Dumitru POPESCU avea nume politic. Se numea Dumitru, nume frumos, ca toți cei ce-l poartă, nume care trece spre Mitică, Mitu sau Mitre. După aceea POPESCU era atât de politic încât nimic nu mai trebuia să se spună despre cineva ca să se concluzioneze că este un tovarăș de nădejte.
Acum este recunoscut sub numele de Dumitru POPESCU zis DUMNEZEU, dar în vremurile autentice ceaușiste, eu am auzit nu numai pe șoptite, ci cu voce tare zicându-i-se Dumitru POPESCU DUMNEZEU pur și simplu. Nu este o chestiune excentrică, ci este o chestiune prin care sclavii din jurul lui, egali întru mediocritate cu el, îl proslăveau pentru a-și primi darurile și nicidecum pentru a-l ridiculiza din punctul de vedere al puterii discreționare. Să nu uităm că cei din anturajul lui Traian BĂSESCU îi ziceau acestuia pe la spate ZEUS, căci caracterul său discreționar în a împărți totul îi permitea cu lejeritate o astfel de asociere.
Despre Dumitru POPESCU DUMNEZEU ca scriitor nu am a zice prea mult cap-coadă o carte scrisă de el au eșuat pentru că Dumitru POPESCU DUMNEZEU era:
- arid,
- neinteresant,
- previzibil,
- primitiv,
- schematic,
- lălăit,
- greoi,
- sacadat.
Scriu aici despre Dumitru POPESCU DUMNEZEU doar că el a fost tartorul cultului personalității lui Nicolae CEAUȘESCU, depășindu-și cu mult pe cei înrolați în a-i construi acestuia soclul de mămăligă unde să-i așeze statuia călărind un măgar. El intuia cu mare precizie ceea ce-i plăcea lui Nicolae CEAUȘESCU să audă și cum CEAUȘESCU și muierea lui erau niște oameni slabi, chiar credeau acele vorbe, ca fiind cele care spun marile adevăruri despre ei. Deși Nicolae CEAUȘESCU nu mai era tânăr când s-a văzut cum HRUȘCIOV dă de pământ cu STALIN tocmai pentru acel cult exacerbat al personalității, trebuia să învețe ceva, ceea ce nu a făcut. L-a lăsat pe Dumitru POPESCU DUMNEZEU să-și bată joc de ele în fel și chip, crezând că-i face bine, că slujește în acest fel cauza. Acum să nu se creadă simplist că Dumitru POPESCU DUMNEZEU o făcea de unul singur. El era înconjurat de inși de aceeași teapă cu el, gata să-și vândă mama și sora pentru un blid de linte, ceea ce-i dădea putere și mai mare lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU în a amplifica balonul de săpun din jurul lui Nicolae CEAUȘESCU. Consider că Dumitru POPESCU DUMNEZEU nu a fost un factor de progres pentru literatura de la noi din epoca CEAUȘESCU, ci a fost o frână care a scrâșnit puternic ori de câte ori se înregistra o tendință de a ieși din front a scriitorilor. Citeam în Scânteia cuvântările lui la congrese și plenare ale pcr și limbaj de lemn ca al lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU mai rar să se fi întâlnit. Tocmai pentru faptul că iubitul conductor Nicolae CEAUȘESCU se auzea prin glasul lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU îl făcea pe dictator să-l aprecieze și mai mult ca pe un frate de sânge în ale doctrinei pe care el credea că a creat-o, dar care era de un primitivism atroce, așa cum spui că noaptea e întuneric sau vara nu-i ca iarna.
(18 august 2018)
No comments:
Post a Comment