problemă de mentalitate.

(29 iulie 2017)

Ca la noi la nimenea

Se observă că legiuitorul, despre care fie vorba-ntre noi, eu nu am avut, nu am și nu voi avea o părere bună, până când îmi va dovedi că face legi drepte, a dat posibilitatea denunțătorilor buni să rămână și în libertate și cu prada. Exact ceea ce mo face să zic: ca la noi, la nimenea. Denunțătorii răi fac și ei ceva pârnaie, dar rămân de regulă cu 80% din pardă, iar hoții ăilalți fac pârnaie și rămân cu 90% din furăciune. În opinia mea, un legiuitor decent, cinstit, cu creierul la el ar fi trebuit să pună texte de felul:

- cine face denunțul în primele 48 de ore și restituie integral furăciunea, rămâne în libertate;

- cine face denunțul după 48 de ore dar nu depășește o luni și restituie integral furăciunea, execută 1/4   din pedeapsă;

- cine face denunțul după 3 luni dar nu depășește 6 luni și restituie integral furăciunea, execută 1/2   

  din pedeapsă;

- dacă au trecut 6 luni de la eveniment, nu mai există nicio înțelegere; sumele se recuperează pe 

  durata execuției pedepsei, nu mai târziu de momentul eliberării de orice fel.

Ori, dacă nu se gândește în termeni concreți, este clar că apare un fel de complicitate între legiuitor și cel pentru care se face legea, legiuitorul întrebându-se inocent: și dacă și eu voi fi într-o atare situație, mi-ar conveni? 

Dacă este normală un astfel de mod de a pune problema mi se pare că personaje de această teapă nu prea au ce căuta printre rândurile legiuitorilor.

(29 iulie 2017)

Marisa va fi marea câștigătoare

Marisa va fi marea câștigătoare de la concursul Bravo ai stil pentru că:

- a știut să se facă iubită de public;

- multe fete se regăsesc în Marisa;

- nedreptățirea ei au transformat-o în victimă;

- populația iubește victimele;

- atacurile celorlalte sunt favorabile ei;

- are verb și atitudine de câștigătoare;

- deja adversara ei a primit premiul de consolare;

- cel slab primește suportul celor mulți.

Competiția a degenerat urât de tot și pe fondul abordărilor gen bârfe, atacuri și non-fashion au determinat schimbări de atitudine la nivelul celor care votează. Plecarea Denisei, pe care o consideram marea câștigătoare, competiția a luat-o rău de tot la vale, iar cele trei concurente au arătat orice numai stilling nu, iar juriul s-a comportat destul de subiectiv ca să nu zic jalnic. Cee a ce au semănat, vor culege sâmbătă, adică exact rezultat final la non-stilling. Totul va fi în bătaia vântului.

(28 iulie 2017)

Dinastiile din democrație

Toată lumea se miră văzând ce se întâmplă în Coreea de Nord, când Kim Jong-il, urmează la conducerea țării după tatăl său Kin Ir Sen, iar Kim Jong-un îi urmează la conducerea țării lui Kim Jong-il, tatăl său. Deci, tatăl, fiul, respectiv, nepotul, conduc de zeci de ani Coreea de Nord, țară comunistă, vizitată de Nicolae Ceaușescu în 1971, ceea ce l-a marcat definitiv pe român. În Coreea de Nord, fără a greși, mulți vorbesc despre o dinastie.

Dinastii nu sunt numai acolo, ci peste tot. Însuși Nicolae Ceaușescu, după ce soția sa a devenit nr.2, își pregătea fiul să-i urmeze la conducerea partidului și a țării, la o adică. N-a mai apucat, dar intenția a existat.

În bănci unde salariile sunt babane și traiul e liniștit s-au fosrmat adevărate dinastii. Soțul, soția, copii lucrează în bancă, uneori în aceeași bancă. Tot în bancă își căsătoresc copiii și tot așa. Nici mediul academic nu este ocolit de cele mai bizare combinații în care soțul este șef, soția este subalternă, iar copiii devin și ei subalterni, eventual în aceeași catedră, pentru a fi tacâmul complet.

Sub masca performanței, abilităților și mai ales la paravanul unor concursuri, părinții grijulii își opoloșesc odraslele pe lângă ei, oferindu-le din bunătățile pe care le au dragostea paternă, respectiv, dragostea maternă, în plan profesional, adică al pilelor și a tuturor avantajelor ce decurg din  relații de colegialitate, un fel de troc dar trocul pentru gulerele albe. Dacă la dinastia de potcovari, de tâmplari se cam renunță în ultimele decenii, celelalte dinastii ale muncii facile, curate și nestresante sunt înfloritoare, aparând mai ceva decât ciupercile de după ploaie.

Se fac pași timizi pentru a limita crearea de dinastii, dar totul este ca un zumzăit de țânțari căci se invocă egalitatea de șanse, fără a se ține seama că legăturile de rudenie tocmai că generează inegalitate de șansă, ceea ce este la mintea cocoșului. 

(28 iulie 2017)

Regalul Horațiu MĂLĂIELE

Horațiu MĂLĂIELE este unul dintre marii actori ai scenei românești. El are ceva aparte, ceva care îl face să fie diferit de ceilalți mari actori. De la Grigore VASILIU-BIRLIC nu am avut un actor de comedie atât de bine conturat, care să fie recunoscut din prima după mimică, după voce, după mers,

după gesturi, după lumina pe care o răspândește în jurul său. L-am văzut prima dată la televizor acum foarte mulți ani. Am văzut tot la televizor că are talent la desen, face caricaturi foarte reușite. L-am revăzut și pe scenă. El este tipul de actor care umple scena doar prin simpla prezență. Dacă și joacă, este foarte greu pentru partenerii săi să mai stea alături de acest magnet, care prin gesturi firești face ca întregul univers să graviteze în jurul său. Îmi aduc foarte bine aminte de rolul Wally Murdock, din piesa Cafeneaua jucată la Bulandra în care el era și regizorul.  Juca alături de Dana DOGARU și Emilia POPESCU, două mari actrițe de comedie, dar spectacolul era cap-coadă Horațiu MĂLĂIELE. Mergând ieri pe la Mall Vitan, am văzut în stradă afișe cu spectacole care anunțau Săptămâna MĂLĂIELE, unde se arăta că pe:

- 31 se va juca piesa Revizorul

- 1și2 august se va juca piesa Dineu cu proști

- 3 august se va juca piesa Câte-n lună și-n stele

- 4 august se va juca piesa  Cafeneaua

- 5 august se va juca piesa  În valea cu parfum de flori și      

   zumzet de albine

- 6 august se va juca piesa  Podul

toate avându-l în distribuție pe marele actor Horațiu MĂLĂIELE, cel care face dintr-un rol de comedie, un personaj unicat și o apariție de neuitat.

