Fotografiile culturiștilor

Deși mulți dintre culturiști plătesc bani grei pentru ședințele foto, am surpriza să constat că rezultatele, adică pozele nu sunt exact ceea ce ar trebui să fie.

Apar tot felul de fotografii, dar cele mai multe sunt doar fotografii cu detalii. Acum există aparate de fotografiat digitale de amatori cu peste 20 Megapixeli pe poză, ceea ce în opinia mea permite ca dintr-o poză de ansamblu să fie extras un detaliu fără a pierde din calitate.

Dacă exigența crește, cresc și prețurile aparatelor foto digitale care au peste 40 Megapixeli pe poză, ceea ce schimbă total atitudinea fotografului oricât de profesional ar fi acesta, în ideea de a defini conținutul fiecărei fotografii realizate.

În opinia mea nu există scuză pentru fotografii, oricât de profesioniști sau oricât de amatori de a face poze în care culturiștii să nu apară cu corpul întreg, ci să le lipsească părți din laba piciorului sau de la degetele unei mâini sau ceva din scăfârlie. Am nenumărate exemple de fotografii greșit încadratecare cei ce le-au făcut să înșire sute de argumente din care să rezulte că așa le-au încadrat ca niște profesioniști ce se află.

Una este să se facă o poză trunchiată pentru CI sau pașaport și cu totul altfel stau lucrurile în cazul culturiștilor care urcă pe scenă dacă și numai dacă:

- au o dezvoltare armonioasă,

- prezintă o ținută de concurs,

- au învățat pozițiile,

- știu să se prezinte în fața juraților.

În contextul actual, orice culturist ar trebui:

- să inventarieze și să exerseze  pozițiile de concurs,

- să identifice pozițiile artistice,

- să participe la ședințe foto cu conținut precis.

Ei să definească elemente care să permită comparații cu alți sportivi sau pentru analiza evoluției lor în timp, ceea ce presupune o strategie pe termen lung și nu o abordare de la un concurs la altul. Managementul imaginilor trebuie să și-l asigure fiecare sportiv prin:

- stocare,

- regăsire,

- analiză,

- sinteză.

În cazul existenței unei echipe complexe care se află în jurul unui sportiv, cu siguranță că va fi un consilier de imagine și un fotograf care se vor îngriji de toate acestea, dar în caz contrar, sportivului îi revine sarcina, inclusiv de a face fotografii cu telefonul mobil, la costuri zero, doar prin instruirea unui coleg sau prieten din anturajul său să facă exact fotografiile de care el are nevoie.

Acum văd că se bate monedă pe conținutul digital, pe drepturile de autor. Să nu uităm că Arnold Alois SCHWARZENEGGER a fost foarte mare și prin valoarea sa, dar recunoașterea în rândul marii mase de culturiști s-a făcut prin posterele sale, neîngrădite de condiționări financiare. Drepturile de autor vin după ce notorietatea culturistiului a depășit un anumit nivel și lumea este interesată de managementul controlat al imaginii folosind raporturi financiare bine definite. Până atunci este drum lung și notorietatea se construiește prin participări în competiții și prin prezentarea performanței pur și simplu. Nimeni nu plătește pozele unui debutant.

(03 octombrie 2019)