Sunday, April 30, 2017

Era să leșin

Azi 01 Mai 2017, la ora 9,16 pe Antena 3, invitatul lui Adrian URSU, cântărețul și compozitorul Florin CHILIAN, cel acuzat că-și caftea muierea, pe Ana Maria GEORGESCU, a zis că a făcut o chestie pe care nici Wolfgang Amadeus MOZART, n-a făcut-o. Mi se pare foarte exagerat ca acest Florin CHILIAN să-și asocieze numele cu Wolfgang Amadeus MOZART. Există complexul provincialului care vrea și el să pară cineva, adică un novator. Dar să-ți pui tu, un nene fără conturi de milioane de euro, fără zeci de mii de spectatori la spectacole unde-ți cântă Madona sau The Rolling Stones în deschidere, să-ți pui tu numele alături de cel al lui Wolfgang Amadeus MOZART mi se pare o blasfemie, adică ceva impardonabil și pe veci iremediabil. Chiar dacă a făcut el ceva măreț în zona pre@clasicului, dar titan nu este, căci Wolfgang Amadeus MOZART la vreo 11 anișori era deja titan. Florin CHILIAN stă măcar în blocurile din cartierul Titan?
(01 mai 2017)

Legea produselor tradiționale

Chestiile cu bio, cu mâncatul sănătos, cu produsele naturale, tradiționale sunt de adormit copiii și de furat clienții, căci produsele tradiționale sunt:
- trucate;
- pline de E-uri;
- mult mai scumpe;
- jalnice;
- nediferite;
- prea multe;
- făcute de oricine;
- neverificate;
- botezate numai.
Se impune o lege a produselor BIO, naturiste, tradiționale care din preambul să arate carențele existente acum și că legea are ca obiectiv, tocmai să nu se mai producă înșelarea clienților de către tot felul de producători:
- hoți;
- lacomi;
- leneși;
- mîrșavi;
- nenorociți;
- duplicitari;
- persuasivi.
Trebuie să se definească ce e acela produs :
-  bio;
- tradițional;
- sănătos.
Trebuie să se spună care este procesul de realizare pentru asemenea produse și cum se verifică. 
Trebuie să se spună și despre garanții, sancțiuni și certificate. Este esențial să se curețe piața de falsuri și falsificatori. Am văzut pe unii care vindeau produse tradiționale, exact acele produse care se găseau în galantare în supermarket. Fără o lege care să spună că produsele tradiționale trebuie să aibă alte:
- denumiri;
- rețete de fabricație;
- procese  de producție;
- moduri de păstrare;
- forme;
- ambalaje;
- mirosuri;
- prețuri;
- valori nutritive;
- caracteristici organoleptice,
nu se va face ordine și hoții vor rămâne tot hoți, iar clienții vor rămâne tot păgubiți de aceștia, căci comercianții și producătorii, oricât s-ar vorbi pozitiv despre ei tot mincinoși, lacomi și hoți sunt, căci creșterea exagerată a profitului se face doar pri:
- scăderea cheltuielilor de producție;
- înlocuirea materiilor prime cu unele de calitate inferioară;
- trecerea de produse la calitate superioară;
- creșteri nesimțite și nejustificate de prețuri.
Să nu-mi spună mie nici productătorii și nici comercianții că se simt lezați în demnitatea lor cu aceste afirmații, pentru că viața de zi cu zi și trecutul lor o demonstraează fără putință de tăgadă că n-au niciun drept să se creadă cinctiți, frumoși, orientați sufletește spre consumator, cumpătați și cu credință să facă numai și numai bine.

(01 mai 2017)

Furia proletară și mobilele florentine

Îmi aduc aminte cum proletariatul care disprețuia opulența, când a intrat în casele boierești la naționalizare, a distrus cam tot ce vedea, a distrus cu bocancii noroiți parchetul de lemn de esențe scumpe și și-a suflat pucii pe tapițeriile fine sau pe tapetele de mătase. N-am  să înțeleg cum după anul 2000 neproletariatul, ci o intelectualitate așa-zis educată, s-a năpustit pe mobilele vechi și sculptate, din lem de esențe speciale și cu o ură mai mult decât proletariană, le-a scos din ncabinete și din sălile cu dedicații culturale, înlocuindu-le cu mobile moderne, făcute din pal melaminat și acoperite cu furnir care imită să zicem mahonul. Spre disprețul general, mobilele vechi au fost scoase pe holurile de la subsoluri, uneori fiind scoase ornamentele sau fiind clasate și date spre a fi arse, bănuiesc sau trimise la mori pentru a fi transformate în rumeguș de afumat cârnați. Cam așa s-a distrus mare parte din avuția națională, prin ignoranță, voință politică și avânt proletar.
(01 mai 2017)

Măscăricii din televiziuni

Cine știe formatele emisiunilor de dincolo, vede cum se produc adaptările dâmbovițene la formatele de acolo, preluate și aici. Față de ce este acolo, aici:
- reclamele se dau după două evoluții de concurenți;
- prezentatorii au roluri disproporționat de mari în raport cu concurenții;
- unii au roluri de măscărici, fie din juriu, fie din prezentatori;
- show-ul este caricaturizat excesiv.
Este adevărat că nivelul de afară nu are cum să fie atins de mediocritatea televiziunilor de la noi care plimbă aceleași persoane ca pe sfintele moaște, făcând din vedete de mucava tot vedete de mucava. Faptul că s-a ajuns la situația în care cabotinismul este ridicat la rang de măiestrie denotă tendința spre succesul facil, de doi bani, care nu produce nici talente și nici valori, ci pierderi de timp. Totul este o poveste proastă, lălăită și penibilă fie că se vorbeste de Vocea, de Ăia au talent sau ăia cu i-Umorul sau ăia cu factorul. Nicio șansă să se schimbe ceva, pentru că numai falimentul lor ne-ar salva pe noi cei inocenți.

(30 aprilie 2017) 

Arhitectură vetustă

Bătrânii care domină arhitectura și care nu lasă loc tinerei generații se manifestă prin  implementarea de proiecte:
- anoste;
- hidoase;
- greoaie;
- predictibile;
- disproporționate;
- tălâmbe;
- imposibile;
- vechi;
- nefuncționale;
- grotești;
- jenante;
- aiurea.
Dacă mergeți prin Militari, în zona facultății de Automatică au răsărit niște construcții monstruase, care nu spun nimic, dar care arată cât de prost au gândit arhitecții, proiectanții și constructorii acele masive și oribile stabilimente. Și la ieșirea din Pitești tot niște bazaconii groaznice sunt date deja în funțiune, chestii care n-au nimic comun cu arhitectura mileniului al III-lea, unde soluțiile sunt îndrăznețe, zvelte, dejgajă optimism și dorința de înălțime. Dacă ar intra pe Internet și cei ce au puterea și decizia ar vedea ce se construiește în Emirate, în Japonia sau în USA, ar avea sufuciente surse de inspirație sau chiar de plagiar la o adică, pentru că este specialiratatea casei.  Nu mă miră că elefanții și sub formă de umii vor să dămine urbanistica acestor ani. Încă mai sper că tinerii vor irumpe și ceea ce știu ei va fi pus în practică și undeva după anul 2020 școala de arhitectură românească va fi renăscut.

(30 aprilie 2017)

Saturday, April 29, 2017

Face-o-m, drege-o-m

Face-o-m, drege-o-m se zicea  prin ardeal când treceau honvezii să pună pe români la treabă în fașa curții la tăiat iarba sau la mpturat rigola. Era un mod de a răspunde politicos și temporitator, de la care  s-a molipsit întregul popor când e vorba de a duce ceva la Sf, Așteaptă.
Face-o-m autostrăzi.
Face-o-m metrou.
Face-o-m pasaje de trecere.
Face-o-m cale ferată rapidă.
Face-o-m...
Și așa se face că suntem cam de căruță.
Nu mai zic nimic nici despre acel neaoș  merge și așa, cu care i-am molipsit și pe alții care nredeau în disciplină și lucru bine făcut.

(29 aprilie 2017)

Nu mi-e dor și nu regret

Nu este un cântec de muzică populară românească. Este pur și simplu un gând al meu, pentru că nu mi-e dor și nu regret:
- aprozarele ceaușiste;
- cartofii cu pământ;
- vânzătorii care furau la cântar;
- marfa de proastă calitate;
- spanacul veșted;
- ceapa fleoșcăită;
- restul dat incorect.
Așa că cei care speră să renască agricultura românească, înainte de toate să caute să scape de tarele ceaușiste, care sunt vii și neatinse în piețele agroalimentare volante, mai ales, unde:
- prețurile sunt de-a dreptul nesimțite;
- vânzătorii sunt aroganți;
- raioanele de brânzeturi duhnesc îngrozitor;
- marfa este de proastă calitate;
- de prea multă marfă de import;
- nu ești lăsat să alegi nimic.
Chiar ieri am fost la piețișoara de la intersecția Bd. Unirii cu Nerva Traian și după o experiență absolut terifiantă, am plecat spre Mega Image din mahala, unde tot marfă cu E-uri este, dar cel puțin am posibilitatea să aleg portocalele, merele, perele, ardeii grași sau ce-oi mai vrea eu să cumpăr. Iar la preț, parcă nu sunt așa de exagerate dacă analizez raportul calitate/preț.
Să mai fac o remarcă: la un automat de vânzare lapte proaspăr am văzut cum se încarcă recipienții și mi-a venit să vomit de câtă mizerie este acolo la schimbul de vase, la furtune și la modul în care se deșartă laptele într-un recipient care încape în automat. În plus, la mașina cu lapte roiau câinii.
(29 aprilie 2017)

Lălăială, năclăială, mocirleală

Cam așa trebuie caracterizată temporizarea în a adera la moneda euro.
Lălăială, pentru că totul se mișcă haotic, fără a avea o strategie clară, cu pași de urmat. Totul parcă este cu încetinitorul, a la relanti, ca în cinematografie, unde vrea să se ridiculizeze anumite lucruri sau să se evidențieze că timpul se derulează lent, încet, pe loc și deloc, vorba moldiveanului.
Năclăială, pentru că într-o atmosferă ambiguă nu sunt stabilite măsuri concrete legate de viteză, calitate și mai ales acuratețea fazelor ce trebuie traversate. Cumâinile mânjite, lipicioase, lunecoase, nu există nicio siguranță că vasele de porțelan fin chinezesc, nu vor fi scăpate din mână și nu se vor face țăndări.
Mocirleală, căci nu se cunosc problemele, soluțiile posibile și mai ales cine sunt respomsabilii  stabilite, cunoscând care sunt măsurile și sancțiunile pentru cei care nu-și fac treaba ca lumea. În management, se știe că între o soluție bună și una foarte bună există diferențe de zeci sau sute de milioane de euro.
Deci, este necesară trecerea la muncă cu creier la toate nivelurile, începând cu cel tehnic la BNR și continuând cu guvernul care trebuie să se miște, nu doar să mimeze.

