Trăsăturile capitalismului sălbatic

Când prin anii '80 împreună cu cercetătorul științific din ICI Marian Măceșanu am început să studiem despre procesul de trecere de la socialism la capitalism, m-am îngrozit când am ajuns la capitolul costuri. Am întrerupt cercetarea noastră datorită:

- riscurilor la care ne supunea;

- chiar în ipoteze extrem de optimiste, procesul atrăgea după sine un dezastru;

- disparițiilor dramatice a tot ce era construcție artificială;

- duratei prea lungi prin comparatie cu cei 5 ani necesari trecerii inverse și brutale;

- lipsei unui motor pașnic de declanșare a procesului, scânteia fiind rod al violenței;

- riscului de a vorbi chiar în somn despre acest subiect tabu;

- imposibilității de a publica o lucrare pe acestă temă fără a deveni disidenți;

- efectelor groaznice generate de transformarea proprietății chiar în ipoteze relaxate.

Când profesorul Vasile Nechita de economie politică vorbea prin primăvara anului 1967 la secțiunea de economie socialistă a cursului de doi ani al acelei discipline și cănd a zis că Lenin a demonstrat că socialismul va dispărea daca nu va reuși să întreacă în productivitate capitalismul, am înțeles că drumul socialismului este unul înfundat. Profesorul nu uita să menționeze că socialismul are o productivitate de trei ori mai mică.

Tot când lucram la carte cu Marian Măceșanu, căci o carte doream să scriem, a venit și colegul și prietenul meu, profesorul Ion Ioniță cu ideia de a scrie un articol din care să rezulte că Ceușescu greșește că alocă 33% din venitul național pentru investiții. Țara nu avea capacitatea de a folosi cei 33% și utilajele stăteau și rugineau în câmp, lucrările mergeu cu viteza melcului din lipsă de forță de muncă și calitatea a tot ce se făcea era foarte slabă. Să contrazici acea teză și să demonstrezi științific că nu 33% trebuie alocat pentru dezvoltare, ci 27% căci oricum 6% se pierd prin nefolosire, era ca și cum te duci în casa unuia și-l iei la palme. Să nu uităm că exista o carte Optimul economiei socialiste unde negru pe alb se demonstra că 33% e optim. În economie se demonstrează fix orice, dacă ipotezele sunt meșteșugit alese.

Și a venit anul 1989. Și a venit 22 Decembrie cu revoluția lui. Dintr-o dată oamenii:

- flămânzi;

- egali;

- săraci;

- îndoctrinați;

- înleneviți;

- ciripitori;

- în așteptare;

- dezamăgiți;

- aplaudaci;

- ascultători;

- dezorientați;

s-au vazut scăpați din brațele unui sistem, eliberați de o doctrină care a construit egalitate în sărăcie și s-au pus pe treabă. Actiunile lor au fost foarte diferite, însă toate s-au înscris în ceea ce am estimat pe durata când îmreună cu Marian Măceșanu găndeam la trecerea de la socialism la capitalism. Undeva și noi intuserăm ca acest proces este haotic, cu convulsii și mai ales cu pierderi, baza întregului proces fiind în principal ocolirea legilor. Nu exista o lege economică sau socială, ceva imuabil conform căreia să se facă această trecere. Dacă în Vestul Sălbatic, pentru ocuparea de teren aveau loc întrecerile cu care trase în mare viteză de cai, la starul din 22 Decembrie 1989 s-au aliniat numai cei bine informați, ca să nu spun securiștii autentici, care aveau obiective foarte exacte. Să nu-mi spună mie nimeni că găina măcăne și rața cântă cucurigu.

Trăsăturile capitalismului sălbatic de la noi au fost, sunt si vor rămâne pentru încă o sută de ani următoarele:

- dezmembrarea rapidă, bazată pe instincte de conservare , a proprietății de stat;

- crearea profitului exclusiv prin țepuire;

- construirea unui sistem legilativ ambiguu și interpretabil care să ocrotească jafurile;

- construirea de structuri orientate strict spre jaf;

- polarizarea violent a populației;

- creșterea alarmantă a analfabetismului și ignoranței;

- mituirea tuturor categoriilor socio-profesionale;

- mimarea actelor democratice;

- înlocuirea calității prin noncalitate;

- răsturnarea scării valorice în societate;

- distrugerea a tot ceea ce mergea ok;

- întroducerea arbitrariului în toate structurile manageriale;

- deturnarea conținutului de project management;

- transformarea elementelor elective prin subiectivism în târguri cu tarabe;

- eliminarea tuturor regulilor de moralitate în toate sferele societății;

- înlocuirea procedurilor cu secvențe de operații bazate pe bunul plac;

- dezvoltarea de texte universal valabile care nu spun nimic;

- deturnarea structurală a bugetului spre chestii nesimțite;

- acapararea pârghiilor economice în vederea orientării spre clientelă;

- transformarea unor drepturi dundamentale în opțiuni ale luxului;

- ridicarea nemuncii la nivel de principiu generator de bunăstare;

- necorelarea dintre cheltuieli și sursele cinstite de venit;

- deturnarea ideii de profit obținut prin muncă cinstită spre furt la drumul mare;

- folosirea unor instrumente docile pentru a distruge opozanți;

- crearea imaginii false precum că există hoți civilizați și hoți oarecare;

-  apariția de bugetari multimilionari în euro.

Vorba lui  Trahanache, personajul din piesa Oscrisoare pierdută de  I.L. Caragiale:

- A! Ce coruptă soţietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar cop, serios băiat! Zice:

"Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!"... Auzi d-ta mişelie, infamie. (vede pe Ghiţă.) Aici era Ghiţă? (se stăpâneşte.)

Acum, știind că premiera piesei a avut loc la 13/ 25 noiembrie 1884, deci după 132 de ani să fie de o asemenea actualitate este ceva absolut colosal. Să mai apară și personajul Ghiță, este de-a dreptul un vizionarism ieșit din comun.

Când în ianuarie 1990 politologul Silviu Brucan a aruncat în piață zicerea: Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani, nu l-a crezut nimeni. Toboganul pe care se rostogolește bolovanul numit capitalism românesc nu este prea abrupt, nu este nici prea scurt și de aceea este necesar un timp îndelungat pentru reașezarea lucrurilor. Trebuie parcurse etape dureroase precum:

- reformarea reală a clasei politice;

- confiscarea averilor făcute prin furăciune;

- reinstaurarea moralității în societate;

- stricta corelare a veniturilor cu munca;

- eliminarea oricărei forme de mituire;

- reinstaurarea calității ca unic principiu de validare;

- scăderea în frecvență a verbului A PUTEA;

- recredibilizarea fiscalității;

- gestionarea evaziunii de către stat.

În acest an al alegerilor în două rânduri, an din care au trecut deja trei luni, semnele cum că s-ar produce o oarece schimbare nu au apărut încă și nu le văd, pentru că a fost ratat momentul încă de anul trecut, când generația facebook a semnat un cec în alb, acum neonorat. Sondajele spun că populația acordă încredere unor penali, că scăderile personajului cheie în procesul de reformare scad dramatic și starea de mocirleală continuă. Îmi vin în minte versurile lui George Coșbuc:

           N-avem puteri şi chip de-acum

           Să mai trăim cerşind mereu, 

           Că prea ne schingiuiesc cum vreu

           Stăpâni luaţi din drum!

           Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, 

           Să vrem noi sânge, nu pământ!

           Când nu vom mai putea răbda, 

           Când foamea ne va răscula, 

           Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

           Nici în mormânt! 

Se zice că mămăliga nu explodează. Se zice că mămăliga a explodat în 1989. Este clar că mămăliga economică este în fierbere și în lipsa unor abordări deștepte va da pe afară cât de curând. S-a zis prin anul 2009 la cel mai înalt nivel că ne ocolește criza, criză care ne-a lovit în moalele capului. Era o reverberație majoră a unui proces mondial, ajuns pe plaiurile dâmbovițene ca să nu zicem că nu avem și noi crizulița noatră. Ceea ce aduce capitalismul sălbatic exersat aici, fără ca el să facă obiectul unei analize, se vede cu ochiul liber și efectele pustiesc. Dacă ciclul electoral care va începe în decembrie 2016 nu vine cu ceva nou, deja lucrurile se vor agrava în plan economic, eliminandu-se șansa unui progres real, bazat pe eficiență, pe profit realizat numai și numai prin muncă cinstită. Chiar dacă Petre Roman a aberat zicând că industria de aici e grămadă de fiare vechi, chiar și fiarele vechi trebuiau duse la topit de niște oameni cinstiți cu inițiativă, nu de niște hoți proști. Facem greșeala de a cere soluții bune și foarte bune de la niște indivizi care n-au fost în stare să facă nimic la viața lor. Dovadă stau solicitările de pensii și suplimente autodăruite în Parlament. Fără profesii, cei care nu vor mai fi realeși, vor apare în colț la Universitate cu mâna întinsă, drept care cu niște bănuți din pensia de parlamentar își cumpără și ei barem o acadea. Nu este păcăleală!

