Sunday, August 19, 2018

365 împotriva României: Șerban HUIDU a provocat un accident soldat cu 3 morți

Șerban HUIDU era pe cai mari. Învățase de la Traian BĂSESCU cum se prepară  whisky cu cuburi de gheață, deci era protejat  și nu mai cârcotea nimeni. Ironiile făcute la adresa lui Vadinde rele. În plus, emisiunea lui era înregistrată ceea ce-i permitea să râdă de bâlbele tuturor celor care lucrau live, ceea ce în opinia mea era și imoral și indecent, căci dacă ei erau buni, sublimi și măreți, ar fi avut emisiunile cu cârcotașii tot live, lumea nu ar mai fi zis nimic. Ironiile făcute la adresa lui Vadim au adus din partea acestuia numai tunete și fulgere și cred că nu numai atât. La un moment dat, Vadim a zis că ceea ce i s-a întâmplat lui Șerban HUIDU  nu era altceva decât  o pedeapsă cerească la răutățile cu care HUIDU se deslănțuia la adresa respectivului în emisiuni.
În octombrie 2011, Șerban HUIDU fiind la volanul unui bolid, a provocat un accident soldat cu 3 morți. Procesul a durat mult și Șerban HUIDU a primit o pedeapsă cu suspendare. Eu nu vreau nimic. Dar acum acest Șerban HUIDU a reapărut la emisiunea cu cârcotașii, tot înregistrată. S-a mai împlinit un pic și tot așa cum era și înainte procedează. Eu nu mă mai uit de mult timp la emisiunea aceea, de când cu scandalul cu o balerină-bebelușă de-a lui, prinsă cu niște fotografii într-o baie.


(19 august 2018)

365 împotriva României: Cristian BERNEVIG a provocat un accident soldat cu 5 morți

Ne mai aducem aminte de cumplitul accident provocat de Cristian BERNEVIG, pe atunci șef la DIA. Presa vremii a descris cu lux de amănunte contextul în care s-a produs accidentul, Cristian BERNEVIG având șofer personal, dar dorind să conducă el însuși bolidul, deși erau multe circumstanțe care trebuiau să-l determine să nu.
Pentru grozăvia făcută, justiția i-a dat o pedeapsă de 3 ani cu suspendare, în timp ce unul care fură o bucată de salam primește tot 3 ani, dar cu executare.
Eu înțeleg că viața este complicată, că trebuie făcute diferențe. Numai că nimic nu trebuie aruncat în ridicol, căci altfel mă face să-mi aduc aminte ce-mi spunea prin 1997 o grecoaică pr când eram în Athens. Ea zicea că dacă fură un grec o pâine, primește 3 ani de pușcărie cu executare. Dacă un alt grec fură 10 milioane, procesul dureazp foarte mult, el dacă primește doi ani, rămânând cu banii. Eu nu sunt judecător. Nu am studii juridice, dar simțul meu așa cum este el, îmi spune că totuși cei 5 morți reprezintă puerderi de vieți omenești, și o viață nu are un cost, dar nici nu trebuie tratată în bătaie de joc, iar cinci vieți furate, deja reprezintă o tragedie, iar autorul ei trebuie să simtă cu adevărat că a făcut un lucru rău, rău de tot. Este adevărat că pe niciunul dintre cei 5 morți nu-i mai aduce nimeni la viață, dar în memoria lor, justiția trebuie să arate că acele 5 vieți valorează ceva, nu bani, nu căință, ci o formă de dreptate, pe care noi muritorii de rând s-o acceptăm ca atare.

(19 august 2018)

365 împotriva României: Gheorghe IALOMIȚIANU care ar trebui să tacă

Probabil, în anii de studenție, Gheorghe IALOMIȚIANU era un economict care promitea. Și după terminarea facultății la Timișoara, tot așa era. O tânără speranță. Trecerea ca profesor de liceu arată o înclinație a lui Gheorghe IALOMIȚIANU spre cariera didactică, Brașovul fiind unoraș serios în ceea ce privește liceele de specialitate.
Revoluția din 1989 l-a prins pe Gheorghe IALOMIȚIANU la frumoasa vârstă de 30 de ani, fix când omul are visurile cele mai îndrăznețe de realizat și putera de a lua viața în piept. Așa se face că Gheorghe IALOMIȚIANU și-a urmat visul, luând un doctorat la UBB Cluj, apoi ajungând chiar conferențiar la Universitatea Transilvania din Brașov, universitate unde a lucrat ca profesor universitar Mariana NICOLESCO, marea noastră soprană care a cucerit cele mai importante dintre scenele lirice ale lumii precum Scala, Metropolitan, Opéra Bastille, Coven Garden și multe altele. Gheorghe IALOMIȚIANU a îndeplinit în guvernutl BOC funcția de ministru de finanțe, urmând lui Sebastian VLĂDESCU, poziție prin care nu s-a remarcat cu nimic special, în afară de a gestiona acea reducere aiuritoare, nejustificată și violentă cu 25% a salariilor bugetarilor și a tăierilor drastice de fonduri de la sănătate.
Acum, acest Gheorghe IALOMIȚIANU are apariții la televizor ca specialist în finanțe și vrea să dea lecții. Are atâta sărăcie în abordare că mă apucă mila, văzându-l cum toți în platourile televiziunilor pe unde mai este și el invitat, ca scos de la naftalină, îi dau cu tifla. Normal un om care i-a fost slugă lui Traian BĂSESCU ar trebui să stea undeva retras și eventual spă scrie o teorie prin care să justifice toate acele măsuri aberante pe care el le argumenta din punct de vedere financiar. Un om care nu a construit nimic, ar trebui să rămână în planul al VII-lea al vieții publice.
Un merit are Gheorghe IALOMIȚIANU și anume, a fost membru al unui singur partid, PDL, căci PDL absorbit de PNL, tot PDL-ist rămâne, chiar dacă acum sigla este alta. Dacă nu a dost membru pcr până la 30 de ani înseamnă că în studenție nu a fost cel mai bun, iar intelectual fiind, doar la 100 de muncitori era primit în pcr un intelectual și mulți altii înaintea lui așteptau la rând. Dacă a fost membru pcr și nu zice, mă face să am o părere foarte proastă despre el, că-și șterge trecutul cu buretele, deși sunt sigur că el, Gheorghe IALOMIȚIANU nu a făcut niciun rău, de care să-i fie rușine, dar dă mai bine să spui că nu.


(19 august 2018)

Saturday, August 18, 2018

365 împotriva României: Sebastian VLĂDECU și lingourile sale de haur

Despre Sebastian VLĂDECU s-au scris tone de hârtie, cu chestii dintre cele mai variate. S-a scris că e mare om de afaceri. Foarte bine! S-a scris că i-a luat nuierea finului. Și mai bine! S-a scris că a fosy un ministru de finanțe excelent! Super! S-a scris că-i place viața. Normal!
Un ins despre care nu se spune nimic este ca și cum acela nu există. Fie că se spun lucruri bune, fie că se spun lucruri rele, dacă se spune orice, dar să se spună, înseamnă că omul respectiv trăiește, se manifestă, deci are lumea ce să zică, ce să scrie și e OK.
Ca ministru al finanțelor într-un guvern mediocru, Sebastian VLĂDECU nu a făcut reforme fundamentale, nu a schimbat nimic decisiv, doar a rezolvat probleme mărunte de zi cu zi sau a mai dat câte un telefon pentru a adresa câîte o rugăminte nevinovată pe colo și pe colo printre membri ai partidului de guvernământ, care aveau oarece influență în tot felul de mărunțișuri, ca suflet bun.
Nu am văzut pe Sebastian VLĂDECU ieșind încătușat, pentru că nu se primise verde și pentru așa ceva, dar am văzut cum Sebastian VLĂDECU a plătit o cauțiune de 1.000.000 de euro în lingouri de haur. Mișto mișcare. Am dat haur, tot haur vreau să primesc. Așa, dacă dădea euroi,, nimeni nu-i calcula nicio depreicere, nicio dobândă. Așa, haurul este valoare în sine, care poartă totul, dobândă, valoare și nu are uzură de niciun fel. Deștept, acest Sebastian VLĂDECU!
Sunt sigur, că în timp se va dovedi, după ce vor trece vijeliile, că Sebastian VLĂDECU va fi declarat nevinovat, își va recupera haurul și va merge mai departe, nu că acum ar sta. Își vede de viața lui, chiar dacă are ceva restricții, dar e liber ca paserile cerului.
Dacă cineva va săpa mai adânc va descoperi multe dintre misterele lui Sebastian VLĂDECU, dar nimeni nu are acest interes, căci miroase cu zicala: să dea primul cu piatra care se consideră cel mai prost dintre cei de față. Așa va scăpa Sebastian VLĂDECU de toate direrile de cap, căci trăim într-o societate bolnavă, care nu se va vindeca cu una cu două. Unii vorbesc despre leacul numit dicatură.


(19 august 2018)

365 împotriva României: Antonie SOLOMON vrea să izgonească

Așa cum soluția pozitivă a  ecuației:
este:


ceea ce se numește  secțiunea de aur în arhitectură, tot așa numărul 5 reprezintă în politica românească numărul de aur al partidelor prin care un politician are dreptul să treacă, fără a fi considerat traseist. 
Antonie SOLOMON a fost rând pe rând PCRist, FSNist, PSDist, PDList și PP-DDist. Aici nu vreau să scriu nimic despre  Antonie SOLOMON ca primar de Craiova și nici despre dramele trăite de el ca pârnăiaș, mai apoi achitat, ceea ce îmi dovedește mie foarte multe chestii legate de cum se face justiție, deși nu cred nicio clipă că Antonie SOLOMON a fost imaculat, ca o fecioară de pe o câmpie virgină, după ce în sat au trecut năvălitorii barbari. A declarat Antonie SOLOMON:
Aseară, am fost în fief-ul lui şi l-am zdrobit, l-am umilit. Merita această palmă dată de către noi, cei care vrem să democratizăm această ţară. Deci Mircea Dinescu trebuie să înţeleagă că, dacă vrea să rămână în Oltenia, trebuie să aibă un alt comportament.
Am să scriu aici doar despre impresia oribilă pe care mi-a creat-o personajul Antonie SOLOMON pe cai mari fiind, când agitând o sabie declama că-l va izgoni pe poetul Mircea DINESCU peste Dunăre. Mi s-a părut de o brutalitate ieșită din comun această zicere, încât m-a dus cu gândul la rebeliunea legionară, dar și la momentul de dinainte când i-a fost curmată viața Marelui savant Nicolae IORGA: Din acea clipă, Antonie SOLOMON nu mai există ca om, ci ca torționar virtual, gata de fapte groaznice, mai aels că poetul Mircea DINESCU fusese un sprijinitor al lui Traian BĂSESCU, dar distanțarea de după, nu avea nicio legătură cu ceea ce zicea Antonie SOLOMON la miting. Trist, dar sunt momente în care oamenii spun cu adevărat ceea ce gândesc și doar așteaptă scânteia să treacă la acțiune.