(29 aprilie 2017)

Primul pas al BNR

Pentru ca poporul român să se obișnuiască să facă calculele cu euro, căci von trece și noi cândva la așa ceva, BRN trebuie de pe acum să schimbe câte ceva în banii aflați în circulație. BNR și Monetăria Statului să pună în circulație monede de:
1 ban
2 bani
5 bani
10 bani
20 bani
50 bani
1 LEU
2 LEI.
Dacă n0a-ș îndrăzni prea mult, ar trebui să circulă și bacnote de:
5 LEI
10 LEI
20 LEI
50 LEI
100LEI
200 LEI
500 LEI.
a să nu fie ușor de confundat cu eurocenții monedele să fie argintii, iar bacnotele să aibă și ele alte culor. Desenele pe anverssă fie nu foarte diferite de la eurocenti sau de la euro, pe revers să se mențină ce este acum. Și la bacnote să se procedeze tot cam așa.
Polonezii aveau așa ceva încă de prin anul 2006 și aveau monede de colecție.

(29 aprilie 2017)

Florin NAE

Foarte tânărul concurent de la Românii au talent de pe PRO Tv Florin NAE a intrat în finală cu melodia Time To Say Goodbye, interpretată magistral în duiet virtual cu Andrea BOCELLI. BOCELLI a făcut cândva duet cu Sarah BRIGHTMAN, dar Florin NAE mi s-a părut cu mult mai bun, mai expresiv și mai muzical decât ea.
Ca Florin NAE să iasă învingător, trebuie să facă ceva cu mult peste ceea ce a făcut de a intrat în finală. Consider că singura lui șansă este să preia o arie de soprană de coloratură, căci are resurse, din opera Lakmé de Léo DELIBES și mă refer la aria clopoțeilor. Înainte de toate, trebuie s-o asculte pe Mado ROBIN, interpreta unică a acesie arii, celelalte soprane fiind amatoare. Dacă nu găsește pe youtube, s-o asculte pe Silvia VOINEA.
El cu o astfel de interpretare vîi va copleși pe ascultători și va obține cel mai mare număr de voturi.


(29 aprilie 2017)



Friday, April 28, 2017

Finalistul Fang SHUANG

Aseară, 28 aprilie 2017, concursul Românii au talent și-a desemnat primul finalist în persoana tenorului chinez Fang SHUANG. După ce a cântat melodia Copacul, muzica de Jolt KERESTELY  și versurile lui  Ovidiu DUMITRU unde a avut un succes fulminant, în finală a obținut maximum de voturi cu melodia De-ai fi tu salcie la mal, a lui Horia MOCULESCU, pe versuri de Puiu MAXIMILIAN. Cred că în finală succesul său ar fi total dacă ar trece la un cântec de muzică populară românească, să zicem cântecul Măra nechii marie din repertoriul Mariei TĂNASE sau cântecul Cine n-are dor pe vale, al Lucreției CIOBANU. Cu o orchestrație sobră, gravă și profundă, el va fi câștigătorul. Nu văd o altă melodie din muzica ușoară care să i se potrivească pentru finală. Altfel, mă tem că nu va fi câștigătorul suprem.
(29 aprilie 2017)

Expoziții tâmpite, cu meșteșugari aroganți

Nici nu știu de ce se mai organizează expoziții cu meșteșugari, dacă aceștia nu sunt instruiți. Am fost la nenumărate astfel de expoziții și am văzut meșteșugari de o aroganță de nedescris care:
- vorbesc numai și numai de sus;
- își explică superioritatea nativă;
- vând numai la export;
- sunt prea căutați de străini;
- vehiculează numai prețuri în euro;
- spun că românii sunt cei ce trebuie să aștepte foarte mult la coadă;
- folosesc un vocabular cel puțin enervant și jignitor.
Căutam un sticlar care să-mi facă un banal degetar artizanal. Îmi explicau cât de greu e să facă acel răhățiș. De fiecare dată am scos dintr-o hârtie un degetar de lut cumpărat de la Nessebar și le-am dat peste nas. La unii când le-am vânturat nișye oferte super-generoase, am văzut cum le luceau ochii-n cap. M-am retras punându-le că nici nu îndrăznesc să mai continui pentru că ei sunt super-ocupați.
O muiere îmi cerea pentru un costum de oșan complet pentru un copilaș de 4 anișori vreo 2.000 de euro. Când am spus că nici un costum Hugo Boss nu trece de 5.000 de euro la magazinul  Harrods și am plecat, vroia să mai discutăm, iar următorul preț al ei a fost 1.000 de euro. Dacă insistam cred că=mi dădea costumul de-a moaca. 
Foarte mulți dintre ei sunt fomiști și încrezuți, lucru nepermis pentru cineva care vrea să vândă. Și pe la Horezu am întâlnit niște indivizi care tot așa, făceau pe zmecherii, dar când am scos portofelul cu euro și m-am făcut că vreau să plătesc ceva, s-au holbat teribil. După aceea am plecat și le-am zis vreo câteva. Una dintre concluzii a fost că-i aștept în Obor la prețuri de 10 ori mai mici.

(29 aprilie 2017)

Viața muzeelor

Când intri într-un muzeu la noi vezi:
- unltă distanță și răceală;
- bilete de intrare anoste și scumpe;
- restricții oarecum supărătoare;
- acreală în a-ți răspunde;
- indolență și vorbit la mobil;
- austeritate din lipsă de fonduri;
- puține idei și birocrație;
- stagnare, inerție și suficiență;
- preocupări spre zero pentru evoluție.
Când am fost pe la altee muzee din alte țări am văzut:
- elevi cărora li se explică lecții de istorie în fața tablourilor;
- maturi cu șevalete sau caiete care desenează;
- magazine cu suveniruri;
- ghizi foarte amabili și cu trecut glorios;
- viață pur și simplu prin noutăți;
- alte activități instructive și atractive;
- evenimente cu mari artiști;
- opere de artă celebre închiriate temporar;
- materiale video și audio comolementare;
- bilete de intrare foarte sugestive.
Se zice că muzeele de la noi sunt fără fonduri. Așa o fi. Eu le-aș închide pentru un timp, aș schimba managementul și aș face ceva ca ele să capete viață, să fie atractive pentru copii, pentru părinți și mai ales să fie accesibile. Nu am găsit decent să dau exact aceeași sumă la Muzeul național să văd câteva desene, cât am dat la muzeul Prado. Totuși era bine să se păstreze proporțiile...
S-au mai organizat niște expoziții pe Lipscani la un centru renovat unde era mulajul acela celebru al lui Constantin Brâncuși, dar în rest erau foarte multe lucrări ale unor anonimi de provincie. În schi,b biletul de intrare a avut un preț nesimțit de mare. Bineînțeles că din lipsă de mușterii l-au redus cumva cu peste 30% la prima strigare. Reformă, băieți!
(29 aprilie 2017)

Popescule, ai uitat, bre?

Acum Cristian Tudor POPESCU zice că se simte mânjit cu excremente pe care omul le deversează în WC și care în popor se zice a purta numele de rahat. El se simte mânjit cu așa ceva pentru că l-a avut pe Traian BĂSESCU președinte. El, moralistul, editorialistul, jurnalistul și aiatolahul editoralelor SF, tocmai el pune așa ceva, deși despre credibilitatea celui arătat cu deștiul de Cornel Vadim TUDOR, există nenumărtate de zis, mai ales că au fost vremuri când avea puterea de a băga iremediabil în cerneală pe toți cei care aveau contracte cu statul, contracte super-barosane, dacă îndrăzneau să nu facă publice într-un mod festivist rezultatele obținute, prin manifestări organizate de o firmă specializată, profesionistă, de succes și mai ales foarte  eficientă.Pentru orice om cu toate doagele la el, dacă vede că în 6 ani de stat la primăria Capitalei nu s-a făcut nimic, este inexplicabilă orice semnare de cecuri în alb, mai ales dacă persoana are nasul fin și ochiul ager, ori.
Dacă cineva mai are înregistrarea confruntării dintre Traian BĂSESCU și Adrian NĂSTASE, va avea surpriza să constate că supăratul Cristian Tudor POPESCU a adresat atunci întrebarea decisivă, care alături de prostioarele strategice și trădările mioritico-boierești dâmbovițene, a condus decisiv la probușirea lui  Adrian NĂSTASE, iar țărișoara a luat-o la vale devenind până în 2014 un stat mafiot, cum txact creatorul lui zice. Chestia cu mânjitul nu este suficientă, pentru că acel produs, pentru unii este comestibil la orice oră din zi și din noapte cu costuri zero, exact ac în procesul de copy-paste din computer pe un DVD a unui film. În locul acestui încruntat perpetuu mi-aș înghiți și cuvintele și sunetele, iar limbii i-aș lăsa rolul pe care l-a avut dintotdeauna, de a plescăi după o porție consumată.

(28 aprilie 2017)

Azi este un concurs de culturism în Dubai

Azi 28 aprilie 2017 este un concurs de culturism în Dubai organizat de UMF - Universal Muscle Fitness Fashion cu categoriile:
- bodybuilding;
- classic bodybuilding;
- men's phisique;
- classic phisique;
- men's phisique models;
- swimmer model;
- fashion model;
- male supermodel.
Este o competiție care se derulează sub egida IFBB și are loc la Sheraton Jumeirah Beach Resort. La acestă competiție participă și culturiști români,

(28 aprilie 2017)

Mădălina Puşcalău Dobrovolschi

Purtătoarea de cuvânt de la președinția șării este Mădălina Puşcalău Dobrovolschi, cea care a moderat una dintre confruntările candidaților la funcția supremă în stat din 2014.  La primele apariții doamna Mădălina Puşcalău Dobrovolschi a dat dovadă de unele stângăcii, scuzabile oricărui început.
Am urmărit evoluția sa și am observat:
- coerența discursului;
- sobrietatea abordării;
- claritatea mesajelor;
- o ținută îmbunătățită;
- controlul abordărilor.
Dacă doamna Mădălina Puşcalău Dobrovolschi s-ar inspira mai mult din atmosfera pe care o insuflă Palatul Cotroceni și funcționarii cu apariții publice de acolo, ar avea de corectat:
- coafura, în ideia unei sobrietăți marcante;
- îmbrăcămintea, în ideia coloristicii oficiale;
- echilibrul identificării sale cu instituția;
- tonalitatea utilizată;
- debitul verbal.
În rest, comunicarea pe care o asigură este de calitate medie, fără excese și fără stridențe. Este important ca și doamna Mădălina Puşcalău Dobrovolschi să apară în fața celor cărora dorește să comunice cu același calm al președintelui, cu aceeași economie de cuvinte și dacă este posibil, cu același zâmbet distins.






(28 aprilie 2017)

Diagnostic sigur: limbariță

Azi 28 aprilie 2017 pe la ora 10,20 am deschis televizorul și am urmărit pe TVR 3 emisiunea Cântec și poveste, în care o tipă îmbrăcată în costum național destul de încărcat, vorbea, vorbea, vorbea de nu se mai oprea. A prezentat-o pe cântăreața Mădălina Mârza în culori atât de trandafirii încât am crezut că va urma o voce mai amre ca a Mariei Tănase, ceea ce nu s-a și întâmplat deși am aflat de premiile acesteia, repertoriu și caracter, toate bogate, frumoase, nenumărate. Prezentarea lui Mihaela Petrovici a durat peste 75 decunde, lucru care mă determină să certific că acea prerzentatoare suferă de limbariță severă ce trebuie urgent tratată cu nenumărate metode naturiste, din care tăcerea este esențială. Emisiunea s-o numi Cântec și poveste, dar eu vreau să ascult povești cântate, nu povești spune de cineva nici ca povestitor măcar, urmate de cântece, puține, puține. Un realizator e foarte mare nu dacă într-o emisiune de folclor se vorbește enorm, ci dacă acolo se cântă sau se dansează. Restul e apă de ploaie. Văd că și această emisiune este bântuită de acel spirit sfătos, plat, enervant și lălăit de care sunt sătul inițiat la Tezaur folcloric. Stop, măi copilelor gureșe!

(28 aprilie 2017)

Thursday, April 27, 2017

Familia tradițională

Am văzut un film american care se petrecea într-un stat unde căsătoria între persoane de același sex este legalizată. Erau două doamne căsătorite, care aveau fiecare câte un copil născut prin inseminare artificială, de la un același donator. Copiii mari fiind, doresc să-l cunoasgic. Află cine este, îl vizitează. Mamele copiilor îl vizitează și ele. Una începe o idilă cu acela. Cealaltă doamnă este geloasă. Apare un conflict între cele două doamne. Filmul se termină cu cele două doamne dintre care una conduce autoturismul, iar cealaltă stă pe locul din dreapta. Mâna acesteia vine și strânge mâna ce era pe schimbătorul de viteze, ca semn al împăcării. Gesturile tanndre continuă, ceea ce însemna că doamnele au trecut peste trecutul apropiat și au revenit la ceea ce fusese înainte de a fi cunoscut tatăl biologic al copiilor lor.
Atunci, mi-a încolțit ideia de a identifica variante posibile de închegare a cuplurilor și am văzut că algebra booleană funcționează în cazul a două variabile A și B, folosind operatorul ȘI notat &&.
  A - bărbat născut bărbat, care rămâne tot restul vieții bărbat.
~A - bărbat născut bărbat, care devine femeie prin operație de schimbare de sex. 
  B - femeie născută femeie, care rămâne tot restul vieții femeie.
~B - femeie născută femeie, care devine bărbat prin operație de schimbare de sex. 
Voi folosi simbolurile operatorilor NOT - ~, respecțiv AND - && din limbajul de programare C++.
Se identifică următoarele expresii booleene:
  • (A) && (B) care corespunde a ceea ce se numește familie tradițională, formată dintr-un bărbat care rămâne bărbat și după căsătorie și o femeie, care rămâne femeie și după căsătorie, adică tot restul vieții;
  • (~A) && (B) ,care corespunde cuplului format dintre o femeie născută femeie și un bărbat devenit femeie printr-o operație de schimbare de sex;
  • (A) && (~B) ,care corespunde cuplului format dintre un bărbat născut bărbat și care rămâne bărbat, respectiv, o  femeie devenită bărbat printr-o operație de schimbare de sex; 
  • (~A) && (~B), care corespunde situației în care un bărbat devine femeie printr-o operație de schimbare de sex și o femeie devine bărbat tot printr-o operație de schimbare de sex;aici apare problema dacă acest cuplu devenit heterosexual în mod artificial formează o familie tradițională;
  • (~A) && (A) corespunde situației în care persoana născută femeie face o operație de schimbare de sex, iar celălalt membru al cuplului este o femeie care rămâne femeie:
  • (B) && (~B) corespunde situației în care un bărbat rămâne bărbat, iar celalalt bărbat face o operație de schimbare de sex, devenind femeie;
  • (A) && (A) corespunde situației în care cuplul este formati din doi bărbați;
  • (B) && (B)corespunde situației în care cuplul este formati din doă femei.
Făcând o astfel de analiză, cei ce doresc să efectueze modificarea Constituției introducând un nou articol din care să rezulte că o famile este formată dint-un bărbat și o femeie, trebuie să completeze cu un detaliu, așa încât membri cuplului să nu procedeze la operații de schimbare de sex toată viața. Dacă problema este tratată prin prisma teoriei  sistemelor dinamice cu stări finite, în care schimbarea de sex se produce fie înainte de formarea cuplului, fie după ce cuplul a fost format, definirea familiei tradiționale mai trebuie să includă și alte sintagme ce privesc faptul că bărbatul să rămână bărbat și femeia să rămână femeie pe tot parcursul vieții lor. Acol trebuie să se specifice și ce se întâmplă în caz contrar. Apar o serie de probleme legate despre ce se întâmplă cu acel cuplu care după o perioadă nu mai îndeplinește această condiție. Deci lucrurile nu sunt chiar așa de simple și cercetările trebuie aprofundate, astfel ca soluția să nu mai ducă la încă o schimbare în Constituție peste câțiva ani.



(28 aprilie 2017)

CSIE'50 - Actul de naștere

Deși mă consider un fel de arheologie în zona informaticii economice, deși am fost contemporan cu momentul înființării Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, aveam capacitatea de a certifica anum în care s-a produs evenimentul, știam că la începutul anului al IV-lea am fost studentul acestei facultăți deși până atunci aparținusem alteia, nu știa documentul, adică nu văzusem actul de înființare, adică nu văzusem certificatul de naștere.
Iată, că distinsul profesor Claudiu HERȚELIU făcând săpături adânci și unde trebuie a găsit la SGG documentul. Este vorba de HOTĂRÎREA DE GUVERN nr. 2365 din 20 septembrie 1967 care statuează înființarea Facultății de Calcule Economic și Cibernetică Economică, articolul 1 , litera A, punctul b, cu cele trei secții și anume: statistică economică, mecanizarea și automatizarea calculului economic și cibernetică economică. La articolul 3 se arată că numai secțiile de  mecanizarea și automatizarea calculului economic și cibernetică economică au durata de 5 ani. Hotărîrea este semnată ăde primul ministru Ion Gheorghe MAURER. Expunerea de motive este semnată de Acad. Ștefan BĂLAN, ministrul învățământului. Istoria recentă se scrie folosind preponderent documente, fotografii și mai puțin impresii, texte libere și memorii.
În sfârșit există piesa de bază acum la ceas aniversar!