(01 aprilie 2016)

Un biet pensionar....

Voi povesti cateva intamplari care arata natura tulburata a omului, care s-a pensionat.
1. Eram soldat in termen si faceam practica la o unitate militara deosebita. Acolo era un comandant care si fata de noi elevii practicanti s-a purtat urat, desi nu-si avea rostul. El simtea placerea de a se impune cu orice pret, pentru a arata ca este cel mai tare din parcare.

Numai ca in intervalul cat am stat in stagiu in unitatea lui s-a produs un eveniment ciudat. Noi ne faceam lucrarile pe care le primisem in cursul diminetii si dintr-o data eram chemati la comandant. Aveam un pic de emotii. Cand am ajuns la etajul intai, secretara ne-a indrumat spre Sala de Consiliu. Eu cel putin m-am speriat. Nu stiam ce facusem asa de grav incat sa ajung acolo. Cand am intrat in sala de Consiliu, o sala imensa, cu o masa in mijloc, scena care mi-a aparut se descrie prin urmatoarele:
- comandantul statea in capul acelei mese imense cu capul in maini
- niciun scaun din juru mesei nu era ocupat
- pe o alta masa erau tot felul de vase si tavi de inox numai cu bunatati de la Inter
- niste ospatari imbracati intr-un alb imaculat asteptau in pozitii rigide
- ziua era mohorata si asteptarea grea.
Dupa un timp, comandantul si-a ridicat capul din mainile mari si ne-a invitat sa ne asezam si sa servim cate ceva. Era ultima lui zi inainte de pensionare. Se vedea ca niciun subordonat nu l-a onorat cu prezenta. Asa se intampla cand omul iese la pensie. Se rup toate firele. Cel ce era sef, nu mai reprezinta nimic pentru cei din jur. Stiam acest lucru. Ne-am scuzat si am plecat asa cum am venit. Numai ca mie mi se facuse un pic mila de bietul de el, dar vorba roamnului: cum iti asterni exact asa vei dormi.

2. Un profesor, persoana respectabila, a implinit varsta de pensionare. A mai stat in invatamant inca cinci ani. cand a facut varsta limita i s-a zis ca este momentul sa plece. Mai de voie, mai de nevoie a stabilit ziua cand va pleca. Atunci, colegii, dragii de ei, au organizat o masa festiva. Venerabilul profesor a venit, nu s-a asezat pe locul de onoare. A gasit de cuviinta sa zica numai:
- Nici nu stiti voi ce pierde stiinta planificarii prin plecarea mea!
S-a intors brusc, a deschis usa, a plecat trantind-o dupa el. Ceilalti au ramas sa chefuiasca pentru ca ei bagasera baunul in bucate si functiona decretul 400, asa ca meritau sa riste. Profesorul nu a mai calcat niciodata pe la catedra. L-am mai intalnit prin urbe si vedeam cum o umbra se deplaseaza parca plutind.

3. Un sef de clinica trebuia sa se pensioneze. Credea ca este de neinlocuit, desi cimitirele sunt pline de persoane de neinlocuit. Directorul l-a chemat si i-a spus mai pe ocolite, mai pe sleau ca este timpul sa-si depuna dosarul si sa lase locul altcuiva, care asteapta la rand. Omul nu a inteles. Pentru ca era ginecolog si toate se intamplau inainte de '89, prea sigur pe el, a acceptat sa faca in spital o intrerupere d sarcina. Era un flagrant. Prins in neregula, a fost arestat si locul de sef a ramas liber si deci a fost ocupat de cel ce astepta cu inima cat un purice sa-i vina randul sa fie si el pe un scaun mai inalt. Oamenii nu-si dau seama ca momentul pensionarii la noi are cu totul alte conotatii decat in alte tari, mai ales ca este creata artificial senzatia perenitatii.

4. Eram la o mare universitate din Finlanda si am prins chiar ziua in care un monstru sacru in teoria limbajelor formale se pensiona. L-am vazut cu a scos placuta de la usa lui de foarte mare si respectat profesor. Si-a luat celebra cutie cu cateva documente asa cum apare in toate filmele americane si a plecat demn, cu pasi siguri. Seara era organizat pentru el un banchet. Acolo toate lucrurile sunt foarte simple, procedurile nu comporta fluctuatii si exceptiile se pare ca nu prea exista. Ceea ce se spune ca nimeni nu este deasupra legii functioneaza in orice momente ale vietii, fara a fi create confuzii si situatii penibile.

5. Cred ca regele LEAR si-a dorit sa mearga la pensie si de aceea si-a impartit regatul fiicelor sale. Cunoastem acum un alt rege Lear care dandu-si regatul, caci asa a fost vrerea,  alearga de colo-colo si nu-l mai asculta nimeni. Arata cu degetul si striga din toti rarunchii. Mihail Eminescu are un sonet exceptional intitulat VENETIA care se incheie asa:
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"
In limbaj popular se traduce prin: fost-ai lele, cat ai fost!

6. Numai pictorii, scultorii, actorii nu se pensioneaza niciodata sau se pensioneaza atunci cand vor ei, daca vor ei.

7. Pensionarea este mijloc de reazbunare, metoda de epurare, atunci cand pica asemeni unui traznet ca in 2011.

Ieșitul la pensie trebuie pregătit cam cu 5 ani înainte. Altfel devine o mare problemă, mai ales de sănătate. Mulți nu supraviețuiesc trecerii de la a fi respectat, omagiat, adulat, la viatța de om banal, adică un nimeni, magnific în sinele său.

Murim incet, lent, gratios si sigur

Cand ma gandesc ca in Budapesta pe o strada principala am intalnit nenumarate librarii ca simbol al civilizatiei unei natiuni, imi dau seama ca incet, lent, gratios, dar sigur, ne indreptam exact acolo unde soarta ne duce, neputinciosi, ridicand din umeri, incarcati de tristetea mortii, acea doamna in negru cu chipul acoperit de gluga, plictisita ca pe Magheru nu mai are niciun prilej sa zaboveasca pentru a rasfoi o carte, sprijinindu-si coasa de un raft ticsit si mirosind a cerneala tipografica.

Trec foarte rar prin centru cel jegos al Bucurestiului, pentru ca nu-mi face placere sa vad mizeria strazii. Luni 11 ianuarie 2016 fortat de imprejurari, am trecut pe bulevardul Magheru, ca nu aveam cum sa ajung altfel in fata fostei cladiri a CC a PCR. Scurtul meu drum a fost de-a dreptul dramatic pentru ca:

- sunt prea multe locatii de la parterele unor constructii care au hartii in geamuri marcand falimentul celor care isi desfasurau acolo activitatea;

- intr-o vitrina trecatorii erau anuntati ca LIBRARIA SADOVEANU s-a mutat undeva prin Bucuresti, comasata de parca era o persoana incomoda dusa la un azil;

- galeriile ORIZONT sunt fragmentate si pictorul Radu DARANGA expunea cateva desene pe un perete, in salonul cu intrarea dispre strada unde e statia lui 300, iar pe intrarea mai de hacana, se organiza o expozitie;

- closetele de la scarile rulante ale statiei de metrou Universitate sunt defecte, de parca vreodata au fost altfel...

(31 martie 2016)

Profesorul Pavel NĂSTASE, exemplul de urmat

Din capul locului trebuie spus că cel despre care voi scrie acum este absolvent de Informatică Economică în ASE, promoția 1075, cu durata de studii de cinci ani. Pe atunci secția se numea Mecanizarea şi Automatizarea Calculului Economic, iar Facultatea era de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

Tânărul asistent universitar Pavel Năstase s-a remarcat în colectivul de informatică economică prin:

- putere de muncă deosebită;

- dorința de a se autoperfecționa în zona limbajelor de programare;

- grija pentru a ține seminarii de calitate;

- un mod eficient de lucru cu studenții săi la seminarii;

- modul de a lucra în cadrul unor echipe complexe de cercetare științifică;

- efortul sistematic de a colabora cu colegii în vederea publicării de lucrări cu caracter didactic.