(18 august 2018)


365 împotriva României: Mihăiță CALIMENTE apărător doctrinar până când

Mihăiță CALIMENTE era un personaj plimbat prin televiziuni de n-am văzut, pentru că el avea un stil de a fi care nu spunea nimic, dar care ocupa ecranul eficient în a se scurge timpul. Vorba lui bolovănoasă și ușor greoaie făcea să nu se prea înțeleagă ce zice, deși lumea intruia că nu va zice nimic.
Mihăiță CALIMENTE credea despre el că este o persoană:
- puternică,
- interesantă,
- credibilă,
- misterioasă,
- respectată,
- valoroasă,
- creativă,
- eficientă.
În realitate, Mihăiță CALIMENTE era o persoană:
- folosită,
- modestă,
- predictibilă,
- ridicolă,
- ignorantă,
- credulă.
Toate aceste laturi negative au fost subliniate într-o intervenție telefonică în care Mihăiță CALIMENTE a făcut dovada că nu știa pe ce lume se află, căci a bâlbâit minute în șir, fiind strâns cu ușa de jurnalistul care tot dorea să afle prin ce comisii din Parlament a făcut parte. Era atât de aproximativ acest Mihăiță CALIMENTE încât mi-am adus aminte că l-am văzut pe aeroportul din Timișoara mai anii trecuți și era așa plin de el, că nici nu mi-am închipuit că unui om i se întâmplă și așa ceva. Mihăiță CALIMENTE a fost trecut pe linie moartă în PNL și la nici 24 de ore, s-a dezis de toată credința lui cea PNListo-PDListă și a îmbrățișat automat doctrina de la ALDE, devenind un soldat credincios al acestei armate, dar interesul televiziunilor pentru el a scăzut că ALDE are altă tipologie de comunicatori, iar TĂRICEANU este mult mai grijuliu cu imaginea partidului său.

(18 august 2018)

365 împotriva României: Liliana MINCĂ hop-hop de colo-colo

Teatrul Național ar fi mândru dacă ar angaja-o pe Liliana MINCĂ  ca societară a sa, căci marea actriță Liliana MINCĂ  ar realiza roluri memorabile, cum nu s-au mai văzut. Eu am avut privilegiul s-o văd le Liliana MINCĂ  de-a lungul timpului jucând roluri care mi-au rămas întipărite în memorie pentru totdeauna.
Am văzut-o la televizor pe Liliana MINCĂ jucând convingător rolul de membră a Partidului Conservator.
Am văzut-o la televizor pe Liliana MINCĂ jucând convingător rolul de membră a UNPR. Rolul ei de apărătoare a interesului național au consacrat-o definitiv.
Am văzut-o la televizor pe Liliana MINCĂ jucând convingător rolul de membră a PP-DD. Susținătoare a măsurilor de un populism devastator ale lui Dan DIACONESCU, actrița a reușit mai întâi să se convingă pe sine însăși, după care nu a avut nicio dificultate în a-i convinge și pe ceilalți.
Am văzut-o la televizor pe Liliana MINCĂ jucând convingător rolul de membră a PND. Aici nu a interpretat în prea multe spectacole, iar aparițiile au fost nerelevante, nefiind invitată în scenă des.
Am văzut-o la televizor pe Liliana MINCĂ jucând convingător rolul de membră a UNPR. Tot cu interesul național, interes care nu a durat prea mult și actrița a găsit un alt teatru.
O văd la televizor pe Liliana MINCĂ jucând convingător rolul de membră a ALDE. În sfârșit, actrița și-a găsit rolurile mănușă, acelea de liberală autentică, gata dezvoltării prin noi înșivă.
Sunt sigur că talentul său perfect, profund și multilateral îi va permite să joace în viitor multe alte roluri, la fel de cănvingător și imparțial, căci actrița Liliana MINCĂ are capacitatea de a înțelege acele elemente de finețe care o fac  credibilă și-i dă posibilitatea să dezvolte asemenea partituri, încât spectatorul retrăiește convingerile acesteia în a apăra ceea ce în rolul precedent era negat cu vehemență. căci rolul cere o nouă abordare, iar actorul este sclavul rolului creat de acel dramaturg invizibil care este istoria. Actrița Liliana MINCĂ doar interpreteză cu credința și cu profesionalism rolul în care este distribuită, astfel încât umple scena, adică platourile și nu prea lasă loc de întors celor cu care este în dialog, acoperindu-i cu tiradele rolului ei de combatantă de profesie.
Despre cei ce ce termină o facultate la peste 45 de ani am respect pentru că dau dovadă de tenacitate, dar ca specialiști în respectivul domeniu unde au diploma am mari rețineri. Despre cei care fac masterate și doctorate când deja au trecut de 50 de ani fac masterate și doctorate, dar sunt și persoane publice cu oarece notorietate, deja erespectul meu ia o întorsătură bazată pe faptul că universitarii sunt sensibili în a face plecăciun acestora, chiar dacă aparent la ei în teren este mingea. Despre doctoratele demnitarilor, deja mă abțin, căci știu eu prea multe ca să nu dau cu bâta în baltă, din moment ce în USA un doctorat serios se face în 5 ani cu loc de muncă 24/24 în universitate, nu ca la noi, în stațiile de autobuz sau de tranvai, plecând urechea la ce zic călătorii, ca papte de știință.
(18 august 2018)

365 împotriva României: Radu STROE ministrul plin de regrete

Politicianul Radu STROE era un politician dâmbovițean incolor, inodor și fără miros, cum se zice ironic pe la mine prin mahala. Ca orice politician român, nici Radu STROE nu s-ar zice că a terminat freo faculitate pe la Stanford sau pe la UCLA sau pe la Cambridge. El este un produs de-al nostru 100% mioritic.
Numele lui a fost legat de tragedia din Apuseni cu acel avion care s-a prăbușit și în vare au murit niște oameni, iar pe Radu STROE l-a mâncat sub limbă și a slobozit zicerea:
Imi pare rau ca s-a intamplat in timpul mandatului meu tragedia.
Să spui o asemenea tâmpenie, este clar că-ți lipsește o bucată de creier. Nici nu mă miră, căci dacă s-ar face tomografii cam la 101% dintre politicienii noștri le lipsesc bucăți semnificative din creier. Deși este absolvent de două facultăți, mai bine una și bună, din vremea comunismului, când încă se mai făcea carte, traiectoria lui Radu STROE arată că nu s-a dedicat trup și suflet nici navigației înfruntând uragane pe mări și oceane ca Traian BĂSESCU, dar nici dreptului apărând la bară tot felul de deținuți politici. El s-a dus către locuri călduțe și bine plătite. A fost ministru la transporturi și la interne, dacă partidul i-a cerut-o, așa cum zice fiștece politician.
Acum, Radu STROE chiar dacă stă și-n limbă, prentru zicerea aceea infectă, tot un politician de doi bani rămâne, mai ales că viața a arătat că nu are dimensiune și nici viziune.


(18 august 2018)

365 împotriva României: Dumitru POPESCU DUMNEZEU cioplitor de cult în vorbe

Dumitru POPESCU avea nume politic. Se numea Dumitru, nume frumos, ca toți cei ce-l poartă, nume care trece spre Mitică, Mitu sau Mitre. După aceea POPESCU era atât de politic încât nimic nu mai trebuia să se spună despre cineva ca să se concluzioneze că este un tovarăș de nădejte.
Acum este recunoscut sub numele de Dumitru POPESCU zis DUMNEZEU, dar în vremurile autentice ceaușiste, eu am auzit nu numai pe șoptite, ci cu voce tare zicându-i-se Dumitru POPESCU DUMNEZEU pur și simplu. Nu este o chestiune excentrică, ci este o chestiune prin care sclavii din jurul lui, egali întru mediocritate cu el, îl proslăveau pentru a-și primi darurile și nicidecum pentru a-l ridiculiza din punctul de vedere al puterii discreționare. Să nu uităm că cei din anturajul lui Traian BĂSESCU îi ziceau acestuia pe la spate ZEUS, căci caracterul său discreționar în a împărți totul îi permitea cu lejeritate o astfel de asociere. 
Despre Dumitru POPESCU DUMNEZEU ca scriitor nu am a zice prea mult cap-coadă o carte scrisă de el au eșuat pentru că Dumitru POPESCU DUMNEZEU era:
- arid,
- neinteresant,
- previzibil,
- primitiv,
- schematic,
- lălăit,
- greoi,
- sacadat.
Scriu aici despre Dumitru POPESCU DUMNEZEU doar că el a fost tartorul cultului personalității lui Nicolae CEAUȘESCU, depășindu-și cu mult pe cei înrolați în a-i construi acestuia soclul de mămăligă unde să-i așeze statuia călărind un măgar. El intuia cu mare precizie ceea ce-i plăcea lui Nicolae CEAUȘESCU să audă și cum CEAUȘESCU și muierea lui erau niște oameni slabi, chiar credeau acele vorbe, ca fiind cele care spun marile adevăruri despre ei. Deși Nicolae CEAUȘESCU nu mai era tânăr când s-a  văzut cum HRUȘCIOV dă de pământ cu STALIN tocmai pentru acel cult exacerbat al personalității, trebuia să învețe ceva, ceea ce nu a făcut. L-a lăsat pe Dumitru POPESCU DUMNEZEU să-și bată joc de ele în fel și chip, crezând că-i face bine, că slujește în acest fel cauza. Acum să nu se creadă simplist că Dumitru POPESCU DUMNEZEU o făcea de unul singur. El era înconjurat de inși de aceeași teapă cu el, gata să-și vândă mama și sora pentru un blid de linte, ceea ce-i dădea putere și mai mare lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU în a amplifica balonul de săpun din jurul lui Nicolae CEAUȘESCU. Consider că Dumitru POPESCU DUMNEZEU nu a fost un factor de progres pentru literatura de la noi din epoca CEAUȘESCU, ci a fost o frână care a scrâșnit puternic ori de câte ori se înregistra o tendință de a ieși din front a scriitorilor. Citeam în Scânteia cuvântările lui la congrese și plenare ale pcr și limbaj de lemn ca al lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU mai rar să se fi întâlnit. Tocmai pentru faptul că iubitul conductor Nicolae CEAUȘESCU se auzea prin glasul lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU îl făcea pe dictator să-l aprecieze și mai mult ca pe un frate de sânge în ale doctrinei pe care el credea că a creat-o, dar care era de un primitivism atroce, așa cum spui că noaptea e întuneric sau vara nu-i ca iarna.


(18 august 2018)

365 împotriva României: Vladimir TISMĂNEANU acuzatorul scaunelor goale

Vladimir TISMĂNEANU a fost un slujbaș al mareului maestru în a da lovituri de imagine, pe nume Traian BĂSESCU, pentru că gluma oribilă cu condamnarea comunismului în Parlament, s-a dorit a fi o astfel de lovitură de imagine, dar s-a fâsâit jalnic. Nu mi-am închipuit că un intelectual de talia lui Vladimir TISMĂNEANU se lasă manevrat de un om care și-a dorit totul pentru sine și pentru ideile lui mici. Nu mi-am închipuit că Vladimir TISMĂNEANU se lasă dus de cerințele lui Traian BĂSESCU pentru a scoate acel raport caricatural, exact cum i s-a cerut, o făcătură fără vreo valoare științifică peste timp, care a servit doar unui scop limitat, acume o citire și o ședință-circ în Parlament.
Acel raport nu are cum să fie document care să folosească cuiva. Oricine, dacă scria cu picioarele un text, o făcea cu mult mai bine, pentru că Vladimir TISMĂNEANU:
- a privit cu subiectivism problematica,
- a analizat din exterior lucruri complicate,
- a tratat la comandă politică fenomenul,
- are concluzii care frizează ridicolul,
- nu face nicidecum știință curată,
- amestecă planurile cu patimă.
Abordarea lui Vladimir TISMĂNEANU nu are o explicație nici logică și nici de context, pentru că despre comunism trebuiau să scrie persoane care priveau fenomenul cu mult mai mudresantului nu i-ar fi convenit concluziile, fiind el însuși produs al acelui comunism, supus aiurea, condamnării. A condamna un fenomen, un obiect, este o aberație, care numai unuia ca Traian BĂSESCU trebuia să-i treacă prin minte. Comuniștii au condamnat legionarismul pentru că legionarii nu erau foarte mulți, iar canalul și stuful cerea forță de muncă. A condamna comunismul, însemna să fie condamnați și cei 3,5 milioane de membri ai pcr, dar într-o țară unde însuși Traian BĂSESCU a zis că nu este nevoie de autostrăzi, comuniștii nici nu ar fi avut fronturi de muncă forțată, deși țara însăși era un lagăr, ceva mai confortabil, în regimul de teroare pe care îl patrona, din moment ce singura libertate a românilor era aceea de a emigra, la sfatul său înțelept adresat medicilor, de exemplu.
Consider că acel raport reprezintă un fel de capitol de istorie care dacă este lipit de istoria lui ROLLER, cartea aceea de demult devine completă prin falsitate și artificial, că știință nu e.