(27 aprilie 2017)

Întrebări necesare, răspunsuri inerte

Apar niște întrebări care mă frământă și nu le găsesc răsppunsul.
Din oase de vită fără pic de carne se pregătește o fritpură de mușchiuleț la grătar?
O mârțoagă muribundă iese pe primul loc în cursa unde aleargă numai cai pur-sânge?
O mumie de acum 5.000 de ani are capacitatea de a recita sonete ale lui Dante?
Un bebeluș de 6 luni dispune de capacitatea de a cânta la Scala în Traviata de Verdi?
Dacă răspunsul este un nu categoric, atunci de ce am răspunde altfel la următoarele întrebări?
Un edil tâmpit va selecta pentru realizarea unui obiectiv un proiectat bun?
Un proiectant tâmpit va elabora altceva decât un proiect foarte prost?
După un proiect foarte prost, un executant și mai prost va executa o lucrare cât de cât bună?
O lucrare prost executată, cu termene depășite este un obiectiv atins?
Există o explicație pentru toate cele ce ni se întâmplă.
Oare de ce nu există autostrăzi? Nu există masterplanuri? Nu elxistă legislație?
Tot timpul dăm vina pe voința politică, tot timpul ridicăm din umeri. Realitatea este cu totul și cu totul alta. Bani sunt, utilaje sunt, teren este, materii prime sunt. Altceva nu există. Probabil nu s-a înțeles. Reiau.
Din oase de vită fără pic de carne se pregătește o fritpură de mușchiuleț la grătar?
O mârțoagă muribundă iese pe primul loc în cursa unde aleargă numai cai pur-sânge?
O mumie de acum 5.000 de ani are capacitatea de a recita sonete ale lui Dante?
Un bebeluș de 6 luni dispune de capacitatea de a cânta la Scala în Traviata de Verdi?
Mai trebuie și continuarea cealaltă?
(27 aprilie 2017)



Simfonia lalelelor

Orașul Pitești este deja celebru pentru:
- simfonia lalelelor;
- fântâna cântătoare;
- Dobrin și blocul lui;
- florile de fier imense și hidoase;
- ghirlandele kitchoase;
- teatrul cu actori buni;
- repavările dese.
Dar cel mai bine este ca trecătorul să admire florile care au umplut orașul, nu neapărat cu costuri modeste, dar frumusețea a ceea ce se vede face ca poporul să treacă cu vederea marile hoții. Aș fi preferat lalelele fără statuile acelea abstracte din marmură, executate fără nicio legătură cu locul istoric unde sunt plasate. Aș fi preferat simplitatea locului. Cel mult rearanjarea blocurilor acele cu înfățișare comunistă ar fi dat un alt aer. Mi-ar fi plăcut să fie magazine cu mult mai mari și mai luxoase decât chicineteșe acelea fără gust unde se vând tot felul de nimicuri. Aș fi vrut să nu mai bântuie în centru acele bănci hulpave, care nu bagă bani ân a-și face sedii fățăasemi-ar fi plăcut, dar de unde nu e nici Dumnezeu nu are cum să ceară unor oameni săraci cu duhul, cocoțați în funcții. Ei cred că le știu pe toate și de aceea nu ascultă de specialiști, ci de cei care oferă parandărăt cu carul.
(27 aprilie 2017)

Profiluri și colectivități fictive

De când cu chestia cu fraudarea alegerilor aud tot felul de povești. Unele sunt bazaconii pentru că prin anul 2000 parcă am fost pe la niște secții de votare și am văzut ce și cum. Îmi amintesc că acolo l-am văzut pe fostul primar Cătălin CHIRIȚĂ și pe cântăreașa Monica ANGHEL care împărțeau flori alegătoarelor selectate. Chiar am participat la numărătoarea de voturi și am văzut cum un bătrân de la un partid istoric a mânărit voturi, dar s-a reluat numărătoarea. Așa cum zicea Traian BĂSESCU, numai acolo la secție se măsluiesc voturi, prin anulări de voturi ale unor candidați, lucru destul de dificil datorită imposibilității de a constitui compolicități. În rest. cu programele software deja este o altă discuție, căci este de-a dreptul imposibil, datorită procedurilor de testare care sunt infailibile, stabile, deterministe, concludente, au maximă generalitate și care demonstrează corectitudinea prelucrărilor.
Acum se vântură ipoteze de manipulare a votanților prin conturi fictive pe rețelele de socializare, nenumăratele profiluri de prieteni  permițând influențarea celor din rețea prin mesaje foarte bine construite. Se zice că demonstrațiile din ianuarie 2017 cam așa ar fi fost demarate și întreținute. Din punctul meu de vedere lucrul este foarte nuanțat, pentru că acceptarea de prietenii are un cu totul alt caracter și selectivitatea este foarte diferită. Nu m-am gândit să cuantific așa ceva, dar am vagi idei cum cî chestia este foarte greu de realizat. Postacii, celebri postaci nu sunt indivizi pe care inteligența îi dă afară din casă, din moment ce:
- nu au profesii bănoase;
- sunt slugi cu simbrie temporară;
- acceptă să fie curele de transmisie;
- creativitatea lor este foarte limitată.
În acest context, singura modalitate de fraudare a voturilor este tot la urne, dar pe persoană fizică multiplicată, fără a fi vot multiplu, ceea ce presupune un anume tip de multiplicare a unei persoane fizice la nivel de cetățean, astfel încât numărul votanților persoane fizice distincte este cu mult mai mic decât numărul cetățenilor care și-au exprimat votul cu acte în regulă. Este o chestiune extrem de laborioasă bazată pe penetrare de baze de date dealtfel 100% sigure și multe alte ipoteze de lucru extrem de greu de transpus în practică. Numai că la nivel de ipoteză ar fi singura modalitate de a frauda alegeri, căci se verifică numai CNP nu și poza cetățeanului care se prezintă, deși produsele software de analiză similitudini odată cunoscute, se crează și componente care să distorsioneze pozele încât N poze ale unei singure persoane văzute din fașă să nu fie recunoscute ca fiind referitoare la persoana în cauză. Deci.


(27 aprilie 2017)

Dilema doamnei MUNGIU

Zilele trecut a apărut un articol al lui Alina MUNGIU-PIPIDI, care în calitatea sa de analist politic, dă sfaturi președintelui Klaus IOHANNIS. Aș zice mai precis în defectul său de analist politic, care ști prea multă teorie și practică mai puțin, pentru că nu a exercitat nicio funcție publica notabilă.
Despre acestă jurnalistă, analist politic, profesor de politologie, dar la bază medic, am mai scris câte ceva tot aici.
Nu cred că ceea ce zice acum doamna Alina MUNGIU-PIPIDI depășește rigoarea prezicătoarei Maria din Mărăcineni. De aceea o reorientare a doamnei se impune.


(27 aprilie 2017)

Wednesday, April 26, 2017

Marine Le Pen

Acum Marine Le Pen este în cursa prezidențială în al doilea tur de scrutin din Franța. Unii analiști fac greșeala de o compara pe acesta cu Donald Trump. Este adevărat faptul că amândoi au candidat la președinție, atât și nimic mai mult. Trump nu fusese în politică președinte de partid, în timp ce Le Pen este. Mai mult, USA nu e Franța și nici invers, ca populație, ca sistem de alegeri și din multe alte puncte de vedere pe care nu le mai enumăr aici.
Analiștii ar trebui să ia în calcul alți parametri, gândindu-ne la BREXIT mai curând decât la îndepărtata și prospera Americă a lui Trump.
Europa este acum frământată teribil de mult și are atâtea probleme încât comportamentul alegătorilor francezi nu are nimic din tradiționalismul de odinioară. Spre deosebire de Anglia, Franța a avut câștiguri importante ca membră a UE, pentru că a reușit în acest fel să pună mâna pe niște resurse pe care niciun război colonial al său nu i-a permis în câteva sute de ani. Din acest punct de vedere Franța nu are generate nemulțumiri așa cum Anglia a avut pe motive de migranți și cheltuieli care nu i s-au întors nicicum, așa cum se întâmplă cu Franța și cu Germania unde exporturile lor de subproduse astupă piețele noilor lor colonii din est. Deci Merine Le Pen este un candidat oarecare, un pic extremistă, dar nu suficient, un pic împăciuitoristă, dar nu suficient. Are un discurs plat, necolorat cum îl avea Hitler pentru a electriza masele și a le transforma în turme care s-o urmeze. Este un candidat oarecare, exact cum oarecare este Emmanuel Macron, cel cu care este în competiție. Francezii nici n-au dintre cine și cine să aleagă, pentru ambii competitori sunt anoști, plați, liniari, incolori, fără relief, doar niște umbre destrămate ale lui Napoleon Bonaparte. Marine Le Pen  va câștiga doar din motiv că votanții nu sunt prea misogini. Va avea un scor strâns. Între cei doi, alegătorul se găsește în situația de a alege între un dulap rablagit și o canapea hărtănită.


(26 aprilie 2017)

Sistemul educațional și diplomele falsificate

Am mai scris despre posibilitatea ca un număr de circa 15% dintre diplomele care circulă în țară și care atestă finalizarea de studii oficiale, să fie false.Îmi aduc aminte cum a fost descoperit unul care avea diplomă falsă, cu un telefon dat la o televiziune  că era revoltat că un personaj comic avea nume ca al lui, ceea ce îl revolta pe el, marele ștab. Un fost  coleg de-al insului a sesizat, a analizat  și a concluzionat că are diplonă falsă, ceea ce s-a și demonstrat.
Tentația de a se falsifica diplome există, mai ales căci cei care vor câștiguri fără muncă, sunt mai mulți decât ciupercile după ploaie. Unii nu se mai ostenesc să se înscrie la o facultate, să urmeze cursuri, ci merg direct la un falsificator de diplome și contra unei sume, obține documentul semnat, ștampilat, cu care merge să-și ceară drepturile pentru care nu a asudat o secundă.
Singura modalitate de a elimina acest flagel este prin dezvoltarea unei aplicații informatice la nivel național prin care se stochează datele referitoare la elevi și studenți cu întregul lor parcurs. Adică la începerea unui ciclu, pentru elev sau student este creat un articol într-o bază de date și anual se fac actualizări cu noile valori ale examenelor și mediilor de la disciplinele parcurse. Numai unul care a finalizat cu succes sarcinile are drept să obțină diplomă. Diplomele să fie accesate de oricine dorește fără să se ofere acele date personale pe care legea le protejează.
O altă mpdalitate de a proteja eliberarea de diplome de studii este dată de elementele de siguranță ca la monetăria statului cu bacnotele, inclusiv cu necesitatea de ardere a excesului de diplome nefolosite într-un an. Existența cifrelor de control în cascadă limitează, de asemenea, elanul de a se falsifica diplomele, căci un sistem coerent de codificare va exclude ca două diplome să aibă elemente de identificare comune.
Cred că este esențial să se facă curățenie și apoi să se facă ordine, astfel încât falsificarea de diplome să fie ceva ieșit din comun, nu cotidian.


