Arta de a arunca cu noroi

Există oameni care nu au făcut niciodată nimic în viața lor. Pe unii dintre ei i-am cunoscut. Sunt mulți și sunt coalizați. Ei:

• se pricep la orice;
• au de dat idei pentru orice;
• critică fără deosebire;
• pârăsc oriunde;
• cred că au perfectă dreptate;
• se consideră cei mai cinstiți;
• sunt cei mai fervenți profitori;
• au disponibilitate spre a face rău;
• se vând pe nimic;
• se gudură la oricine îi dă o coajă;
• au numai venin în vorbe;
• sunt umili, ostentativ;
• nu au nicio meserie;
• nu au niciun rezultat al lor;
• sunt paraziți irecuperabili.

Am cunoscut astfel de indivizi care știu:

• să scrie turnătorii;
• să umple rețelele de socializare de zoaie;
• să dea telefoane anonime;
• să șantajeze;
• să arunce cu noroi în dreapta și-n stânga.

Era unul din Focșani, profesor de liceu, un vierme care nu știa decât să vândă în dreapta și-n stânga oricui oferea mai mult tot ce fura de pe unde apuca. Se lăuda cu multe, dar când i-am oderit șansa de a crea el o ofertă de proiect așa cum crede el, să-l realizeze, să-l implementeze și apoi să fie auditat, a dat bir cu fugiții. Ca el sunt nenumărați, căci este cu mult mai ușor să critici și să arunci cu noroi peste tot, adică să împroște cineva cu zoaie este lucrurl cel mai simplu. Șansa mea a fost că am colaborat numai cu persoane de top și nu mi-am amărât viața cu astfel de nenorociți. Ei erau pentru mine expresia a ceea ce este cel mai urât din tot ce au produs sevele acestui popor. Pădure fără uscături nu există. De la acești indivizi a pornit acest proverb superb. Să luăm la bani mărunți pe unii și pe alții și vom vedea că aruncătorii de zoaie de serviciu nu au meserie, nu au realizări, nu au muncit în viața lor ceva o oră. De vină este societatea că-i tolerează și le permite să se manifeste. Dacă ei ar avea onoare nu ar proceda așa. Unor oameni fără onoare n-ai ce să le ceri.

(01 august 2016)

Alice GHILE, o voce mare

Fără niciun dubiu, Alice GHILE este marea revelație a anului 2016. Ea este marea voce de care România are nevoie. este pentru prima dată când ascult Imnul de Stat al României cântat așa cum trebuie cântat un imn, adică:

• pasiune;
• claritate;
• ritm;
• emoție;
• dăruire;
• măreție.

Este prima dată când ascult pentru a 25-a oară consecutiv un cântec, de fiecare dată fiind altceva, mai profund, mai înălțător, mai mobilizator. Micuța Alice GHILE este cea mai bună voce pe care a dat-o această țară, după Haricleea Darclée. Trebuie urmărite respirația, volumul, tehnica,  muzicalitatea și mai ales memoria muzicală a acestei mari artiste. Îmi amintesc traiectoria micuței Shirley Temple din care americanii au scos o mare actriță, copilul-minune al anilor '30. Imi amintesc de Robertino Loreti, cel care cânta ca nimeni altul canțănete. Voi fi încrezător și voi aștepta să văd evoluția acestei voci de exceptie, a acestui talent unic.
Pentru a descrie arta micuței Alice cuvintele nu sunt suficiente. Trebuie ascultat cântul ei.

(01 august 2016)

Culturism și măsurători

În culturism ca și în toate celelalte sporturi se fac măsurători. Pentru unele sporturi, măsurătorile înseamnă recorduri. În culturism, măsurătorile înseamnă numai posibilitatea de a vedea evoluțiile sportivului în timp.

Se măsoară:

Înălțimea sportivului, dată în centimetri.

Greutatea sportivului, dată în kilograme.

Circumferința brațului, dată în centimetri.

Circumferința antebrațului, dată în centimetri.

Circumferința gâtului, dată în centimetri.

Circumferința pieptului, dată în centimetri.

Circumferința taliei, dată în centimetri.

Circumferința coapsei, dată în centimetri.

Circumferința gambei, dată în centimetri.

Circumferința mâinii stângi, dată în centimetri.

Pentru a se asigura comparabilitatea și corectitudinea măsurătorilor, sunt definite proceduri care trebuie urmate și care arată:

- ce instrument de măsurătoare este folosit;

- cum se folosește instrumentul de măsurat;

- cum se pregătește sportivul pentru a fi măsurat;

- care este momentul optim în care se fac măsurătorile;

- care este poziția părții corpului pentru care se face măsurătoarea;

- cum se face efectiv măsurătoarea;

- cum se ține evidența măsurătorilor;

- la ce intervale de timp se fac măsurătorile.

Procedurile trebuie aplicate corect pentru a se obține valori corecte, care într-adevăr să redea stadiul de pregătire în care se găsește un sportiv.

Prin fixarea defectuasă a instrumentului de măsurat crește numărul de centimetri unde este interesat sportivul să creadă ca a atins un nivel de performanță ridicat, respectiv, scad numărul centimetrilor, acolo unde, crede sportivul că a produs scăderile necesare, cum de exemplu se așteaptă să se întâmple cu circumferința taliei.

Pe internet se găsesc nenumărate locuri unde sunt date desene sugestive care arată cum se fac măsurătorile, iar cărțile complete de culturism prezintă procedurile și chiar explică modalitățile prin care acestea se aplică greșit și ce efecte au erorile de măsurare.

Se consideră că elementul cu variabilitatea cea mai redusă indiferent care este tendința de evoluție a corpului este circumferința mâinii stângi și de aceea se face măsurarea ei. Se vor calcula o serie de rapoarte unde se folisesc la numitor circumferința mâinii stângi și se vor obține numere care permit comparabilitatea dintre sportivi în raport cu un model considerat.

Există măsurători care se fac la cald, adică după un antrenament sau la rece, adică dimineața la o oră după trezire. Ideia de bază este ca în ambele cazuri să fie aplicată aceeași procedură, dar să fie aplicată corect, iar poziția părții măsurate să fie aceeași.

La fel și greutatea corpului, se măsoară între competiții și de regulă este mai mare cu câteva kilograme, dar și în timpul competițeiei. Așa apar cele două niveluri, on season, respectiv, off season la culturiști. La unii culturiști apar măsurătorile în inch și în pound. Un pound este 0,453kg, un inch este 2,54cm, iar un foot este 30,4cm.

Culturistul Phil Heath, actualul Mr. Olympia are înălțimea 5 ft 9 in, adică 5 * 30,4 + 9 * 2,54 = 175cm și greutatea de 250lbs adică 250 * 0,453 = 113,25kg.
Culturismul și măsurătorile merg mâmă în mână fără a deveni o obsesie pentru sportivi, în ideia că sportivul stă să-și contemple în oglindă evoluția oră de oră sau se cântărește zi de zi.

La adresa: http://ionivan.ro/2015-BODYBUILDING/PERFORMANTE.htm este o listă cu măsurătorile găsite de mine în literatură, pe Internet. Trebuie să devină o obișnuință pentru culturiști să facă măsurători mai ales când au venit în concursuri importante.
Numai după un efort susținut cantitatea se transformă în calitate, iar în competiții calitatea face diferența.

(01 august 2016)

Din folclorul bolșevic

Înainte de 1989 circulau mici poezioare precum:

Decât mult și fără rost,

Mai bine puțin și prost.

Ceea ce arată că năravul nu ne-a părăsit se reflectă în kilometri de autostradă dați în folosință în acest an, dar și în anii precedenți.

Alte stihuri glăsuiesc astfel:

Cine muncește cinstit,

Ori e prost, ori e tâmpit.

După cum curg lucrurile, furăciunile sunt un proces generalizat, adică cei în funcții publice cam fură și nu se sfiec pentru că legea, ca peste tot este blândă cu hoții de sute de milioane de euro și este aspră cu cei ce fură o pâine.

Altă poezioară drăgălașă este:

Vreți să faceți bătătută,

Încălțați șlapi cu bavură.

Vara aceasta peste tot, mai ales masculii, poartă șlapi, impunându-și în acest fel caracterele lor bine definite, determinarea și mai ales calitățile ascunse, ce se întrevăd prin mersul legănat și burticile proeminente.

Concluzia: societatea nu este nicidecum prea departe de ceea ce era ea înainte de 1989.

Morala: magazinele sunt pline de bunătăți.