Am avut posibilitatea de a lucra împreună la disciplina de Programarea calculatoarelor, pe vremea când funcționam în cadrul catedrei de Cibernetică Economică a Facultății de Planificare și Cibernetică Economică și se lucra la seminarii la nivel de semigrupe. Mai discutam în timpul semestrului despre proiecte, despre necesitatea de a avea o imagine globală și corectă despre activitatea fiecărui student. Asistentul universitar Pavel Năstase lucra cu mare atenție și știa cu exactitate cum a participat fiecare student la elaborarea de proiecte, cum a răspuns fiecare dintre studenți la chestiunile ridicate la seminarii, fie că era vorba de aspecte teoretice, fie că se lucra pe secvențe de program COBOL, FORTRAN și ASSIRIS. Țin minte că era o semigrupă formată numai din studente.

La finalizare de semestru, discuțiile pe proiecte au fost o totală surpriză. Am discutat cu prima studentă. A prezentat proiectul, i s-au pus întrebări la care a răpuns perfect. Activitatea acesteia la seminar era punctată cu foarte bine. Și eu îmi aminteam de respectiva studentă că la cursuri ocupa un loc în primul rând și chiar a dat unele răspunsuri când am pus întrebări. Concluzia a fost acordarea notei 10 acelei tinere care dovedise că învățase programare. A doua studentă care cu care s-a discutat a prezentat cu detalii semnificative proiectul, a răspuns la toate întrebările și a primit de asemenea, nota 10. Cam pe la al cincilea 10 dat, am considerat că întrebările dar și răspunsurile să fie scrise pe imprimanta care însoțea dosarul cu prezentarea proiectului. Așa am făcut și bine că ne-a venit această ideie. La finalul prezentării, după evaluare, aveam vreo 16 de note de zece, niciun absent și un teanc de proiecte foarte bune, transformate în probe materiale cum ar zice azi cineva pe treptele DNA. Exact ceea ce mă așteptam s-a produs. Am fost chemat de un prodecan, cam îngust la minte și politruc, care m-a întrebat despre cele 16 note de zece. .  Nu știa că aveam filmul derulării prezentării. I-am explicat despre ce era vorba. I-am zis să facă o comisie care să reevalueze folosind acele notații din imprimante. Dacă găsește neregularități să solicite sancționarea mea. A lăsat-o moartă. Trebuie să specific faptul că la semigrupa cealaltă din 15 studenți se prezentaseră cam 8 și trecuseră vreo 5 cu note care nu depășeau 7...

Sunt sigur că meritele acelor rezultate erau datorate celui care condusese seminariile. Dacă ai tact și dacă știi cum să-l iei pe om, scoți de la el ceea ce are el cel mai bun.

Am lucrat și la elaborarea unei lucrări cu caracter 

didactic, având fișa bibliografica:  Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA, Pavel NASTASE -

 INDRUMAR pentru elaborarea proiectelor de

 an la disciplina LIMBAJE DE PROGRAMARE

 A CALCULATOARELOR ELECTRONICE- 

studii de caz, Editura ASE, Bucuresti 1982. 

Tânărul Pavel Năstase a avut contribuții semnificative

 si la realizarea lucrării INFORMATICA din 1987, apărută în Editura științifică și enciclopedică și despre acre foarte mulți ani mai târziu am aflat că luase premiul Academiei RSR.

Pentru mine rămân neelucidate condițiile în care doi

tineri foarte valoroși, asistenții universitari Pavel Năstase

și Ilie Tamaș au fost forțați să plece spre catedra de Informatică de Gestiune. Îmi imaginez că profesorul Ilie Văduva a intuit valoare remarcabilă a celor doi și viața i-a dat dreptate.

Revoluția i-a prins pe toți cei care lucrau în zona informaticii pe poziții de lectori universitari. Având articole publicate dar și cărți tipărite, toți lectorii universitari au urcat vertiginos pe scara ierarhiei didactice.

Din 1980 și până în 1991, Pavel Năstase  a fost asistent universitar. Apoi, până în 1993 a fost lector universitar, iar după 4 ani de ocupare a funcției de conferențiar, în anul 1996 a devenit prin concurs profesor universitar titular.

În 1986 a susținut teza de doctorat intitulată Proiectarea și organizarea bazei de date pentru conducerea unei intreprinderi industriale și a obținut titlul de doctor în specializarea  calcul economic şi cibernetică economică. A absolvit în anul 1989 Facultatea de Matematică din cadrul Universității București.

Din 1997 este conducător știinșific de doctorat.

An de an am primit de la autor lucrări publicate în edituri de prestigiu care au abordat teme de mare interes pentru informatica economică și de gestiune, în spiritul utilizării experienței sale acumulate prin participările la soliționarea de probleme concrete din întreprinderi, prin contractele de cerecetare încheiate între ASE - Catedra de Informatică de gestiune pe de o parte  și respectivii agenți economici, pe de altă parte.

Se știe că oriunde apare elementul valoric, acesta se remarcă imediat prin ceea ce face, prin modul cum face și mai ales prin eficiența abordărilor. Dovadă a afirmațiilor mele stau elemente precise, dintre care cele privind alegerea sa în două mandate consecutive în funcția de decan al facultății de Contabilitate și Informatică de Gestiune din ASE, nefiind absolvent de Contabilitate, iar în anul 2012 a fost ales în funcția de rector al Academiei de Studii Economice. Din anul 2016 ocupă funcția de presedinte al Senatului universitar al ASE.

În intervalul  2008 – 2009, profesorul Pavel Năstase a coordonat al proiectului Sistemul Informatic pentru Managementul Universitar din ASE - SIMU, dezvoltat ulterior cu finanțare europeană din fonduri POSDRU  în Sistemul Informatic pentru Managementul Universităților din România - SIMUR. Lucrând cu o echipă largă de specialiști a proiectat, realizat și implementat o construcție în plan informatic de mare rezonanță pentru toate laturile ce definesc campusul virtual al ASE. Elementele de management al resurselor și aici mă refer la planuri de învățământ, programe analitice, baze de date pentru studenți, pentru cadre didactice și modalități moderne de lucru online, toate acestea i-au permis profesorului Pavel Năstase să se bucure de maximă vizibiltate și de notorietate pozitivă. Marile avantaje aduse de SIMUR în informatizarea tuturor activităților și modul prietenos de accesare a resurselor sistemului informatic au evidențiat faptul că atunci când un proiect este coordonat eficient, când sunt urmărite pas cu pas obiectivele și sunt abordate laturile calitative, respectivul proiect este tot timpul un proiect de succes.

Asupra acestui proiect și-a pus amprenta personalitatea profesorului de informatică Pavel Năstase, dar și experiența managerială pe funcții de deosebita importanță la nivel de facultate, la nivelul ASE dar și în comisiile ARACIS.

La o analiză foarte exigentă se vede că Pavel Năstase, a fost un elev foarte bun, a fost un student foarte bun, s-a remarcat la începuturile activității sale de cadru didactic prin rezultate foarte bune și iată că tot ce a realizat în ultimii 20 de ani se ridică la înalte cote de calitate. Concluzia este: un om care începe viața cu calificative foarte bine, ajunge acum în vârf de carieră exact la același nivel și se va menține tot acolo mereu, pentru că natura sa este clădită pentru a fi exigent cu ceea ce afce și nu trece la a face altceva decât atunci când s-a convins că ceea ce a terminat este așa cum vrea el, adică un lucru absolut special.

Toate acestea le-am scris aşa pentru că așa am vrut eu, nimic altceva. Eu mă înclin în fața caracterelor. Pavel Năstase este un profesor de excepție și merită laude. Nu mă sfiesc să scriu lucruri groaznice, directe și fără perdea despre cei ce le merită.

Semicentenarul Ciberneticii Economice

În anul 2017 se vor aniversa 50 de ani de la înființarea Facultății de Cibernetică, facultate care a purtat de-a lungul anilor mai multe denumiri.
Înainte de toate trebuie să remarc faptul că această facultate a fost o pepinieră de cadre didactice pentru întreaga Academie de Studii Economice. Foarte mulți dintre profesorii de renume din diferitele departamente din ASE sunt absolvenți ai Ciberneticii.