(18 august 2018)

365 împotriva României: Adrian PĂUNESCU un geniu care și-a cerut iertare

N-are mur și n-are moaie,
CEAUȘESCU Nicolae,
Cât să pupe într-un an,
PĂUNESCU Adrian.
Acestea erau versurile care circulau până în 1989 printre cei care spuneau bancuri politice, căci erau prea enervați de versurile și osanalele aduse de poetul Adrian PĂUNESCU lui Nicolae CEAUȘESCU. Multe din sintagmele adăugate numelui lui Nicolae CEAUȘESCU pentru a-i arăta cât de cel mai cel era Scorniceșteanul i se datorează lui Adrian PĂUNESCU. Eu știu că Adrian PĂUNESCU avea un cenaclu, cenaclul Flacăra, unde el era principalul actor, recitator și în jurul căruia se adunaseră mulți tineri care cântau muzică folk, unele melodii fiind reușite și care se cântă cu succes și azi.
În primele zile ale Revoluției din 1989, Adrian PĂUNESCU a fost fugărit pe la Intercontinental. Am auzit că și-ar fi cerut și iertare pe undeva poetul Adrian PĂUNESCU. Eu l-am considerat pe Adrian PĂUNESCU un poet foarte bun, cu ușurință de a versifica foarte mare și cu calități deosebite în a construi metafore. Unele dintre poemele lui care au fost și puse pe muzică se cântă și azi și nasc emoții încă. La un moment dat mă gândeam că Adrian PĂUNESCU trebuie analizat tot ca și Octavian GOGA, om politic și poet. Numai că Adrian PĂUNESCU are poezie-poezie și poezie de cult al personalității, căci despre fenomentul Cenaclul Flacăra alții trebuie să-l analizeze ca fenomen sociologic și de cultură oarecum.
N-am să uit că atunci când pe OTV se transmitea înmormântarea lui Adrian PĂUNESCU, pe un canal al TVR, un filosof de mâna a doua profera injurii la adresa mortului, nelăsându-i acestuia sufletul să se odihnească cele 40 de zile cum zice credința noastră ortodoxă. Vor mai trece mulți ani până când un critic autentic de literatură va ștri să separe diamantele din opera lui Adrian PĂUNESCU de balastul aceleiași opere. 
Am înțeles că și-ar fi dorit când a împlinit o oarece vârstă să fie aniversat ca poet național. Eu știu că noi avem doar un singur poet național și acela este Mihail EMINESCU. Ceilalți sunt mari poeți, poeți poetași sau orice altceva. Exagerarea lui mi s-a părut nepotrivită. Acolo, la 50 de ani de viață un tort, o acadea și o măslină, mai zic. Dar laurii de poet național, mi se pare nu o exagerare, ci o impietate.
Chiar și eu mă apucasem să scriu o epigramă legată de masivul volum  de Cartea cărților de poezie a lui Adrian PĂUNESCU, căci multă lume se gândea la Cântarea cântărilor, ceea ce este cu totul altceva, dar Adrian PĂUNESCU a exagerat cu acel titlu. Acum nu-mi mai aduc aminte cum sunau cele 4 versuri, dar când îmi voi aduce aminte, voi reveni aici și le voi scrie. Știu că era ceva cu pusul acelui volum masiv sub un recamier rupt de prea mult exercițiu de amor făcut de.



(18 august 2018)

365 împotriva României: Cosmin GUȘĂ un plimbăreț, autointitulat geostrateg

N-am să-l uit niciodată pe Cosmin GUȘĂ cum îl fugăreau protestatarii pro-BĂSESCU prin piață pe la Universitate. Mi se făcuse milă de el, dar mă gândeam că pe undeva își merita soarta. El a stat în umbra unor mari stejari ai politicii dâmbovițene, precum Adrian NĂSTASE și Traian BĂSESCU. Tot timpul îmi reaminteam ce i-a zis BRÂNCUȘI lui RODIN: la umbra copacilor mari, nu crește nimic. Credeam că și Cosmin GUȘĂ are oarece resurse ascunse pe care nu avea cum să și le manifeste la umbra acelor copaci mari. Viața mi-a arătat că acest Cosmin GUȘĂ nu are:
- anvergură,
- dimensiune,
- idei, 
- atractivitate,
- putere,
- strategie,
- magnetism.
Este un om normal, ca oricare dintre noi, care a avut neșansa să se creadă altceva decât el este în realitate. Numai așa se justifică acea capacitate redusă de adaptabilitate în grupări unde există un lider puternic, drept care face el ce face și pleacă, zicând că are puterea s-o ia de la capăt. Eu am senzația că el este un actor distribuit în mai multe piese, după cum e nevoie de cineva care să care tava pe scenă. Cosmin GUȘĂ nu mi-a dovedit că este un personaj cheie. El nu a fost niciodată ministru. el nu a fost niciodată director unic care să răspundă de un anume obiectiv. El a fost întotdeauna împreună cu cineva, cu care să împartă insuccesele sau să-și asume succesele. A făcut un partid - PIN, deși nu este o ideie originală să se folosească un acronim utilizat frecvent în sistemul de tranzacții online în alimentare sau în restaurante când se folosesc carduri bancare. Și alt partid, mă refer aici la USB tot așa a procedat, căci pe buzele tuturor care stochează date sau fac conexiuni cu alte periferice și un calculator, folosesc un USB. Și așa stând lucrurile, Cosmin GUȘĂ nu a depășit stadiul de început, căci partidul lui a fost absolut nesemnificativ pe scena politică. Acum actorul Cosmin GUȘĂ joacă un rol minor într-o piesă, acela de geostrateg, dar care nu este urmărit mai de nimeni. Ca patron de post Tv în insolvență de 1.000 de ani, intră când vrea mușchii lui și spune chestii plate, banale și neverificabile, pe care nu le mai urmăresc pentru că sunt fără valoare practică.
În rest, 2.000 de ani pace, Cosmin GUȘĂ!


(18 august 2018)

Friday, August 17, 2018

365 împotriva României: Ioan RUS omul cu gândirea complicată

Ioan RUS a fost omul care într-un moment de siceritate a spus exact ce gândește despre semenii lui, mai precis despre femeile plecate la muncă în străinătate. Pentru asta îl și detrest, căci fiica mea este plecată, căci nora mea este și ea plecată. Ori, să zică ceea ce a zis, adică ce gândește cu adevărat, m-a făcut să-l detest și niciodată nu voi reveni asupra acestei stări față de acest individ.
Trec cu vederea că l-am confundat cu un alt  RUS tot clujean, profesor universitar și autor al celebrei lucrări referite prin:
Teodor RUS - Data structures and operating systems, John Wiley & Sons, Bucureşti, 1979, 364 pg.
numai că profesorul se numește Teodor și bine face.
Ioan RUS este unul din membri grupului de la Cluj și cum Clujul nu este un oraș ca Tokyo cu multe milioane de locuitori, acolo fiecare se cunoaște cu fiecare și se trag concluzii dintre cele mai bizare, mai ales când la evenimente tragice omul a fost văzut în compania unor domni luați la ochi de presă, ca nefiind pe placul multora prin proveniența din zona sistemelor de forță, mai ales.
Ioan RUS este bârfit în fel și chip, mai ales în legătură cu niște cifre, cu niște liste și cu niște bâlbâieli de la un vot care musai trebuia să dea un rezultat și nedâmbovițean și nemioritic, căci UE și NATO are nevoie de stabilitate, nu de gâlcevile de rahat, de tipul celor care au țara de râpâ în cele de al Doilea Război Mondial. Nu-l iert pentru porcăria aia cu femeile care pleacă în străinătale. Scurt.






(17 august 2018)

365 împotriva României: Ion CRISTOIU o Mafalda de Găgești

Ion CRISTOIU este personajul care pe când conducea ziarul cu bulină roșie, Evenimentul zilei, s-a caracterizat prin a publica aberații precum:
- găina care naște pui vii,
- bărbatul cu sculă de 1/2 metri,
- ghionIon ILIESCU.
Filosofia lui era ca știrile să fie scurte și să nu treacă de pe o pagină pe alta, iar senzaționalul ocupa primul loc, drept care jurnalul lui avea un tiraj amețitor. Acum Ion CRISTOIU se complace în niște scenete banale, folosind metode răsuflate pentru a capta atenția. Televiziunile îl plimbă ca pe sfintele moaște, dar Ion CRISTOIU se crede o Mafalda și nu oricare Mafalda, ci o Mafalda din Găgești. Din când în când acest Ion CRISTOIU mai amintește că petrecea ceva timp liber, câcnd nu știu ce s-a întâmplat și acel eveniment l-a găsit, bineînțeles în Găgeștiul lui natal.
Vine Ion CRISTOIU cu tot felul de deducții, dintre care unele evidențiază apetitul lui pentru construcțiile bizare, fără fundament, care să-l facă un înțelept ce emite judecăți de valoare imuabile. Din punctul meu de vedere, Ion CRISTOIU nu este un om liber, ci este unul care este legat cu niște fire și este manipulat. Probabil nici el nu știe, dar cei ce studiază profile, cu siguranță că l-au încadrat cu precizie și asemeni cailor de manej, i se dă zăhărelul și Ion CRISTOIU prestează pe muzica ce i se cântă. Faptul că este plimbat prin televiziuni cu așa-zise știri bombă trebuie să dea de gândit. A bătut monedă zile în șir despre o fotografie ce nu a apărut nici în ziua de azi, căci scenariul era așa construit, iar el era doar un actoraș. Pe mine mă amuză acest bătrânel hârșit prin tribunale, unde știu că a pierdut procesul cu Gabriela ADAMEȘTEANU și a avut mari dificultăți financiare. Divorțul de Antena 3 și acum marea iubire cu Antena 3 îmi arată că Ion CRISTOIU nu este omul cu principiul unde scuip nu ling, ceea ce mă dezamăgește, pentru unul lucra la Scânteia tineretului pe teren.


