Monday, October 14, 2019

Analiștii lu'pește prăjit și creșterea economică bazată pe consum

Citind din teoriile care se vehiculează prin Vest, analiștii lu'pește prăjit vorbesc ca niște stupizi ce sunt despre faptul că creșterea economică bazată pe consum este nesănătoasă. Ceea ce acești ignoranți, nefericiți, superficiali, inculți și mai ales răi nu știu este legat de faptul că în cazul unei economii unde populația este extrem de săracă, teoria nu merge.
Este la mintea cocoșului că România este o țară unde peste 75% din populație este extrem de săracă, unde coșul zilnic nu este acoperit de alimentele de bază, ceea ce explică starea foarte precară de sănîtate a acestui popor.
Faptul că PSD a mărit salariile și a crescut consumul, nu înseamnă că problema sărăciei a fost rezolvată. Nu a fost rezolvată nici în proporție de 5%. Este loc de mult mai mult, căci numai la un salariu minim de peste 2.500 lei s-ar vorbi că lucrurile se ameliorează cumva, știut fiind faptul că sunt multe guri care nu au un venit al lor și trăiesc de pe o zi pe alta. 
Cine vrea să studieze chestia cu consumul generator de creștere economică s-o facă abia undeva peste 15 ani, când mai mult de 50% din populație își va asigura coșul zilnic și mai ales când peste 80% din locuitorii spațiului carpato-danubiano-pontic vor merge la dentist și-și vor repara dinții, căci așa cum zicea un filosof în viașă, sunt prea mulți bătrâni fără dinți în gură, cu mult mai mulți decât știu eu că erau prin anii'60.
Deci, dragilor analiști ai lu'pește prăjit, răsfoiți mai departe cărțile și lăsați ca economia bazată pe consum să meargă mai departe, căci acum suntem abia în epoca de piatră a consumatorismului, chiar dacă:
- Bucureștiul are mai multe mașini de lux decât Parisul,
- un român a cumpărat cea mai scumpă mașină din lume,
- se fac nunți unde Ferrari zburdă ca la Monaco.
Nu priviți acolo, ci priviți spre oamenii sărmani, căci ei sunt cei care alcătuiesc ceea ce voi numiți popor. Lor trebuie să li se îmbunătățească viața și așa cum gândiți voi cu primitivismul vostru dus până la obscenitate, nu-i ajutați cu nimic și ei vor fi tot timpul cei mai săraci și vor depopula glia strămoșeasc. Nu uitați că medicii încă pleacă și acum și ei nu sunt cei mai săraci, dar știu să facă diferența între a trăi bine și a trăi foarte bine, între a suporta niște politicieni raționali și a-i tot asculta pe analiștii lu'pește prăjit care debitează numai și numai inepții.



(14 octombrie 2019)

Tăierea răului de la rădăcină

Acum, noul guvern trebuie înainte de toate să taie răul de la rădăcină. Adică să facă mult mai mult decât revoluție în viața economico-socială, ceea ce înseamnă nu să dea afară 400.000 de bugetari, nu să taie salarii, ci cu totul altceva, adică să instaureze munca de calitate și să restabilească ierarhia valorilor. Fără așa ceva, totul va fi o repetare a erorilor PSD-iste care a încercat ca partid să muțumească și capra și varza.
Se știe că și iadul are drumurile lui pavate cu bune intenții. Cam așa stau lucrurile și aici în spațiul nostru mioritic. Noi vrem lucruri minunate, dar măsurile care duc spre așa ceva să fie aplicate vecinului, nu nouă.
Aștept cu mare interes să văd cum guvernul PNL cu specialiștii săi va trece la acele măsuri extrem de importante, necesare și mai ales urgente, care să schimbe radical mentalitățile de la noi, atât în ceea ce privește munca, dar mai ales în ceea ce privește calitatea și să nu uităm cinstea și onoarea, chestiuni cu care suntem destul de deficitari.
Aștept cu sufletul la gură să văd cum parlamentatii noștri își vor tăia acele privilegii financiare, căci proverbul cu peștele care de la cap se împute, ar trebui modificat, căci s-o împuți el de la cap, dar tot de la cap trebuie să se curețe.
Aștept dintr-o clipă în alta să văd schimbată legea licitațiilor asyfel încât contestațiile să fie extrem de rare și mai ales, să fie rezolvate de îndată, adică de pe o zi pe alta, iar cei rău intenționați să fie pedepsiți ca să le piară cheful de a pune bețe-n roate aiurea.
La noi, răul trebuie tăiat de la rădăcină. Să vedem cine îndrăznește să facă acest lucru și mai ales, să vedem care vor fi costurile pentru respectivii sau respectivul. Să nu uităm că acei premieri care au luat măsuri adevărate, au plătit scump, iar istoria noastră nu este scutită de exemple dintre cele mai elocvente, căci răzbunarea nu ne este străină și se pare că pe Dâmbovița nu merge până la al 99-lea neam, ci se produce de pe o zi pe alta. Auditurile anunțate au un iz spre așa ceva, căci cel mai drăguț lucru este a arăta cât de rău e cineva, în loc să arăți cât de bun ești tu.
Mă așteptam ca luni prezidentul să-l anunțe pe premier. Mă așteptam ca miercuri să fie dat votul de învestitură, pe programul făcut public de partidul fanion, duminică 13 octombrie dimineața. Aș fi vrut ca totul să meargă uns așa cum merge o mașină nemțească, să zicem un AUDI Q7.


(13 octombrie 2019)

Thursday, October 10, 2019

Căzu și guvernul...

Azi 10 octombrie 2019 la ora 14,42 s-a citit rezultatul votului din Parlamentul României privind moțiunea de cenzură depusă de opoziție. Guvernul DĂNCILĂ a căzut, deci moțiunea a trecut, fiind votată de 242 parlamentari, din care 238 au votat pentru, contra au votat 4 parlamentari și nu a fost nicio abținere.
Unii cred că va exista o perioadă oarecare în care guvernul PSD va asigura un interimat, ceea ce nu este deloc adevărat. Cele 238 de voturi au reprezentat nu neapărat opțiuni politice, ci mai degrabă interese și frustrări, căci știm cu siguranță cum funcționează mecanismele politice de Dâmbovița, cetățeanul fiind undeva, dincolo de periferie.
Foarte repede prezidentul va face consultări, căci știe cu precizie ce înseamnă de îndată. Foarte repede va fi instalat un guvern, nu acel guvern care să pregătească alegeri anticipate, ci să guverneze deplin și concret, fără jumătăți de măsură. Se va intra în logica politicii tradiționale în care:
- se va vorbi de greaua moștenire,
- se va porni un audit fără finalitate,
- se vor împărți dregătorii,
- suficiența se va generaliza,
- mari schimbări nu vor avea loc.
Problemele de mare anvergură vor rămâne tot mari probleme de mare anvergură și am mari dubii că noii guvernanți vor debloca programul de construire de autostrăzi, că vor diminua cu cel mult 5% nivelul șpăgilor de peste tot, că se vor porni lucrările de reabilitare a Cazinoului din Constanța, că se va lucra la centrura Bucureștiului și că linia de metroul din Drumul Taberei va deveni operațională. 
Mulți vorbesc despre Secția Specială de Investigare a Magistraților, dar cine studiază sistemele cibernetice ar trebui să știe câte ceva despre autoreglare. S-a văzut că sistemul cu pricina are carențe în autoreglare, lucru dovedit prin faptul că nivelul corupției mari nu a scăzut, iar recuperarea prejudiciilor este doar o poveste de adormit copiii.
Undeva am spus că opoziția trebuie să fie unită. Faptul că opoțiția are nenunărați candidați la prezidențialșe arată că nu este unită. Faptul că opoziția nu este unită va duce la mari disensiuni în viitor, căci absența unui lider maximus al opoziției, determină ca fiecare partiduleț să se considere uriaș, iar fiecare președinte de partid care încape într-un lift, să se vadă din pisic, leu fioros, ceea ce duce la diluarea actului decizional. S-a pus carul înaintea boilor. Următoare mișcare ar fi repoziționarea carului, ca boii să aibă jug și apoi să urnească respectivul car, metaforic spus.