Absolvenți ai Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică,
profesori în departamente din ASE

Nume si prenume	Grad didactic	Departamentul
Pavel NĂSTASE	Prof.univ.dr.	Departamentul de Informatica de Gestiune
Marta Christina SUCIU	Prof.univ.dr.	Departamentul de Economie si Politici Economice
Dorel AILENEI	Prof.univ.dr.	Departamentul de Economie si Politici Economice
Daniela Luminița CONSTANTIN	Prof.univ.dr.	Departamentul de Administrație în Management Public
Marta Christina SUCIU	Prof.univ.dr.	Departamentul de Economie si Politici Economice
Catalin Emilian HUIDUMAC PETRESCU	Prof.univ.dr.	Departamentul de Economie si Politici Economice
Ilie TAMAȘ	Prof.univ.dr.	Departamentul de Informatica de Gestiune
Daniela Anca DACHIN	Prof.univ.dr.	Departamentul de Economie si Politici Economice
Horațiu DRAGOMIRESCU	Prof.univ.dr.	Departamentul de Economie si Politici Economice
Mihai Cristian ORZAN	Prof.univ.dr.	Departamentul de Marketing
Gheorghe ORZAN	Prof.univ.dr.	Departamentul de Marketing
Marin ANDREICA	Prof.univ.dr.	Departamentul de Management
Daniela HÂNCU	Prof.univ.dr.	Departamentul de Management
Gheorghe POPESCU	Prof.univ.dr.	Departamentul de Informatica de Gestiune

Nu este lipsă de modestie în a constata dacă faptele o demonstrază, că absolvenții Facultății de Cibernetică au împânzit ASE-ul. Numeroși absolvenți de la  Cibernetică sunt cadre didactice de nădejde în multe dintre departamentele ASE-ului.
Rezultă din aceasta că Facultatea de Cibernetică a avut, are și va avea toate elementele de conținut pentru a furniza absolvenți valoroși pentru toate domeniile economiei, fie că este vorba de informatica economică, fie că este vorba de cibernetica economică, fie că este vorba de statistica economică. Întotdeauna informatica, modelarea și metodele cantitative vor fi utilizate în economie, orice-ar fi!

PS: dacă mai sunt și alți absolvenți ai Ciberneticii care activează în departamente din ASE și nu sunt încluși aici, imediat ce-mi vor fi date numele lor și departamentele la adresa ionivan@ase.ro îi voi include imediat.

Ana Pauker

Ana Pauker și cu Dej,

Au băgat spaima-n burgheji!
Este lozica declamată cu tărie în Pitești. În București, capitală și oraș mai elevat, lozinca suna altfel:
Ana, Luca, Teo, Dej
Bagă spaima în burgheji!

Aceasta era lozica strigată de 1 Mai și de fiecare  23 August de către muncitorii încolonați care treceau prin fașța tribunelor drapate cu roșu, unde deasupra tronau portretele iubiților conducători Marx, Engels, Lenin și Stalin.

Tot timpul, la locurile de muncă, în școli se vorbea șoptit spunandu-se:

- Tovarășa Ana Pauker a zis..

- Tovarășa Ana Pauker crede că ...

- Tovarășa Ana Pauker nu crede că...

- Tovarășa Ana Pauker e de părere că...

- Tovarășa Ana Pauker spune că partidul...

- Tovarășa Ana Pauker zice că tovarășul...

- Tovarășa Ana Pauker s-a ridicat și ...

- Tovarășa Ana Pauker l-a întrerupt pe...

- Tovarășa Ana Pauker a plecat la Moscova...

- Tovarășa Ana Pauker și tovarășul Stalin...

Totul era spus de parcă  tovarășa Ana Pauker dormea și nu trebuia trezită, deși noi eram la Pitești, iar ea la sediul CC al PMR din.București.

Era o femeie masivă, tunsă scurt. Era femeia care urca și cobora scări, care apoi se urca într-o Pobedă neagră.  Așa  o arătau jurnalele de film  de la cinema Muncitoresc din centrul orașului.

Era înconjurată de tineri, primea flori și se ferea de a fi văzută dintr-o altă poziție deși avea urechile acoperite. Se zicea că-i lipsea o ureche.

Când eram elev în prima clasă de elementară am ami prins pereții clasei plini cu poze ale conducătorilor și parcă chipul de femeie rea al lui Ana Pauker era primul, ceea ce însemna că avea o poziție importantă. Într-o dimineață au dispărut toate și a rămas numai tabloul lui Gheorghiu-Dej, iar pereții păstrau urmele unui trecut în care străluciseră unii și printre ei fusese și Ana Pauker. În mintea mea de copil Ana Pauker era o femeie rea, dură și neiertătoare. Degetul ei a semnat nenumărate sentințe îngrozitoare.

Spunea cineva că a auzit-o pe Ana Pauker spunând doar atât:

- Tovarășe!

Toată adunarea a înghețat. S-a lăsat o tăcere de mormânt. Toată lumea era cu privirile în dușumeaua care puțea a ulei ars. Cel căruia i s-a adresat întrerupându-l n-a mai fost văzut niciodată prin oraș, deși avea șapcă precum Lenin.

Ea conducea din umbră partidul, până când Stalin a făcut alegerea lui Gheorghiu-Dej și perioada de tristă amintire a lui Ana Pauker a apus. Când am fost la Crematoriul Cenușa de lângă Parcul Tineretului am văzut o mică criptă și acolo scria  simplu:  Ana Pauker. Omul cel mai puternic la un moment dat, femeia komisar cum se șușotea pe atunci, încăpea într-o casetă puțintel mai mare dcât o cutie de pantofi ieftini.

Ai mei ziceau că a venit pe tancurile Armateri Roșii, că a fost impusă de la Moecova. Ei spuneau că toată atenția era concentrată asupra ei. A avut puteri nemaipomenite, dar nu a știut ce să facă cu ele. Exagerarile au dus-o la pierzanie, căci și Stalin oricât de dictator era, avea flerul necesar de a alege între dogmă și viitor, Dej fiind opțiunea sa. Visurile de mărire ale lui Ana Pauker  s-au năruit deși era pusă din afară, agreată de cei de afară, însă având un stil neadecvat care slăbea partidul și țara, a fost îndepărtată. Dintr-o dată personajul cheie, în fața căruia și musca se oprea din zbor, a dispărut din decor ca și cum n-ar fi fost. Mă așteptam să fie și nostalgici, care să o pomenească. Numele ei n-a mai fost rostit nici că că, nici că că. A trevut în uitare, ca era o femeie rea, limitată, crudă, răzbunătoare, cu suflet negru. A sfârșit exact pe măsura nedreptăților pe acre le-a făcut. O vecină o tot blestema pentru anii grei de temniță petrecuți pe nedrept de  barbatul ei. Când a fost în audiență cu cei șase copilași ai ei, Ana Pauker scrie ceva la biroul ei. Nu și-a ridicat privirea și i-a zis femeii:

- Ieși!

Vecina zicea că s-a rejudecat procesul și i-a mai dat cinci ani barbatului ei. Nu l-a mai văzut nimeni, că i-au putrezit oasele în pușcărie. 

Când am văzut caseta aceea de la crematoriu îmi sunau în urechi blestemele prelungi, aproape cântate  ale vecinei și îmi defilau în fața ochilor scările, picioarele ei masive, corpul ei greoi coborân scări și apoi urcandu-se in mașina aia neagră. De fiecare dată era vocea unui crainic-femeie care rostea nu știu cum, dar special, numele de Ana Pauker. neavând o meserie, a crezut că politica este vocația ei, dar a fost drumul spre dezastrul stopat în 1952 al partidului, dar continuîndu-l implacabil pe al ei. Tot ce a construit spre a-i distruge pe alții i s-a aplicat ei atunci când a intrat în malaxorul epurărilor, excluderuilor sau întemnițărilor. Așa a scris ea istoria unora, dracul având mare grijă să scrie și pentru ea istoria, încadrând-o în tiparele perfecte și defecte cizelate de sentințele sale nemiloase dictate cât ai clipi din ochi în numele comunismului venit de la răsărit.

(31 martie 2016)

Vânătorii de note

În îndelungata mea carieră didactică, dar mai cu deosebire în ultimii ani am sesizat apariția printre studenți a unei categorii pe care o numesc vânători de note. 

Studentul vânător de note are ca obiectiv obținerea de note mari, chiar numai a notelor de 10, depunând un efort dar corelând strict bagajul de cunoștințe cu nota, ca o corelație statistică cu un coeficient mai mare de 0,9 între ceea ce este scris în referat, lucrarea de examen, testul grilă și punctajul efectiv acordat. Nu de puține ori am primit întrebări legate de transparența procesului de notare, în strânsă comparație cu un cântar de la raionul de fructe dintr-un supermarket, unde clienții au posibilitatea de a-și cântări marfa. Toate similitudinile proceselor de instruire cu cele comerciale de la galantar sunt păguboase pentru că:

- excesul de teste grilă deformează capacitatea creatoare a studentului;

- eliminarea elementelor inovative din activitatea de zi cu zi are menirea de a-l face pe absolvent să 

  fie doar un simplu executant de proceduri cu nivel de detaliere foarte ridicat, iar în lipsa indicațiilor 

  pentru situații noi el rămâne paralizat;

- scade ponderea abordărilor calitative specifice situațiilor de complexitate ridicată unde elementele 

  de sinteză se împletesc cu cele de fundamentare și de luare a deciziilor.