(17 august 2018)

365 împotriva României: Gabriela VRÂNCEANU FIREA că n-a făcut lucrui majore

Gabriela VRÂNCEANU FIREA e primar general al Capitalei de doi ani. În acești doi ani:
- a pus ouă de Paști între stâlpii de iluminat,
- a organizat concerte dând păpica la fomiști,
- a pictat niște străzi,
- a reasfatlat niște străzi asfaltate anu trecut,
- n-a gestionat OK inundațiile,
- a dat biciclete de-a moaca,
- subsenționează nemunca,
- a tăiat panglici nesemnificative,
- a apărut la Tv văitându-se,
- a pus umărul la dărâmarea de guverne,
- n-a soluționat chestia cu centura și cu metroul.
Adică, vreau să spun că Gabriela VRÂNCEANU FIREA nu a început niciun proiect major, adică un spital, un stadion, clădirea Operei, o sală de concerte, un ceva acolo, din care să rezulte că viața bucureștenilor se îmbunătățește. Mă așteptam ca ea ca femeie să pună cu botul pe labe gloata de bărbați adormiți, dar n-a făcut-o. Este și ea tot un primar banal, care nu are idei mărețe, care nu are proiecte mari, ci se complate în nimicuri. Mai nasol este că mai și intră în polemici bizare. Ceea ce nu a dat bine la imaginea ei a fost chestia când a fost huiduită, ceea ce arată că a început declinul ei, dacă lumea vede că nu face mare brânză.

(17 august 2018)

365 împotriva României: Laura Codruța KOVESI luptătoare fără stindard

Cine a urmărit ce scriu eu aici pe blog, a văzut că am făcut analize decente asupra luptei împotriva corupției. Despre Laura Codruța KOVESI am scris cu mare atenție, căci subiectul nu trebuie tratat cu patimă și cu idei preconcepute. Scriu aici despre Laura Codruța KOVESI ca fiind luptătoarea fără stindard, pentru că a adoptat o astfel de poziție încât nu a reușit să-și facă aliați în masele largi ale populației, care agrea lupta ei împotriva corupției, dorea să-i vadă pe corupți încătușați, dar dorea cu nesaț ca prejudiciile să fie recuperate 100%. Laura Codruța KOVESI s-a înconjurat de salariați care să slujească interesele sale. Eu am spus mereu că l-am admirat pe Manea MĂNRSCU nu pentru cât de deștept era el, căci nu era, ci pentru capacitatea sa de a se înconjura de oameni foarte deștepți. Laura Codruța KOVESI nu a făcut același lucru, iar unitatea ei de elită de la Ploiești a arătat exact ceea ce zic eu acum. Nici Ion ILIESCU nu a avut mână bună în a-și alege consilierii și iată că acum este antrenat într-un proces unde este acuzat de genocid. Exemplele continuă, căci îmi amintesc că președintele IOHANNIS avea o consilieră preocupată de ciucurii de la perdele, în loc de chestiuni esențiale ale statului român.
Am a mă lăuda că mi-am ales coloaboratori de înaltă performanță și am a mă lăuda că n-am dat greș cu ei, iar tot ce fac aceștia, dac bine și sunt sigur că sunt oameni de bază în orice context. Ori, Laura Codruța KOVESI, neavând criterii de performanță clare, direct cuantificabile și imbatabile, s-a înconjurat de slugi, de persoane chitite să obțină putere și profit pentru ei, din munca pe care o fac. Numai așa se explică situația în care oamenii ei au cerut pedepse mari și au obținut cu totul altceva. Numai așa se explică situația în care toți borfașii au arătat-o cu degetul, scoțând în evidență aspecte greu de combătut. Chestia cu așteptatul în capul scărilor a rivalei încătușate este de efect, este de nedemonstrat și mai ales scoate în evidență  laturi deloc pozitive ale ambelor personaje. 
Am regrete că Laura Codruța KOVESI nu maeieste în fruntea DNA, dar din start a demarat o luptă fără sorți de izbândă cu Tudorel TODER, ins uns cu mii și mii de alifii, care nu avea cum să piardă și dintr-o mie una soluții, el a ales-o pe aceea care cera certă, cu probabilitate 1 de câștig. Eu cred din nou că și pentru Laura Codruța KOVESI exista o soluție de supraviețuire, dacă lucrurile erau abordate altfel, dacă întotdeauna se recunoștea că DNA este o instituție perfectibilă, dacă erau sancționate acele persoane care greșeau în DNA și mai ales, dacă la cel mai înalt nivel superlativele erau un pic mai atenuate la adresa Laurei Codruța KOVESI. Meciurile de fotbal câștigate cu 7-0 ascund lucruri ciudate, mai ales dacă sunr scoruri repetate, cum și studentul de 10 și numai de 10 are o problemă, mai ales dacă acesta nu este singurul și criteriile de asociere duc spre concluzii bizare. Oricum, văd că se continuă pe o linie contraproductivă, căci este greu de crezut că Laura Codruța KOVESI este o pasăre Pheonix a secolului al XXI-lea, mai ales în lupta acerbă în care salariile celor de la Brussels nu sunt neglijabil, mai ales în vârful piramidei, iar recomandarea trebuie să vină de la guvern. În plus, revocarea nu este un certificat de bună purtare deși a fost obținută pe nedrept. M-am înșelat zicând că Laura Codruța KOVESI pleacă atunci când vrea ea. Adversarii  au fost mai dibaci.


(17 august 2018)

365 împotriva României: Vasile DÂNCU fredonând manele

Când am auzit înregistrarea furnizată de Sebastian GHIȚĂ cu varianta pentru procurori a cântecului la Chilia-n port și când acolo se zicea că solistul nu este altul decât rafinatul profesor universitar Vasile DÂNCU, am rămas crăcănat. Eu știam că sunt oameni care au și o viață ascunsă cu grijă ochilor iscoditori, oameni care vor să rămână în conștiința publică:
- serioși,
- profesioniști,
- credincioși,
- familiști,
- puri,
- intangibili.
Unii dintre ei reușesc, alții nu reușesc. Se pare că lui Vasile DÂNCU nu i-a ieșit, iar GHIȚĂ a scos la iveală acea latură lumească a caracterului lui Vasile DÂNCU, probabil pe care nimeni n-ar fi vrut s-o știe, căci Vasile DÂNCU se dorea undeva pe un soclu, sus, foarte sus, fără ca cineva să îndrăznească să-l dea jos de acolo. Omul sobru, la costum și cravată, cu siguranță era într-un context ceva mai lăbărțat, căci acea menea în niciun caz nu se cântă la o întrunire cu mămăligă, rugăciuni și smerenie, ci undeva unde curge vinul, se halesc friptame și mai sunt și oarșce lăutari și danțuri din buric.
Vasile DÂNCU este profesorul care a traversat cu succes toate regimurile, stând în picioare și fiind agreat de toți, deși eu nu l-am văzut decât vorbind doar chestii aproximative, dând impresia unui cugetător adânc, bazat pe teorii pe care doar el le știe și pe care nu le va face cunoscute în vecii vecilor celorlalți, căci vulgul niciodată nu se va ridica la înălțimea sa spirituală. Nu vreau să spun nimic despre apartenența sa la grupul de la Cluj al PSD, pentru că acest grup este cea mai puțin performană construcție, exact cum erau pe vremea comuniștilor acele unități economice care mergeau pe pierderi planificate, motivându-se o cerință socială imaginară, de această dată. N-aș fi scris deloc despre Vasile DÂNCU aici în această zonă, dacă la manea nu erau prezenți și inși care aveau în mână funia și barda  cu care gestionau după bunul lor plac destine, în numele unfor principii sfinte.

(17 august 2018)

Thursday, August 16, 2018

365 împotriva României: Nicolae VOGORIDE predecesor al falsificatorilor de alegeri din 2009

România este țara misterelor, a miracolelor și a lipsei de autostrăzi. România este țara falsificării aleferilor. 
Au fost falsificate alegerile pentru divanul ad-hoc din 1857 și au fost refăcute.
Au fost falsificate alegerile din 19 noiembrie 1946 și așa au rămas.
Au fost falsificate alegerile din 2009, dar comisia Sufrageria nu a scos nimic.
Vor mai fi falsificate și alte alegeri, căci este pecialitatea noastră cum bine zicea HERODOT.
Nicolae VOGORIDE a fost ultimul domnitor înainte de Unire. El, prin tot ceea ce a făcut a fost împotriva României, căci opțiunile sale politice și alianțele au dus țara într-o direcție greșită, de regres.


(17 august 2018)

365 împotriva României: Mălin BOT revoluționarul nedefinit

România are nevoie de o revoluție care:
- să schimbe din temelii societatea,
- să elimine corupția prin frigă,
- să readucă onoarea în popor,
- să facă din muncă un stindard,
- să construim, nu să lâncezim,
- să ne refacă națiunea.
Acum, au apărut multe persoane care înceaqrcă să facă pe revoluționarii. Unul dintre ei este Mălin BOT. Nu știu ce meserie are Mălin BOT. Nu știu ce experiență politică are Mălin BOT. Nu știu dacă Mălin BOT are figură de lider. Nu știu ce știe Mălin BOT despre muncă, despre onoare și mai ales despre scopul unei revoluții autentice, așa cum țara noastră nu a avut niciodată. Oricum, prin ceea ce face acum, Mălin BOT nu are cum să se instaleze în plutonul celor care ar conduce acea revoluție pe care o dorește tot poporul sătul de corupții, hoții, proștii, mincinoșii și lașii din politica noastră cea mioritică. Nu cred că zăngănind cătușe în fața tribunalelor, nu cred că apărând bandajat la umăr, nu cred că scriind editoriale în ziare fără rezonanță, Mălin BOT va penetra în rândul acelor lideri care să fie la sufletul maselor, astfel încât să fie urmat de majorități și nu de minorități minuscule. Revoluția adevărată și de succes o fac masele, popoarele, care se constituie într-un val neîntrerupt, puternic și de nestăvilit, val care mătură tot ce-i apare în cale. Mai are de lucrat Mălin BOT până a fi un lider autentic, carismatic, credibil și de urmat în acțiunile lui. Până acum nu i-a prea ieșit nimic de anvergură, care să fie scânteia unei revoluții. Succes.

(17 august 2018)

365 împotriva României: Cristian DIACONESCU cel indecis și plimbăreț

Despre diplomatul Cristian DIACONESCU nu am avut și nici acum nu am o pîărere deloc bună, dintr-o mie nouă sute treisprezece motive, din care enumăr cinci doar.
Cristian DIACONESCU  vorbește mult și nu spune nimic.
Cristian DIACONESCU este un personaj nedefinit.
Cristian DIACONESCU nu și-a asumat misterul retragerii.
Cristian DIACONESCU s-a dus spre zona care-i asigura protecție simplă.
Cristian DIACONESCU prea face pe Mafalda fără să fie.
Când a candidat la șefia PSD s-a întâmplat un oarece care l-a determinat să se retragă în preziua alegerilor. Dacă i s-a arătat pisica, el trebuia să aibă bărbăția să vină și să spună ce și cum. Nici măcar ca Bill CLINTON n-a procedat, adică să mintă, ci și-a luat bocceluța și a plecat. După aceea, Cristian DIACONESCU s-a dus de colo până colo, ajungând să presteze pentru tot felul de posturi tv, așa cum spuneau politicile respectivelor, construind fraze alambicate pentru a lăsa impresia cât de filosof este el, Cristian DIACONESCU. După părerea mea, Cristian DIACONESCU face parte din categoria celor despre care marele Mihail EMINESCU scria:
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Nu scriu aici despre ceea ce a făcut  Cristian DIACONESCU ca ministru de justiție îm guvernul NĂSTASE patru case, ministru de externe într-o guvernare BOC și tot ministru de externe în guvernu UNGUREANU, căci de aici i se trage și renumele de plimbăreț. Este foarte greu de acceptat ideia că el era atât de bun la justiție, încât a devenit indispensabil la externe. Faptul că Cristian DIACONESCU este un politician dâmbovițean fără un crez de ardelean, așa cum mi-ar place mie, direct, definit și de acțiune, mă face să mă uit la acesta cu milă și să-l trec repede la și alții, așa cum deja i-am trecut pe ILIESCU, CONSTANTINESCU și BĂSESCU.