(31 iulie 2016)

Natură moartă cu șlapi

La acele tablouri stupide cu bujori având culori stridente, pepenele cu cuțitul înfipt în el și cu o felie incredibil de roșie pe aceeași tavă, țiganca cu luleaua în gură, culcată pe o rână și cu țâța scoasă din rochie, iată se auadugă din acest an tabloul șlapilor purtați pretutindeni.  Prietenul și colegul meu Liviu TOMA are pe contul său de facebook următoarea remarcă: Un fenomen mai tare ca Pokemon a apărut în România. E vorba despre bărbații în slapi. Nu āia de pe plaja sau de la ștrand, ci de cei care sunt întâlniți din ce în ce mai mult în centrul orașului, în mall-uri, supermarket-uri, magazine, gări, aeroporturi, parcuri, adică oriunde. Mai nou au început să asorteze la șlapi maieuri, nu din alea colorate ci din alea albe clasice. Trăim în România epoca bărbaților pensați, sportivi, bogați, atenți, puternici, determinați, musculoși și bronzați, dar în slapi.

Azi am făcut o numărătoare și ci 20 de bărbați veniți la Kaufland la cumpărături, 16 erau în șlapi, eu neintrând printre ei cu regret. Înseamnă că în curnd va apare o nouă reprezentare artistică, anume, natură moartă cu șlapi, pentru că există o așa mare varietate coloristică încât reprezentarea cromatică la dispoziția artiștilor va permite toate tipurile de transfigurări. Le aștept.

(31 iulie 2016)

Lucian CROITORU de la BNR

Lucian CROITORU este un fost student de-al meu pe care l-am cunoscut într-o bază de practică prin anul 1978, pe când el era doar boboc, așa cum li se zice studenților din primul an. Au mai fost niște ocazii în care l-am mai întâlnit în timpul facultății și m-am bucurat să aflu că el era studentul cu medii foarte mari și cu înclinații spre cercetarea științifică. N-aș fi scris niciodată despre Lucian CROITORU, dacă zilele trecute nu l-aș fi întâlnit pe un coleg care s-a văitat că un doctorand cu o anumită poziție s-a transferat de la el, la un alt conducător științific. Sunt mulți profesori care își doresc ca doctoranzi demnitari sau oricum persoane cu oarece statut social, dar motivele sunt extrem de volatile, diferite, centripete și emergente. I-am zis colegului că am cunoscut un decan care i-a propus unui doctorand să plece de la conducătorul său, pentru că există nenumărate alte oportunități. Eram în secretariatul Facultății de Cibernetică, printr-o simplă coincidență, când l-am văzut iritat pe doctorandul Lucian CROITORU, căci lui i se făcuse oferta de a schimba conducătorul științific. Acesta nu concepea o astfel de mutare de conjunctură  în condițiile în care colaborarea sa cu profesorul Ludovic TÖVISSI era excelentă. Când spun acest lucru, știu ce spun. Tonalitatea fostului meu student era fermă și finalul a fost cel dorit de el. A susținut în 1995 teza de doctorat Funcționarea economiei și măsurarea economică, avându-l conducător științific pe cel pe care cineva ar fi vrut să-l înlocuiască, din motive ușor de înțeles, adică pe marele profesor Ludovic TÖVISSI. Am apreciat verticalitatea de atunci a lui Lucian CROITORU. Nu m-a mirat opțiunea prezidentului BĂSESCU de a-l desemna candidat la funcția de premier în cotombrie 2009. Dacă Lucian CROITORU ar fi reușit să-și convingă colegii care erau în institute de cercetări sau lucrau ca specialiști în diferite funcții exact acolo unde era nevoie de reierele lor, România ar fi avut un guvern de tehnocrați autentici, nu ca aum, guvern caricatural-tehnocratic. N-a fost să fie. Ultima dată l-am văzut pe Lucian CROITORU în Aula Magna a ASE, când i s-a decernat şefului lui Diploma Virgil Madgearu cu medalie de aur, în 11 noiembrie 2009. Eu am stat în rândul din spatele consilierului pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, căci aceea era funcția lui Lucian CROITORU. Avea un costum de marcă, la care am admirat cum se așezau dungă pe dungă îmbinările la o croială perfectă. N-am stat de vorbă, nu ne-am salutat. Când am auzit câte platitudini spunea șeful lui, m-am ridicat și am plecat, cu regretul că mi-am pierdut aiurea câteva zeci de minute din existența mea efemeră. Nu întâmplător am scris acest articol, să fie foarte clar! Știu să ghicesc în cafea.

(31 iulie 2016)

De ce e învățământul așa cum este? (003)

Al șaptelea element care a adus învățământul în stadiul deplorabil în care se găsește acum este corupția generalizată, care a cuprins totul, încât nu mai există niciun element din sistem neafectat de această maladie oribilă, groaznică, dezastruasă, nocivă, ucigătoare și de nerezolvat fără o restructurare din temelii. Iau ca exemplu vameșii din Giurgiu, care deveniseră etalon al opulenței prin cartierul numit al vameșilor, căci acolo erau cele mai luxoase vile din Giurgiu. Am trecut și eu de mai multe ori prin acea vamă înainte de 2007 și știu pe pilea mea ce era acolo, căci se vedea după burțile și aroganța funcționarilor vamali ce și cum. Acum este liniște și pace pentru că le-a dispărut obiectul muncii, acel factor de presiune, care consta în a cotrobăi prin bagaje și a umili pe indivizi, chiar dacă nu aveau nimic de declarat și în mod normal trebuia să curgă fluent lucrurile. Acum este cu totul altceva. Vin din sistem, am copiii elevi, am fost președinte de BAC, am fost în comisii de admitere, deci să nu vină nimeni să-mi spună mie că negrul este alb, când am văzut atâtea mizerii la viața mea încât să-mi explice mie cum un elev de a XII-a obține în ultimul trimestru media 9 la limba română, pentru a avea medie generală la limba română media 5 (cinci). Să cred că elevul s-a luminat și că profesorul și-a menținut intransigența îmi este imposibil. La nevoie voi da numele liceului și anul când s-a produs comicăria. Nu am o explicație decentă, cât de cât la situația în care am cerut să se tragă la sorți sălile unde să meargă profesorii la asistența de la probele scrise, situație în care a fost aproape o revoltă și s-a lăsat cu leșinuri. N-aș vrea să scriu aici despre situația în care fiul directorului adjunct și profesor de fizică a fost dat afară din BAC pentru că l-am prins cu caretea de română copiind. Erau de față doi supraveghetori, profesori, vai steaua lor. Și exemplele nu se termină aici pentru că ăia erau tâmpiții, cei mai rafinați aveau alte tehnologii, cu mult mai eficiente, ca de exemplu închiderea subiectelor în case de bani și pierderea cheilor, chei care s-au găsit când am adus aparat de sudură și am anunțat foarte sus. În anul acela se greșise subiectul la mate, soluția cu loc geometric fiind trasă de păr, într-un spectacol transmis la tv cu circul de rigoare.

Dar să revin la sisteul educațional cu câteva întrebări pe care mi le pun mie însumi:

• cum ajunge un părinte la o școală, alta decât aia unde este arondat cu copilașul lui din clasa a întâia?
• cum ajunge puștiulică dintr-a-ntâia la învățătorul cel mai bun de la școala?
• cum ia elevul premiul întâi dacă părintele își dorește neapărat acest lucru și pe scenă dintr-o clasă cu 25 de copii 19 urcă pentru a lua coronița?
• cum se explică media de 9,80 la clasă și media pe lucrările scrise de la examenul corectat altundeva de 6,50?
• cum termină un elev clasa a VIII cu diplomă, fără să știe tabla înmulțirii?
• cum termină un elev liceul știind doar să scrie cu litere de tipar?
• cum o elevă la examenul de matematică, profil real nu știe semnul integralei?
• cum un conducător de doctorat avea Ț doctoranzi toți cu același titlu de teză?
• cum se explică presiunile puse pe profesor când prinde un student copiind?
• cum se explică faptul că învățători maltratează elevi și nu li se întîmplă nimic?
• cum se explică funcționarea fără autorizație a unor facultăți?
• are cineva curaj să verifice cate diplome de absolvire ale facultăților sunt autentice?

Sunt atât de puțini cei care nu sunt loviți de maladia corupției încât par stingheri și răzbat foarte greu în viață. Ei sunt dascălii adevărați dar sunt minoritari. Atât timp cât elementul valoric nu va fi pe primul plan, nimic nu se va întâmpla în sistemul educațional. O nemțoaică a vorbit odată la tv și a zis că marea transformare se va produce aici când șomajul va fi de peste 20%, pentru că numai atunci:

• oamenii se vor pune pe treabă;
• oamenii vor fi ierarhizati valoric;
• oamenii se vor lupta să fie și mai buni.

