Emil BOBU este exponentul tipic al proletariatului provenit dintr-o familie săracă, dornic să evolueze și care știe să se orienteze. Prin presă au apărut elemente ce punctează evoluția acestuia. De regulă, un om care se dorește realizat în plan intelectual, face:
- școala generală, la vremea ei,
- liceul, la vremea lui, adică imediat după terminarea școlii generale,
- facultatea, la vremea ei, adică imediat după terminarea liceului,
- masterat, la vremea lui, adică după terminarea facultății,
- doctorat, după terminarea masteratului sau cel mult la vreo 5 ani pauză, fără a fi demnitar.
Emil BOBU a fost la bază strungar. Apoi a făcut liceul cumva, apoi a făcut facultatea de Drept la FF, pe care a terminat-o în 1956, adică la vârsta de 29 de ani. Între 1973 și 1975 Emil BOBU a fost ministru de interne. Un procuror la ministerul de interne spune foarte mult, căci prin definiție, procurorul nu este o zână care se poartă mieros, ci tăios cu cei din jur și este pisicos numai atunci când are un interes. Faptul că a fost secretar al cc al pcr din 1982 până la Revoluția din Decembrie 1989 spune foarte multe.
El era omul agreat de soții CEAUȘESCU.
El era omul care intuia gândurile soților CEAUȘESCU.
El era omul care executa ceea ce-i cereau soții CEAUȘESCU.
El era omul eficient în raport cu exigențele soților CEAUȘESCU.
Acestea sunt calități greu de întâlnit la un om, dar cine le are, știe că succesul îi este asigurat, cu toate riscurile care decurg după ce persoana sau persoanele slujite cu devotament ies din piesa de teatru cu mai mult sau mai puțin zgomot. Când unui om i se dorește creionarea unui portret negativ, evident sunt căutate toate defectele și la un moment dat și calitățile sunt descrise în așa fel încât să fie considerate tot defecte. În legătură cu Emil BOBU trebuie studiate acele elemente care l-au menținut în preajma Elenei CEAUȘESCU ca secretar al cc al pcr pe probleme de cadre. Acolo, ori ești bun, ori nu ești bun. Căci a o da-n bară este elementul cel mai simplu prin care se pierde acea funcție. A o da-n bară însemna a promova pe cineva care se dovedea a nu fi demn de poziția acordată prin ineficiență, prin atitudini sau prin comportament imoral. Faptul că Emil BOBU a stat pe funcție 7 ani spune că avea ochiul format și meseria de procuror l-a ajutat foarte mult. Eu îl consider un mediocru exaltat pentru că în perioada la care el a fost pe poziția de șef de cadre nu am văzut:
- să fi fost promovat sus de tot în ierarhie careva cu o sclipire,
- să fi fost trimis la școlarizare în USA careva sclipitor,
- să se fi realizat vreun salt spectaculos al cuiva.
Totul a fost o băltire și o rotire de cadre, lucru păgubos, mai ales că acele cadre aveau un grad de uzură morală foarte accentuat și acel suflu al înnoirii le lipsea cu desăvârșire. Totul era bazat la Emil BOBU pe elementul de siguranță, pe absența oricărui risc, drept care lucra numai și numai cu oameni verificați în timp, pe care sugera să fie rotiți de colo-colo. Riscurile oferite de oamenii sclipitori îi erau străine, căci mediocritatea era reperul fundamental al selecțiilor, iar exaltarea venea din entuziasmul găsirii acelor mediocri care se potriveau mănușă pe poziții vacante care necesitau, de asemenea, soluții mediocre, căci socalismul multilateral dezvoltat era un concept de o mediocritate funciară desăvârșită, idealistă și imobilă. La 62 de ani Emil BOBU a intrat la pușcărie, ducând acolo cu el cele mai teribile decizii ale unei perioade pe care istoricii nu au răbdare s-o aprofundeze.
(29 august 2018)
No comments:
Post a Comment