Pensionar fiind, am destul timp pentru a face ceea ce mi-am dorit dintotdeauna, de pe pozitia de om 100% liber, fara vreo obligatie fata de statul bolsevic, falimentar, dominator, corupt si mai ales ineficient, brutal, incoerent, vulgar si nu numai.
Cu multi ani inainte mi-am dorit sa studiez domeniul big data, caci ceva stattistica si programarea calculatoarelor aveam habar, dar imi trebuia o baza de date cata de cat maricica pentru inceput. Mi-as fi generat eu baza de date, caci stiu cum se genereaza si siruri de caractere pentru nume de persoane si stiu cum se genereaza si numere pe un interval dupa o lege de repartitie, sa zicem legea normala. M-am incapatanat sa lucreez cu o baza de date reala, chiar daca era mai mica, nu cum cere big data, drept care:
- am facut o lista cu culturistii romani,
- am cautat masuratorile lor,
- am extins si la culturisti straini,
- am ajuns undeva la sub 200, absolut insuficient pentru big data.
M-am resemnat cu big data si m-am apucat sa scriu articole despre culturisti. Mai intai m-am documentat si:
- am cautat prin colectia mea de reviste,
- am intrat pe Internet,
- i-am contactat pe unii culturisti pe Facebook,
adica m-am documentat cat am fost eu in stare s-o fac pentru a ma asigura ca articolul scris va fi cat mai:
- complet,
- corect,
- atractv,
- interesant,
- obiectiv,
- concis,
- structurat,
dar inainte de toate acceptat de cel despre care am scris. Desi introducerea este un pic cam disproportionat de mare, am luat-o asa, mai pe ocolite, pentru a ajunge exact acolo unde mi-am propus, adica la culturistii care m-au refuzat politicos, dar m-au refuzat, atunci cand i-am abordat sa ma ajute sa scriu un articol despre ei invocand motive precum ca:
- nu sunt atat de importanti incat sa se scrie despre ei,
- sunt mult prea ocupati si nu dispun de tip pentru a-mi furniza detaliile necesare,
- nu vor sa se scrie despre ei, caci ei sunt ceea ce sunt prin ceea ce fac.
Bineinieles ca eu le-am respectat optiunile, caci chiar daca nu as fi facut-o, rezultatul ar fi fost acelasi, adica articolul facut fara ajutorul lor nu ar fi fost la nivelul impus de mine, drept care in loc de un articol slab, m-am multumit sa raman la stadiul de refuz politicos si sa merg mai departe, plin de demnitate, cu fruntea sus ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ar fi trebuit sa ma revolt in interioarele mele proprietate personala, caci eu, un tip plin de cele mai nobile intentii sunt refuzat, dar asemeni ciobanului din Miorita, m-am resemnat senin, calm, ca orice leu ranit, dar cu simtul datoriei implinite.
Ceea ce stiu cu exactitate se refera la faptul ca voi continua sa dialoghez cu culturistii mai tineri sau mai putin tineri, dar si cu cei care au fost mari glorii ale culturismului romanesc si daca din 20 de culturisti contactati 2 raspund afirmativ, inseamna ca este excelent, caci istoria culturismului are mii si mii de culturisti exceptionali, ceea ce ma face sa cred ca optimismul meu trebuie sa ramana la standarde ridicate, caci vor fi culturisti care nu ma vor refuza politicos. Ceea ce stiu exact se refera la faptul ca eu aplic zicala ca nasicul vede pasarica finei o singura data, la botez. Inseamna ca o data ce am fost refuzat nimic nu ma va determina sa accept o reluare a dialogului pe subiect. Punct.
(27 decembrie 2019)
No comments:
Post a Comment