Bătrânul Ion FICIOR dacă trecea pe lângă oricare dintre noi era unul oarecare, despre care tinerii nu pregetă să-i zică de ce nu-și așteaptă moartea acasă, căci probabil acolo îl și caută, exact cu disprețul pe care aceștia îl au față de tot ceea ce nu le mai este de vreun ajutor. În realitate, Ion FICIOR era bătrânul, nu oricare bătrân, ci bătrânul, care atunci când a fost în putere a avut arta de a-i chinui pe toți deținuții de la Periprava. Eu am avut vecini care au fost închiși la tăiat de stuf și povesteau tatei despre grozăviile de acolo. Eram copil și nu înțelegeam, dar privindu-l pe tata înțelegeam că acolo oamenii trăiseră niște grozăvii.
Unul dintre vecini a fost ridicat într-o noapte și s-a întors după vreo cinci ani. Alt vecin nu s-a mai întors, căci oasele au rămas să-i putrezească acolo la Periprava. Cel care s-a întors îmbătrânise și se jigărise, fără să-și mai revină vreodată. Zicea el ceva de unul FICIOR, dar eu credeam că este vorba de domnul FECIORU, un vecin de-al nostru, care avea un băiat ceva mai mare decât mine, cu care mă jucam. În mintea mea erau tare amestecate lucrurile, căci domnul FECIORU era omul care de Paști ne dădea nouă, copiilor din mahala, ouă de gâscă încondeiate și cozonac. Nu înțelegeam cum un om așa de bun ziua devine fiară în câteva ore și chinuie oameni, osândindu-i la chinuri inimaginabile. L-am și evitat un timp pe domnul FECIORU, vecinul nostru. Mult mai târziu, când am crescut mi-am dat seama că FICIOR era altul, iar cel care s-a întors de la Periprava mi-a povestit pe când era cu vacile la păscut prin ce a trecut. Avea și niște semne urâte pe spinare și pe brațe, făcute de oamenii lui FICIOR. Nici FICIOR nu-i cruța și avea el ce avea cu cei slabi și fără putere de a face ceea ce el sau gardienii le cereau.
FICIOR este torționarul pe care l-au identificat foștii deținuți, dar el nu avea cum să facă acele grozăvii de unul singur. Aici nu este vorba de un caz singular ce vine din trecut și care prin pedepsire exemplară se termină totul. Nici pe departe. Atât timp cât la noi cinstea, onoarea, dreptatea, mândria sunt trăsături opționale, aproape necunoscute oamenilor, oricând niște FICIOR multiplicați la indigo se vor ridica și vor face exact ceea ce adevăratul FICIOR a făcut acum 60-70 de ani. Nu am nici cea mai mică simpatie față de corupți, hoți, violatori, criminali și bătăuși. Dacă însă un corupt, un violator, un criminal, un bătăuș este cu adevărat bolnav, el trebuie să primească îngrijirile cuvenite pentru a se însănătoși, exact așa cum le primește oricare dintre noi. Deosebirea dintre noi și ei este aceea că noi suntem liberi ca paserile cerului, iar ei sunt privați de libertate, dar tot ființe umane sunt, chiar dacă au făcut ceea ce au făcut. Ei își ispășesc pedepsele, dar una este să sufere că sunt bolnavi și cu totul alta este să fie chinuiți și măcinați de boli netratate, că unii șefi din penitenciare nu vor, căci legile și regulamentele nu-i obligă.
Stau și văd ce este în jurul meu și văd cu groază că în trafic, la fisc la coadă, la cafenea, pe plajă sunt tipi care doar dacă se aprinde o scânteie, se înfoiază și devin cu mult mai răi decât torționarul FICIOR cel care se autodesumanizase stând într-un perimetru concentraționar.
(14 august 2018)
No comments:
Post a Comment