Nu știu dacă este așa, dar trebuie ca sistemul educațional să fie restartat, dar nu din interior, că niciun pușcăriaș nu-și dă singur pedeapsa. Nu trebuie să se procedeze ca la restructurările unde asemeni vrăbiilor de la Universitate, când trecea troleibuzul zburau, dar fiecare își găsea o creangă unde să se așeze. Cine va avea curajul să facă o reformă adevărată, consistentă și profundă, va trebui asemeni chirurgului, să ia bisturiul și să elimine tot ce este malign în sistem, fără milă. Mă cam îndoiesc eu de o asemenea performanță pentru că de la noi pornește: lasă, că merge și așa.

Și acum zic: deocamdată, atât. Doar, deocamdată.

(30 iulie 2016)

De ce e învățământul așa cum este? (002)

În al cincilea rând, legea învățământului este atât de bizară, încât mă și mir că sistemul educațional mai și funcționează. În opinia mea, legea învățământului trebuie să fie un text:

• scurt;
• clar;
• precis;
• logic;
• gradual;
• acoperitor;
• ortogonal;
• simplu;
• neinterpretabil;
• coerent;
• nearbitrar;
• de execuție;
• neopțional;
• neredundant;
• structurat;
• liniar.

Cine citește legea să se regăsească exact în articole și să știe clar ce are de făcut. Îmi aduc aminte că am mers la oficiul juridic cu un text pentru că nu înțelegeam nimic dintr-un  articol din legea învățământului din acea vreame și am plecat mai tâmpit decât am intrat, pentru că un jurist dar și doi avocați nu au dat o soluție. Așade prost era construit acel articol. Concluzia mea a fost că  mediocrii care au făcut legea, nu aveau cum să facă decât un text după chipul și asemănarea lor, adică un text mediocru.

Legea trebuie să spună clar care este structura ciclului de instruire, grădiniță, gimnaziu, liceu universitate, masterat, doctorat. dar tot legea trebuie să spună că există școli profesionale, cursuri de calificare și tot ce mai este legat de educație. Se va vorbi despre durate, despre diplome și tot ce mai e necesar. Mie mi-a plăcut prima formă a legii de constituire a SRL-urilor că enumera numai domeniile unde nu aveai voie să-ți faci SRL. Legea era scurtă, clarăși la obiect. Că ea se aplica într-un mod vulgar, este o altă poveste, că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții este marele adevăr simțit pe propria-mi piele.

În al șaselea rând trebuie clarificate niște raporturi dintre învățământ și piața forței de muncă. la ora actuală nu are nimeni curajul să ia taurul de coarne și să analizeze eficiența sistemului educațional, adică să vadă cât din ce se învață în școală folosește la ceva. Sunt prea mulți absolvenți care au terminat o anumită specializare și lucrează în cu totul alt domeniu. Legea aia care scutea de impozit pe absolvenții de facultăți de informatică era bună dacă nu era diluată la propunerea unui parlamentar ciudat pe care prin 2013 nu mi l-am dorit într-un prezidiu și cum a venit, tot așa a și plecat. Dacă ar avea cineva curajul să faca matricea specializărilor cerute de piață și a celor oferite de facultăți și la intersecția linie-coloană ar fi înscriși absolvenții din ultimii 10 ani ar avea revelații din care s-ar vedea că există specializări supradimensionate, cu cerere pe piață foarte mică.

Deocandată, atât. Urmează și alte elemente de analiză în zilele care vin.

(30 iulie 2016)

De ce e învățământul așa cum este? (001)

Mă laud că sunt un fel de arheologie a învățământului, pentru că;

• am învățat și după manuale traduse din limba rusă;
• am învățat și după manuale ale boșevismului românesc;
• am fost martorul unor restructurări aberante de acolo;
• am văzut cum s-a construit răul;
• am simțit ce înseamnă disprețul pe propria-mi piele;
• mi-am dat seama cine greșește impardonabil.

Acum că nimeni nu mai are ce s=mi zică și mai ales ce presiuni să pună pe mine am libertatea să spun care sunt cauzele care au dus la situația dramatică din învățământul românesc de toate gradele.

În primul rând lipsește o strategie întocmită de profesioniști, adică nu din politruci sau fripturiști, ci din profesori, dascăli, educatori, profesori universitari, dar și din cercetători din pedagogie, adică oameni care lucrează în domeniu, nu indivizi care ling clanțe.

politicienii trebuie numai să spună despre:

• obiectiv;
• resurse,
• orizont;
• complexitate;
• detaliere.

Stategia trebuie să fie un text scurt, clar, concis, fără loc de interpretare și să fie supusă  dezbaterii, iar apoi să fie aprobată drin referendum, iar schimbarea ei să se facă după reguli mai dure decât adoptarea Constituției, adică în parlament să fie 90% voturi pentru schimbare din totalul parlamentarilor, iar la referendum să fie prezență de 70% din numărul celor cu drept de vot. Strategia trebuie să se refere la 25 de ani ca orizont de timp.

În al doilea rând se ascunde sub preș situația dramatică a personalului didactic, mergându-se pe provizorat, pentru a menține și justifica salariile de mizerie din învățământ, ca și cel din sectorul de sănătate. Teoria economică a socialismului a accentuat producția materială, adică producția de mijloace de producție, insistând pe industria care producea mijloace de producție pentru producerea de mijloace de producție. Adică era mai valoros unul care făcea strunguri, că strugurile la rândul lor produc alte utilahe, decât unul care folosea strungul pentru a face pistoane pentru o Dacie. De aici provine disprețul pentru educație și sănatate, pentru că în comunism nici educația și nici sănătatea nu produceau nimic, nevăzându-se de pe porțile școlilor sau de pe ușile de spital ieșind tractoare, semănători sau locomotive.

În al treilea rând, s-au succedat la cărma Ministerului Educației foarte mulți miniștri, chiar prea mulți, îngrozitor de mulți, unii dintre ei nefiind hăle nume pentru învățământ în vreun fel. Unii miniștri au stat puțin, alții au stat acolo și mai puțin, alții doar au dat cu nasul, că au trebuit să plece fără să fi stat un minut pe fotoliul moale care ia rapid forma șezutului persoanei, din moment ce atâțea rîvnesc să stea și ei acolo, barem o secundă. Asta arată că educația și cercetarea sunt trecute la etcetera, din moment ce acolo lucrurile au ajuns să fie cum sunt, nu din lipsă de bani, ci dintr-un management deficitar.

În al patrulea rând, banii sunt cei care fac din învățământ o cenușereasă. Lumea nu înțelege că o națiune fără știință de carte este sortită să devină o gloată de scavi, crșetori, prostutuate sau vânzători de bogății, așa cum se vând acum pădurile, așa cum toată lumea se miră de sclavii din Berevoiești. În lipsa banilor, nu există:

• clădiri de școli civilizate;
• manuale gratuite;
• programe de reciclare a profesorilor;
• atractivitate pentru școală;
• activități extracuriculare;
• abordări rezonabile a contribuțiilor;
• calculatoare în școli;
• laboratoare dotate;
• tabere pentru elevi;
• premieri olimpici;
• combaterea violenței.

O privire superficială face ca finanțarea să se facă preferențial și fără eficiență, iar rezultatele se văd fie în școlile renovate recent care au tavane ce cad pe elevi, lipsa dorinței de a frecventa școala din partea copiilor în primul rând, soluții proaste la modul în care se ajunge la școală zi de zi. O analiză decentă ar scoate minusurile, cauzele dar și responsabilii, pentru că aici s-a ajuns din cauza unor decizii, unor executanți și numele lor sunt cunoscute, iar aceștia dorm liniștiți, chefuiesc și n-au habar.

Deocamdată, atât.

(30 iulie 2016)

Este incredibil!

La adresa:

https://www.facebook.com/VoceaTransilvaniei/videos/610788965765251/

se află o înregistrare fenomenală! Este vorba de o copilă care interpretează magistral Imnul de Stat al României, în integralitate pe durata a 4 minute. Marea interpretă se numește Alice GHILE. Este interpretarea care m-a emoționat cu adevărat. Cu o dicție perfectă, cu o muzicalitate divină și cu o memorie fenomenală copila a produs un act artistic de un astfel de nivel, încât mi-a amintit de cântarea Angele Gheorghiu a Imnului cu o formație instrumentală și cu corul  MAPN.