Am văzut nenumărate situații când absolvenți de facultate cu medii astronomice s-au pierdut pe traseu datorită lipsei capacității de a soluționa probleme noi cu care viața îl confruntă pe fiecare om la locul său de muncă. Am văzut absolvenți de 8 care au strălucit în munca lor căci aveau capacitatea de adaptare excelentă, puterea de a lua decizii și mai ales știau să lucreze cu oamenii, fără a face crize de isterie, acompaniate de urlete, trântit de uși și de jigniri.

Elevul vânător de note este cel care învață pentru notă, nu pentru a ști ceva. El intuiește când va fi ascultat pentru că el este interesat de algoritmii de baleiere a clasei de către fiecare profesor.

El învață să ridice mâna să fie ascultat, să ia notă. El învață la teză pentru a lua nota cea mai bună. dacă uită a doua zi ceea ce a știut foarte bine pentru teză nu are nicio relevanță pentru el. El învată foarte mult pentru:

- a lua note mari care trebuie trecute în carnet să fie văzute de părinți;

- a răspunde exigențelor familiei;

- a evita reproșurile pe care le aduc părinții în legătură cu eforturile pe acre aceștia le fac pentru elev;

- a nu fi bătut sau mustrat sau pedepsit drastic;

- a face ca media finală să contribuie cumva în ponderea mediei de admitere;

- a se mândri și el în fața rudelor, cunoscuților ca are note mari;

- a urca pe secnă ca premiant.

Elevul vânător de nore are o tipologie specifică definită prin:

- respect excesiv față de profesori;

- tendința de a pârî pe colegi pentru a-și crea un avantaj;

- insistența cu care cere mărire de notă; dorința de a da lucrări și teze separat nu cu clasa;

- dorința de răspunde el și numai el la întrebările adresate clasei, chiar și când nu știe răspunsul;

- egoismul cultivat atunci când este vorba de a împărtăși din experiența sa;

- dorește să fie ajutat la teze dar nu ajută niciodată;

- cere direct nota maximă;

- solicită recorectare de lucrare și îmbunătățire în cicluri pentru a obține 10;

- nu concepe că lucrarea sa nu este de 10 și se consideră subevaluat.

Am văzut nenumărați elevi care era interesați în a obține note cât mai mari și au realizat că decorul este de mucava când notele de pe diplome erau de peste 9,50 și în examene de admitere obțineu nu mai mult de 3,00 cel mult un 5 anemic. Cultivarea acestui mod îngust de a vedea lucrurile, inclsiv de a face obsesia comparării notelor sale cu ale celorlalți nu este neapărat legat de natura intimă a respectivului, ci are rădăcini adânci în mentalitatea membrilor familiei.

Inocularea copilului faptul că este un mic geniu  are o serie de consecințe neplăcute asupra copilului în primul rând în ideia că el nu trebuie să muncească. Supradotarea bfără un fundament real duce la o prăbușire dramatică a unui edificiu de carto atunci când intervin criterii de diferențiere cu caracter global și obiectiv în care automatizrea este 100%.

Părinții vânători de note sunt de mai multe feluri dar au numitorul comun în a aprecia ca o dramă teribilă apariția primului 9 în carnetul de notă a odraslei lor. Ei se cred îndreptățiți să reacționeze disproporționat numai și numai prin faptul că fac eforturi financiare pentru a asigura un confort elevului, confort pe care îl reamintesc de fiecare dată acestuia că nu au beneficiat în copilăria lor.

Deși sunt departe de a fi fost premianți din motive care exced latura materială, ci mai mult alte cauze, legate de comportament, de obiective și de perseverență, doresc ca măcar odraslele lor să facă ceea ce ei nu au făcut. Acești părinți își retrăiesc copilăria prin odraslele lor, îi pun pe copiii lor să învețe cât ei nu au învățat, să obțină notele pe care ei nici în visele lor cele mai colorate, n-ar fi îndăznit ă le imagineze.

Părinții vânători de note cu orice preș sunt cei care își manipulează copiii astfel încât să fie pe fază cu momentul propice când sa învețe, când să răspundă și mai ales cum să intre sub pielea profesorilor. Acești părinți:

- se bagă in comitetul  de părinți pe clasă;

- au o relație specială cu dirigintele și cu directorul;

- acceptă să-și mediteze odraslele cu profesorii de la clasă, pentru siguranșă;

- nu uită să facă daruri de zilele speciale directorului, dirigintelui dar și unor profesori;

- face invitații nevinovate la bairamuri unor profesori, odraslele fiind de față;

- solicită sprijin în realizarea de teze notate foarte bine pentru că problemele au fost rezolvate la 

   meditații;

- discută despre profesori în fața odraslei ca și cum acestia sun slugile sale sau probabil chiar sunt.

Părinții vânători de note fac toate calculele de eficiență posibile. Își scutesc copiii de sport, intervin pentru micul lor antitalent la muzică și obțin supraevaluarea dorită, caută și găsesc soluțiile cele mai călduțe care să ducă la o evoluție mai mult decât normală a copilului lor, ei constituindu-se în adevărate umbre călăuzitoare.

S-a întâmplat să văd astfel de părinți care veneau să sprijine zidurile Ciberneticii când copiii lor undeva la peste 22 de ani susțineau examene. Am văzut și părinți care veneau să susțină anumite cauze ale copiilor lor. Char un doctorand al meu, un tip la peste 30 de ani a venit cu mămițica lui să-l salveze de la exmatriculare pentru că odrasla tăiase frunză la câini patru ani. Și când am fost președinte de BAC am căzut grozăvii care m-au lăsat cu gura căscată. O mămică i-a spus copilei ei că dacă nu ia 10 la proba orală de la Limba Română la un liceu din Ploiești. Calificarea acestei femei o arăta că nu i-a plăcut cartea deloc. Ea dorea ca fiica ei să facă ceea ce ea nu făcuse, fără să o întrebe pe fiică dacă este în stare să atingă obiective stabilite discreționar.

Părinții vânători de note uneori exagerează creditându-și odraslele cu dreptatea absolută, învinpvățind pe toti cei din jur că greșesc la evaluare. Am văzut studenți ăîncurajați de părinții lor cei vânători de note sp ceară socotelă pentru rezultatele evaluărilor. Viața m-a învățat să lucrez cu un nivel de transparență foarte ridicat. De aceea orice dialog cu acei studenți însoțiți de părinți a fost în prezența unei oficialități sau a unui avocat și am reușit să demontez mereu formulările subiective. Am văzut părinți senatori cu odrazle extrem de obraznice, dar punctajele au rămas cele inițiale, cu invitația neonorată de odrasle de a veni la mărire de note. 

Este foarte trist să vedem o familie care cultivă în mod  nejustificat vânătoarea de note, pentru că o evoluție fără sincope este pregătită prin invățare ca proces, nu ca mijloc de a obține o poziție sus într-o ierarhie. Aceeași poziție, probabil și mai bună se obține ți învățând pentru a evolua, pentru a lega concepte, pentru a inova și pentru a obține lucruri de sinteză sau soluții originale.

Învățământul actual, examenele naționale si centralismul dus la extrem în a ierahiza pe un interval de la ZERO la ZECE doua sute de mii de suflete, încurajează vânătoarea de note. Să sperăm că legea viitoare a învățământului va elimina bazaconiile care generează abordarile de tip memorare-recitare, care iată, își dezvălui toată nuditatea de idei de tip tehnocratic.
Niciodată nu mi s-a părut mai nefast proces ca acela în care toată lumea vânează ceva. Elevii vânează note, părinții sunt și ei vânători de note, dar și studenții fac același lucru. Nu e normal ca totul în sistemul educațional să fie ca la alimentară cântărit la gram și asemeni unui preț să apara pe ecran un punctaj, adică nota. Este numai o abordare falsă a obiectivității. În realitate acesta este drumul facil spre abordările înguste, lipside de inovativitate și care garantează iesireaq din cursa spre creativitate.

