Am preluat ca titlul acestui articol exact titlul cărții poetei Maria VAIDA-VOEVOD, pentru că mi-a plăcut foarte mult și exprimă exact ceea ce vreau eu să scriu aici. Cartea am primit-o în anul 2010 când am fost la comisia de doctorat a fiului lor, Moreno - Doru REŞ.
Cartea este în format mic de 12,5 X 20 cm și are 64 de pagini, plus două pagini de cuprins. Prezentarea grafică este de excepție. Admir la poetă faptul că toate poemele sale sunt concise, prezentate pe o pagină, ceea ce arată capacitatea sa de a concentra totul, de a crea un context esențial, fără a risipi imagini și trăiri, ceea ce mă duce spre unitatea de spațiu, unitatea de acțiune și unitatea de spațiu, din tragediile grecești.
Versul său este scurt, concis și încărcat de metafore, iar rimele sunt exact acolo unde muzicalitatea poemului o cere, fără a fi nici dominatoare, nici cu constrângeri într-un univers luminos și constant.
Mi se pare că puterea de concentrare a poetei este aceeași, atingând cotele cele mai înalte în poemele cele mai scurte ca întindere, așa cum sunt Șezători și Mai devreme c-un un gând. În primul poem, m-a impresionat transformarea substantivului veșnicie în verbul a veșnici, ia versul:
Te-oi veșnici într-un surâs
înglobează acea stare unică a cuiva față de ființa cea mai prețuită de pe pământ, imagine care mă duce către marea poezie a secolului al XIX-lea, definitorie pentru literatura noastră.
Poemul Mai devreme c-un gând aduce o translație în niște dimensiuni foarte clar delimitate, în care timpul crește într-o nouă semnificație:
dar mai târziu cu o viață.
Volumil este dedicat mamei și poeta se adresează mamei direct în unele dintre poeme precum:
Ți-e mâna aspră, mamă (poemul Alint, pg. 53)
De nimeni nu-mi pasă.
N-am mamă, m-am tată, (poemul De cine să-mi pese? pg. 21)
Ți-am trimis, măicuță, carte (pemul misivă, pg. 47)
Dormi și nu-mi vezi chipul, mamă (poemul Caron, pg. 48)
Rana ta de-acolo-i, mamă (poemul De deochi, pg. 56)
De-o vreme lumea mea
ți-e străină, mamă (poemul Nu mă vedeai, pg. 57)
Dar altar, din lutul tău, îmi sunt
mâinile mamei (poemul Rugă, pg. 62)
Mă-ntorc la casa mamei (poemul Mă-ntorc la casa mamei, pg. 63)
Voi veni în curând și eu,
mamă,
la sânul tău albit. (poemul Familie, pg. 64)
Îți legăn amintirea, mamă (poemul Balsam, pg. 65)
Ceea ce este de-a dreptul fundamental pentru gândirea poetei este legat de faptul că cea mai dragă ființă a ei, este acolo, lângă ea, în sufletul ei, este prezentă și i se adresează direct, cu tonalitatea copilului care-i cere ajutorul la tot pasul, știind că-l primește împreună cu o mângâiere.
Poeta vine cu elemente surprinzătoare și în zona stilisticii, aducând rime deosebit de interesante. Cuvântil obrazul, rimează cu cuvântul zăplazul (poemul Respirări, pg. 27).
Sunt multe de spus despre ceea ce se află între coperțile volumului Mai devreme de un gând, dar autoarea nu a scris poemele pentru a fi povestite, ci citite cu pasiune pentru a pătrunde profunzimea construcțiilor și pentru a-i înțelege mesajul răscolitor, adânc și plin de înțelepciune.
(24 aprilie 2017)