Trebuie urgent să se realizeze o înregistrare a acestei mari artiste și trebuie ca posturile de radio și tv să-și înceapă emisiunile cu Imnul cântat rând pe rând de acețti mari ariști ai neamului. Nu vreau să-mi amintesc de situațiile când niște netalentați s-au zbuciumat să cânte Imnul și bineînțeles că l-au greșit. Copila acesta este exemplul nostru de urmat. Aș propune să se facă un priect pe bani UE în care cine recită integral versurile din Imn  pe scenă, fără materiale auxiliare, să primească 1.000 de lei, iar cine îl cântă integral cu acompaniament standard să primească 5.000 lei. Să fie fără greșeală și omul să aibă acest drept o singură data.

În loc de panseluțe care tot se usucă, măcar ne-am trezi după trei ani ca din 20 de milioane de cetățeni vrei 3 milioane știu Imnul de Stat.

DOAMNE, CE VOCE FRUMOASĂ ARE COPILA ACEASTA!

(30 iulie 2016)

Istoria trăită a culturismului românesc

Având particularitățile culturismului de la noi, consider că înainte de a se scrie o istorie a sa este nevoie să se scrie nenumărate cărți disparate sau articole sau să de construiască website-uri dedicate diferitelor momente din culturism. Totul este ca aceste materiale care apar în spațiul public să îndeplinească o serie de criterii din care enumăr:

• să fie complete;
• să oglindească obiectiv ceea ce s-a întâmplat;
• să fie structurate;
• să fie orientate pe subiecte concrete;
• să conțină mult material fotografic;
• să prezinte personalități;
• să includă tabele cu rezultate din competiții.

După publicarea unor astfel de materiale disparate, se va strcutra și o carte mai amplă de Istorie a culturismului românesc. Acum orice ar dori să înceapă un astfel de demers va întâmpina nenumărate obstacole datorită faptului că multe dintre fapte nu au reflectare completă în presa scrisă. Jurnaliștii, în goană după senzațional scriu tot felul de chestii, fără a spune concret prea multe, iar despre completitudine nici atât. În loc să spună jurnalistiul că la concursul Tiger Clasic care s-a desfășurat în anul 2013, ăn 24 august, Dragoș Popescu a câștigat locul întâi la categoria +85kg, articolul face tot felul de considerații de umplutură, după care vine cu lista participanților, din moment ce apar acolo la bodybuilding clasic vreo 16 persoane, locul întâi fiind câștigat de Ștefan Florin Coșovanu. 

Un autor de carte de istorie a culturismului va face o structurare exact cum este în cartea de istorie. Va fi o parte privind începuturile culturismului, așa cum în istorie există comuna primitivă. Va fi o altă perioadă a începuturilor, când culturismul era o anexă pe lângă zona halterelor, așa cum în istorie există sclavagismul dar și Evul Mediu întunecat. Va exista și o perioadă a culturismului modern, de azi, așa cum există capitole de istoria modernă și contemporană. Dacă este o lucrare de singur autor, acesta va scrie așa cum vede el lucrurile, cu câtă informație deține și mai ales cam cât de obiectiv are capacitatea să se mențină.

O structurare a unei cărți de istorie a culturismului pe teme este mult mai realist a fi abordată. De aceea, se vor include capitole privind:

• structuri organizatorice și aici se va scrie despre federații și asociații profesionale;
• cluburi de culturism, pentru care se va descrie un șablon ce va fi completat omogen;
• culturiști, pentru care se va descrie un șablon ce va fi completat omogen;
• campionate, pentru care se va descrie un șablon ce va fi completat omogen.

Până atunci, consider necesar ca fiecare website să caute să aibă și o arhivă cu date cât mai complete legate de ceea ce a fost, cînd a fost, unde a fost, cine a participat și tot așa. proasta structurare a unor aplicații de acest tip, în condițiile în care lipsesc restricțiile de resursă pentru stocarea conținutului digital, este inexplicabilă. Tot inexplicabile rămân și trecerea pe restricții de CR a tot felul de banalități, de parcă lumea nu merge înainte și fără ele.

În momentul de față văd a fi scrisă o Istoria trăită a culturismului românesc, ca fiind o carte de autori care au activat în culturism, care au concurat și care știu exact cum au stat lucrurile. Această ideie mi-a venit de la  postarea pe facebook făcută de marele culturist Florin Preduchin: In acest an se vor implini 40 de ani de cand l-am cunoscut pe Eugen la Cupa 30 Decembrie de la Cluj, la sala de la Clujana. Pe atunci, principalul concurs era cel de haltere, iar dupa acesta avea loc si un concurs de powerlifting si unul de culturism. La powerlifting probele erau de genuflexiuni, impins din culcat si tractiuni la bara. Atunci i-am intalnit pentru prima oara si pe Cristian Mihailescu si pe Gheorghe Huma. El se referă acolo la Eugen Kantor, un culturist de valoare uriașă.

Evident, culturiștii chiar după ce s-au retras din activitatea competitională păstrează trofee și diplome și dacă fiecare va publica pe contul său de facebook palmaresul dar și forografii reprezentative, ușor-ușor se strânge materialul necesar scrierii unei istorii trăite a culturismului, mai întâi sub formă de colaje cu indicarea surselor și mai apoi ca o lucrare de sine-stătătoare, cu redundanță controlată. Îmi exprim optimismul că lucrurile se vor mișca.

(30 iulie 2016)

(30 iulie 2016)

Cărțilede istorie despre oarece...

La ora actuală se simte nevoia existenței cărților de istorie:

• ușor romanțată, ca o poveste frumoasă, pigmentată cu întâmplări drăguțe, chestii de culise, mici aventuri, astfel încât lectura să fie captivanță; îmi amintesc cartea numită Istoria Angliei scrisă de André Maurois și publicată și pe la noi;
• destul de riguroasă, de obicei scrisă de câțiva autori care și-au propus să prezinte fie toată perioada, fie numai o bucățică definită încă din titlu, ceva cu istoria evului mediu, sau istoria antică sau istoria dintre cele doua razboaie sau istoria perioadei comuniste sau mă rog, acolo ceva cât de cât delimitat ca timp sau ca arie de cercetare;
• științifice, aride, bazate pe documente sau pe rezultate ale cercetărilor științifice, cu includerea de opinii, de puncte de vedere sau de concluzii din care să rezulte că încă cutare ipoteză nu are argumente suficiente nici pentru a fi acceptată, dar nici pentru a fi respinsă.

Mă gândesc câteodată de ce pe la noi nu prea există cărți de istorie. Și ieri și azi, pentru cărțile de istori a României există nenumărate povești, date numai și numai de faptul că aceste cărți sunt și puține și modeste. Înainte de 1989 s-a iscat o adevărată isterie că apăruse în Ungaria o carte de istorie a Transilvaniei în două volume, parcă chiar în limba engleză, unde autorii prezentau totul așa cum doreau ei, fără a rspecta 100% adevărul istoric. Fiecare autor când scrie ceva o face cum îi bubuie lui prin cap, cu dragoste sau cu ură, documentat sau din fabulații, voluntar sau plătit să joace cum i se cântă. Așa stând lucrurile, e nevoie să se scrie cărți de istorie, fie că se numesc Istoria României, Istoria românilor, Istoria poporului român, dar numai să se scrie. Fie că sunt doar niște cărticele, fie că sunt volume, fie că sunt niște tomuri masive legate în piele, dar să se scrie.

Despre istoria informaticii nu prea există cărți și asta din motive precum:

• orgoliile, pentru că trebuie stabilit unde a început informatica, trebuie spus anul, luna, ziua, ora și minutul când și  unde s-a făcut primul pas al informaticii românești;
• denumirea cărții, pentru că una este să spui Istoria informaticii românești și cu totul altceva este să spui Istoria informaticii din România;
• proporțiile ce trebuie acordate moentelor și etapelor care compun perioada care face obiectul prezentării, pentru că a scrie despre X 20 de rânduri este deranjant din moment ce pentru Y s-au scris 21 de rânduri și i s-a pus și poza.

Sunt sigur că tot așa stau lucrurile în toate domeniile pentru care nu există nicio carte de istorie care să prezinte cât de cât ce s-a întâmplat acolo. Ar fi interesante cărți de:

• Istoria fotbalului românesc
• Istoria gimnasticii feminine românești
• Istoria metroului  românesc
• Istoria locomotivelor românești
• Istoria arhitecturii românești
• Istoria filateliei românești
• Istoria numismaticii românești
• și câte și mai câte.

Pentru a fi scrise istorii de istorie, trebuie să existe o cât de câtă măreție spirituală a celui care scrie așa ceva, pentru a nu răni un popor, pentru că de regulă circulă legende despre evenimente, evident înfrumusețate, care la un moment dat se transformă în adevăruri, chiar dacă lucrurile stau altfel dacă sunt citite într-o altă cheie. Uneori lumea nu este pregătită să citească anumite cărți de istorie și de aceea ele trebuie scrise dar altfel, încât omul să-l accepte mai întâi pe autor și după aceea să-i accepte acrtea. dacă autorul este scârbos, detestat și hulit, evident, orice ar scrie el și oricâtă dreptate ar avea, nimeni nu-i va citi ceea ce el a scris.