(17 august 2018)

365 împotriva României: Nicolae CEAUȘESCU om slab și influențabil

Nicolae CEAUȘESCU a fost un om slab. Unii spun că era mediocru. Eu spun doar atât: era un om slab, iar oamenii slabi sunt cei mai influențabili. Numai un om slab pleacă urechile la vorbele dulci, meșteșugite și la laude. Ori Nicolae CEAUȘESCU nu a ripostat în niciun fel când era numit omul păcii, titanul, omul providențial, stejarul din Carpați, geniul națiunii, eroul între eroi, cârmaciul, ctitor de neam și țară, făuritorul societății socialiste multilateral dezvoltate. Nu s-a revoltat când l-au gratulat cu titlul de onoare suprem. Nu le-a bătut obrazul celor din anturajul său care nu conteneau să-l perie. Nu i-a porcăit pe poeții care-i dedicau ode. Nu i-a șutuit pe compozitorii care-i cântau numele. Numai oamenii slabi se lasă duși de val și nu sesizează unde începe ridicolul și unde sfârșește deșănțarea. 
Nicolae CEAUȘESCU era un om influențabil, căci numai așa se explică faptul că el nu a delegat niciodată nimic. Îmi aduc aminte momentele de la cutremuril din 4 martie 1977, când Nicolae CEAUȘESCU era plecat prin Africa. Nu s-a întreprins mai nimic până a venit el, căci nimeni nu vroia să ia caimacul cafelei de dimineață a acelui om slab și influențabil, care se și vedea vindecătorul națiunii.
Toți știu când au în față un om slab. Omul slab nu acceptă criticile. Omul slab nu acceptă adevărurile. Omului slab îi plac minciunile frumoase, spuse drăgălaș, la ceas de seară, dar și în orice alt moment dacă sunt exact ceea ce-i place lui să audă. A influența un om slab nu este nicio scofală, mai ales atunci când i se spune acestuia că o anumită ideie îi aparține, chiar dacă acesta nu este adevărul. Mulți așa au procedat, forțându-l pe ins să accepte de fapt ceea ce ei gândeau. Omul slab nici nu mai stă pe gânduri și-și face slugi, crede că cei din jur sunt oameni de încredere și-și lasă existența în mâinile lor, deși dă senzația că el controlează totul. De fapt, el nu controlează nimic, pentru că cei din jur i-au prins slăbiciunile legate de ore, de ceea ce-i place, despre ceea ce vrea să audă. I se furnizează toate câte sunt, exact așa cum le vrea el, căci slab fiind, nu are propriile-i întrebări care diferă azi de cele de ieri. Ia totul drept ceea ce este în gândirea lui, deși nimic nu-i aparține, dar toate fac parte din tipicurile care-l definesc și pe care le urmărește pas cu par, mulțumit, încrezător și exigent.

(16 august 2018)

Wednesday, August 15, 2018

365 împotriva României: Răzvan BURLEANU, ca expresie a ineficienței

La mine, lucrurile sunt extrem de simple. Un prezident este bun dacă pe cei 5 ani de mandat lasă în urma lui vreo 300 km de autostradă. 
CONSTANTINESCU nu a fost bun.
ILIESCU nu a fost bun.
BĂSESCU nu a fost bun.
Despre IOHANNIS nu mă pronunț că mai are un an de mandat.
Și în fotbal tot așa este. Un președinte de FRF este bun dacă duce echipa la Campionatul European sau la Campionatul Mondial, unde va prin sferturi, nu doar într-o vizită de lucru la vreo 4 meciuri să plece rușinată.
Răzvan BURLEANU este președinte FRF din 5 martie 2014 și și-a reînnoit mandatul  în 18 aprilie 2018 pentru încă 4 ani, cu un scor de 168 pentru el, iar Ionuț LUPESCU a luat 78 de voturi din totalul de 257 membri ai Adunării Generale. Dacă la începutul primului mandat, Răzvan BURLEANU avea dreptul să se vaite de greaua moștenire, este clar că fiind mult prea tânăr nu avea cum să știe toate meandrele și chițibușurile din FRF. Deci, nefăcând prea mare brânză cu echipa națională și nici cu campionatul, care este extrem de slab, lucru care se vede din ieșirile echipelor noastre în meciuri oficiale de competiție cu alte echipe din Europa, rezultă cu claritate că Răzvan BURLEANU este un președinte al FRF slab. Îmi voi revizui această părere când echipa noastră națională va fi cel puțin într-un meci de semifinală la unul dintre campionatele de fotbal de mare anvergură sau o echipă de club va repeta performanța Stelei de la Sevilla. Până atunci voi spune că fotbalul românesc este mocirlos, sulfuros, năclăit, mediocru, lent, pauper și fără bază reală în rândul tinerilor. Acum Răzvan BURLEANU are 34 de ani. Are tot timpul din lume să facă 10 mandate și să lase un fotbal românesc de calitate, care să aducă lumea pe stadioane, căci stadioane se fac, dar fotbal nu este. Exemplul cel mai răsunător este stadionul din Tg. Jiu, construcție arhitectonică absolut remarcabilă, dar orașul nu are echipă pe măsură care să-l umple de spectatori. Stau și mă întreb, așa în sinea mea, cum vor arăta stadioanele renovate în 2020 și mai ales ce se va întâmpla acolo, căci Europa ne face brânci pe scări și noi ne ținem strâns cu mâinile de barele de protecție, rămânând împietriți pe loc.
Printre cei 365 împotriva României l-am inclus și pe  Răzvan BURLEANU, ca expresie a ineficienței fotbalului mioritic, care ne ține la periferia Europei.
Aștept să văd miracolele lui Răzvan BURLEANU.


(16 august 2018)

365 împotriva României: Petru ARON trădător și vânzător de țară

Petru ARON este unul dintre domnitorii Moldovei care prin limitele sale și prin lipsa de viziune nu a adus în istoria țării sale nici liniște, nici bogăție și nici dreptate. El s-a luptat să ajungă domn și a reușit, ucigându-l pe Bogdan al II-lea. Nefiind un comandant de oști iscusit, Petru ARON a făcut concesii tuturor și a băgat intrigi oriunde a avut ocazia, scopul lui fiind consolidarea puterii personale, nu a țării. El s-a supus polonezilor. El a plătit tribut turcilor, umilindu-se. El a dus lupte, dar pentru a-și apăra tronul și nu țara.
Chiar există un timbru care circulă în Republica Moldova cu chipul său, chip care la o analiză mai atentă nu arată nici dârzenie, nici curaj și nici înțelepciune deosebită.
Nu și-a respectat cuvântul, așa cum stă bine oricărui român, în a alterna la putere cu Alexăndrel, exact așa cum s-a întâmplat cu Crin când i s-a făcut vânt în 2014 în a nu mai candida la președinție, nu că ar fi și avut calitățile necesare, căci luna aceea de suplinire la suspendare, i-a scos în evidență gravele carențe politice și de cultură prin opintirile în limba străină.
Probabil vremurile i-au fost potrivnice lui Petru ARON, dar el nu a fost deasupra lor, ci sub vremuri. Faptul că Ștefan cel MARE care i-a urmat la tron a rămas în istorie prin vitejie, prin calitățile sale de strateg militar și prinviziunea sa politică amplă, curajoasă și eficientă, ne conduce la ideia că Petru ARON nu a fost nici strateg militar bun, nici vizionar și nici viteaz, căci vitejia nu se măsoară în luptele du dușmanii interni, ci cu dușmanii care râvnesc la țară.

(16 august 2018)

365 împotriva României: Vasile LUPU turnătorul de bine

Am aflat în vremurile în care țărăniștii erau pe cai foarte mari că deputatul Vasile LUPU a fost turnător și nu unul oarecare, ci unul care a lăudat pe una din colegele sale în ciripitura către secu.
Spusele lui Vasile LUPU sunt parcă desprinse dintr-un film SF și omul încearcă să se prezinte ca erou, deși toți turnătorii la securitate, care au și semnat angajamente, erau turnători pur și simplu, fără a fi nici buni și nici răi, ci turnărori și atât. A face pe eroul cu o astfel de abordare, mi se pare de-a dreptul o mare mizerie, iar Vasile LUPU spune niște lucruri neadevărate 100%. Este adevărat că se cereau recomandări de către cei ce erau promovați în funcții de conducere. Aceștia indicau colegi din studenție, de la fostele locuri de muncă. Recomandările se luau prin serviciul de personal de la instituțiile unde lucrau cei solicitați și nicidecum prin securitate. Este evident că cel ce indica persoanele știa că respectivii vor scrie de bine, căci nimeni nu era nebun să spună numele unor foști colegi cu care avusese diferende, pentru a le da prilejul acestora să verse în capul respectivului gălețile de zoaie.
Consider că Vasile LUPU a fost un turnător mărunt, neinteresant și probabil de aceea nici nu a fost luat în considerare, căci mă gândesc că securitatea nu se încurca cu oameni slabi și cu carențe de caracter, mai ales că el zice că a și povestit ce in s-a întâmplat. Sau probabil era pe invers, tocmai pentru a-și înfrumuseța peste ani imaginea. Fiecăruia dintre noi îi place să lase posterității imaginea unui om deștept, curajos, măreț și sublim până peste poate. Totuși, glumele cu bibliotecile franceză și americană nici pentru de spus la grădiniță nu erau. Acele biblioteci funcționau legal în Ro și orcine dacă mergea acolo, nu avea de suferit nimic. Eu am mers și la una și la cealaltă, am împrumutat cărți și chiar am solicitat să mi se aducă o carte din USA. Cartea mi s-a adus, am fost anunțat prin rectorat și am luat-o, am citit-o și am și folosit-o în activitatea mea de cercetare. Așa că Vasile LUPU mințea cu grație, pentru a-și justifica slăbiciunea de a fi acceptat să fie turnător, chiar un turnător de bine cum zicea el. Așa cum nu se zice l-am omorât un pic sau am violat-o un pic sau nu prea am bilet, tot așa nu se zice că a fost turnător doar pe jumătate, căci turnătorul este doar atât: turnător.


(15 august 2018)

365 împotriva României: Mircea CIUMARA un ciocoi sadic și rău

Unii oameni își dau arama pe față atunci când vorbește gura fără ei. Așa și cu Mircea CIUMARA, pe care un coleg de catedră mi-l recomanda în cele mai roz culori posibile. El a fost ministru de finanțe, provenit din cercetător pe la Institutul de Economie. Dacă greșesc îmi cer mii de scuze și corectez imediat. Oricum, în epocă lumea zicea că n-a terminat facultatea de Finanțe din ASE.
Nu acest aspect îl iau în considerare la Mircea CIUMARA, ci memorabila frază:
Uneori trebuie să te întrebi, când ai un război, preferi să moară o mie de oameni în bătălie sau un million în tot războiul?
Mai știu eu un zmeu care a scăpat un porumbel, tot pe aceeași temă, după nenorocirea de la #Colectiv de la sârșitul lui octombrie 2015.
Nu știu cât de bun ministru al finanțelor a fost, Mircea CIUMARA, dar fraza aceea spusă și reluată insistent de televiziuni, evidenția spiritul ciocoiesc sadic și rău al unui ins pus la masa bucatelor să le împartă cu dreptate, lucru pe care nu l-a făcut, aplicând acea zicere odioasă.
Știu că mie mi-a zis cineva:
- Ai pierdut o bătălie, dar ai câștigat un război.
Era un alt context și era o cu totul altă problemă, căci persoana care mi-a vorbit mie nu se referea la suflete, ci la efectele unor atitudini și poziționări ale unora care obținuseră oarece avantaje minore pe termen scurt, dar care pierdeau foarte multe pe termen lung.
Dacă acum cineva întreabă despre Mircea CIUMARA, bineînțeles că lumea-și amintește zicerea aceea. Îmi aduc aminte că Alexandru MACEDONSKI s-a autodesființat prin epigrama despre Mihail EMINESCU, lucru similar făcut de Mircea CIUMARA prin acelem 24 de cuvinte.


