Cine spune că Mihai DULEA era un prost se înșeală amarnic. El era doar un paznic al purității și integrității artei comuniste, care să proslăvească timpurile eroice pe care comunismul le clădea, le trăia și mai ales le consuma. Întrucât literatura și în general arta nu este ca matematica unde cântarul precis al logicii intervine gingaș sau brutal, după caz, Mihai DULEA era privit ca un satrap. Cu oamenii de artă nu este ușor de lucrat. Fiecare are sensibilitatea lui, personalitatea lui. Ceea ce este și mai dramatic este legat de faptul că fiecare se consideră un neînțeles, iar producțiile sale, geniale fiind, mai trebuie nu numai apreciate, ci și lăudate. Ori, Mihai DULEA era șeful cenzurii, omul pus acolo la Consiliul Educației și Culturii Socialiste, taman să apere arta de orice tentativă de imixtiune a curentelor burgheze, decadente și mai ales degradante, care ar fi lovit în fibra omului nou. Așa gândea acest Mihai DULEA, drept care făcea el ce făcea și bara orice tentativă de nonidilism roz-bonbon care trebuia să adie în tot ce se făcea în arta socialistă. Când tovarășul Mihai DULEA zâmbea, ceea ce însemna că lucrarea citită sau văzută se încadra în standarde. Când tovarășul Mihai DULEA pleca privirea ușor încruntată, însemna că în lucrarea de care se ocupase existau ceva probleme care obligatoriu trebuiau corectate sau eliminate. Când tovarășul Mihai DULEA se încrunta și te privea în ochi mustrător, era sigur că autorul călcase pe bec și opera lui era respinsă categoric. Și tovarășul Mihai DULEA era mai tot timpul posomorât, încruntat și mustrător. El a făcut mult rău, nu prin deciziile luate, ci prin managementul său defectuos, inegal, haotic, subiectiv și nedefinit. Un manager adevărat chiar și în zona cenzurii definește reguli precise și instrumente eficiente de evaluare. Toată lumea le știe și înainte de a merge la manager face autoevaluări și numai în puține cazuri apar situațiile de respingere. În acest fel și literatura și pictura și filmul ar fi avut evoluții cu totul spectaculoase, fără a se fi produs consumuri inutile de resurse. Căci a interzice un film sau a modifica scene dintr-un film încheiat înseamnă cu mult mai mult decât niște costuri. Înseamnă consumuri inutile de enerigie și de talent.
Eu consider că Mihai DULEA era un primitiv în zona managementului cenzurii și se înconjurase de sfetnici la fel de duri care nu-i ieșeau din vorbă, dar mai ales din gând boss-ului lor, ceea ce a dus la un regres vizibil al culturii în timpul dictaturii lui Mihai DULEA. Eu am văzut ce înseamnă un om cult pus la cenzură și ce înseamnă un primitiv, căci brigada artistică a Facultății de Cibernetică a fost vizionată rând pe rând de cel neavenit și respins conținutul în proporție de 90% pe motive unul mai tâmpit decât altul. La a doua vizionare, femeia cultă, curajoasă care făcea cenzura s-a tăvălit pe jos de râs, totul a trecut cu felicitări. Totul depinde în cenzură de curaj, de dimensiune și de viziune, căci totul are soluție favorabilă ambelor părți, dacă există inteligență, înțelepciune și aplecare. Mihai DULEA nu avea nici înțelepciune, nici inteligență și cu atât mai puțin aplecare. El era un biet slujbaș.
(17 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment