Mi-a venit o idee. Anume, să scriu despre situația pensionarilor din țărișoara noastră, pensionari despre care există o mie de păreri împărțite, idei crețe și atitudini bizare, deșănțate și răutăcioase. Merită un studiu mai atent, pentru că societatea trebuie să înțeleagă că nici HITLER nu a reușit să extermine în lagărele de concentrare instanntaneu 5.000.000 de suflete fără ca istoria să-l judece definitiv altfel decât ca un pe un criminal odios. Oricum, societatea nu are cum să-i lichideze instantaneu pe cei 5.000.000 de pensionari, căci dacă ar avea, ar face-o instantaneu, fluierând, zâmbind, aplaudând și bucurându-se nespus că a scăpat de o mare povară. Numai că în fiecare an ar trebui aceeași societate să repete procesul de excluziune cu aceeași viteză, veselie și frenezie, pentru a se păstra tânără, viguroasă și mai ales fără consumuri nejustificate.
În acest context, existența pensionarilor va fi privită:
- ca un rău necesar, pe care societatea trebuie să-l suporte cu stoicism că nu are încotro;
- din punctul de vedere al unei resurse încă utilă în a face pe puțini bani multe alte activități;
- prn prisma consumurilor de doctorii care stimulează obligatoriu industria farmaceutică;
- la scara serviciilor pe care le oferă preoților, mai ales la înmormântări cu ritm accelerat;
- cu speranța că aceștia lasă în urmă o agoniseală pe care ereții tineri o vânează hămesiți.
Această suită de articole sunt scrise destul de detașat de problemă din mai multe puncte de vedere, mai ales că mă laud că am o oarecare independență față de tot și de toate, prin faptul că am avut cu două grame mai mult creier decât media, încât să prognozez corect cum stau lucrurile și să am condițiile de a mă apăra cât de cât de necazurile probabile care vor apare.
Nu scriu aceste articole nici cu răutate, nici cu invidie, nici cu speranță, ci cu detașare, cu obiectivitate și cu optimismul celui care vede lucrurile exact așa cum sunt ele și nu în roz sau în negru, așa cum le-ar vedea un îmbuibat, respectiv, un flămând. Aceste articole merită să fie citite de:
- pensionari, căci ei vor înțelege marasmul pe care îl parcurg;
- tineri, căci este bine să știe ce-i așteaptă;
- maturi, care să-și pregătească terenul și forța de a-și suporta destinul.
Viața este mult prea complicată și timpul lucrează în defavoarea oricăruia dintre noi, căci nu am auzit, chiar în cazul celor care traversează complicate tratamente geriatrice să li se oprească timpul în loc sau să întinerească și mai și, devenind frumoși, sprinteni și drăgălași.
(03 noiembrie 2018)
No comments:
Post a Comment