Din nou despre note și promovarea studenților (II)

Să zicem că avem o disciplină la care există :

- 14 seminarii,

- 14 cursuri,

- o lucrare semestrială,

- examen scris,

- predarea unui proiect.

Activitatea de la seminarii presupune:

- răspunsuri la probleme,

- elaborarea de referate,

- teste fulger,

- lucrări de laborator.

Dacă celor 14 seminarii le corespund cel puțin 10 notări, se gestionează prezențele, toți sunt îndreptățiți să se ia în considerare activitatea de la seminarii. În alt context, este clar că a spune că activitatea de seminar este esențială deja este o exagerare.

Să presupunem că activitatea din timpul anului este semnificativă. Deci se calculează o medie a activității din timpul anului, cu caloarea A. La examen, studentul a obținut nota B. Ambele note includ punctul din oficiu. În ipoteza în care notele A și B sunt identice ca pondere, se calculează media aritmetică și aceea este nota finală, prin rotunjire se obține nota finală.

Să zicem că există procedură care include acest caz în care sunt:

- cel puțin 10 note de la seminarii, care dau media 8,

- examen scris la care se obține nota 6,

- media m=(8+6)/2=7.

Dacă se stabilește că activitatea de seminarii are pondere 0,40 și nota de la examen are pondere 0,60 calculul notei finale se face astfel:

- media activității din timpul semestrului este 9,

- nota de la examen este 10,

- nota finală este m=0,40*9 + 0,60*10 = 3,60 + 6,00 = 9,60 prin rotunjire dă nota 10.

Trebuie văzut cum stau lucrurile în contextul în care frecvența, deci prezenta la seminarii și la cursuri este facultativă, chestia cu activitatea de la cursuri și seminarii devine extrem de interesantă. Trebuie eliminate toate neconcordanțele. Procedura de notare și de calcul a mediei trebuie să fie extrem de clară. Niciodată doi evaluatori care lucrează independent pentru evaluarea aceluiași student nu trebuie să obțină rezultate cu diferențe semnificative, ci să fie rezultate foarte-foarte apropiate.

(12 iulie 2018)