(28 iulie 2017)

USR și europarlamentarele

Înainte de orice, trebuie făcută o analiză a alegerilor pentru europarlamentarele din 2014, pentru a defini strategia corectă pentru 2018, căci nu mai este foarte mult timp. USR, ca aprtid nou are un rol bine definit de jucat în alegerile pentru Parlamentul European. Pe scena politică de la noi, lucrurile nu sunt deloc complicate pentru că:

- anul agricol este unul slab;

- deficitul bugetar nu este roz;

- liberalii se mișcă lent;

- economic vorbind, puterea este afectată.

Deși țara noastră a avut o reprezentare puternică în structurile de la Brussels, rezultatele de aici nu s-au văzut deloc. Nu a pornit în trei ani nicio investiție. Nu au fost atrase în doi ani fonduri relevante. În opinia mea, USR în strategie nu trebuie nicio clipă să amintească cât de răi, nepricepuți, indolenți sunt adversarii, ci să precizeze ceea ce va face concret acolo, în Parlamentul European, dacă votanții va trimite deputați provenind din rândurile sale. Este esențial să se analizeze cauzele neatragerii de finduri, cauzele din care nu s-au pornit marile proiecte. Cumaximă celeritate trebuie ca USR să analizeze cum fac alte țări, să zicem Polonia și să propună acele modificări legislative care au menirea de a simplifica proceduri și de a ascurta termene. Totul trebuie centrat pe responsabilizare și pe modul în care au loc penalizările, dar și recompensele, toate trebuind să fie reflectate clar în contractele de management. Venind cu:

- texte scurte,

- texte clare,

- texte noi,

- texte concrete,

votanții vor înțelege că au în față altceva, că transfprmarea în realitate palpabilă a speranțelor lor depinde numai de numărul de europarlamentari ai USR, pe care ei îl vor percepe ca trebuind să fie cât mai mare. Este votul acordat pe încredere, în 2018 nu este vorba de un vot negativ.

(28 iulie 2017)

Simptomele nebuniei

De la o anumită vârstă, omul începe să aibă curiozități dintre cele mai stranii. Trecând prin programarea calculatoarelor, prin structuri de date, prin manaqgementul calității software, nu am nicio explicație să justific cumva de că m-am aplecat asupra studiului nebuniei. Probabil se datorează faptului că de prea multe ori aud în jurul meu:

- Lasă-l în pace că e nebun!

- Las-o în pace că e nebună!

- Nu vezi cât de nebun e?

- Nebunule!

- Nebuno!

- Vezi, că nebunul îți dă cu ceva în cap!

- Vezi, că nebuna este în stare de orice!

Medicina, dar și alte științe studiază nebunia în toate formele și în toate stadiile ei. Unii vorbesc despre nebunie pură, alții vorbesc despre paranoie, alții vorbesc despre demență. Specialiștii au dezvoltat tot felul de teorii, care mai interesante, dar ideia de bază este că fiecare dintre noi trebuie să identifice acele manifestări la alte persoane, care să ne facă să relaționăm cât mai puțin cu ele, la cele mai mici semne din care rezultă că acestea au manifestări ceva mai speciale, ca să nu spun deranjante pentru noi, adică ies cumva din tiparul de normalitate.

Întotdeauna am evitat relaționarea cu persoane care:

- au în instanță mai mult de 50 de procese pe rol;

- nu au colaboratori de niciun fel;

- își expun ideile în texte exagerat de lungi;

- cred întotdeauna că dreptatea este de partea lor;

- provoacă scandaluri din nimic;

- nu au o viață socială și nici elemente complementare;

- duc demersurile spre direcții de neînțeles;

- propun soluții imaginare, fără nicio bază reală.

În niciun caz nu doresc să pozez într-un fin analist pentru a-i identifica pe nebuni, ci pur și simplu, mi-am construit niște filtre pe care le consider foarte sigure și atât. În momentul în care aceste filtre nu funcționează apar tot felul de situații care scapă de sub control prin escaladarea schimburilor de replici, prin agasare și prin torturare psihică, toate cu repercursiuni grave. Lipsa de tratamente adecvate și lipsa izolării persoanelor cu probleme au dus și duc la acte de violență extremă, chiar tragice, așa cum s-a văzut în cazul polițistului din Suceava.

Arta s-a ocupat de subiect și aici enumăr:

Saptamana nebunilor — roman de Eugen Barbu, publicat în Editura Albatros

Saptamana nebunilor — film după romanul omonim,  în regia lui Dinu Cocea, 1971.

Corabia nebunilor - film în regia lui Stanley Kramer, cu Vivien Leigh și Simone Signoret

Frumoşii nebuni ai marilor oraşe - roman de Fănuş Neagu, 1976

Aria nebuniei - opera   Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti.

Există nenumărate personalități despre care se spune că au sfârșit rău, din cauza pierderii contactului cu realitatea înconjurătoare. De fiecare dată, autorii de biografii au căutat să învălui în mister perioadele de sfârșit ale vieților lor și cred că este firesc, pentru că omul e una, opera e alta și setea de can-can, de bârfă este cu totul altceva. Oamenii trebuie să trăiască numai și numai prin opera lor.