(31 martie 2016) 

Moscheia de la București

Când se analizezază orice problemă la noi, trebuie să se țină seama de specificul nostru de popor peste care au trecut vicistitudinile istoriei care au lăsat urme adânci, dintre care ritmul lent , neîncrederea și decalajul față de cei necălcați, sunt numai trei dintre ele, găsite la repezeală, deși sunt altele probabil cu urme și mai adânci în zilele noastre.

Noi suntem așa cum zice Constituția României votată prin referendum în 2003 la titlul 1 alineatul 1:

România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Urmărind datele statistice rezultă că din cei 20.121.641 de cetățeni câți erau în iulie 2011, ponderea acestora după apartenența religioasă este:

Religia	Ponderea (%)
Ortodocși	86,8
Romano-catolici	4,5
Reformați	3,7
Penticostali	1,5
Greco-catolici	0,9
Baptiști	0,6
Islamică	0,3
Atei	0,04
Fără	0,06
Nedeclarată	0,05

Există o dinamică specifică zonei geografice și trebuie ținut seama că la ora actuală au intrat în țara noastră foarte mulți cetățeni din multe țări și numai evidențele din documentele existente la MAI au capacitatea de a reda cu fidelitate structura pe religii.  Au venit sa facă afaceri francezi, italieni turci greci, sirieni, iranieni,   moldoveni, marocani, nigerieni și multi, mulți altii, cu religii dintre cele mai diferite, majoritatea fiind practicanți.

Constituția noastră arată în capitolul II, articolul 9 alineatul 1 că:

În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.

Înseamă ca specificul structurii populației este deosebit de important în luarea tuturor deciziilor privind orice problemă legată de cultele religioase privind:

- acordarea de fonduri;

- construirea de lăcașuri de cult;

- ocrotirea cetățenilor de alte religii.

Acum a apărut o problemă deosebit de interesantă și anume construirea unei moschei în București.

Există mai multe abordări.

Una dintre ele susține că aceasta moscheie este cea mai mare dintro capitlă europeană.

Muftiul Iusuf Murat a  aratat că proiectul constă într-o simplă moschee cu o capacitate maximă de o mie de persoane, un parc pentru copii, constă într-un loc de abluţiune.

Lucrurile se conturează și decizia primăriei de a aloca Cultului Musulman din Romania  in concesiune, pe o durata de 49 de ani, un teren de 11.295 de metri patrati situat pe Bulevardul Expozitiei nr. 22-30, Sector 1 evidențiază pașii concreți care se fac de către oficialități.

Există nenumărate luări de poziții ale candidaților la fotoliul de primar general al Capitalei, din care enumăr:

- Nicușor Dan  arată că decizia de a construi  moscheia trebuie luata  dupa realizarea unui plan urbanistic zonal, si cu consultarea locuitorii capitalei;
- Ludovic Orban este categoric si zice ca nu va autoriza moscheea,spunand ca un primar general trebuie să acţioneze democratic,  el  ştiind cu precizie că acest proiect nu este sprijinit de cetăţenii Capitalei;
- Gabriela Vranceanu Firea arata ca dacă bucureştenii vor dori să se construiască o moschee in Capitala, va trebui sa aiba loc un   referendum, iar decizia trebuie sa reflecte vointa cetatenilor.Pe Internet circulă o hartă cu puncte de o anumita culoare cce marcheaza bisericile construite, dar și o altă hartă care marchează spitalele existente. Unele comentarii arată diferențele de abordare legate de efortul statului în a se îngriji de sanătatea cetățenilor săi, deși dreptul la viață și dreptul la asistență medicală  sunt înscrise în Constituție.
Despre referendumurile care au avut loc sunt multe de zis, mai ales ca eu pe niciunul nu-l consider o mare reusita pentru ca:
- numarul de cetateni care au participat a fost redus;
- dezbaterile au fost subtiri si polarizate;
- textele de pe buletin au fost prea complicate si ambigue;
- efectele nu s-au vazut pentru ca nu au fost spectaculoase;
- au fost solicitari din partea unui implicat sa nu participe lumea la vot;
- nu s-a aplicat principiul simetriei;
- prea multe au fost invalidate pe motiv de cvorum;
- manipularea maselor distorsioneaza adoptarea solutiilor bune.
Trebuie o tratare completa a problemei, cu luarea in calcul inclusiv a faptului ca ansamblul arhitectonic ce se va realiza, daca se va realiza este sau nu monument de arta prin:
- deschiderea spre cer;
- inaltime si armonie;
- conceptia si dimensiunile definite;
- finisajele realizate;
- grafica si picturile de interior;
- dantelaria de marmura si coloanele de sprijin;
- vitraliile si mozaicurile create;
- grandoarea turnurilor;
- materialele folosite pentru exterioare si alei.
Dezbaterile legate de acest proiect trebuie bine pregatite, cu toate elementele si televiziunile, care ar trebui sa fie nepartizane, trebuie sa prezinte in programele lor:
- problematica in mod impartial;
- puncte de vedere pro si contra bazate pe argumente;
- abordari venite din toate mediile sociale;
- implicatiile realizarii proiectului;
- efectele abandonarii proiectului.
Contextul geo-politic actual este de foarte mare complexitate si orice abordare dusa peste limitele argumentelor solide si oneste, va conduce la radicalizarea pozitiilor in mod artificial. Voi reaminti acea manifestare din august 2015, finalizata cu ingroparea de porci pe terenul atribuit de Primarie pentru construirea moscheii. De asemenea, tot un protest a fost si acela al montarii celor 100 de cruci sfintite pe acelasi teren din septembrie 2015.
Toate formele de manifestare a pozitiilor fata de construirea unei moschei in Bucuresti trebuie sa se bazeze pe:
- capacitatea extrem de restransa a ONG-urilor de mobilizare a cetatenilor;
- natura temelor care atrag dezvoltari ale manifestatiilor bine structurate;
- daca mitinuri ale partidelor au esuat sansele unor manifestari ample in afara lor sunt reduse;
- niciodata Bucurestiul nu a avut reuniti intr-un loc doua milioane de manifestanti;
- ideia de a minimaliza asa cum este cu Revolutia din Decembrie '89 are efecte negative asupra capacitatii de   a mobiliza luari de pozitie semnificative;
- strangerea de senmaturi pro sau contra isi pierde relevanta cand pentru a candida ca intependenti unii
  aduna mii de semnaturi, iar la numararea voturilor au numai votul lor;
- generatia facebook are alte teme pe agenda ei.
In toata aceasta situatie tensionata mai ales de ceea ce se intampla in Europa si de temerile amplificate nejustificat in raport cu situatia de la noi, singura modalitate de a iesi din impas este dezbaterea asezata, bazata pe argumente, neemotionala si mai ales in care cei invitati sa vina bine pregatiti, caci nu este loc de a improviza.
Voi face unele remarci:
- Bucurestiul este un oras murdar si cu constructii noi cu maxim de bizarerie, daca nu imposibile;
- Bucurestiul are nevoie de monumente de arhitectura de mare valoare;
- Bucurestiul este inca o capitala a Europei;
- Bucurestenii stiu bine ce-si doresc, cu mult mai bine decat 10.000 de politicieni;
- Bucurestenii vor un oras prosper, curat si linistit;
- Bucurestenii stiu ce inseamna lumea araba prin ceea ce vad zi de zi de ani de zile aici;
- Bucurestenii se vor exprima prin vot in 5 iunie si moscheia ar vrea candidatii sa fie  tema, dar nu e;
- Bucurestenii disting cu mare finete intre adevar si manipulare si sanctioneaza pe 5.
In opinia mea, trebuie sa am inca elemente pentru a spune clar un punct de vedere, mai ales ca la sala de forta unde merg si ma antrenez sunt foarte multi timeri ce provin din tari arabe si nu-mi amintesc sa fi vazut pe vreunul ca nu-si duce gantere, barele si discurile la locul de unde le-au luat. Ei sunt tineri studenti sau medici sau oameni de afaceri. Sa vad cum arata macheta, sa vad cada are dantelaria cu care m-au obisnuit monumentele din tarile vizitate, sa vad cat de zvelta este constructia. Voi avea toate elementele pentru a vota in cunostinta de cauza, voi merge la vot. Daca se vor derula evenimentele ca pe Dambovita, asa cum s-a facut de fiecare data, ma mai gandesc.
Vreau ca orasul Bucuresti sa fie frumos, chiar foarte frumos si un monument de arhitectura splendid nu face rau, mai ales daca va fi astfel conceput incat sa fie perfect integrat in conceptul de mic Paris al Bucurestiului. Cei care vor organiza dezbateriel vor trebui sa discute si despre implicatiile sociale, despre tot, dar rational, fara patima, bazat pe analize corecte si cu abordari realiste, logice, neemotionale. Astept urgent aceste dezbateri!
Acum ca este campanie electorala a aparut tema moscheii, fiecare candidat dorind sa atraga voturi pornind de la concluzia ca latura emotionala este definitorie la decizia din sectia de votare din data de 5 iunie, lucru total fals. Nu temele de campanie sunt decisive, ci oamenii prin ceea ce au facut si nu prin ceea ce vor promite ca fac. Notorietatea este ceva care atarna greu, intrucat,fiecare candidat este definit prin meseria lui si prin faptele lui. Lumea s-a saturat de vorbe si de luari de pozitie abrupte. Oamenii vor certitudini. Certitudinile le dau cei care au in spate realizari conrete.