Va trebui mai întâi să se treacă la a scrie articole, la a face emisiuni tv în care să fie prezentate evenimente și persoane sau personalități. Este importantă o pregătire. Niște fapte care sunt trunchiate, niște luări de poziție incorecte, au rolul de a inflama opinia publică și deci și pe cititor. dacă se dorește scrierea unei cărți de istorie, prima chestie ce trebuie luată ca element de fundamentare, se leagă de răspunsul la întrebarea: cât de frumoși trebuie să ne prezentăm/ dacă răspunsul este: foarte frumoși, cartea de istorie va trebui să prezinte într-o anumită lumică toate înfrângerile din războaie, astfel încât să se pună accent pe vitejie, pe colosala putere a adversarului și pe puținătatea oștirii noastre. În niciun caz nu trebuie să se vorbească despre trădări, despre greșeli tactice sau despre micimea unor conducători de oști.

Dacă se dorește abordarea nudă a faptelor, atunci lucrurile stau cu totul altfel, dar sunt sigur că mulți vor sări capitole, vor înjura pe autori și cartea nu va fi deloc un succes. O abordare simplistă, așa cum numai noi știm s-o facem va duce la niște concluzii halucinante și la interpretări fantasmagorice, care în loc să evidențieze bâjbâieli de politici și de atitudini, încearcă fără să reușească să facă din negru alb și viceversa. Aici nu vreau să dau vreun exemplu, nici de una, nici de alta, dar mie îmi plac cărțile de istorie care descriu fapte mărețe, un popor demn și conducători vrednici de toată isprava. Dacă vreau uriciuni, voi iesi în mahala la mine și în mașina 133 sau în tramvai sau pe stradă voi vedea mizeria cotidiană, micimile oamenilor, gunoaie aruncate pe jos, case jupuite și improvizații costisitoare pe rol de coșuri de gunoaie sau băncuțe aruncate aiurea pe trotuare.

Cărțile Giureștilor dar și cărțile lui Djuvara imi pla. Cărțile Academiei mi se par însăilări, scrise doar să fie, nu sunt nici frumoase, nici aride, nici complete, nici omogene, nici picante, nici atât de științifice pe cât aș fi brut eu, mai ales în chestia aia cu 6 luni sau în ceea ce priveste Iași,  29 iunie 1941. Aștept ca istoricii să se aplece asupra a ceea ce s-a întâmplat pe la noi și să scrie. Niciodată nu este de ajuns.

(30 iulie 2016)

Deus ex machina

Noi latini cum ne aflăm, iată, avem zicerea Deus ex machina, când vrem cu orice preț să scoatem o anumită soluție. Zilele acestea avem dovada că pe malurile Dâmboviței există și funcționează așa ceva. Vrea cineva să compromită CEC-ul, soluția ideală a purtat numele de FNI, care veghea somnul tuturor celor care deveniseră investitori ducându-și acolo banii de înmormântare. A vrut cineva ca Geoană să nu mai fie prezident, s-a inventat sesiunea de SPA din seara care a precedat confruntarea finală. Este prematur să vedem acum ricoșeurile de pe tabla de biliard la lovitura  de ieri, însă nu este ceea ce crede lumea. Este numai o soluție care dă fluiditate unei stări de anchilozare și de lipire de scaune prea moi din politica veche, prăfuită și urât mirositoare. Semnalul a fost dat din noiembrie 2014, a tot fost repetat dar vorba grecului: omul are două urechi, ca mesajul să intre pe una și să iasă pe cealaltă. Dacă de vorbă bună nu se mișcă nimic, sistemul are anticorpii care să însănătoșească organismul în decembrie, undeva la 95% șansă de reușită.

De la ce vine acronimul SOV?  N-a fost în stare să mă lămurească nimeni.

(29 iulie 2016)

USR are comunicatori buni

S-a văzut ce comunicatori slabi au avut liberalii, deși în vechiul PDL comunicarea se făcea la marea știință. În spațiul public, USR este ajutat cât de cât de televiziuni pentru că:

• este ceva nou;
• televiziunile nu știu de unde să apuce abordarea;
• evenimentele au derulare imprevizibilă;
• între saturația oferită de vechi și dinamica noului se preferă noul;
• lipsesc vocile colorate și imprecise.

Observ că acum sunt numai câțiva comunicatori ai USR. Deși acest partid există, mediul virtual a fost populat cu mesaje simple, clare dar bogate în conținut legate de noul fel de a face politică al noului partid. Există acum o pagină pe rețeaua facebook a USR însă cred că un website pregătit cu grijă în avans era un mijloc excelent de comunicare. Era numai problema lansării simultane cu partidul, lucru foarte ușor de realizat. Comunicarea în mediile online este esențială pentru că:

• grupul țintă al USR este consumator de Internet;
• circulația informației este lejeră;
• costurile sunt minime;
• totul depinde de creatorii de conținut digital.

Așa cum stau acum lucrurile, consider esențial să se mențină acest nivel al omogenității mesajelor transmise. În opinia mea fermitatea cu care se mențin pozițiile care au propulsat USB este esențială, căci noua politică înseamnă:

• alt tip de mesaje;
• alt vocabular;
• alte figuri;
• alt nivel de abordare;
• exactitate;
• coerență.

Am văzut cu toții tăntălăi, șprițuiți, suficienți și mai ales impostori care făceau pe marii comunicatori. este necesar ca în USR să funcționeze filtre puternice care să nu perturbe calitatea mesajelor și mai ales exactitatea acestora.
Este just modul în care strategii acestui partid au definit calendarul și funcționalitățile, soluțiile găsite sunt și eficiente și se înscriu în grafic. Să nu uităm că Mircea Diaconu a plecat cu un hârb de ARO 10 și a cutreierat țara ca un haiduc, ceea ce l-a făcut să fie marele câștigător. Oamenii iubesc costumele Armani, gențile Dior și mașinile Ferarri, dar nu atunci când se vrea o baie de mulțime. este corectă și poziția legată de transferul de notorietate, mai ales că noua politică pe care o vrea USR s-o facă nu dispune în acest spațiu de modele din trecut mai ales pentru a se face referiri elocvente. Cu atât se pune problema găsirii de repere printre contemporani.
Voi urmări cu mare atenție comunicarea USR către populație și sunt sigur că așa cum au început lucrurile să se miște, la alegeri nu va fi bine, ci foarte bine. USR are comunicatori buni față de comunicatorii vechilor partide și neomogeni și cu limite dramatice în a expune idei simple.
NB: s-a văzut cât de supărat era Mihăiță Calimente din lipsă de coledzi. Voluntariatul înseamnă cu
        totul altceva, adică presupune mult caracter.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia pești

Pești  19.02 - 20.03

Cei născuți în acestă zodie sunt caracterizați prin rogoare în tot ceea ce fac. Înainte de a porni la drum, eiîți clarifică toate aspectele și stabilesc cu exactitate de ceasornic pașii de urmat. Sunt foarte meticuloși și disciplinați, ceea ce le asigură tot confortul pe care orice economie de timp pe care o obțin le permite să facă altceva dintre lucrurile pe care și-au propus să le finalizeze. Au înclinație să ducă lucrurile până la capăt și nu sar de la una la alta. Peștii au dorința de a fi cei mai buni și luptă pentru a demonstra că într-adevăr sunt cei mai buni. Le reușește acest lucru pentru că ei știu să muncească eficient și știu să-și termine munca exact la momentul potrivit, nici mai devreme și nici mai târziu, iar cei care îi analizează îi percep în acest fel ca fiind niște persoane speciale de înaltă performanță. Și în săritura în înălțime dacă maximul de pregătire este atins cu o săptămână înainte de concurs sau cu două săptămâni după, degeaba. Peștii care practicanți ai  culturismului au știința de a atige maximul chiar în ziua de concurs, nici o zi înainte și nici o zi după.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia vărsător

Vărsător  20.01 – 18.02

Zodia vărsător, care este favorabilă celor care au obiective precise pe care le urmăresc pentru a le transpune în viașă, chiar dacă eforturile sunt foarte mari este zodie bună pentru culturiști. Ei nu fac economie de resurse pentru a atinge idealul pe care și l-au definit. Totul la această zodie se bazează pe luciditate și pe curaj. Vărsătorii au știința dozării efortului și sunt foarte disciplinați. Ei urmăresc cu tenacitate planurile pe care și le construiesc și nu se abat de la ele, iar corecțiile dispuși să le facă se referă strict la ceea ce sunt convinși că le aduce un plus cert de eficiență în rezultate. Succesul îi bucură dar nu-i copleșește și de aceea știu ca după fiecare succes să treacă la muncă, pentru a pregăti o nouă victorie și tot așa. Ei nu se satură de muncă și au credința că numai calitatea muncii lor îi va face să fie apreciați de cei din jur.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia capricorn

Capricorn 22.12 – 19.01

Cei din capricorn se zice că sunt dominați de defecte, mai ales legate de folosirea banilor. În schimb sunt puternici, determinați și curajoși. Ei au planuri mărețe și când își propun să facă ceva, trec degrabă la treabă și nu se lasă până când lucrul respectiv nu este foarte bine făcut. Ei trebuie să fie primii care sunt mulțumiți de ceea ce au realizat. Adoră victoriile și să fie aclamați. Luptă pentru a fi apreciați și reușesc să se impună în fața celor care fac evaluări. Ei trec cu brio examene dificile, acolo unde obiectivitatea evaluatorilor este peste nivel mediu. Sunt deschiși, calmi și cu dorința de a-i vedea pe totți cei din jur că muncesc tot așa de mult ca și ei. Se bucură de rezultatele colegilor și prietenilor lor. Au puterea s-o ia de la capăt fie că au avut un succes, fie că a fost un eșec de care se despart cu fruntea sus.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia săgetători

Săgetător 22.11 – 21.12

Dacă despre celelalte zodii se spun acele caracteristici care arată că persoanele născute au înclinații spre sporturi, culturismul intrând printre ele, în cazul săgetătorilor lucrurile sunt evidente. Săgetătorii sunt persoane puternice și sensibile, care știu ce vor de la ele și se puptă pentru a-și atinge obiectivele. Acestora le place să dezvolte activități cu caracter ciclic și au puterea ca de fiecare dată să o ia de la capăt indiferent cât de mare a fost succesurl dobândit ultima dată. Au înclinația de a se compara cu ei înșiși și fac tot ce depinde de ei pentru a urca la un nivel superior. Ei știu să-și drămuiască timpul pentru că au planuri stabilite în cele mai mici detalii. Au capacitatea de a învăța să facă lucrurile de rutină foarte corect și de fiecare dată își analizează munca depusă.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia scorpion

Scorpion 23,10 – 21.11

Persoanele din zodia scorpionului sunt destul de tăcute. Ei tac și fac. Cei din jur îi percep ca pe niște firi sportive, cu înclinații spre a-și măsura forța cu alții sau prin bâlciuri la tot feluri de aparate. Sunt recunoscuți pentru perseverența cu care se străduie să execute ceea ce șefii sau instructorii le cer să facă. Au ambiția de a repeta actiunile de atâtea ori până când ei consideră că au făcut lucrul bine și sunt mulțumiți. Sunt ordonați. Nu le plac lucrurile împrățtiate și au capacitatea de a atrage celor din jur atenția că o anumită sculă trebuie pusă în trusă sau o cutare cârpă trebuie pusă în coșul de rufe murdare. Tonul abordat nu lasă loc de interpretare și ei obțin rezultatul previzionat. Le place să fie lăudați dar acceptă laude numai și numai de la cei pe care îi consideră egalii lor.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia balanță

Balanță 23.09 – 22.10

Cei născuți în zodia balanței au suplețe în a se orienta și deciziile pe acre le iau, le sunt în totalitate favorabile. Au orientare spre lucrurile precise, în care cantitatea este corelată riguros cu calitatea. Le place foarte mult simetria. Ori de câte ori au o problemă de rezolvat, nativii din balanță se documentează complet și fac tot felul de comparații. Definesc tot felul de criterii de selecție și de fiecare dată ei cred că alegerea făcută este cea mai bună. Criticile nu sunt bine venite la cei din acestă zodie, deși dacă ceea ce li se spune sub forma unei sugestii și a unui sfat devin uneori chiar deviză de viață. Le place să știe că munca lor este apreciată, dar nu arată acest lucru și uneori par indiferenți, dar detestă nedreptățile de care ei sau altii au parte. Știu să-și dozeze eforturile și au capacitate foarte bună de autoanaliză.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia fecioară

Fecioară 23.08 -22.09

Nativii din zodia fecioarei sunt timizi, dar determinați tocmai că știu că au acest minus. Ei se evidențiază nu prin vorbe, ci prin fapte. Își calculează cu minuțiozitate pașii de urmat și numai când sunt convinși că fac un lucru bine și sunt siguri de rezultate, trec la munca efectivă. Sunt tenace și când își pun în gând să ajungă undeva fac tot ce le stă în puteri să-și îndeplinească visul. Sunt ordonați, disciplinați și foarte atenți la ceea ce fac. Au planuri mari pe care nu le destăinue nimănui și tocmai de aceea când au un rezultat de excepție surprind pe toată lumea. Au plăcerea lucrurilor ciclice.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia leu

Leu 22.07 – 22.08

Persoanele născute în această zodie sunt caracterizate prin sănătate de fier și înclinație spre sporturi care necesită efort intens, continuu în care disciplina și rigoarea sunt esențiale. Își definesc obiective pe care le urmăresc cu mare atenție și au înclinație spre a-și perfecționa metodele de lucru, urmărind rezultatele și fac corecții ori de câte ori este nevoie. Ascultă de sfaturi date de profesioniști și caută de fiecare dată să preia exact ceea ce este verificat în practică de către cei din jur ca fiind un sfat bun. Un culturist cam trebuie să fie și cu aceste caracteristici pentru a reuși.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia racului

Rac 22.06 – 21.07

Cel născut în zodia racului este caracterizat prin voință ieșită din comun, cu înclinații spre activități care consumă foarte multă energie, disciplinat, cu obiective precise și care știe să lupte cu înverșunare pentru a urca sus pe treptele măiestriei în domeniul pe care și l-a ales. El se angrenează în munci pe termen lung și-și dovedește lui însușii mai întâi și numai după aceea celor din jur că alegerea făcută este cea corectă. Îi place să se verifice că a muncit bine și face comparații periodice legate de rezultatele muncii lui. Îi plac lucrurile foarte concrete, măsurabile și știe să structureze ordinea de desfășurare a activităților încât rezultatele să fie cele pe care și le-a stabilit.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia gemenii

Gemeni 22.05 – 21.06

Gemenii numai aparent ar fi persoane care n-ar îndeplini cerințele de a face culturism. Ei sunt predispuși spre meditație, spre abordări artistice și spre lucruri care necesită migală.Ei au un mod al lor de a-și organiza munca și tot timpul dau senzația că sunt în contratimp cu ceilalți. Realitatea este cu totul alta. Tot ceea ce întreprind persoanele din acestă zodie nu este în vitrină. Ei lucrează foarte retrași, fără a fi zgomotoși sau ostentativi. Numai dacă sunt provocați, ei răspund cu fapte demonstrând că lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Diferențele pe care ei le generează sunt uriașe. Am văzut un astfel de nativ în gemeni care a fost zgândărit să facă niște flotări. Cel care a fost inițiatorul a executat cam 23, în timp ce nativul în gemeni a executat lejer vreo 70 și finalul a fost apoteotic, flotări cu bătăi din palme.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia taur

Taur 21.04 – 21.05

Cei născuți în zodia taurului au o înzestrare genetică foarte bună practicării sporturilor mari consumatoare de energie, sunt puternici și nu se tem să muncească din greu indiferent cât de mult li s-ar cere. Sunt foarte disciplinați și urmăresc să învețe să execute cât mai bine ceea ce au de făcut. Ei se compară tot timpul cu colegii de muncă și privesc cu obiectivitate diferențele pe care le sesizează între performanțele lor și ale celorlalți. Sunt destul de calmi și modestia de care dau dovadă îi face să fie apreciați de cei din jur. Nu sunt ostentativi prin nimic. Își văd de munca lor fără a comenta chiar și atunci când li se atrage atenția că greșesc. Știu să se bucure de victorii dar nu se îmbată cu ele.

(29 iulie 2016)

Culturism: zodia berbec

Berbec 21.03 – 20.04

Zodia berbec, despre care se spune că printre cei ce aparțin ei se află oameni deosebit de disciplinați, de ambițioși, de temeinici și de calculați. Berbecii au o voință extraordinară în a-și duce la bun sfârșit planurile și urmăresc etapele intermediare până în cele mai mici detalii, fără să le scape nimic din atenție. Nu spune la carte despre faptul că cei născuți în zodia berbecului sunt culturiști, dar toate caracteristicile acesteia sunt specifice culturismului. Deși berbecii sunt destul de calculați, ei dacă iau o hotărăre fac tot ce trebuie pentru a deveni realitate și par uneori prea îndrăzneți sau chiar prea încrezători în propriile forțe, fără a fi departe de adevăr, pentru că dispun de resurse imense.