(10 octombrie 2019)

Tuesday, October 8, 2019

Comunism original, capitalism original, moțiune de cenzură originală

Avem ceva cu care am rămas în istorie și ne mândrim: originalitatea. Numai noi avem cuvântul dor. Numai la noi există doina. Prin spiritul nostru și prin rezistența noastră ne-am păstrat latinitatea și am trecut prin istorie cu fruntea sus, zicem noi, deși lucrurile stau un pic altfel, dacă ne gândim la 23 August 1944 și la 22 Decembrie 1989, dar și la 13-15 iunie 19990 sau 10 august 2018.
Oricum ar fi suntem originali, atât de originali încât nici noi nu mai înțelegem ce este cu noi, crezând că proverbele se aplică altora și nu nouă, deși suntem singurii care avem proverbul cu capul plecat, sabia nu-l taie, probabil pentru c toți ceilalți au o țâră de coloană vertebrală.
Noi, în originalitatea noastră am inventat comunismul original în care toți eram egali în sărăcie, stăteam la coadă pentru orice aliment de bază al supraviețuirii și dârdâiam de frig, căci nici hainele în plus nu ne scoteau din situația grea în care zăceam aplaudând și zicând că e bine, când de fapt era foarte rău, dar teama și lașitatea ne țineau într-o stare de letargie și așteptare inexplicabilă.
După Revoluția din Decembrie am pus umărul să construim capitalismul, demolând la întâmplare tot ceea ce făcuserăm tot noi cu sudoare și cu sânge. Originalitatea ne-a dus către un capitalism original, ceva cu față umană, în care s-a mimat concurența, s-a mimat proprietatea privată și s-a mimat capitalul autohton, apărând și definiția capitalism de cumetrie și conceptul  milionarilor de carton.
În lumea bună, moțiunea de cenzură presupune:
- enumerarea greșelilor actualilor guvernanți,
- exoistența unui program de guvernare,
- un guvern alternativ care să elimine erorile existente,
- o nouă majoritate care să aducă schimbarea în bine.
În originalitatea noastră stranie, săltăreață, colorată, zâmbitoare și zglobie, moțiunea de cenzură este un text declarativ care arată necesitatea căderii guvernului, enumerând greșelile impardonabile ale acestuia, dar nu există nici programul de guvernare și nici guvernul. Există numai numele premierului, în persoana lui Ludovic ORBAN căci PNL este promotorul moțiunii. Toți ceilalți actori favorabili moțiunii au puncte de vedere dintre cele mai ciudate, fanteziste și prozaice, epicul ducând spre direcții dintre cele mai puțin realizabile. Este oferită perspectiva unui guvern pentru un an care să gestioneze țara cu un program de un an, iar adevăratul program va fi pus pe tapet pentru alegerile locale din vară sau pentru alegerile parlamentare din iarna lui 2020.
Singurul lucru regretabil este că din această originalitate absolută și pe termen lung nu s-a născut opera unui scriitor român, trăitor pe meleagurile mioritice, care să fie încununat cu un premiu NOBEL pentru literatură pe anul 2019, că chiar merităm pentru meandrele concretului de azi.


(08 octombrie 2019)

Monday, October 7, 2019

Gheorghe Cosmin SILAGHI, profesorul

Mie nu-mi este greu să scriu despre profesorul Gheorghe Cosmin SILAGHI de la Departamentul de Informatică Economică din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, pentru că-l cunosc de foarte, foarte mulți ani, mai precis, din vremurile când era un tânăr  asistent universitar, care muncea cu asiduitate, eficiență și inteligență, pentru a derula stagiile de cercetare specifice mediului academic, unde promovările depind de susținerea tezei de doctorat intitulată Contributions to Conception, Design and Development of Collaborative Multi-Agent Systems, în anul 2005, de publicarea de articole, de scrierea de cărți și de participarea la conferințe științifice de specialitate.
Mi l-a recomandat marele profesor Ștefan NIȚCHI, care i-a fost mentor și care i-a călăuzit pașii de drumul consacrării unei cariere didactice și de cercetare științifică strălucită, confirmată prin tot ceea ce a întreprins, inclusiv prin susținerea în 27 iulie 2012 în fața comisiei formată din profesorii universitari Bogdan NEGREA, Tudorel ANDREI, Alexandru MINEA, a unei teze de abilitare de mare răsunet în lumea academică a informaticii economice.
Până la a deveni profesor universitar în anul 2012, Gheorghe Cosmin SILAGHI, de la terminarea Secției de Informatică Economică de la FSEGA a Universității Babeș-Bolyai în anul 2000, a fost rând pe rând preparator, asistent universitar, lector universitar și conferențiar universitar, iar trecerea de la o treaptă la alta s-a făcut prin concursuri unde comisiile au constat de fiecare dată că el îndeplinește cu prisosință criteriile de promovare impuse la acele vremuri.
De-a lungul timpului, profesorul SILAGHI a ținut cursuri și seminarii la discipline precumlimbaje de programare, medii de programare, metode computationale inteligente, datamining si simulare, programare pe componente, sisteme distribuite, algoritmi si structuri de date, simularea deciziilor, programare pe internet Java, programare in visual C, bazele informaticii, ceea ce evidențiază că tot timpul a rămas în zona concretă a utilizării calculatorului ca profesionist al faptelor, căci interacțiunea specialistului cu calculatorul este de succes dacă și numai dacă specialistul lucrează temeinic, la nivel de detaliu și stăpânește în profunzime aspectele teoretice și practice ale domeniului unde lucrează. Aici trebuie să spun că profesorul Gheorghe Cosmin SILAGHI a absolvit în anul 2002 cursurile Universității Tehnice din Cluj, ceea ce-i conferă o cunoaștere specială a laturii inginerești a calculatoarelor, lucru extrem de important pentru toți cei care doresc să aibă explicația performanței speciale a acestuia.
Cine are curiozitatea să studieze lista de lucrări științifice a profesorului Gheorghe Cosmin SILAGHI va constata că:
- știe să elaboreze lucrări de unic autor, ceea ce este deosebit de important pentru o personalitate,
- are colective pe care le-a construit și cu care elaborează lucrări de echipă,
- acoperă domenii de vârf ale informaticii economice, la un nivel științific foarte ridicat,
- selectează conferințele și jurnalele științifice, orientându-se spre cele de top,
- urmărește în primul rând calitate în tot ceea ce întreprinde și-și valideară riguros cercetările,
- colaborarează cu specialiști din străinătate, cu care realizează cercetări și publică lucrări valoroase,
- și-a impus un nivel de autoexigență foarte ridicat, exigență cerută de el și colaboratorilor.
De-a lungul timpului am discutat mult cu Gheorghe Cosmin SILAGHI și am apreciat stilul său de muncă deschis, direct clar, orientat spre realizarea de proiecte îndrăznețe care să asigure mersul înainte al Departamentului de Informatică Economică al cărui director a fost o bună bucată de vreme. El a cerut colegilor lui exact ceea ce el și-a impus să facă, adică:
- activitate intensă de cercetare științifică,
- introducerea de noi discipline în planul de învățământ,
- perfecționare continuă prin documentare și prin realizare de proiecte,
- publicarea de cursuri pentru studenți, de înaltă calitate,
- ținerea de prelegeri de înalt calitativ în fața studenților,
- implicarea cu și mai multă pasiune în viața academică,
- dezbaterea de probleme profesionale de mare interes.
În lumea informaticii economice profesorul Gheorghe Cosmin SILAGHI este un reper și cei care-l solicită fie într-o comisie de susținere de teză de doctorat sau de susținere de teză de abilitare sau într-o comisie de concurs pentru ocuparea unui post de profesor universitar, este garanția calității muncii celui care face obiectul evaluării. Mă gândeam tot timpul că la facultatea de Automatică numărul candidaților este foarte mic, în principal pentru că acolo, în primul rând, are loc procesul de autoselecție, ceea ce este similar și în solicitările profesorului Gheorghe Cosmin SILAGHI de a face parte din comisii. El analizează cu mare atenție tezele și dosarele și evidențiază cu multă rigurozitate atât punctele tari, cât și punctele slabe, fără a da dovadă de formalism și abordări egalitariste.
Gheorghe Cosmin SILAGHI este un bărbat de 43 de ani abia împliniți, iar zodia sa, zodia fecioarei, îl definește ca fiind blând, drept, puternic, tenace, exigent, direct, muncitor și bun colaborator, ceea ce este exact ceea ce trebuie unui universitar în a realiza o carieră strălucită, el fiind deja pe o asemenea traiectorie.