(15 august 2018)

365 împotriva României: Daniel DĂIANU și fabula cu corbul și vulpea

Daniel DĂIANU ca și Mugur ISĂRESCU, este absolvent al Facultății de Relații Economice Internaționale. Ce are comerțul exterior, căci așa i se zicea mai pe românește facultății de REI cu finanțele nu prea știu, dar știu că unele coincidențe mă enervează rău de tot, mai ales că se zice că tăticul lui Daniel DĂIANU ar fi fost general de securitate. N-aș fi scris despre Daniel DĂIANU aici nimic dacă nu mi-aș fi adus aminte că el că:
- a fost ministrul de finanțe în guvernarea Victor CIORBEA,
- a avut funcții aducătoare de mulți bani în timp,
- și-a lăsat agoniseala pe mâinile unui șmecher,
- a ieșit destul de șifonat pierzând banii la risc,
- dă lecții la alții fără să se uite în propria-i pungă golită.
Un om care nu are decența să-și știe limitele dovedite prin pierderile de bani din buzunarele lui, evident, are mari probleme în a justifica modul în care gestionează bunuțul public, iar a mai da și sfaturi despre macrostabilității financiare ca exponent al unor abordări teoretice sofisticate, deja întrece orice măsură. L-am trecut aici tocmai pentru discrepanța între rezultatele sale practice cu banii din punga proprie care au fost dezastruase și chestiunile concrete de buget, unde diferența între o decizie bună și una mediocră este de miliarde de lei. Faptul că acum se plimbă prin tot felul de conferințe și dă tot felul de indicății prețioase, îmi dă de gândit, că omul nu mai are limite și chiar se crede specialist, deși bazele finanțelor se pun în facultate și în ASE exista facultatea de Finanțe-Contabilitate, drept care nu cred că cineva care a terminat apicultura va intra în sala de operație pentru a extirpa o tumoră de pe creierul unui pacient. Așa și cu finanțistul Daniel DĂIANU, absolvent de REI, care a cochetat și cu modelarea, în care denumirile unor variabile au devenit subiect de glume pe seama tânărului cercetător de pe vremuri, Daniel DĂIANU.



(15 august 2018)

365 împotriva României: Victor CIORBEA vânător fără pușcă, dar cu trofee

Despre Victor CIORBEA nu am deloc o părere bună. Îmi argumentez această poziționare doar privind spre ceea ce a făcut acest Victor CIORBEA sau mai precis, nu a făcut.
Victor CIORBEA a fost șeful Confederației Sindicatelor Democratice din România Frăția.
Victor CIORBEA a fost primarul general al Capitalei.
Victor CIORBEA a fost prim ministru al României din partea CDR.
Victor CIORBEA a fost președintele PNȚCD.
Victor CIORBEA a fost senator PNL în 2012 - 2014.
Victor CIORBEA este din 15 mai 2015 Avocat al Poporului.
Se vede că Victor CIORBEA este un politician care a știut să supraviețuiască cu succes regimurilor deși prea multe nu a făcut pentru că are:
- o vorbă bolovănoasă,
- un stil de muncă greoi,
- o gândire ocolitoare,
- arta avocățească.
Nu-mi amintesc să fi avut rezultate notabile. Știu doar că în competiția cu Ilie NĂSTASE a reușit performanța să-l năucească pe marele tenisman cu întrebarea aceea legată de sinucigașii din București. A fost mai surprinzătoare decât întrebarea pusă de CONSTANTINESCU lui ILIESCU dacă crede în Dumnezeu.
L-am trecut aici pe Victor CIORBEA doar din motivul că pe vremuri când apărea el pe la televiziuni și mințea cu starea sa de doctorand perpetuu, am intervenit și i-am reamintit că stagiul doctoral are durată limitată și el s-a enervat ironizându-mă cu tonalitatea pe care mi-a zis profesor universitar. Acest nefericit care nu a fost în stare să facă o teză de doctorat și mai ales să ducă țara într-o direcție bună, venea cu un tupeu nemăsurat și cu o obrăznicie de politician primitiv, să mă ironizeze pe mine, doar pentru faptul că-i arătam că folosește termenul de doctorand în mod neadecvat și atât. Acum cred că l-a enervat până și pe calmul Klaus IOHANNIS cu poziționările sale vădit orientate spre putere, dar așa cum știe spre ce să se îndrepte, Victor CIORBEA își va păstra perenitatea pe poziții călduțe, așa cum stă bine oricărui politician mioritic care nu are o meserie din care să trăiască.

(15 august 2018)


Tuesday, August 14, 2018

365 împotriva României: Gheorghe FALCĂ un orator banal cu pizza în gură

Sunt oameni care cred că li se potrivește orice, mai ales dacă se îmbată cu succese repetate obținute în alegeri la un anumit nivel. Gheorghe FALCĂ este unul dintre aceștia. El crede că este posibilă ieșirea din rutina orașului de provincie spre politica mare de nivel național. El uită că trebuie o anumită anvergură pentru așa ceva. Cu niște consilieri de imagine buni, un astfel de salt nu este imposibil. În lipsa lor, o ieșire aiurea are rol devastator și nimic și nimeni nu are cum să mai îndrepte lucrurile. Mi-l amintesc pe Gheorghe FALCĂ la un mitind electoral, parcă în iarna lui 2016 când a venit el să vorbească ceva despre creșterea bunăstării, exemplificând tărășenia cu felia de pizza. A fost și nesugestiv și plictisitor și neinspirat, căci ora aceea era exact ora când tot omul vrea bucata de pizza reală și nu vorbele lui Gheorghe FALCĂ.
Neavând consilieri de imagine, Gheorghe FALCĂ a apărut:
- îmbrăcat neadecvat, amintind de miresele șleampete,
- gesticulând neadecvat și cu grimase forțate,
- spunând fraze mult prea lungi, greu de digerat,
- poziționat izolat în raport și cu tribuna și cu publicul.
Ceea ce a spus nu a fost nici electrizant, nici dinamic și nici convingător, chiar dacă se referea la o realitate de la el din municipiu, acolo unde el are succese în calitate de primar. Numai că el nu era perceput de nimeni ca un PNList autentic, ci ca un PDList convertit spre PNL. Lumea îl și vedea nu în compania liderilor liberali, ci mai degrabă stând în umbra lui Traia BĂSESCU, imagine foarte greu de șters din mintea celor care fac politică și mai ales care îl știau adversar până mai ieri.
Gheorghe FALCĂ are rezultate bune pe plan local acolo în Aradul lui. Numai că saltul spre marea politică, cu apariții de prim plan nu i-a fost favorabil, ci forțat și îmbibat cu lucruri zgrunțuroase, nedigerabile, căci un salt calitativ presupune multe, chiar foarte multe salturi cantitative, pe care Gheorghe FALCĂ nu a avut timpul material să le facă.

(15 august 2018)

365 împotriva României: Ecaterina ANDRONESCU e pe tobogan la vale

Sunt oameni care nu concep să iasă din scenă sub nicio formă. Este adevărat că despre actori se zice că mor pe scenă. Este adevărat că Lucia STRDZA BULANDRA a jucat până la 80 de ani și pentru ea s-a pus în scenă piesa Mamouret în care era vorba de aniversarea unei femei de 100 de ani. În politică este altceva, mai ales cân ai fost folosit ca o pereche de șosete. Să-i amintesc lui Ecaterina ANDRONESCU că obținuse un post de europarlamentar în anul 2014 și din rațiuni politice, a abandonat acel post și a acceptat să candideze pentru Senat. Ea a acceptat să fie folosită de partid. Acum, Ecaterina ANDRONESCU, femeie la 70 de ani, nu știu din ce rațiuni, nu înțelege că timpul ei politic s-a scurs și trebuie să se retragă. Ea are o anumită notorietate și cineva i-a fluturat cum că în 2019 ar avea șanse să fie candidatul ideal pentru prezidențiale. Oamenii mai trebuie să se uite și în oglindă  și să-și dea seama că atunci când trenul și-a plecat din haltă, rămâi cu buza umflată și următorul tren este cel mult un mărfar, în niciun caz Orient Expresul.
Managementul politic zice că anumite traiectorii sunt ireversibile. Așa este și cazul lui Ecaterina ANDRONESCU. Ea este acum pe tobogan la vale și nimeni și nimic nu vor mai avea ce face pentru a continua o ascensiune, din moment ce este epuizată politic.
Nu cred că Ecaterina ANDRONESCU are consilieri de imagine și nici nu cred că are noțiuni de management politic. Dacă măcar una din cele două chestii ar fi existat, momentul acela al adresării scrisorii deschise ar fi fost altul sau pur și simplu și-ar fi reprimat o astfel de ieșire care nici nu impresionează, nici nu face vâlvă și nici nu are efect în partid, ci pur și simplu, a umplut-o re ridicol și de materiale din haznalele politicii pe autoare. Ce trist este să nu-ți dai seama cum stau lucrurile și să nu simți când este momentul retragerii în glorie....
Am scris aici și așa despre fosta ministreasă, nu pentru că aș avea eu o simpatie față de DRAGNEA și de PSD-ul lui, ci pentru că pur și simplu nu mi-au plăcut artiștii care așteaptă să se arunce cu roșii și ouă clocite în ei pentru a li se arăta că nu mai sunt doriți. Și toate acestea nu pentru că nu au valoare, ci că sunt epuizați ca artiști și trebuie să facă altceva, unde probabil ar străluci.
Nu degeaba i s-a zis lui Ecaterina ANDRONESCU, Abramburica, pe când era ministreasă.


