Manualele și articolele consemnează întâmplarea din 14 iulie 1947 de la Tămădău ca fiind o înscenare, o capcană, o operațiune, o afacere sau o dramă. Să nu se uite că totul se petrece în iulie 1947, la doi ani de la încetarea războiului, la un an de la alegerile în care se clarificaseră multe lucruri și mai ales se știa direcția în care se îndrepta implacabil România sub ocupație sovietică.
O serie de lideri țărăniști au avut ideia de a pleca din țară și de a merge spre a informa lumea liberă despre drama pe care o trăia poporul de când comuniștii veniseră la putere. După toate cele întâmplate la 23 august 1944, era o utopie să mai creadă cineva că lucrurile se vor schimba și procentele scrise de Winston CHURCHILL pe șervețel în octombrie 1944, la noi fiind 90% sfera sovietică și 10% sfera occidentală, vor deveni altele, în rău probabil da, în bine în niciun caz. Judecând acum cum s-au petrecut lucrurile, mie îmi este foarte clar că și ceea ce s-a întâmplat la Tămădău era o continuare a unui mod fragmentat de a derula politica pe Dâmbovița, când din cauza pădurii nu se vedeau copacii. În 1947 Ion MIHALACHE era un om de 65 de ani, deci o persoană cu vastă experiență și nu am nicio îndoială că lucrurile au stat cu totul altfel. E mai interesant să se scrie înscenare sau capcană, căci vina va aparține altora și nu celor care sunt actorii principali. Totul mi se pare că revine la vorba cu datul minții de pe urmă românului, care a avut ani în șir la dispoziție să evalueze ceea ce era de evaluat în câteva minute, dacă nu s-ar mai fi făcut evaluări după ureche și temporizări păguboase, așa cum le-a plăcut politicienilor români de circumstanță să facă după 1938 până când totul s-a dus de râpă. Întâmplarea de la Tămădău îmi arată nivelul de superficialitate și lipsa de viziune a politicienilor din acele vremuri, pe lângă care timpul trecea ca apa pe lângă gâscă, fără să se lipească de ei ceva învățăminte.
(02 august 2018)
Tămădău. Ion MIHALACHE, Nicolae CARADINO, Ilie LAZĂR,
În 1947 nimeni n-avea habar de procentele alea! Pe vremea aia politicienii romîni aveau în brațe dacă nu mă înșel declarația atlanticului, în care s-a promis peste tot, inclusiv în zonele ocupate de sovietici, alegeri libere și democrație. Da, chiar și după 2 ani de ocupație sovietică nedisimulată mai erau mulți politicieni romîni interbelici și acum postbelici care credeau sincer că occidentul, adică licuriciul, era într-o mare eroare și habar n-avea de intențiile reale ale sovieticilor! Și erau convinși că în ideea apărării democrației și a lumii libere de comunism e de datoria lor să îi informeze de aceste lucruri iar după ce aceștia vor afla adevărata stare de lucruri vor veni americanii și ne vor elibera!
ReplyDeleteRepet din nou, 1947! În 1947 americanii erau pretini cu sovieticii pentru că doar licuriciul aveau bomba atomică și atunci prioritatea acestuia era să fie disciplinați foștii aliați, Franța și Imperiul Britanic. Avea planuri mari licuriciul, de reorganizare postbelică a întregii planete iar în aceste planuri imperiile coloniale francez și britanic nu își mai aveau locul! Și să îi țină departe pe aliați de bomba atomică, monopolul licuriciului! Nu doar pe sovietici! Iar în condițiile de atunci cam toată lumea în teorie trebuia să joace cum vrea licuriciul! Ceilalți, Urss, Franța, Marea Britanie, toată Europa și restul lumii erau subordonați SUA și mulți chiar dependenți militar, economic și financiar de ea!
A mers cîțiva ani pînă sovieticii le-au băgat morcovul în cur americanilor, mult mai repede decît anticipau aceștia, după unii istorici americanii credeau că au mînă liberă peste tot prin lume între minim 10 pînă la 15 ani pînă să îi ajungă din urmă sovieticii pe partea de dezvoltare a unei bombe atomice. Le-au furat bomba atomică, planul inițial de dominație mondială s-a dus dracului, decolonizarea s-a accelerat și a fost pierdut controlul întregului proces de transfer al hegemoniei mondiale de la englezoi și francezi la americani, între timp occidentul a redescoperit democrația și a început războiul rece, dar pentru noi toate aceste lucruri au venit prea tîrziu, pentru că sovieticii, preventiv, au băgat la pușcărie toată clasa politică interbelică ... 1948 ... 1949 ... game over
https://www.youtube.com/watch?v=ZQOZp4ThymU
Iar vasta experiență a oamenilor politici gen Ion Mihalache este egal cu zero cînd ești un sincer admirator pupincurist al civilizației occidentale! Și atunci ca și acum pupatul fundului alb al UE nu ne-a ajutat și nu ne ajută cu nimic decît să fim ca și atunci înfiorător de naivi.