Mă așteptam ca Augustin ZEGREAN să fie un om erudit, vorbitor al mai multor limbi străine, care în discursurile sale să etaleze un nivel de strălucire al discursului, nivel ridicat și de invidiat. Nu a fost așa. Augustin ZEGREAN a apărut întotdeauna ca un bătrânel care se plimbă prin Cișmigiu și pe care îl așteaptă femeia lui să-i dea o ciorbă lungă și fără gust, făcută din sărăcie. Nici țoalele lui Augustin ZEGREAN nu arătau că este altceva decât un om modest, care nici pe departe nu este președinte al CCR. Cât despre ramele ochelarilor lui, modestia și forma comună, îmi aminteau de vecinii mei scăpătați de după război care fuseseră cândva ceva și care acum trăiau din ce agonisiseră și nu pierduseră în iureșul revoluției proletare. Despre cămășile, cravatele și sacourile lui Augustin ZEGREAN nu am a spune decât că parcă erau primite de pomană. În concluzie, Augustin ZEGREAN a fost un președinte oarecare al CCR, care a slujit cu credință un regim pe care istoria îl va judeca foarte aspru, neiertător și numai în culori sumbre.
(20 octombrie 2018)
No comments:
Post a Comment