(28 iulie 2017)

Rodica MIHALCA, marea doamnă

Despre profesoara Rodica MIHALCA, fosta mea colegă de catedră am scris de mai multe ori, dar voi scrie și acum, gândindu-mă la ea ca la o mare doamnă, căci rar mi s-a datr să întâlnesc un caracter atât de ales. Am lucrat ani în șir împreună la disciplina Programe aplicative și am numai cuvinte de laudă pentru a evidenția:

- echilibrul,

- profunzimea,

- delicatețea, 

- implicarea,

- calitatea,

a tot ceea ce a întreprins profesoara Rodica MIHALCA pentru a face ca lucrurile să meargă cu mult mai bine decât își imagina fiecare dintre colegii de catedră.

În primul rând, profesoara Rodica MIHALCA a fost un om dăruit meseriei de dascăl prin tot ce făcea, căci vorba sa era așezată, gândită și mai ales blândă, așa cum trebuie să fie un cadru didactic hărăzit să înveșe pe tineri, dar și să-i educe prin exemplul său, prin vorbele alese și bine potrivite.

În al doilea rând, profesoara Rodica MIHALCA a fost un om cu pregătire profesională temeinică, lucru deosebit de important în domeniul informaticii unde totul se schimbă la cinci ani. Deși de formație matematician, Rodica MIHALCA ajunsese la un nivel de înțelegere a problemelor economice deosebit de ridicat, aspect care îi permitea să dezvolte probleme ce se pretau de minune utilizării pachetelor de programe. Studenții aveau în față tipologii de probleme pe care le întâlneau și la viitoarele lor locuri de muncă. Lucrul cu cartelele perforate nu era deloc ușor, iar profesoara știa să-i încurajeze și să-i determine să meargă la cele mai mici detalii cu abordările în proiecte.

În al treilea rând, profesoara Rodica MIHALCA și-a ordonat viața cum era și firesc, realizând acele proporții perfecte care au făcut să aibă o familie, adică unbărbat și doi băieți de a caror educație s-a ocupat în mod cu totul special. Mersul la Liceul germen, învățatul skiatului, pregătirile pentru admiteriile la Poli și la Medicină, unde băieții săi au evoluat cu secces, sunt elementele pe care mi-am dorit să le urmez și eu, reușind cât de cât.

În patrulea rând, profesoara Rodica MIHALCA a făcut un doctorat superb, cu o prezentare a unei teze de care îmi aduc aminte cu deosebită plăcere, prin 1988 coordonată de marele profesor Ion IVĂNESCU, avâd ca titlu Perfectionarea sistemului informational al calitatii produselor. Erau alte vremuri atunci și profesoara nefiind membră de partid, datorită aprecierilor deosebite ale colegilor săi a primit avizul comitetului municipal de partid și a susținut teza. Muncise foarte mult și a găsit răgazul să facă și cercetare științifică soție și mamă fiind. Accentuez aceste două calități ale sale.

În cincilea rând, profesoara Rodica MIHALCA a contribuit decisiv la obținerea semnăturii premierului Petre ROMAN din 1990 pentru înființarea Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, fiind deschizătoare de drumuri în a merge pe la bibliotecile de la ambasade pentru a studia programe analitice de la marile universități, în vederea alinierii Secției de Informatică Economică din start la exigențele cerute de profilul Computer Science.

În șaselea rând, profesoara Rodica MIHALCA a fost printre primii care au aderat la ideia construirii Catedrei de Informatică Economică, lucru de neimaginat în acele vremuri incerte, pentru că ea a crezut în steaua acestei catedre, prin oamenii care au decis să pornească pe un cu totul alt drum. Ca orice început și acesta a fost deosebit de greu, dar Rodica MIHALCA a fost acel catalizator atât de necesar depășirii momentelor de cumpănă, de am ajuns acolo unde suntem azi.

În șaptelea rând, profesoara Rodica MIHALCA a dat dovadă de mare omenie într-un moment al vieții mele, oferindu-mi un sprijin pentru care i-am fost și îi voi fi recunoscător toată viața. A făcut pentru mine un lucru pe care nu știu dacă un frate de-al meu l-ar fi făcut, evidențiind un caracter deosebit, care știe să sară în ajutorul celui care i-l cere și încă la un nivel de eficiență cum nu mi-am imaginat.

Am scris acest articol gândindu-mă nu la cât de mică este lumea, ci la cât de mici sunt unii oameni care se risipesc în nimicuri și care nu lasă în urma lor nimic. Pentru ei patimile mărunte, ura cotidiană și textele furibunde sunt pe primul loc. Pe când eram șef de catedră, ori de câte ori apărea o situație fără ișire, o rugam pe profesoara Rodica MIHALCA să intervină. Cu tactul său deosebit, cu experiența ei de viață bogată, mă scotea din încurcături, lucru pentru care i-am mulțumit de fiecare dată. Și acum aș avea nevoie de Rodica MIHALCA, pentru a potoli o ieșire în decor. Numai că profesoara Rodica MIHALCA de câțiva ani nu mai răspunde rugăminților mele, căci este plecată, dar sunt sigur că de acolo ar vrea să mă ajute și cred că o și face.

(27 iulie 2017)

Pensionarii, ca masă de manevră

Pensionarii sunt o masă de manevră, mai ceva decât minerii, pentru că dacă sunt 5 milioane, pe 3 milioane orice forță politică aptă să-i mintă frumos, duios, mieros și credibil este îndreptățită să se bazeze. Tocmai de aceea, pensionarii sunt reduși la un nivel foarte scăzut, pentru a fi tot timpul dependenți de stat, de mila publică. Niciun guvern care se respectă nu va purcede la a da un minim de independență pensionarilor, pentru că și-ar tăia creanga de sub picioare. Ca să se vadă că așa stau lucrurile, tot ce se face pentru pensionari are menirea să arate amplarea fenomenului de atractivitate și rapiditatea cu care aceștia răspund prezent.

Dacă se oferă bilete de tratament ieftine, pensionarii sunt primii și se înghesuie.

Dacă se plătesc impozitele cu reducere de 5%, pensionarii sunt primii  și se înghesuie.