(26 aprilie 2017)

Sistemul educațional și diplomele inutile

După 1989 s-au dezvoltat nenumărate universități cu și mai nenumărtate facultăți și cu specializări a;
proape fără sfârșit ca număr. Este adevărat că progresele în știință presupun alinierea specializărilor din învățământ, astfel încât și învățământul să reflecte cât de cât dinamica din artă, știință și tehnică. Numai că secțiile din facultăți trebuie să aibă:
- specialiști autentici și cu experiență;
- cadre didactice cu doctorate în domeniu;
- cărți și planuri de învățământ;
- estimări privind numărul viitorilor studenți;
- voința politică și organizatorică;
- forța financiară pentru a demara;
- spații și disponibilități tehnice;
- susținere din exterior, din industrie;
- management autentic și eficient.
Sunt situații în care disciplinele trăiesc cât predau anumiți profesori. După ce aceștia pleacă, disciplina moare pur și simplu. Sunt specializări frumos ambalate în terminologii excitante, dar care la o analiză mai profundă sunt de un banal ridicol și strigător la cer. Ofertele educaționale se adresează prin denumiri de profesii atât de excitante că la ele nu rezistă nici cei mai pesimiști tineri în cautare de drum în viață. Dacă sunt prezentate ca fiind profesii căutate, curate, pentru medii elevate, dar care pe deasupra nu presupun nici niște eforturi supranaturale ca la arhitecți sau medici, cu atât devin mai atractive. Voi defini diplome inutile acele documente care atestă o calificare pentru care tânărul posesor nu găsește trei ani la rând un loc care să se suprapună cu cel puțin 51% dintre cunoștințele acumulate în anii de studii. Am întâlnit foarte mulți tineri în sălile de culturism pe care le-am frecventat, care nu practicau profesiile pentru care își irosiseră 3 ani din viață pentru a obține o diplomă de licență și încă doi ani pentru a obține o diplomă de master. Păcat că nu se fac evaluări periodice ale unei matrice de transfer, din care să rezulte câți dintre absolvenți migrează spre o altă specializare decât cea pentru care au diplomă...

(26 aprilie 2016)

Tuesday, April 25, 2017

Copiii chinuiți devin și copii minune

Mulți dintre așa-zișii copii minune, sunt copii chinuiți de către părinții lor, care vor să iasă ei în față prin intermediul copiilor lor. Ceea ce părinții n-au fost în stare să facă, vor să facă odraslele lor.
Vedem copii contorsioniști.
Vedem copii dansatori la perechi.
Vedem copii care cântă mai ceva ca maturii.
Vedem copii epuizați de învățat rezumate.
Vedem copii care cară ghizdane de o tonă.
Vedem copii normali pe care părinții îi transformă în roboței.
Vedem copii care devin campioni din pruncie.
Trebuie corectate urgent aceste anomali.
Este adevărat că la 100.000.000 de femei există 3 clarvăzătoare autentice. Nu este posibil ca din 20 de copii de pe o scară de bloc:
 5 să fie foarte talentati la muzică;
 7 să fie cu calități excepționale la balet;
 8 să fie geniali în științe.
Eu cred că din 10.000 de copii, cam 9.900 sunt copii normali de 6,7,8,9 la scoală, vreo 70 sunt de medii între 9,01 și 9,80, vreo 25 sunt cu note de peste 9,80, dar numai vreo 5 sunt de nota 10 curat. Mai cred că din vreo 200.000.000 de copii vreo 2 sau 3 sunt geniali ca Mozart.
Nu cred în puzderia de copii minune cu care se laudă 102% părinți din mahalaua mea.

(26 aprilie 2017)

Părinți nebuni

Am văzut părinți care exagerează în relația lor cu copiii, în ideia că:
- le cer să ia numai 10 la școală;
- vor să învețe un instrument;
- îi obligă să fie campioni;
- le organizează showuri de soliști;
- îi chinuie cu modelingul;
- le definesc profesiile de la 3-4 anișori;
- îi încotoșmănesc aiurea;
- îi îndoapă cu medicamente;
- le impun regimuri draconice.
Acum am văzut și părinți absurzi, însă culmea la ceea ce am văzut este aceea că există și părinți nebuni, care vor să facă odraslele lor tot ceea ce ei nu au fost în stare să facă datorită:
- mediocrității;
- lipsei de talent;
- prostiei;
- lenei;
- mediului.
Numai așa se explică faptul că unii părinți ignoră zicerea cu mai bine un măgar sănătos decât un savant ofticos sau cealaltă zicere mai bine coada frunții, decât fruntea cozii. Am văzut mulți părinți care își fac copiii acrobați ca și ei, ceea ce nu este chiar o exagerare, că și alții își fac copiii avocați așa cum sunt ei, alții îi duc să urmeze matematica, așa cum fac ei ca matematicieni. Sunt însă unii care-și torturează copilașii să-i facă culturiști de la 5 ani, să facă flotări și alte exerciții grele de la 3-6 ani, iar ații le forțează norocul scoțând CD-uri și organizând showuri cu micuții. Nu vreau să scriu de inconștienții care-și urcă copilașii pe creastă de munte în toiul iernii, cu pericole de avalanșe. Trebuie făcut ceva pentru a identifica și trata nebunia acestor părinți în spitale și în cîmăși de forță. Urgent!

(26 aprilie 2017)

Legea fântânii

Nu-mi imaginam că făuritorii de fântâni sunt așa de idioți cum sunt de fapt, pucru dovedit de modul în care construiesc fântâni, de se întâmplă atâtea accidente, asemeni celui de la Balta Sărată de ieri sau unele și mai rele. Deci se impune o lege a fântâni în care să se definească tipurile de fântâni legale din Ro, procedurile de construire a fântânilor, cerințe de calificare ale fântânarilor și tot felul de late detalii ca să se limiteze accidentele dintre care căzutul în fântână este cel mai cumplit.
În opinia mea:
- nu oricine face o fântână;
- fântâna are o tubulatură;
- de la cota zero trebuie tuburi cu o înălțime minimă de peste un metru;
- fântâna trebuie să aibă obligatoriu un capac greu de deschis;
- fântâna trebuie să aibă o siguranță de funcționare;
- primarii să aibă comisii de verificare a fântânilor;
- fântânile neconforme să fie astupate dacp proprietarii lor nu le aduc la cerințele legii;
- sancțiunile să fie drastice pentru cei ce încalcă legea.
În cazul în care apar totuși accidente în care sunt implicați copilași, legiuitorul trebuie să fie necruțător cu sancționarea părinților dar și a celor responsabili pentru că nu au asigurat conformitatea fântânilor. Numai cu măsuri ferme se va stopa această mișelie a construirii empirice de fântâni cu riscuri enorme în utilizare. Unii invocă costurile, eu invoc indolența, prostia și iresponsabilitatea.


(26 aprilie 2017)

Sistemul educațional și calificarea haotică

Comuniștii aveau planul, planificarea, cifrele de plan, realizarea planului, toate devenind obsesive, lucru care a făcut da după 1989 lumea să urască și planul și planificarea și să se treacă la desființarea Comitetului de Stat al Planificării - CSP. CSP ocupa clădirea de azi a Ministerului Economiei și Dezvoltării.
Nu spun că planificarea era bună. Nu  spun că planu era bun,. Spun doar atât: fără un plan, totul devine un haos. A planifica nu înseamnă a gândi în locul altcuiva, ci a crea acea imagine globală a realității, cu asigurarea unor proporții, care să nu genereze pierderi sau dacă pierderile există, acestea să fie cât mai mici.
Acum când nu mai există planificare și nici plan, haosul s-a instalat și fiecare face exact ce-i bubuie prin cap. Pierderile sunt imense, dar lumea se uită spre cer și ridică din umeri spunând că destinul este de vină. Cele mai dramatice aspecte se înregistrează la nivelul forței de muncă. A lăsa pe fiecare să stabilească cifrele de școlarizare, funcție de o așa-zisă cerere și tot o așa zisă ofertă, este cea mai mare eroare. Oferta în zona forței de muncă este generată de:
- ambiții personale sau ale părinților;
- ideia de nemuncă intensă;
- titlul oferit;
- ușurința de a trece și finaliza studiile;
- costurile;
- o eventiuală șansă de a face ceva cu diploma;
- sonoritatea diplomei;
- salariile și câștigurile peste;
- confortul oferit în timp;
- poziționarea socială.
Contează foarte puțin ceea ce se întâmplă în realitate cu absolventul după terminarea studiilor și chiar dacă era criticat comunismul, în gândul lor, mulți regretă dispariția repartițiilor guvernamentale de la terminarea facultății, căci groaza de a fi șomer este dominantă, mai ales pentru cei fără relații și fără bani să-și cumpere postul, căci există la bugetari și așa ceva, fără a fi corupție pe față.
Există cumva niște germeni timizi ai planificării când Ministerul Educației stabilește cifre de școlarizare în facultățile de stat, dar există o foarte mafre ușurință de a înființa specializări noi și de a suplimenta locurile în numele unor necesități sociale imaginare, dar argumentate cu telefoane de la persoane influente sau de la neveste ambițioase. Și pe la inspectoratele Școlare există tendințe de a mai frâna elanul unor școli modeste în a-și schimba denumirea în Colegii Interplanetare sau alte bazaconii care mai de care mai sulfuroase și volatile, reglate de rezultatele la BAC.
Mediul privat de producție este cel care dă reglajele cele mai fine, pentru că niciun patron nu este nebun să-și suprapopuleze organizația cu personal nenecesar sau necalificat, pentru a-și semna cu propria mână falimentul. Numai mediul privat, economia reală face reglajele fine și obiective, dar care se propagă greoi în celelalte sisteme, iar efectele pe termen lung sunt dramatice. Nu vreau să fac enumerări, dar cine vrea, cine are interesul să meargă pe stradă și să întrebe 100 de tineri ce studii au și ce loc de muncă ocupă și va vedea că facultățile cu denumiri sonore, cu diplome fără acoperire i-a dus pe aceștia să fie vânzători, stivuitori de marfă, supraveghetori sau alte meserii care nu corespund calificării lor, dar din care mănâncă o pâine, mai neagră sau mai albă.