(14 august 2018)

365 împotriva României: Ion FICIOR cu imaginația sa de torționar

Bătrânul  Ion FICIOR dacă trecea pe lângă oricare dintre noi era unul oarecare, despre care tinerii nu pregetă să-i zică de ce nu-și așteaptă moartea acasă, căci probabil acolo îl și caută, exact cu disprețul pe care aceștia îl au față de tot ceea ce nu le mai este de vreun ajutor. În realitate,  Ion FICIOR era bătrânul, nu oricare bătrân, ci bătrânul, care atunci când a fost în putere a avut arta de a-i chinui pe toți deținuții de la Periprava. Eu am avut vecini care au fost închiși la tăiat de stuf și povesteau tatei despre grozăviile de acolo. Eram copil și nu înțelegeam, dar privindu-l pe tata înțelegeam că acolo oamenii trăiseră niște grozăvii.
Unul dintre vecini a fost ridicat într-o noapte și s-a întors după vreo cinci ani. Alt vecin nu s-a mai întors, căci oasele au rămas să-i putrezească acolo la Periprava. Cel care s-a întors îmbătrânise și se jigărise, fără să-și mai revină vreodată. Zicea el ceva de unul FICIOR, dar eu credeam că este vorba de domnul FECIORU, un vecin de-al nostru, care avea un băiat ceva mai mare decât mine, cu care mă jucam. În mintea mea erau tare amestecate lucrurile, căci domnul FECIORU era omul care de Paști ne dădea nouă, copiilor din mahala, ouă de gâscă încondeiate și cozonac. Nu înțelegeam cum un om așa de bun ziua devine fiară în câteva ore și chinuie oameni, osândindu-i la chinuri inimaginabile. L-am și evitat un timp pe domnul FECIORU, vecinul nostru. Mult mai târziu, când am crescut mi-am dat seama că FICIOR era altul, iar cel care s-a întors de la Periprava mi-a povestit pe când era cu vacile la păscut prin ce a trecut. Avea și niște semne urâte pe spinare și pe brațe, făcute de oamenii lui FICIOR. Nici FICIOR nu-i cruța și avea el ce avea cu cei slabi și fără putere de a face ceea ce el sau gardienii le cereau.
FICIOR este torționarul pe care l-au identificat foștii deținuți, dar el nu avea cum să facă acele grozăvii de unul singur. Aici nu este vorba de un caz singular ce vine din trecut și care prin pedepsire exemplară se termină totul. Nici pe departe. Atât timp cât la noi cinstea, onoarea, dreptatea, mândria sunt trăsături opționale, aproape necunoscute oamenilor, oricând niște FICIOR multiplicați la indigo se vor ridica și vor face exact ceea ce adevăratul FICIOR a făcut acum 60-70 de ani. Nu am nici cea mai mică simpatie față de corupți, hoți, violatori, criminali și bătăuși. Dacă însă un corupt, un violator, un criminal, un bătăuș este cu adevărat bolnav, el trebuie să primească îngrijirile cuvenite pentru a se însănătoși, exact așa cum le primește oricare dintre noi. Deosebirea dintre noi și ei este aceea că noi suntem liberi ca paserile cerului, iar ei sunt privați de libertate, dar tot ființe umane sunt, chiar dacă au făcut ceea ce au făcut. Ei își ispășesc pedepsele, dar una este să sufere că sunt bolnavi și cu totul alta este să fie chinuiți și măcinați de boli netratate, că unii șefi din penitenciare nu vor, căci legile și regulamentele nu-i obligă.
Stau și văd ce este în jurul meu și văd cu groază că în trafic, la fisc la coadă, la cafenea, pe plajă sunt tipi care doar dacă se aprinde o scânteie, se înfoiază și devin cu mult mai răi decât torționarul FICIOR cel care se autodesumanizase stând într-un perimetru concentraționar.



(14 august 2018)

Monday, August 13, 2018

365 împotriva României: Eugen ȚURCANU reeducatorul prin tortură

N-aș fi scris despre torționarul Eugen ȚURCANU dacă nu urmăream ceea ce s-a întâmplat în 10 august 2018. Nu este nimic spectaculos în procesul de reeducare de la Pitești, cum nu este nimic spectaculos nici în violențele din Piața Victoriei din 10 august 2018. Nici ceea ce s-a întâmplat în zilele mineriadei din 1990 nu are nimic spectaculos, dacă mă refer la violențele minerilor, care loveau cu bestialitate tineri, bărbați și femei. Spun că nu este nimic surprinzător în toate acestea pentru că răutatea, violența, invidia și iresponsabilitatea sunt elementele definitorii ale noastre. Nu trebuie decât să întoarcem privirea într-o anume direcție și vom vedea oameni care torturează:
- câini,
- cai,
- pisici,
- păsări,
- veverițe,
- copilași,
- neveste,
- vecini,
- tot ce prind.
O fac cu o voluptate de nedescris, așa cum părinții lor și moșii și strămoșii lor au făcut-o ca pe un element de normalitate. Zicerea cu bătaia e ruptă din rai, nu am inventat-o eu. Nici zicerea cu unde lovește părintele, crește, există de sute și sute de ani.
Eu sunt din Pitești și știu că în copilărie, părinții mei vorbeau despre nenorocirile din Pușcăria de pe Negru Vodă. Chiar aveam un vecin care era gardian acolo și muierea lui spunea că bietul om venea acasă și noaptea izbucnea în plâns de nu-l oprea până spre dimineață. El nu povestea nimic, dar tpți bănuiau că el vede niște grozăvii. 
Pe 10 august 2018 în Piața Victoriei, am văzut nenumărați Eugen ȚURCANU, căci el reprezintă un șablon de individ care are în el puterea, plăcerea, dorința și voința de a lovi. Când Elie WIESEL a strigat: 
- Ați ucis, ați ucis!
Nu era departe de adevăr.
Scriu toate acestea și vreau să fiu contrazis. Să mi se arate și mie o zi din calendarul nostru cel ortodox în care:
- un copil nu este snopit în bătaie,
- o femeie nu este agresată,
- nu are loc o crimă prin violență,
- nu a fost găsit un șofer beat la volan,
- nu au fost chinuite animale,
- nu a fost violat un minor.
Faptul că elevii se bat, faptul că tinerii se înjunghie, faptul că vecinii se urăsc de moarte, faptul că legile nu pedepsesc aspru vilența domestică, faptul că nimeni nu știe de frică autoritățile, toate acestea arată că torționarul Eugen ȚURCANU este viu, este printre noi și reeducă așa cum știe el, cu pumnul cu înfometarea, cu înlănțuirea, cu aruncatul bucăților de bordură la întâmplare, în dorința de a se răzbuna pentru tot ceea ce el nu a reușit să facă, descărcându-și toate frustrările, împărțind șuturi, pumni și ghioage.
Un popor credincios nu face ceea ce am văzut vineri 10 august 2018. Un popor credicios nu-și arde pruncii în incubatoarele din maternitate. Un popor credicios nu pune leucoplast la gurile copilașilor. Un popor credincios nu admite sclavia în plin secol 21. Un popor credincios nu se bălăcește în neputință și lene, revendicând mirat și intrigat că nimeni nu mișcă un pai, deși despre implicare, abnegație, dăruire și responsabilitate individuală nu prea are ce vorbi. Nu mă mir de nimic, pentru că educația este ultimul lucru care se face în familie, în școală și în societate. De fapt nu se face, iar despre bunătate, omenie și ajutor nici nu ai cum să vorbești când banul a orbit pe toată lumea.


(14 august 2018)

365 împotriva României: Gabriel ZAMFIR un oltean fără creier prea mult

Despre tineretul de azi, revin la vorba mamei, căci acesta nu mai este ca tineretul de pe vremea ei, dar nici măcar ca tineretul de pe vremea mea. Am mai zis eu pe undeva că în matricea poporului român sunt câteva elemente dintre care răutatea, lipsa de respect și violența își fac acum și mai mult simțite prezențele. Nu am crezut că o minte tânără are în ea gărgăuni dintre cei mai întortocheați, zbanghii și bizari, care s-o conducă să spună că niște femei, indiferent cum ar fi ele, ar merita un glonte la scăfârlie. 
Un tânăr trebuie să admire femeia.
Un tânăr trebuie să prețuiască femeia.
Un tânăr trebuie să  iubească femeia.
Un tânăr trebuie să venereze femeia,
Dacă el este altfel, tot trebuie să aibă respect pentru femeie, mai ales pentru mamă, dacă aceasta greșește ducându-și pruncul în Piața Victoriei, unde se supune și ea, îl supune și pe pruncuț unor riscuri majore. Gabriel ZAMFIR așa cum este descris par a fi un on cu studii, dar nu studiile îl fac să fie om, ci ceea ce gândește, ceea ce spune și cum acționează, definesc omul sau neomul. Sunt ca trei becuri legate în serie. Omul trebuie să gândească pozitiv. Omul trebuie să spună lucruri frumoase. Omul trebuie să acționeze în sprijinul semenilor săi. Ori, Gabriel ZAMFIR spunând acea mare tâmpenie, arată că nu mai este om, este doar o brută primitivă, gata să pună mâna pe ghioagă și să lovească în stânga și în dreapta. El este oglinda unei tipologii de oameni care au încetat de mult să mai gândească și fac lucruri necugetate în numele unor principii orientate spre violență autoproclamate, confuze, imediate și primitive. În loc să fie preocupat de concertele Filarmonicii care ar trebui să se autofinanțeze, Gabriel ZAMFIR bate câmpii, fără a se gândi că ziua de mâine  are alte valențe și din director, fără un context pozitiv, are toate șansele să basculeze în vidanjor.

(13 august 2018) 

Saturday, August 11, 2018

365 împotriva României: Olivia STEER promotoarea unui obscurantism abject

Dacă Olivia STEER ar fi un om de știință care s-a remarcat prin brevete, studii și mai ales prin generații de studenți deveniți specialiști eminenți, care după o carieră fulminantă vine să spună: vaccinurile sunt un mit, nu te protejează, te îmbolnăvesc, aș crede că știe ea ce spune, că se bazează exact pe rezultate științifice de netăgăduit.
În realitate nu este așa. Olivia STEER este absolventă de drept, o femeie matură, undeva la 44 de ani, care se dorește a fi vector de opinie și luptă împotriva vaccinurilor, făcând afirmații dintre cele mai bizare. Este adevărat că vaccinurile trebuie văzute ca o etapă a științei medicale în diminuarea semnificativă a riscurilor de îmbolnăvire a oamenilor cu diferiți viruși. Este adevărat că peste 200 de ani ne vom uita cu nostalgie la metodele de combatere a răspândirii diferitelor epidemii, căci până atunci se vor alte și alte metode, cu mult mai eficiente. Dar acum, la început de secol 21 avem ca doar vaccinurile ca singură armă de luptă împotriva unor boli grave. Cei ce sunt vaccinați au riscuri foarte reduse de a fi victimele acelor boli pe care vaccinurile făcute arată că le previn.
Este foarte trist că Olivia STEER are fani, care ascultă ceea ce ea propăvăduiește în mediul virtual și nimeni nu ia atitudine, căci ideile ei, nefondate pe date științifice sunt de-a dreptul retrograde, atât timp cât ea nu vine cu soluția prin care să arate că vaccinurile se înlocuiesc cu cutare sau cutare ceai sau pomadă creată exclusiv din produse 100% naturale în casă de către fiecare dintre noi și rezultatele sunt cu mult superioare celor date de statisticile care arată efectele combaterii virușilor prin vaccinare. Studiile devin credibile dacă și numai dacă Olivia STEER ar conduce un institut format din vreo 500 de cercetători care ar lucra în laboratoare și ar utiliza cele mai noi metode cantitative de a evalua efectele generate de soluțiile pe care ea le propune. Ori, Olivia STEER nu propune nimic, ceea ce este foarte grav, lăsând oamenii să opteze către zona de mare risc a nu-și vaccina pruncii.



