Circulă în târg tot felul de istorii legate de Adrian SÂRBU. Eu știu una și bună, că acest Adrian SÂRBU a fost un salariat la studiourile Alexandru SAHIA, după care asemeni celui care spunea că a făcut miulioanele vânzând clătite, Adrian SÂRBU a apărut pe firmamentul media ca pion important. Trebuie acceptat din start că Adrian SÂRBU nu era fiul ploii, ci era actor într-o piesă ca mulți alții care au evoluat spectacol după Revoluție. Ei au avut culoar de evoluție, culoar liber, căci au fost unii care s-au îngrijit să le aibă libere, să evolueze în direcția dorită. Când sluga este bună este folosită. Când nu mai este bună, sluga trebuie să părăsească palatul căci și-a jucat rolul. Se pare că Adrian SÂRBU nu a știut să accepte realitatea și să se retragă. Acum plătește trufia omului care chiar a crezut că ceea ce a realizat s-a făcut doar prin calitățile sale, ceea ce este total fals. Acum vedem un Adrian SÂRBU încolțit din toate părțile, căci cine nu ascultă, își merită soarta. Dacă în plus face ghiduții o pățește chiar rău de tot, că dramaturgul niciodată nu acceptă improvizațiile actorului pe textul său.
Chestia cu evaziunea este doar o glumă care-mi amintește de detinătorii de cenți americani înainte de 1989 și care făceau pârnaie, dar în realiytate ei erau predicatori de culte interzise.
(18 octombrie 2018)
No comments:
Post a Comment