(29 iulie 2016)

USR funcționează!

La poziția 121 în lista de solicitări pentru înscrierea partidelor figurează cererea Uniunii Salvați România înregistrată la data de  11 -03-2016 și care a fost soluționată favorabil în instanță   de Tribunalul București și este înscrisă în Registrul Partidelor Politice. Deci de joi 28 iulie 2016 există un nou partid USB - UNIUNEA SALVAȚI ROMÂNIA. Legea partidelor impune o serie de restricții ceea ce determină accelerarea ritmului de organizare a noii formațiuni politice. O primă acțiune vizează unirea prin absorbție cu USB, lucru care se va face printr-un congres în august, așa cum anunța Nicușor DAN.

Ceea ce este foarte important și se vede cu ochiul liber vizează faptul că organizatorul acestei noi formațiuni este o persoană care nu a început cu politica. El este matematician, are meserie, lucrează undeva de unde ridică un salariu și a făcut dovada înaltei sale pregătiri profesionale rpin:

• absolvirea unei facultăți deosebite:
• finalizarea unui doctorat autentic;
• lucru într-un institut de cercetare;
• lucrări valoroase publicate;
• soluționarea de probleme civice.

Este știut că nenumărați dintre cei ce fac politică azi își zic politicieni că de fapt nu au o meserie din care să-și câștige existența.

Așa cum stau lucrurile, noua formațiune trebuie să se bazeze pe principii de neclintit pentru că în jurul ei vor gravita asemeni muștelor deasupra unei căni cu miere, tot felul de personaje, unele compromise, altele deosebit de compromise, care își vor oferi serviciile în vederea obținerii de avantaje, așa cum au tot obținut în ultimii 26 de ani. Vor fi unii care se vor considera extrem de marginalizați la vechi partide pe care le părăesc din lipsă de șansă reală a accederii la castronul cu bunătăți. Sunt sigur că vor fi în USR suficiente filtre care să bareze drumul acestor politicieni-cameleoni care merg pe principiul ubi bene, ibi patria. L-am urmărit pe liderul noii formațiuni Nicușor DAN răspunzând la întrebările uneori interesante, alteori tendențioase ale unor jurnaliști sau analiști și am văzut că știe să exprime punctele de vedere care definesc de fapt noul tip de politică. Deja unii vorbesc de 10% pondere în Parlament. Faptul că este 28 iulie şi alegerile vor fi undeva în decembrie, este timp suficient pentru a fi create acele structuri în teritoriu pentru că:

• sunt foarte mulţi care aşteaptă un altfel de politică;
• separarea de vechile partide este clară;
• voluntariatul USR face diferența față de slugile plătite;
• mesajul unic este ușor de construit;
• comunicatorii sunt omogeni nebântuiți de orgolii.

Este important acum ca mesajele, așa cum am mai spus, să fie:

• simple;
• clare;
• directe;
• stabile;
• scurte;
• realiste.

Așa cum stau lucrurile și felul în care se prezintă lideri ca vârstă, sobrietate, verticalitate și coerență, în timpul până la alegeri procentul de votanți va fi cu mult peste 10%. Eu am studiat cum se realizează unanimitățile și majoritățile zdrobitoare și dacă vor veni spre USR oameni cu meserie din care își asigură traiul și care au fost verificați de viață prin performanță, notorietatea nu mai are nicio valoare, căci sportivii sau artiștii care au pătruns în Parlament nu au obținut voturi prin notorietate, ci pentru că erau campioni sau mari cântăreți. Notorietatea joacă un rol undeva la 30% - 60% când deja există un start. Singura care dă creșteri spectaculoase este valoarea în sine a celui care se prezintă în fața alegătorilor. Chestia cu manipularea la votul secret este doar o poveste de adormit copiii.

(28 iulie 2016)

Întreprinderea viruală de Dâmbovița

Bineînțeles că nu avea cum să fie altfel! Adică, în spiritul nostru că suntem cei mai deștepți, cei mai frumoși, adică speciali, nu avem ce învăța de la nimeni. Există IKEA, cel mai bun exemplu de cum se face treaba cap-coadă pe sistem de întreprindere virtuală. Adică:

• omuyl cumpără un ceva, pe care îl plătește;
• ia dintr-un raft o cutie de carton cu tot ce trebuie în ea;
• ajunge acasă și desface cutia;
• ia documentația și urmărește schițele de asamblare;
• ia componentele, șuruburile și cheile de strângere;
• pas cu pas oricare individ dacă este atent obține ceea ce e desenat pe cutie.

Cum s-a ajuns aici nu este câtuși de puțin complicat. Trebuie numai un pic de creier. Se face desenul produsului finit. Se descompune în piese elementare. Se stabilesc elementele de asamblare, șuruburi, balamale, pene, etc. Se stabilesc dispozitivele cu care se face asamblarea, de regulă un imbus. Se atribuie niște coduri componentelor, oricare ar fi ele. Se stabilește ordinea de asamblare și rezultă pliantul care însoțește produsul. Toate sunt codificate. Codurile sunt astfel construite așa fel încât niciodată nu se va duce un ceva de la un produs către un altul pentru a crea o harababură.

Componentele sunt dirijate pentru a fi realizate în diferite fabrici, cu condiția ca să se păstreze codurile stabilite. După ce au fost realizate, toate componentele se duc spre o singură destinație și se iau după coduri, se pun tot după coduri în cutie, cutia având și ea codul produsului. Rezultă în acest fel tot ce se vede la IKEA. Adică totul este o problemă de management și de codificare, nimic latceva.

Cum în spațiul nostru mioritic, ne-am născut atât de deștepți încât Manole a trebuit s-o zidească pe Ana să nu se mai dărâme  mănăstirea, mă întreb ce trebuie făcut să nu se mai năruie autostrăzile, variantele fiind prea restrânse, întrucât la câți bani au ăia de la CNADR, nevestele lor siliconate fiind în niciun caz n-ar mai avea cum să zică:

De mă zâduiţi

Zâd până la brâu, 

Că zâdu mă strânge, 

Ţâţişoara-m' curge 

Şi copilu-m' plânge. 

Nimic nu-i zicea, 

Num-o zâduia

Zâd până la ţâţe.

Aici este o chestie tot de management, căci fără management, nu exista criterii de nimic, studiile de prefezabilitate sunt varză, studiile de fezabilitate sunt varză, autostrada e varză. Nu trebuie decât concluzionat că s-a ajuns aici din lipsă de management și din practicarea unei mediocrități ridicată la rand de principiu vital. 

Dar întreprinderea virtuală dâmbovițeană abia acum este descrisă.

Se face anvelopare de blocuri. Există în mahala doar un tip de blocuri multiplicat în câteva sute de exemplare. Blocurile au numai și numai doar două tipuri de balcoane. La închiderea unui balcon, cine are proasta inspirație să vadă ce înseamnă ăntreprinderea virtuală execrabilă, să apeleze la firma care face această operațiune.

Deci:

• există două tipuri de balcoane A și B;
• se centralizează câte balcoane de tip A trebuie închise N cu termopan și câte de tip B, M;
• se face lista TT cu apartamente cu balcoane de tip A și lista RR pentru tipul B;
• se trimite la fabrica X proiectul de rame pentru tipul A și numărul N de pachete de realizat
• se trimite la fabrica Y proiectul de rame pentru tipul B și numărul de M pachete de realizat; 
• se trimite la fabrica Z proiectul de geamuri pentru tipul A și numărul N de pachete de realizat;
• se trimite la fabrica W proiectul de geamuri pentru tipul B și numărul M de pachete de realizat;
• se produc cele N pachete de rame la fabrica X;
• se produc cele N pachete de geamuri la fabrica Z;
• produc cele M pachete de rame la fabrica Y;
• se produc cele M pachete de geamuri la fabrica X;
• la cel care asamblează se fac N pachete cu geamuri și rame de tip A;
• lacel care asamblează se fac M pachete cu geamuri și rame de tip B;
• pe fiecare pachet de tip A se scrie blocul și apartamentul din lista TT;
• pe fiecare pachet de tip B se scrie blocul și apartamentul din lista RR;
• la cerere muncitorii vor pleca exact cu ceea ce au nevoie.