(07 octombrie 2019)

Șansele prezidențiabilului Theodor PALEOLOGU

A fost o surpriză pentru mine să văd că Theodor PALEOLOGU se înscrie pentru cursa prezidențială. El este fiul lui Alexandru PALEOLOGU, celebrul Conu Alecu despre care istoria liberalismului încă nu s-a apucat să scrie nimic, din motivele ocupării cu mărunțișuri, știut fiind faptul că tăticul lui Theodor a fost ambasadorul nostru la Paris după 1989, dar care a părăsit postul din convingeri politice care nu-i permiteau să fie exponentul în străinătate al mpoliticii FSN-ului.
Theodor PALEOLOGU este recomandat ca un intelectual fin. Nu stau acum să verific eu dacă ceea ce se spune despre Theodor PALEOLOGU este sau nu adevărat, pentru că nu fac analiza studiilor sale și nici a operei sale. Știu doar că a fost ministru al culturii în vremurile de tristă amintire ale regimului care a transformat țara într-un stat mafiot, așa cum tăticul regimului a recunoscut de bună voie și nesilit de nimeni, crezând că face o glumă, probabil.
Numai faptul că a intrat în acea mocirlă și s-a așezat la acea troacă unde au fost tocate 20 de miliarde de parai, mă face să cred că Theodor PALEOLOGU este un personaj și pentru a fi o parsonalitate mai are de parcurs mulți pași.
Am văzut afișele electrorale ale lui Theodor PALEOLOGU și bag samă că dispune de importante resurse dacă și le permite. În mașina 133 o femeie zicea cu glas tare că dacă o garsonieră costă 30 de mii de euro, cu ceea ce a pus Theodor PALEOLOGU să obțină vizibilitate s-ar face câteva zeci de garsoniere.
Eu l-am văzut pe Theodor PALEOLOGU pe la Tv în compania unor oameni spălați și mi s-a părut un intelectual de treabă, care n-ar avea ce căuta în haznaua politică dâmbovițeană, căci discursul său este spumos, elevat, distractiv, direct și complex, iar aici se cer oameni simpli, prea simpli, în care fiecare cetățean să se regăsească într-o cât mai mare proporție. Nu se regăsesc nici 5% în Theodor PALEOLOGU, ceea ce nu e prea bine pentru prezidențiabilul Theodor PALEOLOGU, care la o catedră de maximă exigență din Europa ar fi de lăudat, de urmărit și mai ales de urmat de studenții care se instruiesc în zona științelor umaniste.
Eu cred că cele câteva luni pierdute cu prezidențialele i-ar fi permis lui Theodor PALEOLOGU să scrie o lucrare fundamentală, căci exercițiile date în lista sa de lucrări îl recomandă ca pe un tip capabil, de talent și mai ales productiv. 
Unii îl văd în turul al II-lea. Mi-aș dori, căci cu oricare dintre cei bine poziționați s-ar întâlni ar avea ce să spună și cum să-i pună în dificultate, căci cultura sa este de departe un mare avantaj. Probabil, numai în compania lui Micrcea DIACONU ar avea unele probleme.



(07 ocotmbrie 2019)

Șansele prezidențiabilului Mircea DIACONU

Nu pornesc de la ideea că în primăvara acestui an a fost ales în funcția de președinte al Ukrainei actorul de comedie Volodimir ZELENSKI.
Nu fac nicio legătură între revoluțiile portocalii care i-au impus pe Traian BĂSESCU și pe Viktor IUSCENKO.
Nu fac nicio legătură între Maidan-ul de la Kiev și revolta din august 10 august 2018 din Piața Victoriei, căci lucrurile sunt diferite.
Văd că Mircea DIACONU, cel hăituit de regimul de tristă amintire care s-a sfârșit în 2014, după un mandat de europarlamentar, a revenit în țară și nu oricum, ci de pe poziția de candidat independent, sprijinit de alianța a două partide și anume ALDE- Pro România.  ALDE a obținut la alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai 2019 numai 4% din voturi neatingând pragul electoral care să-i permită trimiterea de deputați în PE, iar Pro România a obținut  6,6% voturi, ceea ce era excelent pentru o primă participare la un proces electoral.
Despre actorul Mirecea DIACONU am numai cuvinte de laudă, pentru că l-am văzut și în filme și pe scenă dar și la televizor, în roluri memorabile.
Despre ministrul de la cultură Mircea DIACONU spun că este un luptător cu idei generoase, care în cazul Casei COANDĂ a dovedit verticalitate, onestitate și claritate.
Despre prezidențiabilul independent Mirecea DIACONU știu că a avut necesarul de semnături, chiar dacă nu a mai bătut țara cu acel ARO 10 galben, ceea ce înseamnă că semnăturile se obțin și altfel dacă sunt angrenate partide politice în acordarea unui sprijin eficient.
Sondajele spun că prezidențiabilul Mirecea DIACONU are șanse. Cred că șansele sale ar fi în continuă creștere dacă:
- prezența sa ar fi pe toate canalele Tv la fel de insistentă,
- discursul său ar fi ceva mai clar și mai bine direcționat,
- s-ar uita ceva mai mult în ochii alegătorilor poziționați sub medie,
- ar veni și ar spune cu subiect și predicat ce va face.
Nu mă pronunț acum despre șansele lui Mirecea DIACONU de a accede în turul al doilea. Depinde numai și numai de calitatea staff-ului său de campanie, de modul în care penetrează în mediul online și mai ales de experiența pe care Victor Viorel PONTA i-o transferă și aici mă refer la prima jumătate a camăaniei acestuia din 2014, căci a doua parte a fost extrem de deficitară.
Nu trebuie uitat că evenimentele rare au probabilități extrem de mici de a se repeta și pentru ca norocul să-i surâdă lui Mirecea DIACONU prima condiție este să-și joace inteligent rolul de prezidențiabil, știut fiind faptul că are resursele necesare și talent cu carul.




(07 octombrie 2019)

Sunday, October 6, 2019

22 din 24

La Campionatul mondial de gimnastică au fost prezente 24 de echipe. Când s-a tras linie, echipa de gimnastică a țării noastre a ocupat locul 22. Era foarte trist dacă ar fi ocupat locul 25 din 24 de echipe prezente. Noi avem plăcerea de a spune că ne aflăm în primii 100 sau în primii 500, iar acum spunem că suntem în primii 24, ceea ce camuflează că de fapt nu suntem nici pe locul întâi, nici pe locul al II-lea și nici pe locul al III-lea, locuri care înseamnă medalii.
Uităm că au fost vremuri când echipa românească de gimnastică se poziționa pe primul loc, că erau vremuri în care podiumurile competițiilor erau ocupate de gimnastele din țara noastră și că de multe ori se intona imnul nostru național.
Vremurile au apus și setea de scandal a făcut ca mari antrenori să fie târâți în mocirla mediatică și să se acrediteze ideea că se obține perfoemanță și altfel, fără:
- disciplină,
- talent,
- muncă,
- sacrificii,
- imaginație,
- dietă,
- liniște,
- echilibru,
- ambiție,
- management.
Realitatea este exact aceea pe care o vedem. Sus se ajunge foarte greu. Jos se ajunge într-o clipă, iar ridicarea de jos este dacă nu foarte grea, imposibilă, zic eu. Instalarea mediocrității acolo unde înalta performanță presupune inteligență și profesionalism, nu duce la nimic notabil. Noapte bună și somn ușor. Să recităm sonetul Veneția al lui Mihail EMINESCU, căutând să înțelegem ultimul vers.

(07 octombrie 2019)

În așteptarea desnodământului

TIPĂTESCU: Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.
PRISTANDA: (uitându-se pe sine şi râzând) Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...
TIPĂTESCU: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.
PRISTANDA(naiv): Da.
TIPĂTESCU: Ei?... s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?
PRISTANDA: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da' s-a pus...
TIPĂTESCU:  Patruzeci şi patru?
PRISTANDA: Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.
TIPĂTESCU: (râzând) Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: "Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă"...
PRISTANDA: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joiţica, tocmai dumneei, care de!... Să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie...
TIPĂTESCU: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru...
PRISTANDA: Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia... Ei? Şi le-aţi numărat, coane Fănică?... Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru...
TIPĂTESCU: Vreo paispce... cinspce.
PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.
TIPĂTESCU:Două...
PRISTANDA: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie...
TIPĂTESCU: Patru...
PRISTANDA: (căutând în gând) Două la primărie...
TIPĂTESCU: 
Şase...
PRISTANDA: (acelaşi loc) Unul la şcoala de băieţi...
TIPĂTESCU: Şapte...
PRISTANDA: Unul... la şcoala de fete...
TIPĂTESCU: Opt...
PRISTANDA: Unul la spital...
TIPĂTESCU: Nouă...
PRISTANDA: Două... la catrindală, la Sf. Niculae...
TIPĂTESCU: Unsprezece.
PRISTANDA: Două la prefectură... paispce...
TIPĂTESCU:  (râzând) Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...
TIPĂTESCU: (râzând) Le-ai maii numărat o dată pe toate astea şi aduni rău...
PRISTANDA: Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap... patruzeci şi patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine ştie...
TIPĂTESCU: (râzând) Ghiţă... apoi nu mă orbi de la obraz aşa.
PRISTANDA:  (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv) Famelie mare... renumeraţie după buget mică...
TIPĂTESCU:  (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă...
PRISTANDA: Curat să le lăsăm, coane Fănică.
........................................
O scrisoare pierdută, axctul I, scena I de Ion Luca CARAGIALE este de mare actualitate și tot ceea ce am urmărit până joi seara ne duce cu gândul către marele Nenea Iancu, a cărei actualitate este zguduitoare, orice-am spune și orice-am gândi.
Zilele acestea nu se numără steaguri și deputați și senatori, de colo și de colo, pentru a obține fiecare cel puțin 233 bucăți, fie pentru a trece, fie pentru a sta pe loc.