(26 aprilie 2017)

Ieri am avut o bucurie

Ieri am avut o bucurie.
Ieri am avut o mare bucurie. Când aseară s-a anunțat că miciuțul care a stat în puțul acela nenorocit, la 16 m sub pământ, a fost scos, m-am bucurat nespus de mult. Copilașul de doi ani a avut zile să trăiască. Dumnerzeu l-a vegheat și l-a ajutat prin oamenii trimiși de el acolo să-l ajute să iasă la suprafață. Nenorocirea s-a întâmplat în comuna Balta Sărată din județul Teleorman, din fieful lui Liviu Dragnea. 
Copilașul, nesupravegheat, nu avea nici doi anișori.
Am scris despre o lege de ocrotire a copiilor, prin care părinților să li se spună clar ce îndastoriri au în:
- a îngriji copilașii;
- a supraveghea copilașii;
- a educa pe copilași;
- a ocroti copilații;
- a le apăra sănătatea.
De asemenea acolo am cerut detalierea și înăsprirea pedepselor pentru:
- părinții criminali;
- părinții neglijenți;
- părinții bătăuși;
- părinții violenți;
- părinții care-și sechestrează copiii;
- părinții care-i fac sclavi pe copiii lor;
- părinții nelegiuiți.
Și părinții copilașului care a suferit cumplitul eveniment de ieri merită o pedeapsă exemplară. Ei trebuie:
- biciuniți în piață cu televiziunile în direct;
- înfometați trei zile;
- scuipați de toți sătenii;
- plimbați goi pe străzile comunei;
- obligați să se târască în patru labe o săptămână.
Și toate astea să fie știute de tot poporul, ca înspăimântați, cei ce ar avea cumva cheful sau gândul nebunesc să nu aibă grijă de copii din convingere, s-o facă de frică, de rușine și de groază, căci oamenii de tipul lor sunt fricoși și lași când este vorba de persoana lor. Trebuie ca societatea să fie necruțătoare cu toți cei care nu au grijă de copilașii lor și întoarcerea spre torturile din Evul Mediu sunt singura soluție pe termen scurt pentru a-i aduce la liman. M-am săturat să văd suflețelele acelea plăpânde chinuite de niște brute, care își mai zic și bețivi, dar care sunt de fapt niște neoameni. Cum ne comportam cu  un animal, așa trebuie tratați aceștia, fără milă, adică.


(26 aprilie 2017)

Legea răspunderii magistraților

Chestia cu capra nu ne lasă. Trebuie musai să moară capra vecinului și dacă nu este prea mult, chiar vecinul dacă ar muri, nu se supără nimeni. Ba mai mult, se reduce riscul ca acela să-și mai cumpere vreo capră și apoi toată lumea să reia ciclul, urmărind să-i moară și cea de-a doua capră pentru a ne menține-n trend.
Se vorbește peste tot despre legea răspunderii magistraților, cum că toate breslele răspund în fața legii, în timp ce magistrații nu răspund. Toată discuția se poartă fără a se analiza câtuși de puțin particularitățile muncii fiecărei bresle. Într-un fel trebuie văzut piețarul care dă lipsă la cântar fie că a măsluit greutățile, fie că te fură pur și simplu din ochi, cu totul altfel stă treaba la chirurgul care operează pe creier și cu totul altfel stă treaba când judecătorul dă o sentință. Dacă s-ar analiza mai bine acele particularități, cu mult mai altfel ar sta vulgul cu gura căscată să prindă prada, oricare ar fi ea, exact ca în Evul Mediu când vrăjitoarele erau duse pentru a fi arse pe rug. Acum televiziunile ar transmite cu mare lejeritate aceste procesiuni de-a dreptul sângeroase, mai ales că există jurnaliști cu apetență spre aspecte pestilențiale, de mare cruzime și de violență exacerbată, toate în direct.
În opinia mea, doctorii nu operează cu mai mare grijă că au chestia aia cu malpraxisul și nenumărați pacienți gata să-i dea în judecată pentru ați soluționa probleme financiare. Nici șoferii nu conduc mai cu grijă sau doar cu permis sau fără să se urce beți la volan pentru că legea i-ar pedepsi în caz în care procedează altfel. S-a dovedit clar că atunci când s-au scos cartelele de zahăr, ulei, prosoape și lemne prin anii ' 60 nu s-au produs variații excesive de consumuri, ba din contră, consumurile au scăzut. Pe vremea când înainte de Revoluție erau cartele, tot timpul am dat prietenilor la anumite intervale 2- l de ulei, 15 kg zahăr dar și unt destul de multe pachete, iar noi nu ne puneam frână la consumuri în niciun fel. Deci, cu cât se introduc mai multe restricții, cu atât lucrurile își pierd din calitate și chiar o iau razna, progresele dispărând vertiginos. O altă abordare mi s-ar părea cu mult mai eficientă, dar setea de dreptate, care este sete de răzbunare acum este foarte puternică și precis vor apare elementele de dezechilibru pe care societatea le va regreta din moment ce în loc de cultivarea onoarei se cultivă instinctele primare. Cine este magistrat adevărat, va rămâne astfel și cu și fără legea magistraților. Cine are spirit de aventură va căuta portițele și se va strecura. În loc să fie preocuupată de autostrăzi, iată, societatea are un ciolan de ros. Nu este nici cărnos și nici mare, dar autostrăzile nu răsar din aprobarea și aplicarea legii magistraților. Societatea ar trebui să aibe alte priorități, una dintre ele fiind sistemul educațional și o alta sistemul de sănătate, ceea ce înseamnă abordări inteligente, fără patimă și fără superficialitate, căci fără educație și fără sănătate, nimic nu are valoare, nici chiar legea.


(25 aprilie 2017)

Sfântul Toader a trecut de post

Sfătosul Tudorel TOADER, cel care a crezut că are la degetul mic soluții cu care să mulțumească pe toată lumea, este acum într-o situație imposibilă. El a creat mari așteptări și amânările pe care le practică a scos din minți și pe Sorin GRINDEANU și pe Liviu DRAGNEA, care la rândul lor sunt scoși din minți de populația care a votat programul de guvernare al PSD, program cu termene precise.
Lentoarea excesivă cu care se mișcă oamenii din sfera funcționărimii plătită gras se reflectă și aici. Toți se mișcă asemeni ochiului de mort. Adică trag de timp. Legile sunt făcute să-i protejeze pe cei ce nu fac nimic, nu-și asumă nimic și doar ridică din umeri.
Sunt sigur că lucrurile vor lua o turnură dramatică și chiar dacă va fi ceasul al 13-lea acele legi tot vor intra și vor trece de Parlament, cu Tudorel TOADER sau fără Tudorel TOADER. I-am zis sfânt, nu pentru că în acea zi de Sf, Toader  serbam eu ziua tatălui meu, ci pentru că o poză cu Tudorel TOADER dădea senzația că are o aură, cam albăstruie, așa cum este situația în care se află. Europa nu mai are răbdare și nici nu așteaptă să ne mocirlim noi, ci vrea fapte și acțiuni concrete, sfinte.


(25 aprilie 2017)

Jiji băgăciosul

Observ acum că de când generalul Gabriel OPREA, cel cu doctoranzii și cu doctoratele și cu dosarele și cu cina din 6 decembrie 2009, este într-o situație nu prea plăcută, Jiji s-a băgat și el în vorbă. S-a mai băgat Jiji în vorbă și când cu ANRP cu cCrenguța și când a văzu că e groasă, a dat-o cotită. Nu am habar cine îl sfătuiește acum pe Jiji, dar îl sfătuiește greșit. La el în colimator a intrat și judecătoarea de la CCR, despre care zice vrute și nevrute. În opinia mea, acest Jiji se crede deținătorul unor adevăruri, dar de fapt se bagă în vorbă că suferă de televizită, care este o gravă maladie a unora care nu suportă să nu se audă vorbind pe tosturi de televiziune în direct și la ore de maximă audiență. El nu-și dă seama că umple spațiile unor emisiuni cu banalitățile lui nesemnificative și se lansează în afirmații care sunt sigur că nu-i vor face bine. 
Pe mine acest Jiji mă plictisește, pentru că nu spune nimic și este un primitiv, care nu are o meserie, nu vorbește corect românește și niciun talent nu a dovedit că are. Se știe că el nu are studii juridice solide și tocmai de aceea trebuie să se ferească, mai ales că a pățit-o mai anii trecuți când a stat la pârnaie și a scris și a scris de a dat talentul afară din el de scientis ce se afla., deși la palat a poleit cu aur pe oriunde a fost sau nu necesar.

(25 aprilie 2017)

Bărbații superficiali

Bărbații superficiali nu merg la esențele lucrurilor.
Bărbații superficiali vor să impresioneze prin lucrurile pe care le posedă.
Bărbații superficiali cumpără motoare cu mult nichel de ele.
Bărbații superficiali  se acoperă de titluri de carton.
Bărbații superficiali vorbesc cu neologisme prea multe.
Bărbații superficiali  nu au meserie, dar zic că se pricep la orice.
Bărbații superficiali vor să fie omniprezenți și să fie măguliți.
Bărbații superficiali iubesc cu ardoare minciuna sruntată care-i preamărește.
Bărbații superficiali de regulă, nu au caracter.
Bărbații superficiali sunt lași și fricoși, nu iau viața în piept.
Bărbații superficiali ocolesc cât mai mult adevărurile incomode.
Bărbații superficiali întră în belele că sunt creduli foc.
Vai de capul bărbaților superficiali!