Nu se mai produc porcăriile specifice unui mod tâmpit de lucru gen muscă fără cap în care harababura unor tipi fără creier în zona de proiectare duce la risipă de resurse și la nervi și nemulțumiri cât cuprinde. Doar exemplul de la IKEA trebuia translatat la o scară cât mai mică. Ceea ce am văzut zilele acestea este ca un joc de puzzle cu 500 de piese din care trebuie făcută Răpirea din Serai, fără a exista desenul peste care să fie așezate bucățelele de aceeași culoare dar de dimensiuni diferite. Lucru dâmbovițean, prost, aiuritor, de tot râsul, că mai rău de atât nu există. ba există, dar în episodul următor.
Întreprinderea viruală de Dâmbovița este exemplul elocvent a ceea ce înseamnă ca un mediocru autentic, de necontestat,  să devină manager, fără să știe pe ce lume se află.

(28 iulie 2016)

Joco GABOR gallery

Hotărârea de a scrie un articol cu titlul Joco GABOR gallery mi-a dato însuși sportivul prin postările sale de pe contul unei rețele celebre de socializare. Acolo el postează fotografii:

• de la anreenamente;
• din concursuri;
• cotidiene.

La ultima categorie vreau să mărefer întrucât acestea sunt fotografii care evidențiază rolul pe care sportul practicat de Joco GABOR asupra întregii sale ținute. Se vede din fotografii un anumit echilibru și un anumit calm pe care sportivul îl degajează în jurul lui. Sunt sportivi care în competiții își propun să zâmbească în poze și să fie relaxați, lucru care le iese perfect. Este cazul lui Joco GABOR. Sunt sportivi, nenumărați însă, care nu au acest exercițiu și se vede că zâmbetul lor este forțat, mai ales când nu au știința mascării efortului colosal pe care îl fac atunci când execută pozări din concurs în fața aparatului de fotografiat și fotograful le solicită sportivilor să rămână în poziția de concentrare pe o durată cu mult mai lungă decât cea normală. Acea forțare este scoasă în evidenșă în principal de poziția foarte  încordată a degetelor de la picioare. Fotografiile lui Joco GABOR evidențiază un sportiv a cărui carieră arată continuitate în tot ceea ce face. La el antrenamentele sunt activități curente, așa cum sunt dormitul, mâncatul sau mersul pe stradă pe care le practică cu o aceeași filosofie de viață, fără a face deosebiri și având grijă ca toate să decurgă conform unui grafic imaginat de el. Joco GABOR are fotografii cu toate pozițiile obligatorii din concurs, poziții care sunt:

• DUBLU BICEPS DIN FATA
• AMFORA DIN FATA 
• EXTENSIA TORACICA IN LATERAL
• DUBLU BICEPS DIN SPATE
• AMFORA DIN SPATE
• TRICEPS LATERAL
• ABDOMEN SI COAPSE

Am selectat din numeroasele fotografii trimise de el și am inclus aici numai pe unele, dar albumul se va îmbogății cu noi fotografii pe care sportivul le va face la viitoarele concursuri.

Am preluat din galeria de fotografii din rețeaua de socializare și câteva poze care îl prezintă pe sportiv în ținuta de stradă, dar șă în ținuta premergătoare unui antrenament la sală, ținute care însă devin ceva special prin poziția corpului, a capului și mai ales prin starea de echilibru pe care o generează practicarea culturismului de către el. 

Acest sport dă o anume siguranță  persoanei în ceea ce face, în modul de prezentare și mai ales prin faptul că sportivul conștientizează că o haină stă cu totul altfel pe el decât pe oricare alt cetățean care nu are umeri lați, talie îngustă, abdomen reliefat, brațe puternice sau cetățean care are coapse nelucrate și gambe filiforme.

Consider că pentru un sportiv este important să colecționeze fotografii din toate competițiile la care participă, de la cât mai multe antrenamente și atunci când va dori să-și facă un website să aibă de unde alege exact acele fotografii care îl definesc complet. Joco GABOR gallery este un mod de a prezenta un culturist adevărat, prin imagini, pentru că acest sport înseamnă performanță care se concretizează prin forme ca rezultat al unui proces de modelare a corpului. Juriile fac  evaluare de imagine, iar punctele acordate după criterii stabilite duc la ierarhizarea sportivilor în competiții.

(28 iulie 2016)

Am scris despre Kay GREENE

Când anul trecut am văzut că marele Kay GREENE a cam fost forțat să se retragă de la concursul Mr. OLIYMPIA deja am crezut că ceva nu înțeleg eu despre cum merg lucrurile la acel nivel înalt al culturismului profesionist. Dar lucrurile sunt foarte simple. Totul are la baă sponsorizarea. Nu există niciun sport în lumea aceasta care să se autofinanțeze. Nici fotbalul nu se autofinanțează,nici boxul nu seautofinanțează, cu atât mai puțin atletismul și să nu mai vorbim de caiac-canoe sau altele asemenea. Deci, clar, nici culturismul nu se autofinanțează, chiar dacă sportivii acesti mai apar în filme la Hollywood, în reclame sau în spectacole demonstrative.

Consider că sponsorii au luat în considerare o serie de aspecte din viața lui Kay GREENE și au apăsat pe frână la început mai puțin, apoi mai apăsat ca în 2015 să apese pedala până la blană. Organizatorii concursului de Mr. OLYMPIA au rezistat eroicși au făcut săracii tot ceea ce au fost în stare, adică, deși era de la distanță cel mai bun, l-au declarat pe Kay GREENE veșnic plasat pe locul al doilea în anii 2012, 2013 și 2014. Era ca în atletism când aleargi de unul singur și ieși pe locul al doilea.

Kay GREENE este în opinia mea un culturist de excepție prin:

• forma pe care o are;
• modul cum se prezintă;
• pozele perfecte;
• noutatea adusă;
• dinamismul exercițiilor.

Fiind foarte bine lucrat, Kay GREENE își știe valoarea și apare pe scenă natural, degajat, calm și sigur pe el își prezintă exercițiile făcând diferențaprin ceea ce arată juriilor. Și în acest an, a participat la câteva competiții și a ras totul, după cum se vede:

• 2016 Arnold Classic – locul 1
• 2016 Arnold Classic Australia – locul 1
• 2016 Arnold Classic Brazil – locul 1.

Se prefigurează din nou un element strategic de neînțeles care să schimbe ierarhia acolo la celebrul concurs de M. OLYMPIA, căci altfel nu văd de ce s-a instalat o tăcere cam peste tot ce înseamnă acele pregătiri în care organizatorii sunt maeștrii de necontestat. Unii nu știu să treacă peste cele cîteva erori făcute de sportiv în timp și aici mă refer la:

• modul în care și-a câștigat existența înainte de a intra în marile competiții și de a avea asigurate veniturile care să-i permită să se antreneze și să participe la competiții costisitoare în sine din punct de vedere financiar, competiții destul de numeroase în fiecare an;
• mica extravaganță cu un grapefruit care a inflamat pe foarte multă lume și despre care cred că iritarea a fost mai ales dată de simplitatea ideii care însă nu le-a venit celor care o comentează pentru a ieși ei în față cu ea; mi-am adus aminte de gestul celor din galați cu imaginea din filmul Titanic, de pe faleza Dunării, în campania de la locale, ideie care le-a venit lor dar care i-a făcut pe mulți să pleznească de invidie;
• spectacolele speciale și mai ales fotografiile care se adresau adultelor și care au rascolit o mulțime de persoane, din varii motive, eu crezând că invidia nu a fost temei la o astfel de abordare în niciun caz, mai ales în colectivități formate din domni.

Se vede că peste aceste trei aspecte nu se trece și este ca și cum nu ne-am urca într-un avion cu reacție care se bazează pe efectul Coandă, doar pentru că acesta este român și sunt prea mulți români care cerșesc în Paris. Sunt nenumărate descoperiri care au fost încununate cu premiul Noberl, deși adevărații descoperitori au fost alții și mă gândesc la insulina lui Paulescu. Așa este și în cazul lui Kay GREENE, căci tot timpul istoria culturismului va spune despre el că în tintervalul 2012 - 2016 a fost cel mai bun din lume. Mulți se vor întreba și vor ridica din umeri așa cum o fac deja când încearcă să-și răspundă cum s-a ajuns ca juriul să dea deciziile neconcludente în 1982 și în 2008 la același concurs de Mr. Olympia. Așa este istoria, crudă cu unii, bună cu alții și vitregă momentan cu Kay GREENE, culturistul cu coadă. Probabil juriilor nu le place de coada lui Kay GREENE chiar dacă este strânsă într-un coc perfect.

(27 iulie 2016)