(06 octombrie 2019)

Șansele prezidențiabilului Dan BARNA

Înainte de toate trebuie să spun că nu a fost o surpriză că Dan BARNA și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din toamna anului 2019 după succesul uriaș al USR de la alegerile sfârșitului de  mai, tot așa cum a fost o mare surpriză că TĂRICEANU, deși nu a trecut pragul electoral la europarlamentare, își dorea postura de candidat unic al alianței PSD-ALDE.
Candidatul Dan BARNA are șanse foarte mari de a ajunge președinte pentru că:
- este un tip prezentabil,
- are verb,
- nu a mai candidat niciodată,
- vine după un imens succes în alegeri,
- nu are un trecut zgomotos,
- reprezintă un partid nou,
- este nepătat,
- nu a făcut greșeli enervante,
- nu este uzat moral,
- are potențial de creștere.
În opinia mea, știu că sunt mulți votanți care pornesc de la premisa de a oferi o șansă unuia despre care nu știu prea multe, mai ales dacă acesta nu a avut poziții publice, în defavoarea unora care au arătat cum știu să soluționeze problemele. Chiar am văzut răsturnări de situații în cazul în care erau votați niște necunoscuți, obținând scoruri inimaginabil de mari, în defavoarea unor candidați declarați favoriți, candidați recomandați prin notorietatea și mai ales prin trecutul lor apreciat deja.
În ipoteza în care în turul al doilea intră DĂNCILĂ și BARNA, BARNA iese învingător. În ipoteza în care în turul al doilea intră actualul președinte IOHANNIS și BARNA, BARNA va ieși câștigător. Destui de mulți analiști politici nu-i dau șanse reale lui Dan BARNA, uitând comportamentul nativ al alegătorilor, incluzând aici mai ales pe cei nehotărâți. Să nu uităm că Dan BARNA este cel care a preluat USR într-un moment delicat al acestui partid și să nu uităm că scorul de 22,4% arată că sub conducerea sa USR-PLUS au reușit o performanță cu totul remarcabilă. Să nu uităm că intervalul mai-noiembrie nu este deloc lung și că Dan BARNA a evoluat, nu a stagnat.





(06 ocotmbrie 2019)

Cei 400.000

Se zice că avem 1.200.000 de bugetari și că PSD și-a instalat acolo toată clientele. Adevărul stă cam așa:
- fiecare partid care a venit la guvernare și-a adus funcționarii lui publici,
- cum nu e voie să dai afară funcționari publici, numărul acestora a tot crescut,
- la schimbarea fiecărei guvernări s-au produs doar rocade de șefi,
- foamea de funcții publice la stat e atât de mare încât numărul bugetarilor crește mereu,
- restructurările au efecte temporare căci năravurile de cocoloșire a pilelor sunt veșnice,
- legislația este făcută astfel încât umflarea aparatului bugetar este inevitabilă.
Este de-a dreptul comică zicerea reducerii aparatului bugetar cu 400.000 de persoane, știut fiind faptul că aceștia sunt structurați pe competențe extrem de diferențiat și cele mai multe persoane ocupă posturi pentru care pregătirea profesională nu le recomandă, însă pilele sunt fundamentale, ceea de fac din reducerile de personal să aibă consecințe neprevăzute.
Cei 400.000 de disponibilizați sunt exact cei 25% reduși de Traian BĂSESCU la nivel de salarii, fără niciun efect asupra calității muncii din administrație, din învățământ, din sănătate sau din afacerile interne.
Eu știu că pe vremea comunismului se făceau reduceri de personal mai ales în aparatul cental. Știu o situație în care de la 600 de salariați s-a coborât la 200 de salariați, ca după vreo cinci ani, tot acolo să se facă o reducere de la 900 de salariați, la 600. Cum s-a ajuns de la 200 la 900 nu este greu de gândit că bugetarii au un sistem ce le asigură:
- stabilitate,
- bunăstare,
- confort,
- timp,
- suplimente,
- liniște,
- relații,
- odihnă.
Întrucât mediul de afaceri de la noi nu a progresat, ba din contră are salarii penibile, dezvoltare pe baza relațiilor cu statul, dependențe de intervențiile statului fiind esențiale, postura de bugetar este benefică, reflectată prin atractivitatea pe care o au școlile și universitățile care pregătesc magistrați, polițiști, funcționari publici, personal medical, în timp ce se înregistrează un declin în ceea ce privește meseriile specifice producției și prestării de servicii care sunt specifice lucrurlui în mediul privat.
Sunt sigur că cei 400.000 vor pleca, numai că vor urma procese și în cel mult 3 ani statul va trebui să plătească despăgubiri, tot așa cum bugetarii și-au recuperat sumele reținute de la zicerea lui Traian BĂSESCU, cea cu 25% poprire pe salarii, care nu a fost aiurea din moment ce marfa venea din import spre consum intern, numai că nimeni n-a explicat cestiunea, vorba lui Nenea Iancu.

(06 octombrie 2019)

Saturday, October 5, 2019

Mediul privat în spațiul mioritic

Cine a avut senzația că aici se va dezvolta un capitalism pe baze sănătoase, unde concurența este ceva ce se derulează după reguli clasice, a avut cea mai mare deziluzie, iar cei ce nu s-au lecuit, prin tot ce se întâmplă, se vor lecui rapid.
Să pornim de la faptul că românii au ieșit din comunism săraci, lihniți de foame și cu sete de a se îmbogăți, indiferent cum.
Privatizarea cu acele bonuri a fost o mare scamatorie, care a generat primele aventuri și inginerii din care au ieșit victorioși cei ce au știut să se orienteze, adică să bage adânc mâna în buzunarul statului, iar apor să îndrepte ce au reușit să extragă, spre buzunarele lor.
Investitorii veniți undeva unde totul este nesigur și aleatoriu, au dorit să investească un dolar și să scoată cinci. Văzând că aici așa ceva nu este posibil, unii s-au retras, dar alții au trecut la a derula acel tip de afaceri care la un dolar investit este generat un profit de 10 dolari sau chiar mai mult.
Aici este mimat mediul privat pentru că:
- se fac afaceri cu statul,
- se obțin facilități de la stat,
- legile nu generează concurență,
- politicul intervine brutal,
- corupția sufocă pe cei ce lucrează corect.
Chestia cu editurile private și publicarea de manuale înseamnă relație cu statul și multă corupție desigur. Construcția de autostrăzi, drumuri, canalizări, școli, înseamnă relații între privați și stat. Voucherele de vacanță, reparațiile unităților de învățământ, șușele de tot felul pe banii primăriilor, unele aspecte din fotbal, jongleriile cu TVA-ul și multe altele, sunt elemente care arată că foarte mulți actori din mediul privat trăiesc doar prin raporturi comerciale cu statul, unde statul este înșelat la greu. Chiar și televiziunile comerciale, din moment ce au contracte de publicitate cu statul sau entități ale statului, deja au o activitate care nu mai este pură privață, ci este un amalgam bizar, suspect și mai ales incert, fiind legat de ciclurile electorale.


(05 octombrie 2019)

Un eșec prognozat demult: voucherele de vacanță

Voucherele de vacanță acordate celor 1,2 milioane de bugetari au fost considerate baloane de oxigen pentru turismul românesc, crezându-se în mod idilic, nerealist și bizar că:
- turismul se va dezvolta,
- va exista un efort de creștere a calității în turism,
- bugetarii vor fi și ei mulțumiți cumva,
- va exista un start bun pentru mediul privat.
Realitatea a fost cu totul alta, căci în loc să se producă acel salt calitativ așteptat de toată lumea, au crescut prețurile la serviciile oferite turiștilor, comportamentul mediului privat fiind de cu totul altă natură decât cel prognozat de cei care s-au gândit la voucherele de vacanță.
În opinia mea, voucherele de vacanță s-au dovedit un eșec întrucât nu a fost creată o bază reală de stimulare și de cointeresare a celor din turism, ci a însemnat o direcționare unilaterală și mai ales obligatorie, a unor resurse, în detrimentul adevăraților beneficiari care erau de fapt bugetarii, deveniți obligatoriu turiști. 
Dacă erau create condiționalități care să-i facă pe prestatorii de servicii de turism să se lupte cumva pentru a intra în posesia voucherelor de vacanță, treaba ar fi stat cu totul altfel.
Experiența nefastă a reducerii TVA-ului la alimente și la servicii, care nu a însemnat niciodată reducerea prețurilor la raft, ci îmbogățirea comercianților, ba mai mult, însoțită de scăderea calității produselor, ar fi trebuit să dea de gândit celor care au venit cu voucherele de vacanță, în ideea de a impune opțiuni, dând bugetarilor posesori de vouchere de vacanță posibilitatea de aopta, de a-și spune cuvântul în legătură cu nivelul de calitate și mai ales cu corelația calitate-cost pentru pachetul oferit de prestatorii de servicii.
N-ar fi stricat câtuși de puțin dacă voucherele nu s-ar fi numit doar vouchere de vacanță, ci s-ar fi creat posibilitatea ca beneficiaul unui voucher fie să meargă în concediu, fie să cumpere mobilă, fie să cumpere un electrocasnic. Tot în aceeași linie, dacă voucherele ar fi fost acceptate de bănci cu posibilitatea de a forma un fond definit cu niște restricții de retragere a banilor, parcă i-ar fi pus pe cei din turism să fie un pic mai responsabili în deciziile lor.
Era un fel de concurență și cu siguranță toți ar fi căutat să facă oferte atractive, nu să se comporte cu nesimțirea și aroganța de care au dat dovadă unii prestatori de servicii din turism în raport cu bieții oameni care în loc de vacanțe au avut parte de câte un calvar nemeritat.
Concluzia: trebuie oferite opțiuni, ca bugetarii să se simtă puternici, iar beneficiarii de vouchere să le merite prin ceea ce fac și nu să le considere un dat.