(12 august 2018)

365 împotriva României: Mircea MUNTEANU și ideile sale naziste de secol 21

La noi, se mai trezește câte un rătutit să lanseze idei bizare, vestuste și absolut nepotrivite pentru momentele pe care le trăim. Așa se face că unii ne auncă în plin Ev Mediu prin atitudinile lor față de știință sau față de dreptate și adevăr. Alții însă, fără să stea prea mult pe gânduri fac afirmații extrem de grave, reamintind de ororile celui de al Doilea Război Mondial. Aici vreau să pomenesc numele lui Mircea MUNTEANU un obscur prefectului  de Mureș, care în iarna anului 2012 s-a găsit el să se dea rotund folosind lozinca nazistă arbeit macht frei, adică munca te face liber, lslogan care îi întâmpina la intrare pe deținuții tuturor lagărelor de exterminare în masă naziste. Am vizitat unele dintre lagărele naziste, acum devenite muzee ale groazei, care arată lumii ororirile pe care le-au făcut naziștii germani unor colectivități imense de zeci de milioane de oameni nevinovați, naziști al căror scop declarat era exterminarea în masă a deținuților din lagăre, folosind metode dintre cele mai barbare și nimic altceva.
Ca acum în secolul al XXI-lea să vină un neica-nimeni, aici l-am numit pe Mircea MUNTEANU și să folosească acel slogan, îmi arată că multi indivizi sunt încă bântuiți de fantomele trecutului și dintre aceștia unii nu înțeleg cum au stat atunci lucrurile, iar alții le vor repetate. Nu stau eu acum să văd din  ce categorie face parte individul numit Mircea MUNTEANU, dar un lucru este cert. El are în cap ceva rău, rău de tot, dacă a reușit să plaseze sloganul nazist într-un context bine precizat, de pe șpoziția importantă pe care o avea la prefectura județului. Nu știu ce lecturi are acest Mircea MUNTEANU. Nu știu câtă școală are acest Mircea MUNTEANU. Nu știu ce experiență de viață are acest Mircea MUNTEANU. Știu însă, că el a scris un slogan al naziștilor germani sub care s-a făcut exterminarea a milioane și milioane de oameni și asta îmi spune totul despre Mircea MUNTEANU. El este exponentul unor indivizi ancorați într-un trecut întunecat al omenirii și nu are ce căuta în funcții publice de conducere. El trebuie să rămână pe execuție, la munci grele, săpat de șanțuri, săpat de gropi pentru a replanta păduri, la făcut de cărămidă din lut frământat manual. Cred că astfel, trecând prin muncile grele de zi cu zi, va înțelege să aprecieze ce înseamnă viața grea, sudoarea și va înțelege cu mult mai bine că doi și cu doi fac exact patru și nu cât îi bâzâiau lui în cap gărgăunii de om îmbuibat.




(12 august 2018)

365 împotriva României: Mihai GOȚIU omul politic care doarme adânc

În mintea mea, apariția USR a însemnat semnalul că se va produce marea schimbare în politica românească. Va apare noul model de om politic:
- cu nivel de cultură deosebit de ridicat,
- cunoscător al realităților din țară,
- dedicat pioporului care l-a ales,
- cinstit, harnic și constructor.
Realitatea crudă a venit la câteva săptămâni după ce noii parlamentari aleși și-au depus jurămintele de crediță față de țară și și-ai ocupat locurile comode în sălile de plen ale Senatului sau Camerei Deputaților.
Imediat am aflat că din partea USR există un senator, în persoana lui Mihai GOȚIU. Toate acestea le-am aflat nu pentru că:
- senatorul Mihai GOȚIU ar fi ținut un discurs fulminant,
- senatorul Mihai GOȚIU ar fi venit cu un proiect legislativ,
- senatorul Mihai GOȚIU ar fi combătut un coleg de la putere,
- senatorul Mihai GOȚIU ar fi lansat o carte la o librărie,
- senatorul Mihai GOȚIU ar fi plantat niște copaci,
- senatorul Mihai GOȚIU ar fi donat sânge în cadrul unei campanii,
- senatorul Mihai GOȚIU ar fi participat la un teledon umanitar.
Am aflat ceva despre senatorul Mihai GOȚIU când televiziunile l-au prezentat dormind adânc într-un fotoliu în timp ce în sala de ședințe se dezbăteau probleme specifice activității parlamentare. L-am văzut apoi pe senatorul Mihai GOȚIU argumentând pueril situația jenantă în care fusese surprins de camerele de luat vederi. La mine, este suficient să văd cum un lăutar pune arcușul pe vioară și m-am convins dacă-l tocmesc la nuntă sau nu. În cazul senatorului Mihai GOȚIU lucrurile sunt clare. Nu este el tipul de politician nou pe care în naivitatea mea l-am dorit să vină și să schimbe politica de aici de pe malurile Dâmboviței, unde telefoanele zbârnâie pentru politicieni și nu pentru țară.

(11 august 2018)

365 împotriva României: Ovidiu GROSU și explicațiile sale îngrozitoare

Rar mi s-a dat să aud un om spunând lucruri atât de îngrozitoare. Mult timp nu am crezut că o minte are capacitatea să născocească asemenea grozăvii, căci doar cititnd din cărți, lucrurile sunt trecute prin filtrele autorilor, iar fotografiile deși redau realitatea, o fac parția. De aceea am vizitat lagăre de concentrare, să văd cu ochii mei de ce a fost în stare nazismul german. Am vizitat lagărele de la Bukenwald, Dachau și Auschwitz. Ca să vină acum în anul 2018 un ins să vorbească despre flăcări, sânge și gloanțe trase în capetele unor oameni, deja aceasta întrece orice limită a raționalului și trebuie luate măsurile care se impun spre a elimina riscul producerii unor astfel de atrocități.
Eu nu știu ce vârstă are Ovidiu GROSU.
Eu nu știu câtă carte are Ovidiu GROSU.
Eu nu știu ce meserie are Ovidiu GROSU.
Eu nu știu dacă este însurat Ovidiu GROSU.
Eu nu știu dacă are copii Ovidiu GROSU.
Știu însă, că România este patria mea.
Știu însă, că eu vreau să trăiesc liber în România.
Știu însă, că eu vreau să miuncesc aici în România.
Știu însă, că vreau ca România să fie o țară prosperă.
Dacă Ovidiu GROSU vrea flăcări, sânge și gloanțe, nu este numai problema lui, ci este problema celor care trebuie să stopeze urgent asrfel de atitudini, căci riscurile ca Ovidiu GROSU să facă prozeliți nu sunt nule, știut fiind faptul că tinerii sunt ușor influențabili, manipulabili și dresați să meargă spre o direcție care nu este a lor, așa cum deja au fost cazuri cu tineri de la noi, care au contactat mișcări teroriste din țările orientale și care au aderat deja la acele mișcări. Trebuie știut cu precizie că Ovidiu GROSU nu este fiul nimănui, căci inocularea acestei doctrine de un extremism și de o violență duse la cotele cele de mai teribile nu s-a produs în iulie 2018, ci este de lungă durată, căci el nu fierbe în suc propriu. Dacă a ajuns să apară pe rețele de socializare, el are concepte bine clarificate, are o strategie și stăpânește detalii nebănuite de a-și pune planurile în aplicare dacă nu este oprit la timp. Ovidiu GROSU nu este un constructor, nu este un critic și nici nu este un teoretician. El este o persoană gata de acțiune, convins că principiile sale trebuie transpuse în viață. Nu mai este timp, ci trebuie oprit din răspândirea și aplicarea acestor idei , teribile, nocive și contraproductive. El este un bărbat matur, are studii de drept și un masterat, deci nu vorbește ca un amator oarecare.

(11 august 2018)

365 împotriva României: Daniel FUNERIU ca dezamăgire măsurată în pixeli

Am așteptat să vină de afară specialiști cu înaltă calificare și să facă praf pe toți cei care-și dau aere de Dâmbovișa în tot felul de domenii, dar care luați la scuturat, fac doar praf. Când am auzit că la învățământ este adus Daniel FUNERIU, m-am bucurat. Îl recomandau multe elemente, dar în principal teza sa de doctorat coordonată de un laureat de premiu NOBEL. Mai erau și niște articole, e drept în colaborare, la mari reviste. Credeam că va sparge avioane cu ciocane de lemn, cum se zicea la mine în mahalaua copilăriei mele.
În realitate, Daniel FUNERIU m-a dezamăgit din multe puncte de vedere, mai ales că el s-a implicat în detalii de execuție, de care era absolut străin, el dorindu-se să iasă în față ca mare manager pe chestii care în niciun caz nu sunt ale unui ministru, căci nu presa definește un ministru și nici jurnașiștii nu-l crează sau îl desființează.
L-am trecut aici pe Daniel FUNERIU căci a confundat 4 ani nivelurile de management, fiind când în vârf ca ministru, când un simplu funcționar din minister care face aduunări și alcătuiește liste. 
Nu am scris aici despre explicația dată la OTV care a devenit legendară cu pixelul albastru și nici despre greșelile sale gramaticale, căci nu vreau eu acum să-l dau jos de pe soclul unde nici nu a fost pus acest Daniel FUNERIU, despre care chiar avusesem o părere foarte bună, în raport cu modul în care se fac guvernele în Chile, folosindu-se numai li numai specialiști de top.

(11 august 2018)

De la Puie Monta la Puie MSD

În vremea când Victor Viorel PONTA candida la alegerile prezidențiale au apărut mici banere cu Puie MONTA. Acum a apărut acel număr de înmatriculare din Suedia cu MUIE PSD și cineva cu oarece limitări de imaginație, a preluat vechea construcție din 2014 și a adaptat-o la Puie MSD, construindu-se banere și pancarte cu care se merge prin Piața Victoriei, cu fruntea sus.
Miroase a ciorbă de burtă reîncălzită. Nu are cum să fie p chestiune nici originală și nici de impact, pentru că jocul de litere a fost considerat interesant în 2014. Acum este numai o imitație palidă și fără de impact, impact pe care nici nu cred că autorul l-ar fi dorit, conștient fiind că nu are nici zvâc și nici bang-bang.
Oricum, dacă fac o comparație între ceea ce am văzut în februarie 2017 și ce văd acum în august 2018, este clar că are loc o scădere calitativă a organizării și mai ales a desfășurării, căci lipsesc marile contribuții la nivel de imagine și de simbolistică. Nici jocurile de lasere nu se ridică la înălțime. Înseamnă că ceva s-a întâmplat la nivelul strategic, dar în niciun caz la creștere de nive, ci din contră, s-a produs o scădere a nivelului de definire a strategiei. În niciun caz nu este vorba de un protest spontan 100% din moment ce toate elementele duc spre direcția existenței unui grup de organizare, care grup a rămas în planul al doilea, tocmai datorită faptului că la o evaluare s-a văzut că nivelul calității este slab. Se vede clar că în 10m august, față de februarie 2017 când OUG 13 a fost abrogată, acum nu s-a obținut nimic, nici măcar ca semnal nu s-a produs ceva semnificativ. Comparând cu alte manifestări ale maselor, ceea ce se întâmplă acum are un nivel de omogenitate scăzut, un nivel de coordonare, de asemenea, scăzut, iar mesajul nou și mai ales definitoriu, lipsește cu desăvârșire. Trebuie remarcat că protestatarii își așteaptă liderul, exact cum a fost cu apariția lui NAPOLEON, personaj pe care istoria Franței l-a cerut la un moment dat și care s-a potrivit mănușă la exigențele și cerințele acelor vremuri. Liderul trebuie să fie unul carismatic, neuzat moral, care țâșnește din mulțime și care este purtătorul idealurilor acesteia. El trebuie să țină acel discurs scurt, convingător, astfel încât masele de protestatari să-l urmeze fără comentarii, având încredere în el, totul fiind dat de acel discurs scurt, cu gesturi ample, dar convingătoare, cu statura acceptată de toți, el fiind acel profil simbol, cu care protestatarii să se identifice. Dintre oamenii politici niciunul nu se încadrează și niciunul nu va fi urmat de nimeni. Dintre cei care au mai participat la proteste, de asemenea, niciunul nu s-a detașat în vreun fel să fie purtătorul de drapel a idealurilor celor care protestează. Trebuie să apară un nou personaj. Cred că el există, se pregătește și în curând va țâșni, va schimba cu adevărat  raportul de forțe, ceea ce-i va speria pe toți care momentan țin frâiele. El este un tip de 30-35 de ani, sprinten, cu voce metalică și hotărâtă, cu nivel de cultură ridicat, cu verbul la el și mai ales un tip foarte carismatic, astfel încât protestatarii să se regăsească în el.
De la Puie Monta la Puie MSD distanța este zero.



(11 august 2018)