Dacă se iese la vot, pensionarii sunt primii  și se înghesuie.

Dacă se oferă intrare gratuită la teatru, pensionarii merg și sunt fericiți.

Dacă se oferă mâncare pensionarilor, aceștia se înghesuie, o iau și pleacă.

Dacă primăriile oferă pachete cu alimente pensionarilor, aceștia niciodată nu le refuză.

Dacă se dă greatuitate pe mijloacele de transport, pensionarii se plimbă și sunt apostrofați.

Dacă li se dă o acadea, pensionarii o iau și spun politicoși mulțumesc.

De câțiva ani a apărut și un partid, Partidul Pensionarilor, care de regulă se dă cu puterea. Am auzit de vreo câteva orin pe unii reprezentanți ai lor vorbind șim m-am minunat cât de mare este diferența dintre ceea ce gândesc toți pensionarii și ce gândesc acești reprezentanți despre care nu am a spune decât că știu să joace bine în orice context care li se oferă, spre binele politicii interplanetare.

Pensionarii au fost și sunt cea mai disciplinată masă de manevră. Ei sunt grupul țintă care bine studiat, oferă resurse nebănuite oricărui partid politic care are obiective clare și mai ales știe să folosească resursele specifice grupului țintă numit pensionari. Este atât de ușor de studiat acest grup țintă! Este atât de ușor de influențat acest grup țintă! Este atât de ușor de manipulat acest grup țintă! Iar costurile sunt minime, oricine știe meserie va obține lejer un două milioane de voturi pentru sine.

(27 iulie 2017)

Pensionarea forțată și forțarea pensionării

Vârsta pensionării este extrem de controversată. Ea este privită în mai multe feluri, totul depinzând de natura fiecăruia.

Sunt oameni care vor să muncească până mor. Așa sunt actorii. Sunt cunoscute nenumărate cazuri în care ei au jucat cu mult peste vârsta de 65 de ani. Cel mai longeviv actor pe scenă a fost Radu BELIGAN. Dar și Lucia STURDZA BULANDRA a jucat octogenară fiind. Florin PIERSIC, iată joacă cu aceeași vervă și cu același talent, rămânând același actor plin de energie octogenar fiind și el. Am avut fericitul prilej de a-l întâlni pe profesorul Beniamin COTIGARU care și la o vârstă frumoasă avea contracte de cercetare și lucra cot la cot cu colegii săi mai tineri. Mă refer la toți cei care muncesc cu rezultate foarte bune și care după împlinirea vârstei de 65 de ani își găsesc locul să continue munca mulți ani după. Treaba nu trebuie generalizată, pentru că am văzut nenumărate cazuri de persoane care și după pensionare făceau ceea ce făcuseră și înainte, adică mult prea puțin.

Există politici de personal, strategii, dar și nenumărate elemente mai mult sau mai puțin subiective legate de această continuitate. Criteriile nefiind clare, apar tot soiul de abordări, tot așa cum apar prea mulțumiții care obțin continuitate în muncă, dar și nemulțumiții, cei care nu obțin în sistemul democratic prin vot, această continuitate.

Dacă legile în Ro ar fi foarte clare și totul ar fi predictibil, cu siguranță că tot omul și-ar planifica viața cu mult mai riguros și în niciun caz nu s-ar apuca să vândă pielea ursului din pădure, făcându-și vise deșarte. Fiecare ar ști exact care îi este locul și punct. În realitate, apar tot felul de situații care mai de care mai ciudate, zgomotoase, arbitrare și interpretabile, care nasc ură, certuri, frustrări și vâlvătăi. Contextul este atât de neclar încât fără dificultate se abordează atât teoretic, dar mai ales practic atât problema pensionării forțate, cât și cea a forțării pensionării. Sunt două probleme distincte și tratarea teoretică trebuie să înceapă de fapt de la cazuri concrete, căci numai așa se vor înțelege profunzimile chestiunii. În niciun caz nu vreau să discut aici de nerăbdarea pe care o au colegii de a-l vedea pe un altul din mijlocul lor la pensie, pentru a-i ocupa locul sau pentru a se bucura de oarece privilegii sau pur și simplu pentru a scăpa de un ghimpe. În niciun caz nu vreau să discut de cei care-și inventează tot felul de situații bazate pe documente pentru a obține o pensionare anticipată. Nu vreau nici să discut de cei ce-și modifică cu martori anul nașterii pentru a prelungi statul la serviciu, deși vârsta lor biologică este ușor alta.

Pensionarea forțată este specifică schimbărilor de regim, când se dorește eliberarea de poziții cheie în vederea schimbării de garnitură, după principiul pleacă ai noștri, vin ai noștri. Continuarea n-o mai zic.

Forțarea pensionării presupune acel context în care ca prin minune se invocă stări de necesitate care determină rămânerea pe post a tuturor persoanelor, iar la nivelul UE ideia de a prelungi perioada în care oamenii să muncească și după care să se iasă la pensie este în discuție. Despre prelungirea rămânerii în câmpul muncii a femeilor, lucrurile sunt deja realități.

Toate aceste aspecte vizează angajații la stat. Problemele legate de pensionarea forțată dar și de forțarea pensionării se pun cu totul altfel, adică aproape deloc.

(27 iulie 2017)

Pensionarii la români

Pensionarii la români sunt:

- detestați;

- disprețuiți;

- urâți;

- abuzați;

- maltratați;

- păcăliți;

- îmbrânciți;

- înfometați;

- muribunzi.

Este o chestiune de educație caracterizată prin:

- lipsă de respect;

- aruncarea la coșul de gunoi al societății;

- ignorarea totală atunci când sunt în nevoie;

- tratați mai rău ca pe animale;

- etichetați ca asistați sociali;

- marginalizare totală.