(05 octombrie 2019)

După 50 de ani și 30 kilograme

În vara anului 1969 am beneficiat de o vacanță la Costinești prin Asociația Studenților din Facultatea de Cibernetică, care mi-a oferit un bilet gratuit. Cu acel prilej un coleg care avea un aparat de fotografiat mi-a făcut două poze și când ne-am reîntâlnit toamna la cursuri mi le-a dat. N-au costat mult, dar a fost o surpriză foarte mare, căci uitasem de ele.


În vara acestui an, deci după 50 de ani, mi-a venit ideea de a reface cele două poze. Trecuse sezonul de mers la mare, așa că am profitat de ziua în care m-am plimbat pe malul, lacului Balaton și am refăcut cele două poze, să semene pozițiile cât de cât, dacă trecerea celor cincizeci de ani și-a spus cuvântul sever asupra personajului care apărea în cele două garnituri de poze.


Este adevărat că există o diferență de 50 de ani, dar mai există o diferență, una foarte importantă, de 30 de kilograme, căci în 1969 aveam 65 de kilograme, iar în 2019 am 95 kilograme, ceea ce nu este puțin lucru, chiar dacă zilnic merg pe bandă și fac înot.



(05 octombrie 2019)

Greșelile greșiților noștri

Tatăl nostru
Care eşti în ceruri
Sfinţească-se numele Tău
Vie împărăţia Ta
Facă-se voia Ta
Precum în cer asa şi pre Pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Şi ne iartă nouă greşalele noastre
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Şi  ne ferește pre noi de ispită
Ci ne izbăveşte de cel rău
Ca a Ta este împărăţia
Slava şi puterea
În numele Tatălui
Al Fiului
Al Sfântului Duh
Amin!
Să fii în secolul al XXI-lea și să gândești ca în Evul Mediu chiar este o performanță greu de imaginat. În zilele noastre există metode cantitative extrem de bine puse la punct, care dau cu exactitate soluții excelente la probleme spinoase. 
Un prieten al meu mi-a arătat niște articole unde se foloseau indicatori care foloseau niveluri calitative, ceea ce pentru politicienii de azi este un lucru excepțional, cu singura condiție de a cunoaște acei algoritmi de culegere a datelor și structurile indicatorilor, dar și interpretarea rezultatelor.
Am asistat zilele trecute la declarațiile unor lideri importanți din politica dâmbovițeană. A se vedea că nu spun politica românească, pentru că mai cred că politica românească se face altfel sau ar trebui să se facă altfel. Respectivii sunt niște greșiți pentru că:
- nu cunosm management politic,
- lucrează fără o strategie pe termen scurt,
- orbecăie prin tunelurile ignoranței,
- nici ei nu cred ceea ce spun,
- sunt dominați de himere, trăind în trecutul imaginar,
- ignoră concretul și conexiunile dintre propriile acțiuni,
- se bazează pe faptul că memoria colectivă are limite.
Ei fac greșale în cascadă, irosind la nesfârșit resurse care dacă ar fi dirijate spre alte destinații într-un mod itnteligent, cu siguranță totul ar fi fost cu mult mai bine pentru noi toți.
Eu am o teorie: dacă pui pe unul care face de 100 de ori un lucru foarte bine, să-ți facă și ție și-l face rău, cu siguranță are ceva cu tine. Dacă pui pe cineva care face de 100 de ori un lucru, dar îl face prost, ești de vină, pentru faptul că l-ai pus să-ți facă acel lucru.
Luați tot spectru politic și veți vedea că în cascadă soluțiile date de actorii implicați au fost nu proaste, ci foarte proaste. Chemarea minerilor în 1990 a fost o soluție îngrozitor de proastă. Sugestia ca turiștii să se plimbe prin țară cu avioanele, a condus  la o soluție foarte proastă pe termen lung. Anularea a tot ceea ce s-a proiectat în ciclul electoral anterior a fost, este și va fi o soluție submediocră. Gândirea că românii pleacă să muncească în alte țări din alte cauze, nu din cauza salariilor mizerabil de mici, este proastă, păguboasă și primitivă. Acordarea de salarii imense unora care vin să spună doar NU, fără a furniza soluții cum să fie rezolvate problemele complexe care să ducă astfel spre progres, este și ea o gândire proastă, simplistă și primitivă.
Eu le-am iertat greșalele greșiților noști doar din simplul motiv că ei nu sunt în stare să dea soluții bune, dacă niciodată nu au fost în stare de așa ceva. Le-aș cere imposibilul. De aceea mă rog ca Dumnezeu să-i ierte pe greșiți, căci săracii ar arde în flăcările iadului fără să aibă vreo vină, din moment ce ei fac exact cât îi duce capul, căci puținătatea puterilor lor a fost un dar. Așa cum degetele de la o mână ni se aseamănă, tot astfel nici oamenii nu sunt la fel, unii se nasc cu capacitatea de a face lucrurile foarte bine, iar alții se nasc să fie executanți docili, dar forțează nota intrând în rândul decidenților, unde se  încurcă între ei, ca în final să vină cu soluții nu proaste, ci foarte proaste, exact ceea ce vedem de 30 de ani încoace în spațiul nostru cel mioritic.


(05 octombrie 2019)

Friday, October 4, 2019

Destructurarea PSD-ului

Noi, cei care suntem bântuiți de fantome, scenarii și apocalipsă, musai trebuie să interpretăm într-o notă personală ceea ce se întâmplă în PSD. Vedem forțe obscure preocupate de destructurarea PSD-ului și căutăm oriunde altundeva să găsim explicații, care de fapt ar trebui să fie în interiorul acestui partid și în acțiunile oamenilor care sunt acolo, fie la bază, fie la vârf.
Am văzut pe viu ceea ce s-a întâmplat cu plecarea din PSD a lui Nicolae ONȚANU, apoi a lui Teodor MELEȘCANU, apoi a lui Mircea GEOANĂ, a lui Gabriel OPREA, a lui Victor Viorel PONTA și a multor altora, care au crezut că idealurile lor nu se mai suprapun cu ceea ce a devenit partidul o dată cu scurgerea timpului.
De fiecare dată, s-a crezut că rupând hălci din partid, cei care au plecat, au realizat marile lor proiecte, ceea ce s-a dovedit a fi fals, căci totul a fost ca bețele de chibrit care pâlpâie și ajunse la partea finală se sting instantaneu. Se știe că cei care pleacă nu primesc admirația nimănui, ci cel mult sunt folosiți ca unelte, iar după ce devin inutil sunt aruncați la tomberon exact ca șosetele găurite în talpă, scorțoase și foarte urât mirositoare de nespălare.
Acum există aparența că forțe uriașe s-au reunit pentru a  duce o luptă care în final se va solda cu destructurarea partidului, luptă care a traversat pași precum:
- caracterizări colorate prin utilizarea de sloganuri tari precum MUIE PSD și Ciuma Roșie,
- intarrea la pârnaie a președintelui partidului în 27 mai 2019,
- ruperea alianței dintre PSD și ALDE,
- depunerea unei moțiuni de cenzură care se va vota întro zi de joi,
- îndreptarea tunurilor spre candidatul PSD la președinție, care este și femeie în același timp,
- interpretarea deciziei CCR cum convine părților, partidelor, oricum altfel.
Totul se produce ca la meciurile de fotbal când de vină sunt:
- echipa de arbitrii care au fost părtinitori cu adeversarii noștri,
- soarele care i-a incomodat cu razele lui nemiloase pe ai noștri,
- gazonul care nu a corespuns piciorușelor jucătorilor noștri,
- spectatorii care nu au încurajat suficient echipa,
- trecerea timpului care a diminuat șansele de câștig pentru ai noștri,
- Liviu DRAGNEA care a plătit pe acele femei ilegal.
Nu sunt de vină jucătorii care nu se antrenează suficient, care pierd nopțile cu femeile în baruri, nici staful tehnic lipsit de autoritate și de dorința de a fi cei mai buni, căci oricum salariile babane curg indiferent de rezultate, federația fiind foarte generoasă.
Colegul meu Karl MARX, vorba lui Valeriu ZGONEA care era coleg cu Mihai Viteazul, orice sistem dispare datorită propriei lui dezvoltări, ceea ce înseamnă că dacă va sucomba vreodată PSD-ul, în niciun caz nu se va întâmpla că cineva din exterior se zbuciumă să facă acest lucru, ci toate nenorocirile i se vor trage din exterior și nu din dezertări sau supărări, ci din lucruri cu mult mai profunde, precum lipsa de coeziune generată de schimbările radicale din societate, când clasa de mijloc nebugetară va fi undeva la peste 30% din forța de muncă ocupată. Ori acum, ceea ce numim noi clasă de mijloc are un aspect caricatural, întrucât este hrănită direct sau indirect din banii bugetului, ea doar mimând mediul privat, fiind legată ombilical de afaceri cu statul. Așa că, destructurarea PSD-ului se va produce undeva peste ani și ani, să zicem, dacă și numai dacă statul își va lua mâna de pe întreprinzătorii particulari, iar aceștia nu vor mai aștepta cu mâna întinsă mila statului ca lor să le fie un pic mai bine și să supraviețuiască gâfâind.
Ceea ce vedem acum în legătură cu PSD-eul sunt numai acțiuni neinspirate fie ale liderilor lui, fie ale altora din preajma lui, care dovedesc lipsa de cunoștințe de management politic, pentru că un mare tenor nu trebuie să iasă din scenă când publicul îi  aruncă  roșii borșite și ouă clocite pe scenă, ci când este în plină glorie, pentru a fi regretat, plâns și rămas în amintire ca mare artist. Momentul irosit de PSD a fost 26 mai 2019, când părăsirea scenei coincidea cu momentul să dacă nu de glorie, de grație cu siguranță.