(25 aprilie 2017)

Eugen NICOLICEA și logica infailibilă

Eugen NICOLICEA este un bărbat cu multe apariții la tv unde etalează acel zâmbet specific omului inteligent, care știe să răspundă la întrebările ce se referă la meseria sa de jurist, adică de absolvent de studii juridice solide și practicant de avocatură cu succes, dar de deputat în șapte legislaturi începând cu 1992 și până în 2020, adică este peren.
L-am observat și l-am admirat cum știe să expună raționamentele clare prin care ajunge la soluții nebănuite, soluții deasupra unor oficiali mediocrii cocoțați pe scaune vremelcice dar înalte și nesigure.
Are un mod unic de a plasa ironii fine și bine țintite exact celor care se așteaptă mai puțin, iar cu argumente foarte bine construite vine să demoleze sofisme ale unor ageamii în ale dreptului, dovedindu-se a fi mare maestru de ceremonii care știe dansul pe ruinele admersarului. Chiar azi l-am auzit cum frumos îl lua în balon pe un procuror nefericit, pe care l-am analizat și despre a cărui dantură urâtă și neîngrijită în raport cu banii pe care îi are, am scris cu nemulțumire.
Îl mai aștept pe Eugen NICOLICEA să vină la emisiuni, căci atunci când el vine este o seară frumoasă, calmă, interesantă și drăguță, indiferent de moderator.


(24 aprilie 2017)

Monday, April 24, 2017

Secretele cu care a plecat Sebi GHIȚĂ

Toată lumea zice că Sebatian GHIȚĂ a cărat cu el tot felul de secrete, pentru că firmele lui de IT&C au avut contracte cu instituțiile de forță ale statului și produsele realizate de ele se refereau la securitatea națională și de aici tot tămbălăul.
Cum era de așteptat, despre problemă vorbesc nespecialiștii, ca să nu le spun ageamii. În mod normal, trebuie cunoscut că firmele lui Sebatian GHIȚĂ erau firme foarte mari, că erau din Ploiești și la Ploiești nu este nici Silicon Valley și nici capitala Bitdefender-ului. Deci:
- producția de software era foarte diversă la Ploiești;
- nivelul forței de muncă supercalificate era limitat;
- multe produse software erau din reutilizări;
- acolo un rol important îl au și etapele de mentenanță;
- firmele se ocupau și de vânzarea produselor făcute de alții;
- complexitatea produselor proprii cerea cam 10.000 de super-soft-iși.
Toate acestea mă îndreptățesc să afirm că Sebatian GHIȚĂ a vândut organizațiilor de stat speciale produse software și componente care asigură cybersecurity care nu erau produse 100% de ele, ci aveau componente customizabile. Mai mult, acele organizații au specialiștii lor în IT&C și nu au ele nevoie să cumpere din piață componentele necesare mai ceva ca aerul de la firme de software din Ploiești. Când spun acest lucru, mă bazez și pe faptul că oricât de generos ar fi fost Sebatian GHIȚĂ la salarii, n-am întâlnit foști studenți de-ai mei strălucitori, chiar ploieșteni fiind să lucreze la acesta, ci toți făceau naveta spre București, unde oricum salariile erau babane. Se știe, dar pentru cine nu știe, este bine să afle, că acum produsele software, oricât de complexe ar fi ele, sunt făcute să funcționeze independent de utilizatori, deci nu mai este ca acum 40 de ani când programatorul stătea în spatele clientului și-l strunea pe acesta ce să facă sau intra cu mâinile până la coate în produs să-l depaneze, căci fiabilitatea era indecent de mică. Acele vremuri sunt apuse de vreo 20 de ani. Acum, la livrare este dată o parolă de instalare și atât. Parolele se schimbă și produsul devine de nepenetrat chiar de însuși dezvoltatorul, dacă este profesional realizat. Un administrator total mai are o șansă să descâlcească lucrurile la o adică, numai că acesta habar nu are ce fac produsele în măruntaiele lor.
Faptul că produsele software complexe se construiesc în echipe și se folosesc biblioteci și programatorii lucrează independent pe componente după specificații care ar trebui să fie perfecte, face ca nimeni din echipă să nu mai gestioneze mai jos de  nivelul de ordin patru modulele. Cu atât mai puțin, cel ce stă la biutoane în firmă și se ocupă de acele relații care aduc contracte. Dacă și-l imaginează pe Sebatian GHIȚĂ că:
- a scris linii de cod,
- a proiectat aplicații,
- a depanat module,
- a elaborat documentație,
- a implementat software,
deja se înșeală amarnic și toate ipotezele pe care le construiește în demersurile jurnalistice sau de detectiv, sunt false, bune de adormit copiii.
Sebatian GHIȚĂ a făcut multe și variate chestii printre care enumăr:
- politică;
- întâlniri informale;
- chefuri;
- întreținut relații;
- semnat contracte;
- tăiat panglici;
- apariții Tv;
- tras sfori.
Deci, nu are acele detalii care să fie încadrate în zona secretelor, căci obiectiv și tehnic, nu avea de unde să le preia prin software. Este posibil ca cineva din firmele lui să aibă ceva elemente de la construirea câtorva nodule, dar această ipoteză mă duce cu gândul la filmul STEAUA SUDULUI când un struț a înghițit uriașul diamant și alergat fiind, se pierde într-o turmă imensă de struți, diamantul devenind de negăsit. Sebatian GHIȚĂ are secrete probabil, auzite de la alții care le-au spus prin viu grai. Sebatian GHIȚĂ nu are niciun secret obținut din fluxurile informatice generate de produsele software realizate dar și vândute de el prin contracte grase cu statul. Secretele cu care a plecat Sebatian GHIȚĂ sunt bârfe. Punct.



(25 aprilie 2017)

Legătura dintre salariu și performanță

Toată lumea vorbește acum de faptul că nu se justifică creșterile de salarii anunțate de PSD de câteva săptămâni, că ar trebui să se facă mai întâi reformă și după aceea să crească salariile. E un non-sens pentru că nimeni nu aleargă la maraton cu burta goală. Evident, după ce vor crește salariile foarte-foarte mult chiar, de la sine apare și problema performanței ca rezultat al unei autoreglări specifice oricărui sistem dinamic, colaborativ și complex.
A condiționa creșterile de salarii de mizerie de creșterea în prealabil a performanței este echivalent cu a pune carul înaintea boilor. Unor oameni cu salarii de mizerie în niciun caz nu li se va cere nimic, pentru că pentru o plată de nimic, nu are nimeni cum să ceară calitate, eficientă și zâmbete când se prestează un serviciu către cetățeni.
Creșterea salariului de la un nivel foarte-foarte mic la un nivel foarte-foarte mare are ca efect creșterea confortului fiecărui salariat simultan cu creșterea autoexigenței. dacă un om este îmbrăcat cu niște haine noi, el își schimbă comportamentul din om umil, în om mai drept, cu o lumină de speranță în ochi, gata să se gândească cu încredere spre viitor. dacă însă unui om zdrențuros, murdar i se cere să lucreze la computer, chiar dacă în vremurile lui bune a mai făcut acest lucru, el va fi dezarmat, dezamăgit și trist și resorturile lui interne îi vor frâna și cele mai mici puteri care le are. cam așa stă treaba cu ceea ce se întâmplă acum. Mai întâi trebuie să crească drastic salariile și după aceea, calitatea și performanța vin de la sine. Nu e nevoie de niciun bici.

(24 aprilie 2017)

Un pliant electoral de-al lui Traian BĂSESCU

Anul trecut pe primăvară am găsit un pliant electoral al Partidului Mișcarea Populară, membru al EPP, care pe verso avea desen de plic, iar destinatar nu era altcineva decât fostul prezident Traiam BĂSESCU. Pe partea din față trona un portret de-al fostului prezident care mi-a amintit de fotografiile oficiale ale lui CEAUȘESCU, în care cravata cu placheuri este înlocuită cu una grena cu picățele. Zâmbetul este inconfundabil și mi-a adus aminte de subânțelesul discursului prezidențial din 6 mai 2010, subânțeles însoțit de un rânjet mai mult decât răutăcios, ziceau mai corect, sinistru unii prin autobuzul 133 cu adresare de cuvinte deloc măgulitoare, mai ales că unii erau măturători săraci.
Despăturind pliantul am regăsit niște dreptunghiuri cu cuvinte alese nefericit, chiar groaznic de nepotrivite, precum:
- administrație eficientă, știut fiind faptul că între 2004 -2014 ineficiența a devenit legendară;
- infrastructura, clamată că nici nu trebuie la Ro autostrăzi, ca țară primitivă  cu nume de Românica;
- 300 parlamentari, când votul uninomonal a făcut din 400 vreo 600;
- educație când liiceanului i s-a adresat că școala scoate tâmpiți;
- sănătate, când în 2012 cu acel ghici sfidător a veut să distrugă SMURD0-ul;
- fondurile europene și diminuate și neatrase din motive foarte perverse;
- investiții în terenuri de fotbal în pantă, pârtii nefinalizate și bazine de înot fără apă;
- stat de drept, căruia el însuși i-a dat calificativul de stat mafiot;
- justiția bântuită de coincidențe strigătoare la cer, cu grațieri suspecte ale avocatei;
- demintate umană călcată în picioare prin frica de a mai vorbi ca înainte de 1989;
- protecția mediului nevăzută, necunoscută cu taxa de înmatriculare și alte nenorociri ecologice;
- fiscalitate redusă doar în mintea reginei, care a mânărit cât a putut și a protejat mafia;
- unirea cu Republica Moldova, care este singurul deziderat autentic, căruia nu i-a alocat însă fonduri.
In pagina principală de interior este o scrisoare destul de lungă și plicticoasă în care aflăm:
- cine este personajul;
- activitatea politică;
- proiecte viitoare;
- ce a făcut în trecut;
- ceva înduioșător ca încheiere;
- semnătura candidatului la senat.
Din punct de vedere al managementului politic, acest pliant este chiar foarte slab și impactul lui nu a fost câtuși de puțin la nivelul așteptărilor. Se vede că fostul prezident a fost părăsit de consilierii săi cât de cât profesioniști și locul acestora a fost luat de amatori fomiști. S-a văzut care sunt cei ce au urmat umbra cea prezidențială în partidul pe care și l-a făcut exact pentru a avea o jucărie după decembrie 2014, până când AMR 5 secunde, nu ca la armată, ci ca la pușcărie, pentru că așa s-au simțit oamenii în cei 10 ani de stat mafiot. N-am zis-o eu.