Dureros ar fi dacă eu aș trece de la 65 de ani la 66 de ani și tot așa, iar cei care fac toate grozăviile ar rămâne cu vârstele pe loc. Adică dacă azi au 25 de ani și peste 30 de ani să aibă tot 25 de ani. Realitatea este alta. Roata vieții se învârtește. Când acum 30 de ani am văzut colegi mai tineri apostrofându-i pe cei vârstnici, le-am zis că peste ani când și ei vor cere oarece înlesniri le voi reaminti cum s-au comportat. Am făcut-o recent și unul m-a întrebat dacă glumesc.  Este chestiune de educație și mă bucur că fiecare generație primește de la cei ce o urmează exact ceea ce merită, adică nimic, pentru că nu a știut să cultive nici respect, nici sentimente nobile, nici nimic. Așa că nu mai trebuie nimeni să se mire că bătrîânii sunt mutați de colo-colo cu șuturi violente, mai ceva ca mingiile de fotbal, pe terenul vieții, care este destul de accidentat și mocirlos.

(26 iulue 2017)

Soluția de a scăpa de sărăcie

Singura soluție de a scăpa de sărăcie este promovarea valorilor.

Singura soluție de a scăpa de sărăcie este cultivarea valorilor autentice.

Singura soluție de a scăpa de sărăcie este îndepărtarea mediocrilor.

Singura soluție de a scăpa de sărăcie este educarea în spiritul competiției.

Singura soluție de a scăpa de sărăcie este munca de calitate.

Singura soluție de a scăpa de sărăcie este stârpirea hoției.

Singura soluție de a scăpa de sărăcie este eradicarea corupției.

(26 iulie 2017)

Deziluzia lui Klaus IOHANNIS

Prezidentul Klaus IOHANNIS a conștientizat că are o mare deziluzie prin faptul că pentru al doilea mandat nu va fi sprijinit de un partid politic puternic sau de coaliție de partide politice cât de cât puternice. Faptul că cele două doamne, Alina GORGHIU și Raluca TURCAN nu au reușit nimic legat de realizarea unor progrese în PNL, iar eforturile lui Ludovic ORBAN nu sunt încă vizibile, i-au arătat prezidentului că trebuie să ia soarta celui de al doilea mandat în propriile-i mâini și bine face. Creșterile în sondaje din ultimele luni marchează o repoziționare în concordanță cu cerințele unui managementfoarte bine aplicat de către prezident.

Prezidentul Klaus IOHANNIS a pornit în demersul său de la lucrurile de bază ale științei managementului politic și anume de la studierea grupului țintă, adică, a celor care-l vor vota în 2019. Cu siguranță, cei care au definit strategia prezidentului au ținut seama de particularitățile grupului țintă și iată că acțiunile întreprinse de prezidentul Klaus IOHANNIS până acum arată că lucrurile sunt pe făgașul cel bun. Mă refer la toate câte se petrec aici din a doua parte a lunii ianuarie 2017. Rapiditatea cu care a promulgat legi, a instalat guverne spune multe, mai ales că în acest fel a arătat că oferă altora disponibilitate maximă de definire a câmpului de acțiune, iar actorii ceilalți nu mai au a zice nimic referitor la deciziile prezidențiale, lăsându-i să se desfășoare fără restricții de timp și de arie de mișcare.

Mai este un aspect foarte important, acela legat de transferul de notorietate de tip 1 la n, care înseamnă în managementul politic de fapt pierdere de notorietate. Poziționarea prezidentului Klaus IOHANNIS față de cei ce au nevoie să primească notorietate este foarte corectă. Aceștia vor trebui să lupte singuri pentru a-și crește notorietatea.

Vizita în USA, vizita în Covasna și aparițiile publice obișnuite ale prezidentului arată că acesta a depășit demult deziluzia de a nu a avea un partid politic puternic care să-l sprijine și pe care să se sprijine. Prezidentul merge pe drumul spre a doua legislatură singur, dar eficient, respectând la milimetru cerințele managementului politic, care este o știință cel puțin la fel de exactă ca matematica și ca fizica. Stau mărturie:

- intervențiile publice scurte, exacte și clare;

- răspunsurile inspirate la întrebări incomode;

- abordările orientate spre probleme majore;

- folosirea unor metafore bine definite.

Se observă că aici pe Dâmbovița unii încearcă reluarea unor modele de succes din Franța, fără a ține seama că dintr-o forță politică puternică orice desprindere nu are cum să ducă decât la un eșec. Prezidentul Klaus IOHANNIS și-a dezvoltat o strategie proprie de evoluție, fără a copia modele, fără a merge pe empirismul politic mioritic, ci pur și simplu, aplicând principiile general-valabile ale managementului politic, în care măsurătorile cantitative sunt esențiale și permit estimarea intensității legăturilor efect-cauză, ceea ce mulți analiști ignoră, pentru că ei văd numai și numai lucrurile cu abordări mai mult decât primitive.

Sunt sigur că și în continuare, dacă prezidentul fizician la origini va continua să aplice legile managementului politic, incluse în strategia definită, așa cum o făcea la clasă ca profesor cu legile fizicii, convins fiind de valabilitatea lor, va fi învingător din primul tur de scrutin în 2019, căci niciun alt partid nu a scos la încălzice vreo victimă.

(26 iulie 2017)

Victor Viorel PONTA ca băț de chibrit

Există oameni care ard exact cât arde un băț de chibrit. Ei au o perioadă foarte scurtă de activitate eficientă, după care epuizați fiind, fie se retrag în cochilia lor, fie reacționează cu fumigiene și petarde de neluat în seamă.

Victor Viorel PONTA este un astfel de caz. A ars ca un băț de chibrit între 205-2015, după care epuizat fiind:

- scrie pe facebook;

- bagă nuiaua prin gard;

- face mișcări inabile;

- răscolește trecut;

- neagă prietenii;

- amenință în dreapta și-n stânga;

- aduce în media dezvăluiri;

- face pe paravanul;

- se autoresuscită.

După chestia cu dottore, credeam că a învășat ceva. După pierderiele de la prezidențiale am zis că dacă știe să joace cartea așa cum au făcut și perdanți americani, cam în 2014 ar fi avut șanse să candideze din nou. Cu fiecare mișcare inabilă pe care o face, așa cum ne-a obișnuit, nici 2029 nu-i va fi prielnic, iar în 2034 va fi too late. Deja nu mai văd nimic interesant la Victor Viorel PONTA, deși au fost momente când l-am apreciat și chiar foarte mult.