(05 octombrie 2019)

Interviu cu culturistul Marius Florentin


Așa cum am procedat întotdeauna, am utilizat acronimele MF pentru răspunsurile lui Marius Florentin și II pentru întrebările puse de mine, Ion IVAN.
II:  Înainte de toate, să te felicit pentru rezultatul strălucitor din septembrie al acestui an de la concursul Pro Musclemania Europe. De ce acolo și nu și aici?
MF: Va mulțumesc! Am hotarat să particip la Musclemania pentru că am fost contactat personal de organizatorul concursului care a crezut în potențialul meu și am considerat că pot avea o expunere media mai mare dacă aleg să particip acolo.

II:     Ce spui despre valoarea premiilor de la noi și cele de afară?
MF: Consider că atât la noi cât și în străinătate, premiile sunt încă foarte mici față de investiția pe care trebuie să o faci ca să ajungi la nivel de concurs. Însă în ultimii ani au inceput să se îmbunătățească.   
II:     Ce rezultă dacă vei compara numărul de concurenți pe fiecare categorie?
MF: Concurența nu a fost una foarte mare însă toți sportivii  participanți au fost extrem de bine pregătiți.
II:     Pe o scală de la 1 la 10 cât de dificilă este participarea unui culturist român în străinătate, față de participarea în țară?
MF: Nu sunt diferențe atât de mari. Diferențele cele mai mare sunt legate de costurile mai ridicate datorate  zborului cu avionul, cazare , taxa de îinscriere  etc. 
II:    Costurile pregătirii pentru un concurs afară diferă foarte mult de costurile pentru a participa la un concurs de culturism de la noi. În cazul tău cum a fost?
MF: Pregătirea pentru un concurs diferă de la persoană la persoană. Cu siguranță costurile unei pregatiri pentru Olympia Amateur spre exemplu vor fi diferite față de o pregătire pentru Campionatul National de Culturism de la noi.  
II:    Știu că participarea la competiții de culturism peste ocean nu au fost prea fericite pentru unii culturiști români. Cum ai rezistat stresului și mai ales condițiilor dure, care în Europa nu diferă prea mult de ceea ce se întâmplă în USA?
MF: Eu cred că au fost destul de fericite pentru mulți culturiști romani. Avem chiar foarte multi sportivi și sportive care au câștigat concursuri mari din străinatate. Culturismul a început să ia amploare în ultimii ani in România și cu siguranță vom avea rezultate din ce în ce mai bune. Eu sincer, nu am fost atât de stresat și nici condițiile nu mi s-au parut deloc dure, ba dimpotrivă, oamenii pe care eu i-am întalnit acolo au fost extrem de primitori și prietenoși. 
II:     Ca să fi competitiv, ai studiat amănunțit cerințele concursului la care ai participat. Cum ți-ai evaluat șansele de a fi pe podium?
MF: Desigur, am studiat amănunțit și am știut de la bun început ce fel de cerințe sunt pentru Musclemania. Toate federațiile din afară cumva diferă. Fiecare dintre ele caută altceva și înainte de a participa undeva trebuie să te documentezi temeinic. Niciodată nu poti știi ce șanse de câștig ai , tot ce poți controla este felul în care te prezinți la competiție.
II:     Cu cât timp înainte ai început pregătirea? Ca intensitate și ca structură, cum caracterizezi antrenamentele?
MF: Pregătirea am început-o cu 16 săptămani înainte, iar abordarea mea când vine vorba de antrenament e una complexa pentru a o descrie in cateva cuvinte aici. Pot spune doar că antrenez fiecare grupă musculară de două ori pe săptămână.
II:    Tu ai fost în concurs culturistul solitar, ceea ce este foarte diferit de situația în care ești însoțit de un staf. Cum influențează participarea de unul singur, fără o sală care să te încurajeze, așa cum se întâmplă mai ales când sportivii sunt din orașul unde se organizează competiția?
MF: Foarte bună intrebarea. Asta aș putea să spun că e cel mai dificil. Întotdeauna e bine să ai pe cineva langa tine care să te ajute cu chestiile minore de care ai nevoie înainte de a urca pe scena (retușul bronzului , aplicarea uleiului , supravegherea bunurilor etc). Cât despre cei care participă local, cu siguranță vor avea un mic avantaj în ceea ce privește decizia juriului. Mulți arbitrii se lasă influențați de spectatori și dacă ai o susținere mare, cu siguranță vei sta cu o treaptă mai sus pe podium.
II:     Care crezi că au fost atuurile tale pe scenă, care te-au impus și ai obținut acel rezultat de excepție?
MF: Fiecare sportiv are plusuri sau minusuri, eu mi le cunosc și am încercat mereu să echilibrez cumva balanța. Întotdeauna lucrez la a îmbunătăți simetria dintre grupele musculare. Pentru mine țelul e să aduc în competiție un corp cât mai estetic și mai plăcut ochiului.  
II:    Ce ne spui despre nivelul de performanță la care ai ajuns în timpul concursului, în ceea ce privește definirea, simetria și prezentarea pozițiilor de concurs?
MF: Se putea mai bine , cu siguranță. Mereu e loc de îmbunătățire însă per total a fost bine. Pentru următorul concurs mă voi concentra mai mult pe programul liber.
II:     Acum ai o cu totul altă vizibilitate în lumea culturiștilor români și nu numai. Cum te va ajuta noua poziție în viitor?
MF: Cred că succesul e suma tuturor eforturilor pe care le faci, indiferent de cât de mici sunt și toate acestea cu siguranță vor fi răsplătite la un moment dat.
II:    Dacă ar fi să adresezi mulțumiri, către cine le-ai îndrepta, știind că o participare la un concurs de o asemenea anvergură presupune un efort conjugat special?
MF: Păi în primul rând aș vrea să-i mulțumesc iubitei mele pentru tot sprijinul pe care mi-l oferă zi de zi, familiei mele și prietenilor.   
II:    Așa cum văd eu lucrurile, prin prisma rezultatelor pe care le-ai obținut, ești în posesia unor tehnici speciale de antrenament și nutriție, ceea ce impune crearea de conținut digital pe un vlog, dar și participarea la emisiuni Tv. Ai un plan în acest sens?
MF: M-am gândit la un eventual vlog pe viitor însă nu e nimic cert. Pentru moment îmi voi împartași experiența și cunostintele prin rețelele de socializare.
II:     Am căutat să mă documentez înainte de a purta acest dialog și am văzut că sunt mai multe materiale pe Internet ce provin de la site-urile din afară. Cred că promovarea trebuie făcută și aici și nu numai pe facebook sau pe youtube. Te-ai gândit la o diversificare a materialelor de prezentare a ta?
MF: Lucrez cu Musclemania la noi proiecte care vor fi disponibile în curând.  
II:    Cred că acum este momentul de a fi scris un articol concis pe WIKIPEDIA referitor la activitatea ta și mai ales legat de tehnicile de antrenament care te-au dus atât de departe. Te-ai gândit și la o asemenea abordare? Dacă nu o face culturistul din propria inițiativă, cu atât mai puțin o vor face alții.
MF: Nu m-am gandit niciodată la acest lucru. Sunt încă la un nivel mult prea mic pentru a gândi atât de departe. Toate acestea poate se vor intampla în timp în functie de cât de bine vor merge lucrurile în continuare însă ceassta ramâne de vazut.
II:  Cât e muncă și cât este zestre genetică, dar cât știința structurării antrenamentelor în cazul tău?
MF: Am fost binecuvântat genetic și cred că și aceasta contează foarte mult atunci când practici sportul acesta. Însă și felul în care te antrenezi și munca depusă cântaresc la fel de mult. Degeaba ai genetic bun dacă nu lucrezi corespunzator. 
II:  Care va fi calendarul tău competițional în 2020?
MF: În momentul de față știu doar de un concurs la care voi participa în 2020 și anume Musclemania Pro la Miami - USA în luna iunie. 
II:  Se reflectă participările tale în competiții în munca de instructor la sala unde lucrezi?
MF: Cu siguranță lumea are mai multă încredere în tine atunci când ai rezultate pe masură.
II:  Ai un model pe care-l urmezi? Care este acesta și cum procedezi?
MF: Nu am un model pe care îl urmez însă am o viziune a corpului perfect pe care o urmez și pentru care lucrez. Admir însa foarte mult culturiști precum Chris BUMSTEAD, AJ ELLISON și Steve LAUREUS.