(30 martie 2016)

Teoria proiecțiilor

Se considera o mulțime C a caracteristicilor de calitate pe care le urmăresc membri ai unor colectivități. C = {c1, c2, c3, ...., ck, ......, cn}, unde:

n  - numărul de caracteristici ale colectivității C;

ck - elementul k al colectivității C.

Un grup țintă este format din persoane care la un moment dat din cene n caracteristici aleg m, cu 

m < n, adică acele persoane au nevoie de manageri cu mai putine caracteristici decat sunt cunoscute.

Există să presupunem un candidat la funcția de manager, El după ce a studiat grupul țintă a identificat un număr h  de caracteristici care crede el sunt cerute de membri din grupul țintă.

Dacă  h < m < n, inseamnă că acest manager a identificat mai putine caracteristici decat dorește grupul țintă că trebuie să aibă cel dorit de ei. este rău pentru că proiecția grupului țintă este o submulțime CGȚ inclusă în C. Proiecția pe care o face candidatul la funcția de manager este o proiecție CCM, adică o submulțime de caracteristici  inclusă  în submulțimea CGȚ.

Situația fericită este aceea în care submulțimea de caracteristici identificată de grupul țintă CGȚ este identică cu submulțimea de caracteristici studiate și analizate de candidat, CCM.

Lucrurile se complică atunci când grupul țintă vede anumite caracteristici care vizează anumite laturi ale nevoilor cerute de membrii care îl alcătuiesc, reunite într-o mulțime  C = {c1, c2, c3, ...., ck, ......, cn}, unde:

n  - numărul de indivizi ai colectivității C identificată de membrii grupului țintă;

ck - elementul k al colectivității C.

Candidatul la postul de manager vede alte caracteristici ce privesc cu totul alte laturi legate de cerințele grupului țintă, definite de mulțimea R = {r1, r2, r3, ...., rk, ......, rm}, unde:

m  - numărul de caracteristici identificate de candidat  aflate în colectivitatea R;

rk - elementul k al colectivității

Dacă cei din grupul țintă extrag câteva 

caracteristici din mulțimea C și candidatul

face și el același lucru dar folosind mulțimea

 R, se realizează două proiecții, pe două 

mulțimi diferite, 

Au fost nenumărate situații ăn care proiecțiile au fost total nepotrivite, ceea ce a dus la rezultate catastrofale. De aceea este necesar să se facă un studiu aplecat asupra grulului țintă. Ecista mulțimea C a caracteristicilor știute de grupul țintă și prin sondaje se va cunoaste o mulțime C ' care diferă dar foarte puțin de mulțimea C. Candidatul la postul de manager va lucra selectând o submultime de caracteristici din mulțimea  C ' care este oricum mai bine reprezentată decât ceea ce ar extrage el din mulțimea R. dacă toti cei care vor sa fie votați ar folosi aceste elemente din teoria proiecțiilor șansele de reușită vor fi foarte bune.
Exista situașii ăn care apar mai muți actori și resursele sunt date sub formă de mai multe colectivități. Ideia de bază este ca un jucător care dorește să fie învingător, trebuie să realizeze acele proiecții care să-i maximizeze șansa in procesul electoral. Nu este nicio dificultate îb=n a formaliza aceasta abordare. Importantă este aplicarea în practică. Am văzut un prezident care pe durata mandatului făcea niște ghidușii teribile. În mintea lui, poporul virtual credea că în sfânta zi de sâmbătă în loc să vadă ceva frumos la TVR stă să-i asculte zicerile. Că vorbea graseiat și-mi amintea de Ceaușescu, e o altă problemă. Dar să-mi răpească bucuria unei emisiuni distractive, e de neiertat. La un moment dat a zis că l-a învins sistemul. Nu s-a învins singur. Toți pe care i-a chinuit cu acele sâmbete ratate l-au coborât dramatic în sondaje. El singur ți-a construit înfrângerea prin asta și prin Consiliul National de Actiune Impotriva Coruptiei - CNAICO și alte himere. A fost distrusă marea corupție atunci pentru că marea coruptă ă babă a fost prinsă mituind un conductor de tren cu un leu, adică 0,000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000001 din PIB-ul lui Corbea.
Tot niște proiecții absolut deficitare a făcut  un alt fost prezident care ișea la oar 17 să-și spună ofurile. Nimic periculos. Prăbușirea în sondaje s-a produs când a început să debiteze tot felul de bazne duminica pe Tezaur Folcloric de la TVR1. Ți el a făcut proiecții cu rezultate ale operațiilor de intersecție vide, folosind mulțimi destul de consistente.
Acum în campania electorala de la locale dar și la parlamentare voi colecta texte, voi face practic aplicarea acestei teorii a proiecțiilor căci jucătorii vor oferi pe tava informația primară.  Teoria proiecțiilor  este un alt mod de a sistematiza informația pentru a avea sub formă grafică imaginea diferențelor de abordare a tuturor actorilor ce intră într-un proces în care resursele sunt cu caracter unic și se urmărește maximizarea în condițiile în care alocarea depinde de alegători.


(30 martie 2016)

Victor FOTA - un pictor tânăr și de talent

Pe pictorul Victor FOTA am avut onoarea să-l cunosc la sala de forță SAS GYM unde zi de zi petrec câteva ore luptându-mă cu fiarele cum se zice în jargonul celor care fac culturism. Am intrat în vorbă despre programele de la antrenamente, despre una, despre alta, până am ajuns la pictură. Am aflat cu mare bucurie destre el că este pictor, ca realizează tablouri în ulte și ceea ce m-a bucurat enorm, am aflat că are un site, http://victorfota.com și că este prezent în rețelele de socializare.

Sunt câteva lucruri care am să le scriu despre mine legat de pictură, pentru a fi înțeles demersul meu de acum, drept care voi semnala că:

- în anul întâi de studenție din economiile mele am achizitionat Istoria Artei de Alpatov;

- am vizitat casa memorială a lui Nicolae Grigorescu de la Câmpina în primul an de liceu;

- la vizitele mele în străinătate am vizitat muzeele Ermitaj, Puțkin, Tretiakov, Brukental, Louvre,
  Prado, MOMA, Metropolitan NY, Pinacoteca din Dresda, Muzeul național al României, muzeul de
  artă din Craiova, muzeul Zambaccian, expozițiile retrospective Grigorescu, Baba, Piliuță, a celor doi   Pieter Brueghel de la Weimer din 1972, Iser, Musceleanu, Eleutheriade, galeriile Uffizi, galeriile de
  artă din București, galeriile Vaticanului, Muzeul Vincent Willem van Gogh;

- am achiziționat nenumărate albume de artă privind operele lui da Vinci, Michelangelo, Picasso, van
  Eyk, Luchian, Andreescu, Pallady, Ciucurencu, Baba, Margareta Sterian, Rembrandt, Viorel
  Mărginean, Cătălin Bălescu, Ilia reptin, Andre Darrain, Jean-Antoine Watteau, Spiru Chintila,
  Dimitrie Ghiață, Paul Cézanne,
- am vizitat orașul  Figueres și casa muzeu a lui Salvador Dali, după ce am studiat în detaliu lucrarea
   esitată de David Larkin despre Dali și publicată la Editura Ballantine din New York în 1976;

- în liceu dar și în studenție am citi articole publicate de academicianul Gheorghe Oprescu pe teme de    artă;

- în Academia de Studii Economice am admirat fresca ceciliei Cuțescu Stork din Aula Magna dar și
   picturile lui...din sala de lectura nr. 1 a Bibliotecii

- eram prezent la o sesiune științifică studențească atunci când marele ... pica frescele excepționale de   la Universitatea ASlexandru Ioan Cuza din Iași;

