Pe Ion CARAMITRU l-am văzut de multe ori la teatru. L-am văzut și la Atheneul Român pe vremea când recita resuri și avea și câte un instrumentist foarte mare cu el. L-am văzut și în filme. Părerea mea a fost excelentă despre acel tânăr cu numele de Ion CARAMITRU. Mie nu mi-au plăcut actorii care se zbuciumă, care răgnesc și carev fac ca toți dracii pe scenă. Ion CARAMITRU face parte din marea categorie a actorilor care mi-au făcut mare plăcere să-i văd pe scenă pentru că jucau, șopteau, nu gesticulau grosier și trăiau rolul. Hamletul lui Ion CARAMITRU este de referință și n-am să-l uit căci era în alb și negru, de o sobrietate nemaipomenită. O economie de recuzită cum n-am mai văzut. Trebuie reluată o prezentare dacă o fi o înregistrare.
Și totuși, l-am prezentat aici pe Ion CARAMITRU numai și numai pentru faptul că a zis chestia aia cu;
- Mircea, fă-te că faci și tu ceva!
Faptul că Ion CARAMITRU trăia printre artiști și știa cu ce se mănâncă și viața politică, el ca artist ttrebuia să cunoască cu mult mai bine natura umană și din secunda a II-a nu trebuia să se amestece cu cei veniți să confiște Revoluția, căci pulsul se simțea cu mult mai bine în studioul 4 al televiziunii, decât în fața televizorului, căci eu primeam ce mi se livra. La el era altfel. I-a trebuit prea mult lui Ion CARAMITRU să se delimiteze de gașca care s-a pus în fruntea bucatelor.
Pentru ambiguitatea pe care el și alții au indus-o venind alături de gășcarii cu misiune precisă, mi-a creat senzația că în 22 Decembrie 1989 este altceva, cu totul altceva și nu a fost deloc. Delimitarea sa a venit ceva mai târziu, dar lumea se lămurise cine erau cei care luaseră frâiele și cine erau cei care se păcăliseră, crezând că țara se va îndrepta spre direcția bună, lucru care nici azi după 30 de ani nu se întâmplă.
Mi-e dor să văd acel Hamlet al lui Ion CARAMITRU și să mă bucur de un mare act artistic.
(06 august 2018)
No comments:
Post a Comment