(25 iulie 2017)

Cătălin IVAN, un fost PSDist

Cu Cătălin IVAN nu sunt neam, deși purtăm același nume de familie și chiar dacă am fi, n-aș recunoaște, pentru că:

- nu construiește;

- doar afirmă;

- nu practică meseria;

- doar vorbește;

- este negativist.

În biografia sa zice că este doctorand. Frumos. Numai că este înscris prin 2006. Era corect să spună doctor în economie să zicem sau exmatriculat de la doctorat, că nimeni nu ține pe cineva 11 într-un stagiu doctoral de maximum 5 ani.

L-aș fi apreciat foarte mult pe acest Cătălin IVAN dacă toate problemele lui le-ar fi discutat acolo în partid și nu pe sticlă, să sed ea vedetă. L-aș fi apreciat dacă venea cu soluții concrete la probleme concrete, mai ales probleme pe care el le definește, le dă soluții dar și urmărește implementarea. Chestia cu aia nu, ailaltă nu și tot așa nu fac obiectul aprecierilor mele. La mine, omul care are de zis ceva, nu este să spună că un anume lucru nu merge bine, ci să vină cu soluția, dar s-o și implementeze. Altfel, totul este apă de ploaie. Cătălin IVAN nu mi-a dovedit nimic din toate acestea. Păcat, că este un bărbat tânăr, sub 40 de ani. Se crede el un așa-zis reformist. Numai că pentru a fi credibil, trebuie să aibă în spate frezultate concrete, ceva făcut de ele, ceva despre care lumea să spună: asta e făcută de Cătălin IVAN. Cum n-are, rezultă că intră și el în cohorta de anonimi care se fac că fac ceva, zicând altceva.
Să nu se mai laude că a făcut curs de management politic. Nu se vede. Un om care a absolvit managementul politic nu are asemenea poziționări penibile.

(25 iulie 2017)

Va rezista show-ul Bravo ai stil?

Așa cum este conceput pe Dâmbovița, show-ul de televiziune Bravo ai stil! nu va rezista pentru că este:

- prea lălăit;

- cu prea multe bârfe;

- fără omogenitate la notare;

- bazat pe ifose, nu pe argumente;

- înregistrat, nu live;

- cu reguli prea aproximative;

- provincial, ci țățisme;

- cu selecție improprie;

- bazat pe concepte vagi.

Numai o redefinire cap-coadă și schimbarea juraților va aduce acest show la linia de plutire. În clipa în care vor apare argumentările coerente, se vor face analize calitative și elementele de obiectivitate vor fi dominante, cu sifguranță se va produce schimbarea. Trebuie să se vadă că în stilling este multă muncă, multă cultură și educație.

(24 iulie 2017)

Norocul fiecăruia

Să ne reamintim versurile unui cântec popular în interpretarea inegalabilă a Mariei TĂNASE care zice:

Hai, maică, la iarmaroc

Hai, de-mi cumpără noroc.

Dragu’ maichii, fii cuminte

Că norocu’ nu se vinde

Că de s-ar vinde norocu’

Nu l-ar avea tot omu’

L-ar cumpăra bogătani

N-ar ajunge la sărmani.

Şi l-ar plimba cu trăsura

Şi l-ar vinde cu măsura.

Dragu’ maichii, fii cuminte

Că norocu’ nu se vinde.

Mai este un cântec al Ioanei RADU în care se zice:

Spune Titiană, spune, 

De ce n-am noroc pe lume?

Norocul ce l-ai avut,

Singură ți l-ai pierdut.

Ai trecut pe lâng-o baltă

Ți-a căzut norocu-n apă.

Rezultă clar că norocul este ceva cu care omul se naște sau nu, îl are s-au nu-l are. Numai că teoria probabilităților zice altceva, când studiază evenimentele și probabilitățile de producere a acestora, mai ales în cazul în care evenimentele nu sunt nici independente și nici echiprobabile. Matematica are posibilitatea de a spune cu suficientă rigurozitate:

- care este probabilitatea de a se produce un eveniment;

- ce însemnă eveniment cu probabilitate zero;

- când un eveniment este cert;

- ce este acela noroc porcesc și cine-l are.

Un student are pentru un examen de pregătit 25 de cursuri. 

Dacă învață foarte bine acele cursuri, evident, probabilitatea de a pica examenul este zero. Dacă se face un istoric al notelor pe care studentul le obține este posibilă stabilirea probabilității cu care respectivul va lua nota 10 sau probabilitatea de a luat nota 9 sau nota 8 și așa mai departe. Aici nu sunt bune abordările simpliste. Dacă repsectivul trece examenul nu este vorba că a avut noroc. El a învățat toată materia. Se pune problema care este nota de peste 5 pe care studentul o obține.

Altfel stau lucrurile dacă studentul învață din cele 25 de cursuri numai 5. Probabilitatea de a avea un subiect de examen din cele 5 cursuri este p = 5/25 = 0,20 ceea ce înseamnă un risc foarte mare. În teoria probabilităților există formule precise de a acalcula probabilitatea ca studentul care a învățat 5 cursuri din 25 și la examen primește 3 probleme diferite din materie, aspect care conduce la o probabilitate jenant de mică în a se găsi în situația ca două dintre subiecte să fie din cele 5 cursuri învățate. Dacă el a învățat cursurile pe sărite și cele 3 subiecte de examen sunt din cele 5 cursuri, probabilitatea calculată este penibil de mică, iar studentul este îndreptățit să constate că a avut un noroc porcesc. În pregătirea exeamnelor, norocul este cum și-l face fiecare, adică depinde câte cursuri a învățat omul din totalul materiei. 

În viață sunt situații în care derularea de evenimente depinde nu numai de un om, ci depinde de cei din jur. De multe ori conchidem că un om nu a avut noroc pentru că s-a găsit la locul potrivit, în momentul potrivit și nu a întâlnit omul potrivit. Conchid că în 6 februarie 2017 am avut noroc întrucât s-au produs trei evenimente în serie cu rezultat fericit cu probabilitate p = 0,16.