- într- perioadă întunecată pe fundalul unor tensiuni generate de un management dezastruos al unui
  șef de catedră am început  să pictez licrări în ulei, reușind în acest fel să redau stări sufletești și trăiri   din acele vremuri.
Așadar, dacă scriu ceva despre tablouri, despre pictori, o voi face cu mare atenție, urmărind o abordare bazată pe realitatea existentă, pe cerințele și pe exigențele acceptate de toată lumea care iubește pictura.
Tot ce scriu are la bază tablourile și textele oferite de pictorul Victor Fota pe site-ul http://victorfota.com
Structura site-ului are șase sectiuni dispuse în serie după frecvența cu care iubitorii de pictură doresc să acceseze entitățile incluse în structura conținutului digital.
Secțiunea  GALLERY cu care se și deschide site-ul pictorului, include o serie de 66 dintre tablouri, sub forma unui mozaic autoreferit, incluzând numele acestora, suportul, tehnica cu care sunt realizate și dimensiunile. Obiectivul pictorului este de a avea o bună vizibilitate, lucru pe care îl obține prezentând tablourile cu elementele de descriere în limba engleză. În tematica HUMAN EXTENSION, lucrarea intitulată Eternal Self Conservation Monolith este realizată în ulei și are dimensiunile de 60x60cm. Pictorul a realizat fotografii la nivel profesional pentru tablourile prezentate pe site. Această secțiune permite fixarea pentru fiecare tablou la o dimensiune mărită numai printr-un click pe imaginea din mozaic. După selectarea unui tabloudin galerie se obține imaginea mărită, iar sub aceasta se află sub forma unei înșiruiri liniare toate tablourile care sunt disponibile pentru a fi selectate. Este ingenioasă dezvoltarea unei astfel de structuri având în vedere faptul că privitorul sau cumpărătoriul de tablouri trebuie să aibă acces rapid laq o submulțime de tablouri pentru a afce comparațiile.

Secțiunea PROJECTS are menirea de a grupa picturile realizate de Victor Fota după criterii stabilite de artist în cadrul următoarelor patru proiecte: Human Extension, Certain Kind of solitude, Cosmogony - Reality Through Reason și Two Grounds. Fiecare dintre proiecte are menirea de a aduce o nouă relație a elementului uman în contextul cu lumea exterioara, de aproape sau de detarte, lume în care perfecțiunea geometriilor este dominantă. Artistul vine cu ideia de unicitate în multe dintre tablourile sale, singurul personaj inclus este de prim plan. Există situații în care pentru a crește forța  prezenșei persoanei este folosită tehnica multiplicării, într-un mod inovativ, subordonat scopului urmărit.

Secțiunea  VIDEO trebuie apreciată pentru faptul că permite intrarea în intimitatea procesului de creație. Se vede că artistul pleacă de la o construcție 100% închegată și transpunerea pe pânză este dublată de procesul creativ, în care  forme și culor coboară din sfera menatlului în lumea reală, devenind din aproape în aproape planuri, forme, concepte și în final acel tablou care să stea în fața privitorului pentru a răspândii emoție și lumină prin intermediul variațiilor cromatice. Se vede precizia cu care artistul construiește elementele de spațialitate li detaliile, asigurand o succesiune matematic calculată pentru detalii. Scurtele filme sunt înțiruiri comprimate ale timului în care artistul a realizat picturi precum Certain Kind of Solitude, Portable Memory-displaying Monitor sau Your shaorma 2077.

Secțiunea  ABOUT îl prezintă pe tânărul pictor Victor Fota, cel născut în anul 1989, când întreaga Europă de Răsărit își schimba vesmintele. Textul redactat în limba engleză definesc obiectivele și traiectoria artistului. Pictorul arată că: At the moment he lives and works in Bucharest and he’s focusing on experimenting with oil paintings which illustrate concepts and phenomena described by the scientific methods, combined with personal introspection. For his paintings he uses a clean technique which resembles the old Flemish method of rigid forms and a successive glazes of paint. 

Tot ce a realizat reprezintă rodul unei munci de creație în care tradiționalul se împletește cu experimentul.

Secțiunea  PRESS conține tot ce este legat de asigurarea vizibilității pictorului prin presă, articole, interviuri, participări la expoziții dar și prin colaborări cu organizații care doresc să-și îmbunătășească imaginea folosind mijoace specifice artelor vizuale. Impactul picturilor asupra vizitatorilor site-ului http://victorfota.com/ îi permite artistului să realizeze acele comniuni artist - industrie sau artist -organisme media, cu efecte pozitive de ambele părți știute fiind costurile pe acre le implică producția de tablouri de înalt nivel artistic

Secțiunea  CONTACT are o parte prin care orice persoană care se identifică are posibilitatea de a trimite mesaje către artist, fără vreo restrișie de conținut. Tot aici, cei ce acceseaza acest site au posibilitatea să solicite trimiterea de către Victor Fota a numerelor de la Newsletter după ce indica adresa de poștă electronică unde să fie transmis, adresă diferită sau identică celei de unde se trimite mesajul cu comentarii.

Această aplicație online este în formă clasică având structură arborescentă cu acces din căt mai puține click-uri la conținutul digital dorit.

Pictorul Victor Fota vine dintr-o mare școală de pictură și aici am numit Universitatea Națională de Arte din București - Facultatea de Arte Plastice, loc unde tinerii învață despre marea pictură universală și despre realizările de excepție al pictorilo români care au scris istorie. Analizând cu atenție lucrările sale, se vede că artistul:

- cunoaște și aplică elementele fundamentale ale perspectivei;

- interpretează într-un registru propriu reprezentările temporale și spațiale;

- urmărește cu deosebită atențe detaliile așa cum sunt redate dantelele și broderiile în tablourile lui Jan van Eyck modernă sau costumele și mantiile din tablourile lui Anthony van Dyck. Abordarea a detaliilor vine să potențeze acele reprezentări fabuloase ale aparițiilor de persoane sau de chipuri multiplicate ale acestora într-un spațiu suprarealist definit prin contururi desenate sub formă de linii, segmente de cerc sau forme de linii curbe, toate puse într-o asemenea  corespondență, încât este creată senzația unei mișcări uneori fracturate pentru a lăsa loc scurgerii timpului. Tablourile lui Victor Fota trebuie privite. Ele nu se povestesc. A analiza un tablou al artistului înseamnă a decripta cu pierdere de informație, mesajele pe acre artistul dorește să-l tansmită direct privitorului.

Pentru a lua numai un exemplu, tabloul Special Apparatus for Cheap High Pleasure, vine din galeria marilor tradiții, pentru că ideia redării corpului culcat la orizontala dar privit de la tălpile picioarelor este extraordinar de ofertantă pentru toți ci care au capacitatea de a reda multiplele planuri comprimate, așa cum aceeași tentație există și în cazul pictării unei persoane privind-o de sus, când aceasta este în poziția stând în picioare așa cum a făcut Dali în tabloul Christ of St. John of the Cross din 1951  aflat la Glasgow Art Gallery.

Ideia de multiplicare a chipurilor cu deformări având semnificații a căror decriptare este lăsată în seama privitorului apar în lucrări precum: Reality Distortion Device, Comfortable Introspection, Crystallization of the Selfish Gene, Doppler Effect și Duality of Inner Will.

Toate lucrările sale au la bază o intensă activitae de concepție de codificare și de transformare, astfel încât metaforele incluse formează un tot unitar, iar elementele de legătură sun fie cerul, fie soarele văzut ca o succesiune de cercuri concentrice, fie forme de relief unde verdele este uneori decupat de forme geometrice pentru a face transalție spre o altă lume, abstractă, fluidă dar acoperită de o căldură venită de undeva dintr-un punct ce trebuie căutat de către privitor pentru a trăi satisfacția aflării acestuia undeva  pe o suprafată compactă de culoare de cele mai multe ori.

Despre picturile lui Victor Fota se vor scrie multe lucruri pentru că fiecare detaliu de acolo, fiecare dintre elementele de mare acuratețe și precizie trebuie analizate și trebuie făcute toate conexiunile dintre ceea ce reprezintă fiecare tablou și ce transmit acestea în ansamblul lor. Trebuie remarcată migala, atenția și tehnica folosită pentru a obține acele întreșeseri de o precizie remarcabilă, așa cum numai în arta maură s-a mai întâlnit.
Victor Fota este un pictor modern care vine dintr-o tradiție foarte bogată din acre a asimilat acele elemente ce i-au permis o autodefinire foarte bine conturată și stabilă.

(20 martie 2016)