Lui Stelian TĂNASE haina de disident își ledea foarte bine. În democrație, când nu mai ai cum să invoci că:
- nu ți se publică ceea ce ai scris,
- nu ești liber să te miști,
- nu ai cum să-ți exprimi ideile,
- nu ești lăsat la congrese,
- nu ai cum pune în fapt gândirea.
Când vine libertatea, se vede că:
- nu publici că nu ai ce publica,
- nu te miști că nu ști cum s-o faci,
- nu mergi la congrese că nu ai lucrări,
- nu pui în opera că nu ai ce.
Nu spun că Stelian TĂNASE este unul dintre aceștia, dar Stelian TĂNASE a fost cea mai mare dezamăgire pentru mine pe poziția de mare șef la Televiziunea Română. El venea cu o aură anume și toată lumea îl și vedea gata să ia taurul de coarne și să facă ceea ce nimeni nu reușise să facă în TVR, adică să taie în carne vie și să aducă și din punct de vedere financiar acea harduhie pe linia de plutire.
Mie îmi plăcea actorașul acela polivalent care-l imita, cu vocea aceea ușor pițigăiată. Mi-l și vedeam în fața ochilor pe Stelian TĂNASE care enumeră mii și mii de argumente ale neputinței de a face ceea ce trebuia. Nici nu mă miram, căci Stelian TĂNASE este un boem, un artist și nicidecum un manager cazon, car taie și spânzură pentru a înlătura putregaiul din TVR. Ca orice politician, căci și Stelian TĂNASE este politician, acesta, în loc să nu mai iasă în public după rușinosul său eșec din TVR, văd că zburdă ca o floare ca și cum nimic nu s-a întâmplat și el este același Stelian TĂNASE de dinainte de 1989 aureolat de un trecut de invidiat. Mi-ar fi plăcut ca după ieșirea aceea jenantă, Stelian TĂNASE să se retragă în munți și să scrie ceva, așa, nește capodoperă săă cadă mâța-n coadă și eu în șpagat. A făcut niște filmulețe de televiziune care nu mi s-au întipărit în memorie așa cum a fost Memorialul durerii la lui Lucia HOSSU LONGIN.
(23 augustr 2018)
No comments:
Post a Comment