(24 iulie 2014)

Victor Viorel PONTA reciclabilul

Victor Viorel PONTA este un fost politician de linia a întâia, aruncat la tomberonul istoriei în noiembrie 2015 și care se încearcă asemeni oricărui deșeu sp fie reutilizat în fel și chip. A fost reutilizată imaginea sa pe chioșcurile unui partid care n-a intrat în Parlament în decembrie 2016. A fost compoziție într-un surogat de guvern în mijlocul lui iunie 2017. Acum, din niște cioburi și ele reciclabile se vrea să se facă un vas cu utilitate politică, un ciob fiind și veșnic reciclabilul PONTA. Ar trebui să fie recunoscător partidului care l-a făcut din nimeni ministru, premier, președinte și chiar candidat la prezidențiale, deși a arătat multe minusuri în raport cu încrederea ce i s-a acordat. Un tip care-și pune nevasta pe liste la alegerile de europarlamentari, el fiind președinte de partid, spune foarte multe. Dar nu era singurul. Era ca o modă.

(24 iulie 2017)

Cântăreața Denisa

Căutând pe youtube niște muzică, mi-au fost asociate pe lângă numele căutate și numele Denisa cu cântecul Fetele mele, cântec cu care l-am făcut pe un coleg să lăcrimeze, când i l-am pus la telegon în interpretarea Corneliei CATANGA acum mulți ani în urmă. Curiozitatea m-a făcut să-l ascult și în interpretarea Denisei. Dicție bună, voce distinctă, frazare corectă, ritm, muzicalitate, gesturi reținute, floricele bine stăpânite, deci l-am ascultat până la capăt, ceea ce m-a dus la ideia că este vorba de o cântăreață de muzică lăutărească de viță bună. Multe detalii n-am mai aflat. Doar ieri la o televiziune se zicea că Denisa nu mai este și pe ecran era chipul acela pe care l-am recunoscut de la clipul de pe youtub. Eu am scris despre unii cântăreți din aceeași zonă așa cum i-am văzut eu, ca tenori sau soprane și mă gândeam ce s-ar fi întâmplat dacă societatea le-ar fi oferit o șansă. Sunt sigur că ei le-ar fi întors înmiit ceea ce societatea le-ar fi dat. N-a fost să fie.

Trebuie să fie multă tristețe în lumea acelor artiști, iar 27 de trandafiri albi tot timpul vor trebui să rămână vii, larg deschiși, cu tulpinile drepte îndreptate spre cer.

(24 iulie 2017)

Zvâcnirile lui PONTA

Victor Viorel PONTA nu realizează că este epuizat politic. El crede că tânăr fiind ca vârstă, este tot tânăr și din punct de vedere politic. Nu este deloc adevărat. El a fost președinte de partid. El a fost prim-ministru. Ceea ce i-a lipsit și-i lipsește încă este funcția de prezident. Așa cum se comportă nu o va obține niciodată. Pentru a fi prezident în niciun caz nu trebuie să aibă ca preocupare de bază între două funcții datul cu bățul prin gard.

De la un timp, are ieșiri la tv cum că vrea să-și facă partid alături de Daniel CONSTANTIN. Desigur, atrăgând nemulțumiți din PSD dar rtide, este posibil să facă o nouă construcție, așa cum a fost APR sau PUNR, construcții cu durată de viață limitată datorită naturii lor artificiale.

Victor Viorel PONTA are în față modelul lui Emmanuel Jean-Michel Frédéric MACRON, doar că acolo partidul acestuia era în cădere liberă și Emmanuel Jean-Michel Frédéric avusese un cu totul alt parcurs, nefiind epuizat politic sau cum zicem noi românii, o epavă. Există mari diferențe între Victor Viorel și Emmanuel Jean-Michel Frédéric, dintre care enumăr:

- primul este român, celălalt este francez;

- primul are două prenume, iar francezul are patru;

- francezul nu a semnat niciun pact cu nimeni;

- francezul n-a fost în vie cu nimeni;

- francezul nu și-a anunțat retragerile pe facebook;

- VVP este înconjurat de ostilitate, EJMF nu.

Dacă Victor Viorel PONTA  ar căuta modele în altă parte, evident le-ar găsi. În opinia mea, cu un mod inteligent de lucru, dar din noiembrie 2016 nu din acest moment, sunt sigur că în 2024 Victor Viorel PONTA  ar fi fost un candidat veritabil și de succes la prezidențiale. În aceste condiții, cu erorile de la moțiune și cu ieșirile de acum, acest vis îi va fi spulberat după principiul capul face, capul trage. Se vede treaba că Victor Viorel PONTA  nu citește cărți de management politic, deși prin funcțiile prin care a trecut, ar trebui să aibă noțiunile fundamentale ale acestei științe. Se vede treaba că nu le are după cum acționează. Ambiguitatea nu este un principiu, ci un mod de fofilare, ceea ce în știință se demonstrează că este și aberant și ineficient și contraproductiv.
Ce mult îmi place baletul Lacul lebedelor de Piotr Ilyici TCHAIKOVSKY!

(24 iulie 2017)

Mímii noștri

Mímii noștri sunt toți cei care mimează, adică nu fac nimic real, ci se fac că fac ceva, exact cum cerea Ion Caramitru lui Mircea Dinescu, să se facă că face și el ceva, atunci în prima zi a Revoluției din 1989. 

Unii mímează rolul vedetelor, dar nu sunt în stare să umple pe investiție proprie o sală de concert și trăiesc din pomenile de pe la primării care organizează concerte pentru popor.

Unii mimează opoziția în Parlament, la primării sau oriunde au și ei ocazia, fără a face altceva decât a da din figură, din mâini și uneori rostind oarece ziceri.

Unii mímează că sunt oameni de dreapta, dar niciodată nu au făcut altceva decât să sugă de la statul bolșevic tot ce era de supt, cu spor, cu tenacitate și fără muncă.

