Mă așteptam ca ONG-urile care ies ca ciupercile după ploaie și-și fac simțită prezența, mai ales când nu trebuie, să se apuce și să redacteze o lege care să poarte numele copilei răpite și ucise din Caracal, lege care să definească acele elemente care să stopeze acest fenomen nenorocit care tinde să devină de masă și aici mă refer la răpiri de copii, la uciderea copiilor și la traficul de copii în străinătate.
Mă tot gândeam la acea ingineră în nu știu ce care dorea să se instaleze la justiție, că acum a ratat momentul în care avea posibilitatea să arate că toți au greșit, iar ea merita acel fotoliu ministerial, dacă venea cu acel text de lege care să intre în Parlament și de a doua zi de la promulgare să-și vadă efectele în societate.
N-a fost să fie. Iată că trece timpul și vedem exact ceea ce știam, adică:
- o moleșală dureroasă în societate,
- niște televiziuni în goană după rating,
- tot felul de indivizi care-și dau cu părerea,
- manipulări cât cuprinde.
Încă mai sper ca însuși Alex CUMPĂNAȘU care are și el un ONG și zice că are milioane de susținători, să vină cu acel text de lege și să strângă cele 500.000 de semnături ca textul să intre să fie legiferat de aleșii noștri, care doar se zburdălnicesc în indemnizații pe care și le votează în consens.
(10 august 2019)
No comments:
Post a Comment