Deși a jucat un rol cu totul special în societatea românească postrevoluționară, Virgil MĂGUREANU s-a dovedit a fi o persoană discretă, care după ce a încheiat relația cu SRI a știut să se retragă și să facă acel lucru extraordinar pentru un personaj de anvergura sa, adică să tacă.
Îmi aduc aminte că în ziua alegerilor prezidențiale, când se luptau Emil CONSTANTINESCU și Ion ILIESCU, așa, ca din întâmplare, un reporter l-a întrebat pe Virgil MĂGUREANU ce și cum, iar acesta a răspuns clar, că a votat schimbarea. Era parcă duminica pe la prânz, ceea ce zic și eu în sinea mea cea interioară, că această zicere a avut o influență oareșcare în electorat.
Ceea ce m-a șocat pe mine și nu am răspuns la cestiune, se leagă de faptul că profilul candidatului Emil CONSTANTINESCU era clar definit și nu știu de ce a trebuit ca acesta să preia patru ani din viața unei națiuni, într-un context în care oricare altul ar fi realizat lucruri net superioare. Să se fi făcut o supraevaluare a lui Emil CONSTANTINESCU mi se pare o ipoteză greu de acceptat. Totuși nu am explicație cum un om de talia lui Virgil MĂGUREANU a mers pe o asemenea variantă, ca în final Emil CONSTANTINESCU să concluzioneze că l-a învins sistemul. Aici consider că a fost marea eroare a lui Virgil MĂGUREANU, căci de pe poziția sa, schimbarea era cu totul altceva, ori nici ILIESCU și nici CONSTANTINESCU nu corespundeau 100% ideilor sale, fiecare având plusurile și minusurile lor. Pentru a se ajunge în anul 2000 la schimbarea schimbării, au trebuit pierduți cei patru ani, în care minciunile cu cheia e la tine, cu nepoții lui D. și cu nenumărații specialiști inexistenți de fapt, au ținut țara pe loc, căci guvernele încropite nu au fost în stare să aducă prosperitate și progres.
Acum Virgil MĂGUREANU stă departe de lume și foarte rar se mai aude câte ceva despre el. Un om de 77 de ani, retras în Giurtelecu Hododului, cel mult își scrie memoriile, care sunt sigur că dacă includ ceea ce el știe, vor deveni publicabile abia peste 300 de ani, cu indulgență. Numai dacă ar scrie doar 10% despre mineriade, despre atitudinea față de rege, despre privatizări și despre Tg Mureș, memoriile ar depăși 3.000 de pagini.
Față de cei din ziua de azi care obțin doctorate la bătrânețe și când sunt pe funcții, deci știe toată lumea ce valoare au acele teze, Virgil MĂGUREANU a obținut doctoratul la vârsta de 37 de ani prin trudă autentică și cercetare asiduă.
Oricum ar fi luat lucrurile, Virgil MĂGUREANU este omul care are un trecut și nivelul lui de inteligență sunt sigur că într-un alt context istoric i-ar fi permis să realizeze lucruri cu mult mai valoroase decât acele inițiative de politică, pe care le consider minore și nesemnificative.
(28 august 2018)
No comments:
Post a Comment