II:  Mulțumesc foarte mult pentru că ai acceptat să purtăm acest dialog. Sunt sigur că și în anii ce vor urma rezultatele tale în competiții dar și ca instructor, vor fi dintre cele mai importante.

(05 octombrie 2019)

Thursday, October 3, 2019

Tamara BUCIUCEANU, marea comediană

Tamara BUCIUCEANU este una dintre cele mai mari actițe de comedie pe care le-a avut România de-a lungul zbuciumatei sale istorii a teatrului.
A jucat în numeroase filme.
A jucat în numeroase piese de teatru la BULANDRA dar și la TVR.
A apărut în scheciuri cu umorul său absolut special.
Am văzut-o în rolul Vicăi DELCĂ din piesa Dimineață pierdută după romanul cu același titlu al Gabrielei ADAMEȘTEANU. Gesturile ei, tăcerile ei, privirea ei și mai ales cuvintele ei, au făcut din acel rol un exemplu pe care orice actor trebuie să-l urmeze în perfecționarea măiestriei sale scenice.
Am văzut piesa Gaițele de Alexandru KIRIȚESCU cu Tamara Buciuceanu în rolul Anetei DUDULEANU și am avut tentația să  compar jocul ei cu cel al unor alte mari actrițe văzându-le fie la televizor, fie pe scenă. A fost acest rol unul dintre reușitele sale pentru că a făcut cu talentul său uriaș să fie altceva față de ceea ce văzusem. Era o altă Aneta, cu o altă poziționare față de celelalte personaje, iar puterea sa era dată de economia gesturilor și mai ales de vorba apăsată și de vorbele cu tâlc spuse direct, fără efort, natural și convingător.


(04 octombrie 2019)

Găina care făcea ouă de aur a zburat

În ziua de 26 mai 2019, după ce s-au anunțat rezultatele alegerilor europarlamentare mă așteptat la o reacție rapidă a celor doi mari învingători, PNL și USR, care trebuiau să administreze în secunda doi acea lovitură năucitoare adversarilor lor politici. Bâlbele au supărat-o atât de tare pe găina care făcea ouă de aur încât sărăcuța și-a luat zborul, lăsându-i pe câștigători să se bucure de rezulta și atât.
În noaptea lui 26 mai 2019 trebuia întreprins totul. Lipsa studiilor aprofundate de management politic i-a făcut pe actorii politici ai momentului să rămână în stadiul de bucurie nedisimulată, vecină cu extazul și să jubileze nu victoria lor zdrobitoare, ci mai degrabă înfrângerea adversarului odios, cu nume de PSD.
Acceleratul  lor a oprit în haltă pentru un minut, după care a plecat, iar a doua ocazie se pare că se lasă așteptată. Retorica bazată pe șabloane de dinaintea depunerii moțiunii arată cât de subțiri sunt cunoștințele de management politic ale unor lideri de pe eșicherul politic, încât este creată senzația că totul face parte dintr-o mișcare browinană.


(03 octombrie 2019)

Fotografiile culturiștilor

Deși mulți dintre culturiști plătesc bani grei pentru ședințele foto, am surpriza să constat că rezultatele, adică pozele nu sunt exact ceea ce ar trebui să fie.
Apar tot felul de fotografii, dar cele mai multe sunt doar fotografii cu detalii. Acum există aparate de fotografiat digitale de amatori cu peste 20 Megapixeli pe poză, ceea ce în opinia mea permite ca dintr-o poză de ansamblu să fie extras un detaliu fără a pierde din calitate.
Dacă exigența crește, cresc și prețurile aparatelor foto digitale care au peste 40 Megapixeli pe poză, ceea ce schimbă total atitudinea fotografului oricât de profesional ar fi acesta, în ideea de a defini conținutul fiecărei fotografii realizate.
În opinia mea nu există scuză pentru fotografii, oricât de profesioniști sau oricât de amatori de a face poze în care culturiștii să nu apară cu corpul întreg, ci să le lipsească părți din laba piciorului sau de la degetele unei mâini sau ceva din scăfârlie. Am nenumărate exemple de fotografii greșit încadratecare cei ce le-au făcut să înșire sute de argumente din care să rezulte că așa le-au încadrat ca niște profesioniști ce se află.
Una este să se facă o poză trunchiată pentru CI sau pașaport și cu totul altfel stau lucrurile în cazul culturiștilor care urcă pe scenă dacă și numai dacă:
- au o dezvoltare armonioasă,
- prezintă o ținută de concurs,
- au învățat pozițiile,
- știu să se prezinte în fața juraților.
În contextul actual, orice culturist ar trebui:
- să inventarieze și să exerseze  pozițiile de concurs,
- să identifice pozițiile artistice,
- să participe la ședințe foto cu conținut precis.
Ei să definească elemente care să permită comparații cu alți sportivi sau pentru analiza evoluției lor în timp, ceea ce presupune o strategie pe termen lung și nu o abordare de la un concurs la altul. Managementul imaginilor trebuie să și-l asigure fiecare sportiv prin:
- stocare,
- regăsire,
- analiză,
- sinteză.
În cazul existenței unei echipe complexe care se află în jurul unui sportiv, cu siguranță că va fi un consilier de imagine și un fotograf care se vor îngriji de toate acestea, dar în caz contrar, sportivului îi revine sarcina, inclusiv de a face fotografii cu telefonul mobil, la costuri zero, doar prin instruirea unui coleg sau prieten din anturajul său să facă exact fotografiile de care el are nevoie.
Acum văd că se bate monedă pe conținutul digital, pe drepturile de autor. Să nu uităm că Arnold Alois SCHWARZENEGGER a fost foarte mare și prin valoarea sa, dar recunoașterea în rândul marii mase de culturiști s-a făcut prin posterele sale, neîngrădite de condiționări financiare. Drepturile de autor vin după ce notorietatea culturistiului a depășit un anumit nivel și lumea este interesată de managementul controlat al imaginii folosind raporturi financiare bine definite. Până atunci este drum lung și notorietatea se construiește prin participări în competiții și prin prezentarea performanței pur și simplu. Nimeni nu plătește pozele unui debutant.


(03 octombrie 2019)

Wednesday, October 2, 2019

CCR și un banc cu Bulă

Se zice că tata lui Bulă îl cheamă pe fii-su și zice:
- Bă, Bulă, tu știi cine sunt eu?
- Ești tăticul mei!
- Bulă, eu sunt partidul. Ce zic eu, aia se înfăptuiește aici în casă.
- Maică-ta știi cine este?
- Simplu, mama.
- Nu. Ea este Ministerul de finanțe. Ea ține casa, bă, ai înțeles?
- Dar bunică-ta, ce este, Bulă?
- Mamaia, cine să fie?
- Inexact. Ea este sindicatul, căci vorbește toată ziua și nu o ascultă nimeni.
Tot așa stă situația și cu CCR, căci se vede treaba că derapajele de la rigorile Constituției nu mai impresionează pe nimeni și textele stufoase al CCR deși sunt de aplicat de îndată, rămân undeva pe hârtie, exact ca în vremea sindicatelor comuniste.
Părintele Constituției a făcut erori impardonabile în scrierea textului, lăsând ca fiecare să acționeze cum îl duce capul, căci acel text nu conține în el cuvântul onoare. Oamenilor fără onoare nu ai cum să le ceri ceva, dacă ei nu dispun de acel ceva.


(03 octombrie 2019)

Trecerea moțiunii de cenzură

Trecerea moțiunii de cenzură are un singur câștigător, chiar mare câștigător în persoana lui Dan BARNA pentru că:
- nu este implicat în procesul decizional de după votarea moțiunii,
- partidul lui nu a fost niciodată la putere,
- alții sunt interesați ca PNL să nu facă un guvern.
Situația creată este cu caracter de noutate și este însoțită de multe elemente imprevizibile, ceea ce nu ușurează situația competitorilor importanți de la prezidențiale. Ieșirea la iveală a unor lucruri nu tocmai plăcute va face să apară decizii dintre cele mai stranii, iar surprizele vor fi pe măsură.
Rămânerea guvernului DĂNCILĂ este favorabilă tuturor celorlalți candidați la prezidențiale, asemeni jocului de sumă nulă din matematică.
Este important ca actorii acestui eveniment să deschidă cartea de management politic și să citească și să vadă că unii dintre pașii făcuți nu au fost dintre cei mai inspirați, căci una este să vrei și să nu faci și cu totul alta este sitația când bulgărele de zăpadă a luat-o la vale în ziua în care s-a vorbit prima dată despre  moțiune și formarea unui guvern cu Ludovic ORBAN premier. Să nu uităm că acesta a ieșit învingător într-un congres la un scor zdrobitor.


