Când am auzit înregistrarea furnizată de Sebastian GHIȚĂ cu varianta pentru procurori a cântecului la Chilia-n port și când acolo se zicea că solistul nu este altul decât rafinatul profesor universitar Vasile DÂNCU, am rămas crăcănat. Eu știam că sunt oameni care au și o viață ascunsă cu grijă ochilor iscoditori, oameni care vor să rămână în conștiința publică:
- serioși,
- profesioniști,
- credincioși,
- familiști,
- puri,
- intangibili.
Unii dintre ei reușesc, alții nu reușesc. Se pare că lui Vasile DÂNCU nu i-a ieșit, iar GHIȚĂ a scos la iveală acea latură lumească a caracterului lui Vasile DÂNCU, probabil pe care nimeni n-ar fi vrut s-o știe, căci Vasile DÂNCU se dorea undeva pe un soclu, sus, foarte sus, fără ca cineva să îndrăznească să-l dea jos de acolo. Omul sobru, la costum și cravată, cu siguranță era într-un context ceva mai lăbărțat, căci acea menea în niciun caz nu se cântă la o întrunire cu mămăligă, rugăciuni și smerenie, ci undeva unde curge vinul, se halesc friptame și mai sunt și oarșce lăutari și danțuri din buric.
Vasile DÂNCU este profesorul care a traversat cu succes toate regimurile, stând în picioare și fiind agreat de toți, deși eu nu l-am văzut decât vorbind doar chestii aproximative, dând impresia unui cugetător adânc, bazat pe teorii pe care doar el le știe și pe care nu le va face cunoscute în vecii vecilor celorlalți, căci vulgul niciodată nu se va ridica la înălțimea sa spirituală. Nu vreau să spun nimic despre apartenența sa la grupul de la Cluj al PSD, pentru că acest grup este cea mai puțin performană construcție, exact cum erau pe vremea comuniștilor acele unități economice care mergeau pe pierderi planificate, motivându-se o cerință socială imaginară, de această dată. N-aș fi scris deloc despre Vasile DÂNCU aici în această zonă, dacă la manea nu erau prezenți și inși care aveau în mână funia și barda cu care gestionau după bunul lor plac destine, în numele unfor principii sfinte.
(17 august 2018)
La chilia-n port nu e manea! E lăutărească! :)
ReplyDelete