Născut la doi ani distanță de frățiorul Traian, Mircea BĂSESCU a fost tot timpul mezinul familiei, cel alintat, cel bucălat, cel frumos, cel deștept, cel năzdrăvan, cel mai cel. De aceea, Mircea BĂSESCU nici nu a fost crescut ca un luptător, pentru că toate i s-au servit de la sine, fără nicun efort din partea sa. El a avut deja căile bătătorite de fratele mai mare. A urmat cam aceleași școli ca fratele Traian. Numai că în final, după terminarea facultății succesul nu l-a urmărit așa cum i s-a întâmplat fratelui Traian. Faptul că a nășit, faptul că a acceptat tot felul de favoruri, dar mai ales faptul că s-a implicat în tot felul de rahaturi made Mirciulică, cum au fost chestiile cu acea firmă de armament sau cum au fost promisiunile deșarte că-l scoate de la pârnaie pe finulețul cel Mondialul, toate arată lipsa de orientare a acestui băiat și mai ales riscurile la care s-a supus nu numai el dar și familia lui. Și ca tacâmul să fie complet, acest Mircea BĂSESCU avea niște texte în discuțiile cu unul și cu altul de te luai cu mâinile de cap. Îmi aduc aminte de zicerea către Mugur CIUVICĂ, zicere care în niciun caz nu era de bine, așa pe la vreo doi metri sub pământ.
Faptul că era cam lacom și cam lipsit de orientare, l-a dus spre pierzanie, căci să faci pușcărie la bătrânețe, ori e semn de lipsă de înțelepciune, ori cineva și-a bătut joc de el și el nu și-a dat seama de capcanele care i-au fost întinse de băieții cu creierul la ei.
Mi s-a părut interesant că de multe ori i s-a aprobat eliberarea condiționată. Nu știu cum se face, dar toți pârnăiașii în libertate zburdă ca paserile ceriului, iar ajunși în celulă, își găsesc tot felul de boli, de zici că instantaneu își vor da obștescul sfârșit. După ce ies de la mititica, își reiau vechile năravuri, distracții, șunci pe burtă și chiolhanuri fără număr.
Oricum, Mircea BĂSESCU a trăit o mare rușine și dacă a crezut că de el nu se lipește ghinionul, proverbul cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă i-a arătat că este de mare actualitate, spărgându-se în figuri și în pagubă.
Mie mi s-a făcut milă de Mircea BĂSESCU, căci bătrânel fiind, în loc să-și trăiască zilele cu nepoții, a stat să-și miroase pârțurile în cei câțiva metri pătrați și să privească cerul printre gratii. Dacă Mircea BĂSESCU va avea curajul să-și scrie memoriile cu obiectivitate, vom afla câtă mizerie s-a țesut în jurul lui, căci toți au vrut să profite de el, căci el avea ușa deschisă la prezidentul-frate ca nimeni altul, iar borfașii caută să folosească orice prilej pentru a obține un favor oricât de mic sau chiar numai să se creadă că și ei sunt în anturaje de cel mai înalt nivel.
Îmi aduc aminte cum un portar prostea pe unii dintre părinții veniți cu odraslele să dea admitere la facultate, spunând că are acces la rector. Faptul că dimineața se apropia de rector, îl saluta ceremonios și-i deschidea ușa schimbând câteva amabilități ca de la slugă la stăpân, crea contextul de a spune părinților că s-a aranjat. Așa și în cazul așa-zișilor oameni de afaceri care n-au un sfanț în cont. Caută chilipiruri. Mircea BĂSESCU era șansa lor, căci omul nu avea putere să-i refuze și mai ales, tentat fiind de tot felul de vorbe mieroase, promitea și uneori mai și soluționa. De multe ori a dat-o-n bară, așa cum a fost și cu finuțul ăl bătrân. Nu mai reiau povestea că se știe.
(27 august 2018)
No comments:
Post a Comment