(03 octombrie 2019)

Indisciplina din trafic

Nu este deloc o noutate că traficul din București este o calamitate, iar șoferii care circulă pe aici nu fac nimic pentru a ameliora situația grea a traficului.
Unii șoferi fac manevre riscante.
Unii șoferi pe străduțele dintre blocuri nu respectă semnul STOP în 95 de cazuri din 100.
Unii șoferi valsează de pe banda 3 pe banda 1 într-o secundă.
Unii șoferi nu semnalizează intenția de a schimba direcția.
Unii șoferi se cre deja perfecți și-i apostrofează aiurea pe ceilalți.
Unii șoferi cred că marca mașinii îi face speciali, performanți și mai ales perfecți.
Unii șoferi se instalează în față, fără a ține seama de nimic.
Unii șoferi nu iau în considerare culoarea roșie a semaforului și trec cu grație.
Unii șoferi au viteză de reacție jalnică și sunt de-a dreptul vulgari.
Unii șoferi claxonează excesiv de frecvent, cerând drepturi necuvenite.
Unii șoferi când conduc folosesc telefonul, ceea ce le reduce capacitatea de reacție.
Unii șoferi înjură mai ceva ca birjarii și dau dovadă de violență nepermisă pentru nimicuri.
Cine urmărește ca spectator 20 de minute de trafic din orice punct al Bucureștiului va constata că din 100 de autovehicule urmărite și analizate, peste 70 nu respectă nicio regulă, contribuind la haosul cu care ne confrunătm zi de zi.


(03 ocotmbrie 2019)

Tuesday, October 1, 2019

Sculptorul Marius Florentin

Acum câțiva ani am văzut într-o revistă un desen cu un culturist având o daltă cu care-și sculpta propriul corp. Mi s-a părut o ideie ingenioasă, căci în culturism cam așa stau lucrurile. Căutam să văd cui se potrivește respectivul desen. 
Pentru a pune în corespondență desenul cu un culturist a fost cale lungă și după căutări destul de insistente, am găsit că acel desen i se potrivește lui Marius Florentin, culturist cu vârsta de 26 de ani, de 90 kg în greutate și 178 cm înălțime.
Motivele pentru care am făcut acea punere în corespondență sunt:
- Marius Florentin are ochiul artistului care știe ce înseamnă formele și proporțiile perfecte,
- Marius Florentin a descoperit uneltele cu care realizează exact ceea ce și propune,
- Marius Florentin modelează continuu și cizelează fiecare parte a contururilor,
- Marius Florentin știe când să iasă să-și prezinte rezultatul muncii sale, asemeni marilor artiști,
- Marius Florentin deține secrete care dau eficiență muncii sale de veritabil sculptor.
Cu ceva timp în urmă am avut un dialog cu Marius Florentin asupra marilor sale performanțe în zona abdomenului inferior, unde mulți dintre culturiști mai au de lucrat și am înțeles că efortul depus de el
are la bază proceduri și succesiuni de exerciții numai de el știute, deși în cărțile de culturism sunt date foarte multe detalii, fără a fi cunoscute secretele bine păstrate ale marilor performeri.
Zilele trecute Marius Florentin a avut confirmarea internațională a înaltei sale performanțe la concursul Pro Musclemania Europe din septembrie 2019. Forma prezentată de el pe podiumul de concurs arată că a înțeles trendul acestui sport, a acumulat experiența necesară pentru a face exact ceea ce necesită pentru înscrierea în acest trend și a avut capacitatea de a duce la perfecțiune demersul său, lucru confirmat de un juriu neaparținând spațiului carpato-danubiano-pontic, ci unui organism de o exigență recunoscută de toată lumea și mai ales necomentată.
Se vede că noua generație de culturiști români a înțeles că există o strânsă legătură între sport și artă și procedează în consecință. Faptul că Marius Florentin este un culturist care obține rezultatele acestea folosind numai produse naturale, arată că anumite limite sunt trecute nu numai prin muncă, ci în principal prin disciplină, inteligență și știința de a experimenta și de a găsi drumul optim spre rezultate, exact ceea ce spune metoda operării evolutive care se aplică peste tot unde se dorește obținerea de rezultate dintre cele mai bune. Nu este la îndemâna oricui să procedeze astfel, pentru că presupune disciplină, tenacitate și puterea de a evolua făcând pași mărunți, dar siguri și eficienți.



(02 octombrie 2019)

O poveste de acum patru ani

Acum patru ani aveau loc niște alegeri. Făcând calcule de management politic a reieșit că un candidat va ieși învingător din primul tur. Așa a fost. Eu i-am trimis un mesaj de felicitare cu câteva zile înainte de primul tur, spunându-i că nu va mai fi un al doilea tur de scrutin. Așa a și fost.
În 2019 vor avea loc alegeri prezidențiale. Eu n-am zis nimic. Nici n-am dat cu parul Am spus doar o poveste de acum 4 ani, nimic altceva.

(02 octombrie 2019)

Un banc bun pentru zilele de dinaintea primului scrutin prezidențial

Se zice că un bărbat pe patul de moarte, îi zice nevestei lui:
- Iubito, acum că-mi trăiesc ultimele clipe, aș vrea să știu dacă m-ai înșelat?
Femeia se uită uluită la el, își revine rapid și-i zice:
- Și dacă nu mori?
Acum prezidentul a cerut o demisie. Persoana în cauză nu prea vrea și se pare că intră în concediu, așa cum stă bine oricărui bugetar într-o astfel de situație. Nimic nou sub soare. Întrebarea este:
- Și dacă ia și al doilea mandat?
Atunci lucrurile pentru persoana în cauză nu vor fi deloc simple. Concediul de odihnă se prelungește și cu unul medical și situația rămâne ambiguă până după al doilea tur de scrutin.
La întrebarea:
- Și dacă nu se realege?
Persoana deja va poza în mare opozant al fostului regim, pentru că nouă ne plac formulările bombastice, cuprinzătoare, stilizate și mai ales ambigue.
Oricum stau lucrurile, situația nu este simplă deloc și numai cei care sunt inteligenți, dar care stau pe margine, au capacitatea să evalueze și mai ales să profite la maximum din ceea ce se întâmplă și din modul în care se mută fiecare piesă de pe tabla de șah. Unii cred că trecerea moțiunii de cenzură ar fi mat dat inamicului politic, redenumit plastic ciuma roșie. Managementul politic zice altceva, iar caracterul imprevizibil dat de noutatea situației va da apă la moară celor care știu să impresioneze exact așa cum au impresionat:
- CONSTANTINESCU cu întrebarea care l-a derutat pe ILIESCU,
- BĂSESCU cu vânătorile lui NĂSTASE,
- BĂSESCU cu jacuzzi lui GEOANĂ,
- JOHANNIS cu tăcerile față de vorbăria lui PONTA.
Acum nu sunt mai complicate lucrurile. Numai cei ce știu să separe grâul de neghină au deja mutarea în plic și știu cine este fericitul câștigător, fără a fi exercitate influențe, așa cum ne place nouă să credem pentru a da un caracter romanțat celor două tururi de scrutin, care par a fi doar unul singur, căci la așa ceva se lucrează asiduu.


(01 octombrie 2019)

Există o legătură între Arnold Classic și Mr. Olympia? (III)

Am văzut că există o corelație între concursurile de culturism Arnold Classic și Mr. Olympia. Trebuie măsurată intensitatea acestei legături. În acest sens se folosește coeficientul de corelație din statistică.
Voi explica în câteva cuvinte ce este cu acest coeficient de corelație.
Dacă se dau două serii de date statistice, asemeni celor din figura de mai jos,


coeficientul de corelație r, se calculează după formula:


care este cam lungă, dar există programe unde se dau seriile de date și doar apăsând un buton se fac calculele și se obține valoarea coeficientului de corelație r.
Valoarea lui r se află în intervalul închis [-1; 1]. Dacă r are o valoare pozitivă apropiată de +1 înseamnă că este vorba despre o corelație directă, adică atunci când crește x crește și variabila y, dar dacă scade x, scade și y. Dacă însă, r este negativ, corelația este inversă. Atunci când crește x, descrește y și când descrește x, crește y.
Eu am cules rezultatele finale de la concursul Arnold Classic constituind seria de date x și de la concursul Mr. Olympia, constituind seria de date y, adică vreau să văd dacă rezultatele de la Arnold Classic influențează cumva rezultatele concursului Mr. Olympia, dar nu în sensul că jurații de la Mr. Olympia se uită pe tabelele de la Arnold Classic, ci că performanța de la Arnold Classic este atât de înaltă încât este confirmată de concursul de Mr. Olympia.


(01 octombrie 2019)