(24 aprilie 2017)

Management de documente și Tv

Zilele trecute, la Antena 3, o așa-zisă jurnalistă jubila că a făcut descoperirea vieții ei, cum un fost ofițer SRI cu firmă de software, colaboratoare cu firmele lui Sebi GHIȚĂ a încheiat vreo 140 contracte cu statul în valoare de peste 60 milioane de euro. Prostiile care le debita sărăcuța m-au cutremurat, mai ales cele legate la bazele de date ale unor unități militarizate și multe alte gogomănii. De fapt, unii dintre așa-ziși jurnașliști habar nu au pe ce lume se află, dar scot din ei chestii pe care le consideră senzaționale, dezvăluiri fără de  care universul s-ar opri din loc. Un minim de cultură în ale producției de software ar fi trebuit pe cetățeana aceea să aibă mai multe rețineri, dar dacă le-ar fi avut, tot ce considera dezvăluire devenea un fâs stupid, incolor și fără valoare.
Implementarea aplicației de management de documente este o cerință ce trebuia soluționată demult, iar acesta este astfel concepută să fie livrată ca produs finit, cu o minimă instruire și care funcționează independent de producător. Există nenumărate astfel de aplicații, toate integrabile, într-un sistem național informatic, la o adică peste ani.
Cel care are drept de a vind un astfel de produs, oferă numai o cheie de acces și orice utilizator încarcă de pe Internet produsul după ce introduce cheia, iar produseul se autoreproduce cu toate componentele și utilizatorul doar face o ușoară customizare, căci nici când se cumpără un televizor cel care l-a produs nu vine în casa cumpărătorului pentru a-l instala. Nefericita aceea de jurnalistă își imagina în mintea ei lipsită de imaginație, că fostul ofițer SRI cu o armată de civili dau buzna în unitățile militare cu sape, topoare și târnăcoape și dă-i și dă-i prin bazele ălora de date, de se duc naibii toate secretele, mai ceva decât cele cu care tot niște neaveniți cred că a plecat Sebi GHIȚĂ. În realitate nu este deloc așa. Oricine dacă are bănuți să se facă dealer de licențe de software de management de documente, devine dealer și basta. Adică, primește de la producător niște chei, adică niște numere destul de lungi sau niște coduri ceva mai sofisticate și când vinde, acele chei le vinde și mai spune dacă e cazul linkul de unde se încarcă produsul și atât. 
Nu se merge la sediul cumpărătorului.
Nu se instruiește cumpărătorul că produsul este prietenos.
Nu se accesează nicio resursă a clientului.
Nu se intră în baze de date.
Nu se nimic.
Există situații puțin probabile ca produsul să aibă niște bug-uri, iar clientul nu se adresează vânzătorului, ci producătorului. Acum cam toate produsele software de management de documente au depășit stadiul de versiuni BETA și sunt în uz curent, fără probleme. Problemele stau numai la client. Orice om moare de sete dacă 3 zile nu bea apă. Așa și aceste produse, necesită salvări la intervale stabilite și derulări de procese de mentenanță care se declanșează automat. Arhivările sunt obligatorii, iar conservarea suporților este problema proprietarului bazelor de date.
Așa, că tot ce a zis acea jurnalistă erau doar tâmpenii ce dovedeau cât de ignorantă era. Sărăcuța de ea! Amin!



(24 aprilie 2017)

Mai devreme de un gând

Am preluat ca titlul acestui articol exact titlul cărții poetei Maria VAIDA-VOEVOD, pentru că mi-a plăcut foarte mult și exprimă exact ceea ce vreau eu să scriu aici. Cartea am primit-o în anul 2010 când am fost la comisia de doctorat a fiului lor,  Moreno - Doru REŞ.
Cartea este în format mic de 12,5 X 20 cm și are 64 de pagini, plus două pagini de cuprins. Prezentarea grafică este de excepție. Admir la poetă faptul că toate poemele sale sunt concise, prezentate pe o pagină, ceea ce arată capacitatea sa de a concentra totul, de a crea un context esențial, fără a risipi imagini și trăiri, ceea ce mă duce spre unitatea de spațiu, unitatea de acțiune și unitatea de spațiu, din tragediile grecești.
Versul său este scurt, concis și încărcat de metafore, iar rimele sunt exact acolo unde muzicalitatea poemului o cere, fără a fi nici dominatoare, nici cu constrângeri într-un univers luminos și constant.
Mi se pare că puterea de concentrare a poetei este aceeași, atingând cotele cele mai înalte în poemele cele mai scurte ca întindere, așa cum sunt Șezători și  Mai devreme c-un un gând. În primul poem, m-a impresionat transformarea substantivului veșnicie în verbul a veșnici, ia versul:
Te-oi veșnici într-un surâs
înglobează acea stare unică a cuiva față de ființa cea mai prețuită de pe pământ, imagine care mă duce către marea poezie a secolului al XIX-lea, definitorie pentru literatura noastră.
Poemul Mai devreme c-un gând aduce o translație în niște dimensiuni foarte clar delimitate, în care timpul crește într-o nouă semnificație:
Aici, la mine-i zi,
dar mai târziu cu o viață.
Volumil este dedicat mamei și poeta se adresează mamei direct în unele dintre poeme precum:
Ți-e mâna aspră, mamă (poemul Alint, pg. 53)
De nimeni nu-mi pasă.
N-am mamă, m-am tată, (poemul De cine să-mi pese? pg. 21)
Ți-am trimis, măicuță, carte (pemul misivă, pg. 47)
Dormi și nu-mi vezi chipul, mamă (poemul Caron, pg. 48)
Rana ta de-acolo-i, mamă (poemul De deochi, pg. 56)
De-o vreme lumea mea
ți-e străină, mamă (poemul Nu mă vedeai, pg. 57)
Dar altar, din lutul tău, îmi sunt
mâinile mamei (poemul Rugă, pg. 62)
Mă-ntorc la casa mamei (poemul Mă-ntorc la casa mamei, pg. 63)
Voi veni în curând și eu,
mamă,
la sânul tău albit. (poemul Familie, pg. 64)
Îți legăn amintirea, mamă (poemul Balsam, pg. 65)
Ceea ce este de-a dreptul fundamental pentru gândirea poetei este legat de faptul că cea mai dragă ființă a ei, este acolo, lângă ea, în sufletul ei, este prezentă și i se adresează direct, cu tonalitatea copilului care-i cere ajutorul la tot pasul, știind că-l primește împreună cu o mângâiere.
Poeta vine cu elemente surprinzătoare și în zona stilisticii, aducând rime deosebit de interesante. Cuvântil obrazul, rimează cu cuvântul zăplazul (poemul Respirări, pg. 27).
Sunt multe de spus despre ceea ce se află între coperțile volumului Mai devreme de un gând, dar autoarea nu a scris poemele pentru a fi povestite, ci citite cu pasiune pentru a pătrunde profunzimea construcțiilor și pentru a-i înțelege mesajul răscolitor, adânc și plin de înțelepciune.

(24 aprilie 2017)

Sunday, April 23, 2017

Klaus IOHANNIS pentru al doilea mandat

În diferite medii se vorbește că președintele Klaus IOHANNIS a început să se gândească la al doilea mandat. Acest aspect mi se pare că trebuie văzut altfel, din moment ce încî de la preluarea mandatului său Klaus IOHANNIS a vorbit de un proiect dețară pentru 10 ani, adică două mandate. Deci, rezultă, că în acele medii cu totul altfel trebuie pusă problema.
Președintele Klaus IOHANNIS dezvoltă exact acele acțiuni care se înscriu în proiectul său de țară, pas cu pas, așa cum a anunțat și de la care nu se abate niciun milimetru. Este important ca analiștii politici, dealtfel, cam neprofesioniști, să vadă mult mai în adâncime demersurile sale. Ei sunt obișnuiți cu discursuri zgomotoase, suculente, colorate și găunoase, esențele fiindu-le străine și pe care le tratează doar ca pe tăceri sau pauze prelungite. Ei trebuie să înțeleagă cî și marii actori numai printr-un cuvând rostit răstoarnă o întreagă piesă. dau exemplu pe George RANETTI care din întreaga operă a rămas cu zicerea către I.L. Caragiale, nu momente, mastre, ci monumente, opera sa fiind pusă între paranteze.
Trebuie spus că președintele este foarte atent cu ceea ce face și totul este gândit ca:
- apariții publice;
- dialoguri cu ziariștii;
- discursuri;
- filme difuzate;
- aprecieri făcute;
- vocabular utilizat;
- nivel al detalierii;
- oportunitate;
- intensitate.
Oricât se străduiesc cei de pe margini, este destul de greu dacă nu imposibil să găsească minusuri sau discontinuități în abordări pe oricare dintre domeniile luate în discuție. Consider că analiștii politici dâmbovițeni ar trebui:
- să studieze proiectul președintelui Klaus IOHANNIS;
- să identifice etapele proiectului președintelui Klaus IOHANNIS;
- să stabilească punctul din proiect în care se află președintele Klaus IOHANNIS;
- să prevadă următorul pas  care îl va face președintele Klaus IOHANNIS;
- să se raporteze la întreaga traiectorie pe care și-a propus so parcurgă prezidentul.
Orice altă abordare este incompletă și infertilă ca finalitate, care îi va conduce pe analiști la concluzii eronate, exact ceea ce se întâmplă acum cu o frecvență demnă de alte cauze mult mai interesante. Nu vreau să-i iau la bani mărunți nici pe patriarhul jurnalisticii, nici pe încruntatul ziaristicii și nici pe gureșul geoglobalistic că este pierdere de timp și am alte lucruri de făcut, cu mult mai interesante.


(24 aprilie 2017)