Unii mímează principialitatea dar nu fac altceva decât să tragă spuza pe turta lor, neinteresându-i nimic de ce se întâmplă în jurul lor, deși mímează implicarea.

Unii, prin tăcerile lor prelungite mímează înțelepciunea, dar ascund puținătatea profunzimii gândurilor lor, deși dacă ar vorbi și ar spune bazaconii ar fi mai atractivi.

Unii mímează că se apucă de construit autostrăzi și singurul lucru concret este că macină miliarde și miliarde, fără ca un centimetru de autostradă să apară la orizont.

Mímii noștri sunt peste tot. Ei au dus țara de râpă pentru că nu sunt oameni de acțiuni reale, ci doar mímează tot ceea ce ar trebui să fie lucru concret. Se vede de la o poștă când un ins este mím și nu om de acțiune, căci atunci când este de luat taurul de coarne, dă din colț în colț după care dispare din peisaj.

(23 iulie 2017)

Banii siguri - manualele școlare gratuite

Cine crede că manualele școlare gratuite nu este o afacere, deja comite cea mai amre eroare a vieții sale. Afacerea se naște din primele clipe, căci nimic nu este întâmplător când este vorba de banul public. Apar o serie de întrebări firești, inocente și răscolitoare, precum:

- cine sunt câștigătorii competițiilor pentru manualele școlare?

- cum este garantată calitatea manualelor școlare câștigătoare?

- câtă obiectivitate demonstrată există pe tot traseul unde apar banii?

- demonstrează cineva că nu este vorba de interese financiare?

- din toți banii de pe flux, cât revin autorilor și cât restului de actori?

- sunt definite proceduri care elimină mita și celelalte forme de corupție de pe flux?

Faptul că apar tot timpul schimbări, faptul că programele se tot schimbă, faptul că manualele tot sunt înlocuite, arată clar că în sistem există lucruri dacă nu murdare, cel puțin discutabile. În opinia mea, un manual de clasele mici să zicem I - VIII n-ar trebui să conțină noțiuni cu uzură morală teribilă care să necesite modificări majore de conținut ce presupun tirăriri de manuale absolut noi. Un manual ar trebui să aibă o viață lungă de 10 - 15 ani ca elemente de bază și periodic să se tipărească niște suplimente sau să fie luate actualizări minore de pe internet. Realitatea este alta, căci foamea editurilor este imensă, corupția din sistem este atroce și banul public trebuie supt și el căci de aceea este ban public, să-și bată decidenții joc de el.
Are cineva curajul să facă schimbări majore în structura de costuri a manualelor, astfel încât să se demonstreze că toți cei care participă dau dovadă de patriotism prin voluntariat?

(23 iulie 2017)

Diploma Virgil MADGEAU cu medtalia de aur

Diploma Virgil MADGEARU cu medtalia de aur a fost conferită până acum următoarelor personalități din țara noastră:

2009 - Gheorghe Dolgu - rector al ASE în perioada  1971 - 1980

2009 - Mugur Isărescu,  guvernator al BNR

2009 - Ioan Talpoş, rector al Universității de Vest Timișoara

2011 - Paul Bran - rector ASE în perioada 1996 - 2004

2011 - Alexandru Puiu - rector al ASE în perioada 1985 - 1989

2011 - Leonid Stepanovici TARASEVICI - presedinte al Universitatii de Stat de Economie si Finante                                                                       din Sankt Petersburg
2012 - Niculae FELEAGĂ - prof.univ.dr. ASE

2011 - Academia de Studii Economice a Moldovei din Chişinău, 2011

2011 - Constantin Virgil Negoiţă - profesor City University of New York

2013 - Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, 2013

2013 - Academia Română

2013 - Banca Naţională a României

2013 - Ion Gh. Roşca - rector al AE în perioada 2004 - 2012

2013 - Université Toulouse 1 Capitole

2013 - Iulian Văcărel- membru al Academiei Române

2014 - Safra Catz - CEO Oracle Company

2014 - Universitatea Naþionalã de Arte din București, 2014

2014 - Universitatea din București, 2014

2014 - Curtea de Conturi a României, 2014

2015 - Florin Georgescu- viceguvernator al BNR

2016 - Viorel Lefter - prof.univ.dr. ASE

2016 - Ovidiu Nicolescu - prof.univ.dr. ASE

2016 - Marin Dinu - membru în CA al BNR

2017 - Nicolae Alexandru Pop - prof.univ.dr. ASE
2017 - Ion Ivan - prof.univ.dr. ASE
2017 - Alexandru Isaic-Maniu  - prof.univ.dr. ASE
2017 - Victor Manole  - prof.univ.dr. ASE
2017 - Nicolae Văcăroiu - fost prim-ministru al României.

Lista este deschisă, Senatul ASE va acorda această diplomă însoțită de medalie ori de câte ori va considera oportun. ceremonia are un caracter solemn, asemeni celei de acordare a titlului de doctor honoris causa, pentru că diploma a fost concepută să ofere recunoașterea meritelor științifice ale celor care o primesc, dar care din cauză că au fost absolvenți ai ASE nu au cum să primească titlul de doctor honoris causa, titlu care se acordă numai absolvenților provenind din alte universități decât cea care acordă acest titlu deosebit de înalt.

(23 iulie 2017)

De ce te oftici, bre?

Cocoșul meu nu cântă pe gardul lui tălică.

Nucul din grădina mea nu face umbră pe casa lui tălică.

Nici eu nu ți-am tocit pragurile lui tălică.

Nici pisica mea n-a făcut potecă prin curtea lui tălică.

Dacă respir, nu respir aerul ce ți se cuvine lui tălică.

Nici umbră nu fac pe pământul ce-i al lui tălică.

N-am luat nimic din ce era al lui tălică.

Dacă am văzut că-ți pute, nici bună ziua nu ți-am mai dat lui tălică.

Atunci, de ce te oftici, bre?
......
Așa se discuta prin mahalalele Piteștiului în anii'50.

(23 iulie 2017)